CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O istorie care nu se învață la școală dezvăluită de Victor Suvorov în cartea „Spărgătorul de gheață”

Spargatorul de gheata. Cine a declansat al doilea raboi mondial? - Victor Suvorov

Victor Suvorov (numele real Vladimir Bogdanovici Rezun) s-a născut pe 20 aprilie 1947 într-o familie mixtă ruso-ucraineană și a fost un ofițer sovietic de informații, care a lucrat în cadrul GRU (spionajul militar sovietic), a dezertat și s-a refugiat în Anglia în 1978, unde a lucrat ca analist de informații. Este autorul mai multor cărți, unele dintre ele extrem de controversate, precum aceea în care afirmă că Stalin era pregătit în 1941 să invadeze Europa.

Cartea lui Suvorov a fost dezbătută cu foarte mare interes, datorită uriașelor sale implicații politice.

Cum a început Al Doilea Război Mondial? Cele mai importante idei din „Spărgătorul de gheață” de Victor Suvorov

Al Doilea Război Mondial rămâne un eveniment controversat, iar istoricii propun diferite scenarii care descriu declanșarea lui, luptele și sfârșitul acestuia.

Victor Suvorov, un istoric renumit în întreaga lume, a descris în cartea sa „Spărgătorul de gheață” cum au evoluat lucrurile înainte ca să înceapă acest război.

La școală acest subiect este abordat superficial și astfel nu ajungem să cunoaștem mai multe puncte de vedere, scrie Liubomir Guțu în https://diez.md.

În manualele de istorie din clasele a noua și a 12-a ni se spune că URSS nu a fost pregătită de război, a fost luată cu asalt la graniță, se încearcă victimizarea unei părți implicate și, pe de altă parte, ni se prezintă o țară agresoare care nu se poate opri să atace țările și să omoare oameni.

Nimic nu ni se spune despre faptul că URSS ar fi vrut să atace Germania în 1941 (dar a întârziat), că URSS ar fi avut în 1939 cea mai puternică armată din lume și cele mai multe avioane de luptă decât toate țările luate împreună.

Și, cel mai important, nu ni se spune că ideea de a începe un nou război mondial ar fi avut-o Lenin, îndată după încheierea Primului Război Mondial – plan preluat de discipolul său, Stalin.

Cum a început Al Doilea Război Mondial? Cele mai importante idei din  „Spărgătorul de gheață” de Victor Suvorov, pe care nu le învățăm la școală  - #diez

Foto. http://www.history.com/Vladimir Lenin și Iosif Stalin

Istoricul Victor Suvorov în bestsellerul său „Spărgătorul de gheață. Cine a început Al Doilea Război Mondial?” nu a putut publica informații din arhiva NKVD/KGB (pentru că ele au fost distruse), dar a avut acces la documente prețioase din arhiva germană. Pe lângă asta, a reușit să citească memoriile generalilor, mareșalilor care luptau în prima linie (Jukov, Iakovlev, Belov, Pokrîșkin, Tuhacevski, Egorov, Malinovski, Azarov etc.), ale oamenilor din cercul de încredere al lui Iosif Stalin (Beria și alții), dar și extrase din documente oficiale sovietice.

Iată ce spune despre sursele cercetate însuși Victor Suvorov: „Martorii-cheie ai acestei cărți sunt Marx, Engels, Lenin, Troțki, Stalin, toți mareșalii sovietici de pe vremea războiului, dar și cei mai importanți generali. Înșiși comuniștii recunosc că sovieticii l-au provocat pe Hitler să declanșeze războiul ca mai apoi să ia toată Europa sub control. Valoarea surselor mele constă în aceea că înșiși criminalii povestesc despre faptele lor”.

Haideți să o luăm de la început și să pornim într-o excursie în trecut, după care vom reveni în prezent și vom afla cum generația actuală analizează cele petrecute în anii 1939-1945.

De ce a început Al Doilea Război Mondial?

„URSS trebuia să intervină victorios și să «salveze» lumea instaurând pe tot globul pământesc regimul socialist.”

Victor Suvorov pornește de la ideea că URSS voia să producă o revoluție mondială în urma căreia tot globul pământesc să devină „roșu”. „«Toată lumea trebuia să devină socialistă». De această părere erau Lenin și Stalin.

 Statele socialiste urmau să învingă țările capitaliste. Pentru asta era nevoie de un război mondial, care trebuia să se transforme într-o revoluție mondială.

Astfel, potrivit autorului, Stalin și-a dorit (și i-a reușit) ca Germania să devină catalizatorul acestui război, să lupte cu țările capitaliste (ceea ce și a făcut), după care, în momentul epuizării resurselor financiare, militare și umane ale acestor state, URSS să intervină victorios și să „salveze” lumea instaurând pe tot globul pământesc regimul socialist.

Cu alte cuvinte, lui Iosif Stalin i-a reușit cu mâinile lui Adolf Hitler să declanșeze Al Doilea Război Mondial. Hitler a înțeles asta tocmai în anul 1940, atunci când și-a dat seama că a fost fentat elegant de oponentul său, care se jura că URSS nu are de gând să se implice în război și mai ales să atace Germania”, așa explică Suvorov motivul declanșării războiului.

As Russia Celebrates Hitler's Defeat, Stalin's Ghost Is Haunting Putin

Foto: thedailybeast.com/ Adolf Hitler și Iosif Stalin

Când a început Al Doilea Război Mondial?

„Stalin, în 1933, deja i-a emis lui Hitler sentința «pedeapsa cu moartea».”

Autorul prezintă mai multe dăți când în capetele lui Lenin și Stalin deja existau planuri despre un nou război mondial. El pornește chiar de la începutul nașterii primului gând despre provocarea unei noi lupte.

„După încheierea Primului Război Mondial, când Germania a capitulat și era nevoită să plătească pentru dezastrul produs, economia acestei țări era la pământ. De asemenea, Germaniei îi era interzis să producă tehnică militară (tancuri, avioane militare, artilerie grea), ofițerilor nemți le era interzisă participarea la pregătiri de luptă pe teritoriul țării, însă nu și pe teritoriul URSS-ului.

Sovieticii le-au permis ofițerilor nemți să facă cunoștință cu producerea tehnicii militare rusești, să se antreneze pe poligoanele lor etc.

«Dacă Stalin nu își dorea un război, de ce să le permiți adversarilor tăi să se pregătească de luptă și mai ales pe teritoriul tău?»”, se întreabă retoric autorul.

În anul 1920, Vladimir Lenin declara în ziarul Pravda: «Noi am încheiat un război, acum e timpul să începem altul. Acest repaus este luat pentru a porni următoarele războaie. Comuniștii urmează să construiască un nou stat în care oamenii să fie gata de luptă».

În anul 1927, Iosif Stalin îl ajuta pe Hitler să vină la putere în Germania pentru a accelera începerea războiului. Odată cu accederea lui Hitler la putere în anul 1933, Stalin deja i-a emis sentința «pedeapsa cu moartea». Iată ce spunea Stalin: «Distrugem fascismul și capitalismul, instaurăm regimul sovietic și eliberăm coloniile de sclavi».

În anul 1936, Lev Troțki (om de încredere al lui Lenin, dușman al lui Stalin) spunea: «Fără Stalin nu ar fi existat Hitler, nu ar fi existat gestapo». Iar în anul 1938, mai adaugă: «Stalin i-a dezlegat la maximum mâinile lui Hitler și l-a provocat să se pregătească de război».”

Învață ușor istoria!

Foto. ro.historylapse.org/Adolf Hitler

În opinia lui Suvorov, fascismul nemțesc era un instrument pentru Stalin cu care să declanșeze un nou război mondial: „Fascismul este spărgătorul de gheață. Hitler va face ceea ce lui Stalin îi este incomod. În anul 1927, Stalin zicea că URSS neapărat va participa la război, dar nu își dorește s-o facă chiar din primele zile. Stalin voia ca Europa să se confrunte cu crize și războaie. Aceste lucruri le putea garanta doar Hitler, iar Stalin trebuia să câștige din aceasta, adică să devină salvatorul omenirii”.

„Propagandiștii comuniști au inventat o legendă care spune că URSS a fost obligată să intre în război pe 22 iunie 1941. Iată ce spun unii dintre ei: «Noi trăiam în pace și într-o bună zi am fost atacați». Dar cum se numește perioada în care URSS a capturat Țările Baltice, Finlanda, Basarabia? Ei numesc perioada de până la 22 iunie 1941 «perioada de pre-război». Armata Roșie a pierdut sute de mii de soldați în lupte până în iunie 1941, mai mult decât Germania în aceeași perioadă, dar nu uitați că nemții deja luptau deschis cu Țările din Vest și cele Scandinave.

Pentru sovietici, ocuparea țărilor se numea «întărirea securității teritoriale». În realitate, granițele URSS-ului erau în securitate, pentru că acele state aveau statut de neutralitate, de aceea Germania nu putea să atace URSS-ul direct și pe neașteptate. Potrivit propagandei comuniste, începerea celui de Al Doilea Război Mondial se datează cu 22 iunie 1941 și se numește Marele Război pentru Apărarea Patriei și nicidecum 1 septembrie 1939. 

Criminalul începe să povestească ce i s-a întâmplat doar atunci când este prins de mână. Formal, URSS a intrat în acest război pe 17 septembrie 1939 când a atacat Polonia – țară neutră la acel moment.

Cu toate acestea, orice încercare de a stabili data exactă a declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial ne duce la ziua de 19 august 1939, când la o ședință secretă Stalin le-a spus colegilor lui de partid că războiul este inevitabil”, estimează autorul

Moscova va depune o plângere la ONU pe articolul Die Welt care ar nega o  „mare victorie” militară a armatei sovietice

Ce semnifică Pactul Molotov-Ribbentrop?

„23 august 1939 este ziua în care Stalin a declanșat războiul, făcându-l pe Hitler vinovat de acest lucru.”

La școală am învățat că acest pact a fost semnat de prim-ministrul URSS-ului și de ministrul de externe al Germaniei. Este un document prin care ambele state își împart influența în Europa și promit că nu se vor ataca reciproc. Mai există și o anexă secretă prin care Stalin și Hitler divizează influența în Polonia și ruperea Basarabiei de la România, invazia în Țările Baltice și ocuparea Finlandei. Despre acest lucru vom afla tocmai la începutul anilor ’90.

80 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalin | Europa | DW | 23.08.2019

Iosif Stalin și Joachim von Ribbentrop, după semnarea pactului

„Hitler a fost inițiatorul semnării acestui document din motiv strategic. El era conștient că lupta pe două fronturi este un act sinucigaș, de aceea el a vrut să se asigure la est că URSS nu va începe vreo mișcare militară în direcția sa. De pe cealaltă parte, Stalin nu avea de gând să respecte acest document, ba mai mult, semnarea pactului însemna pentru el suspendarea războiului cu Germania până în momentul când fasciștii urmau să-și facă treaba în Europa de Vest, după care Armata Roșie să devină salvatoare și să elibereze lumea de fascism”, concluzionează Suvorov.

Autorul mai explică că 23 august 1939 este ziua în care Stalin a declanșat războiul, făcându-l pe Hitler vinovat de acest lucru (așa cum și-a dorit, însă Hitler încă nu a înțeles despre asta). „În data de 1 septembrie 1939, Hitler atacă Polonia. Hitler a crezut că și Stalin va ataca Polonia în aceeași zi. Stalin îi zicea că «armata mea nu e pregătită pentru luptă». Evident că l-a mințit. Ea era pregătită, dar nu pentru a ataca Polonia.

Hitler a rămas cu buza umflată, dar încrezător că URSS nu va ataca sub nicio formă Germania în dorința ei de expansiune în Europa de Vest. Stalin privea cum nemții luptă împotriva Franței, apoi Angliei și se afla în așteptare când armata nazistă va obosi să lupte, va pierde zeci de mii de soldați, nemaivorbind de tehnica militară. Ca la bun sfârșit să intre în luptă cu forțe proaspete și să instaureze socialismul în Europa, iar mai apoi în toată lumea.

Polonia era acel stat care despărțea hotarele Germaniei și cele ale URSS-ului. Odată cu împărțirea influenței în Polonia, Hitler și Stalin au devenit și mai apropiați, creând un hotar comun. Acum era mult mai ușor să ataci spontan statul vecin. Stalin plănuia «eliberarea» Europei în 1942, însă au intervenit alte circumstanțe și era nevoit să mute data cu ceva timp mai devreme – iulie 1941.

A întârziat cu câteva săptămâni. Hitler i-a dat lovitura primul, cu teama de a nu fi atacat de sovietici. Hitler a înțeles că lupta se apropie atunci când generalii și spionii nemți îl informau despre un șir de acțiuni de mobilizare a armatei sovietice pe frontul de Est, scoaterea sârmei ghimpate și a minelor de-a lungul celor 1 200 de kilometri de front. Asta are loc doar atunci când armata este gata să atace.

In 1940, why wasn't Poland divided up as the Hitler-Stalin pact determined?  - Quora

Divizarea Poloniei

Deci, semnarea acestui pact poartă în sine mai multe capcane decât cele cunoscute. Acest pact a însemnat declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial (de către Germania, nu de către URSS), împărțirea influenței în Europa, împărțirea Poloniei pentru a stabili hotare comune și începerea realizării planului ascuns al lui Stalin de a ataca Germania. Inițial, Hitler nu avea intenția să atace URSS, în timp ce Stalin avea o altă părere. Stalin deja a câștigat războiul pe 23 august, înainte ca Hitler să-l declanșeze oficial.

Cu tot respectul față de nemți, dar armata lor nu era pregătită deloc pentru o luptă serioasă, mai ales pe două fronturi. Ofițerii sovietici erau încrezători că nemții nu vor ataca niciodată URSS-ul, pentru că ei nu au soluții speciale cu care să ungă mecanismele armelor ca să nu înghețe iarna, nu aveau combustibil rezistent la temperaturi extrem de joase pentru tehnica militară, iar soldații nu aveau echipament special.

«Cum putem spune că Germania era pregătită pentru război dacă tehnica militară a ei era bună doar pentru lupte în vest și în țările africane și necompatibilă pentru lupte pe teritoriul dușmanului tău?».

Hitler și-a dat seama că a fost mințit abia în anul 1940. În același an a ordonat ofițerilor săi să creeze un plan de atac împotriva URSS-ului cunoscut sub denumirea de «Operațiunea Barbarossa» (n.r. Denumirea provine de la numele împăratului romano-german Frederic Barbarossa (1122-1190) al Sfântului Imperiu Roman)”, explică Suvorov.

 URSS-ul nu era „pregătit” de război

„Uniunea Sovietică era pregătită bine de un război ofensiv, nu de cel defensiv. Puțin a întârziat.”

Victor Suvorov opinează că pregătirile pentru un război ofensiv cu Germania au început în primăvara anului 1941. Acest lucru l-a speriat pe Hitler și acesta era nevoit să dea primul lovitura, chiar dacă armata nazistă nu era bine pregătită pentru o luptă, mai ales pe timp de iarnă, cu sovieticii.

URSS-ul era pregătit de războidar nu pentru cel defensivci pentru un război ofensiv, întrucât toată armata era instruită pentru un atac spontan asupra Germaniei, nu invers”, spune Victor Suvorov după ce a analizat documentele sovietice și a văzut că înainte de război URSS era lideră la producerea tehnicii militare. „O uzină producea câte 22 de tancuri pe zi și asta pe vreme pașnică. În anul 1939, nemții nici nu au început să le producă. Ulterior, nemții au început războiul având în stoc cu doar 3 195 de tancuri mai puțin decât uzina din Harkiv care producea acest număr în jumătate de an. În anul 1940, SUA aveau la dispoziție doar 400 de tancuri.”

Victor Suvorov povestește în cartea sa și despre tancul revoluționar care era menit să lupte exclusiv pe drumurile europene, nu și pe pământul sovietic. După invazia nemților, tancul БТ (быстроходный танк, trad. tanc cu viteză maximală) a fost lăsat în izbeliște, deoarece nu era funcțional pentru război defensiv și mai ales pe drumurile rele din URSS. „Tancul БТ a fost proiectat de George Christie, inginer american care nu a fost recunoscut la el în țară. Proiectele lui au fost cumpărate de proiectorii sovietici sub pretextul construcției tractoarelor agricole.

Primele modele ale acestui tanc atingeau viteza de circa 80 de kilometri la oră, ceea ce pentru anii ’30 ai secolului XX-lea era ceva ieșit din comun. Cu timpul, tancul a fost modernizat și avea o rezistență de 700 de kilometri. Tancul putea să se deplaseze pe două tipuri de suprafețe. Pe câmpuri se foloseau șenilele, iar pe drumuri drepte ele erau scoase și tancul se deplasa pe roți.

Dezavantajul era că tancul nu putea atinge viteza maximală utilizând șenilele, iar pe drumuri rele tancul era inutil pe roți. Aceste tancuri au murit acolo unde s-au născut, fără a trece hotarul propriei țări. URSS nu avea autostrăzi, iar Germania le avea. Tancurile sovietice erau bune doar în luptă pe teritorii străine, de aceea au fost abandonate și uzinele trebuiau în regim de urgență să producă altele.”

Cum a început Al Doilea Război Mondial? Cele mai importante idei din  „Spărgătorul de gheață” de Victor Suvorov, pe care nu le învățăm la școală  - #diez

Foto: topwar.ru/Tancul BT

URSS era lideră și la numărul de avioane militare și parașutiști. La începutul anilor ’30 ai secolului precedent, toți doreau să devină parașutiști, deoarece statul investea bani enormi în dezvoltarea acestei forțe militare. Oamenii mureau de foame, iar Stalin vindea cerealele peste hotare pentru a avea bani să îmbunătățească propria armată. Iată ce spune Suvorov în cartea sa despre acest moment. „În anii ’30 ai secolului precedent, sovieticii aveau cel mai performant avion de vânătoare I-16. El era de două ori mai puternic decât avionul german Messerschmitt-109E și de  trei ori mai puternic decât Spitfire 1, creat în Marea Britanie.

Proiectanții sovietici au creat primul avion de vânătoare blindat din lume, un adevărat «tanc zburător», Il-2. De ce având o astfel de aviație modernă sovieticii au pierdut lupta în aer pe 22 iunie 1941? Pentru că piloții nu erau pregătiți să se apere. Ei erau antrenați în acțiunea de a ataca bazele militare și aerodromurile nemțești. Ei trebuiau să atace momentan toate bazele și avioanele pe pământ până ca acestea să decoleze. Iată de ce în anul 1941, sovieticii au construit un aerodrom la doi kilometri distanță de granița cu Germania. Această tactică permitea economisirea combustibilului pe timp de atac spontan cu avioane militare.

Cum a început Al Doilea Război Mondial? Cele mai importante idei din  „Spărgătorul de gheață” de Victor Suvorov, pe care nu le învățăm la școală  - #diez

Foto: militaryarms.ru/I-16

În momentul începerii celui de-Al Doilea Război Mondial, în URSS era pregătit un milion de parașutiști, cu alte cuvinte URSS avea de zece ori mai mulți parașutiști decât toate țările din lume luate împreună, inclusiv Germania. Până în anul 1939, în Uniunea Sovietică, în toate parcurile din țară erau instalate turnuri pentru parașutiști, astfel, în scurt timp devenind un sport național. Asta dovedește încă o dată că URSS nu se pregătea pentru un război defensiv. Când te aperi nu ai nevoie de forțe aeropurtate.

De asemenea, sovieticii aveau cele mai multe planoare (avioane fără motor) decât toată țările luate împreună. În 1939, au fost construite 30 000 de unități. Potrivit comandantului aviației sovietice, P.V. Rîciagov, Armata Roșie trebuia să invadeze Germania inițial pe cale aeriană, să bombardeze avioanele și aerodromurile pe pământ. Pentru această operațiune erau pregătite sute de mii de parașutiști și mii de avioane și planoare. În alte situații, toată această tehnică este inutilă”, notează Suvorov.

Autorul descrie motivul principal al ocupării Basarabiei în iunie 1940. „Despre acest lucru, pe 7 iulie 1941, a fost informat printr-o telegramă comandantul frontului de sud, generalul I.V. Tiulenev: «Stalin cere cu orice preț să păstrați Basarabia». Stalin avea nevoie de Basarabia pentru a avea acces la izvoarele de petrol ale României. Ele erau considerate artera principală prin care armata germană era alimentată cu combustibil. Lovitura asupra României însemna și lovitura asupra Germaniei.

Armata Roșie a fost mobilizată la granițele cu Germania și România în primăvara lui 1941. Anume din cauza că soldații au ajuns atât degrabă la granița cu Germania, Stalin era nevoit să înceapă războiul în iulie 1941, și nu în anul 1942. Ofițerii lui îi ziceau că este dificil să menții o armată de milioane de soldați în tonus fără acțiuni militare câteva luni de zile: «Există riscul ca aceștia să-și piardă motivația și morala înainte de lupta principală pe care trebuiau s-o înceapă».

Mai mult, cum poți păstra în taină un atac spontan dacă la câțiva kilometri de graniță stau ascunși, în pădure, milioane de soldați care îngheață de frig.

Luând în considerare toate aceste riscuri, Stalin a decis să atace primul, în luna iulie, și să nu aștepte anul 1942”.

TMP] "Stockings !" Topic

Luna mai 1941

„Stalin urma să anunțe cea mai importantă decizie din viața lui – de a porni război împotriva Germaniei.”

Victor Suvorov spune că în luna mai s-au întâmplat multe lucruri pe care urmează încă să le cunoaștem și să le studiem, pentru că nu se cunoaște exact de ce anume atunci Stalin a decis să obțină o funcție publică în stat. Suvorov este de părere că Stalin a devenit prim-ministru pentru a-și atribui gloria în urma războiului, după atacul spontan asupra Germaniei fasciste.

„Luna mai este considerată cea mai enigmatică lună din istoria comunismului sovietic. Pe 5 mai, Stalin s-a adresat întregii săli cu absolvenți ai academiei militare și cu ofițerii-cheie, unde a declarat că: «Armata germană va fi cel mai probabil adversarul nostru. Războiul va începe nu mai degrabă de anul 1942». Arhivele nemțești spun același lucru. «Declarația lui Stalin din 5 mai reprezintă o intenție clară de luptă împotriva Germaniei». În data de 6 mai, Stalin a obținut oficial prima funcție de stat – șef al guvernului sovietic, înlăturându-l pe Molotov. Până la acea dată, Stalin deținea toată puterea în stat fără a avea vreo funcție, de ce anume acum a decis s-o aibă?

Desigur, pentru a obține toți laurii victoriei. Stalin nu răspundea în fața poporului pentru niciun eșec al politicii sovietice, în timp ce victoriile erau atribuite lui. Era important pentru el ca dintr-o funcție publică să facă o declarație și anume cea de eliberare a Europei, adică de intrare în război și învingerea fascismului. Această declarație trebuia să fie cea mai importantă din viața lui Stalin.

Mai mult, din amintirile mareșalului URSS C.C. Rokossov aflăm că: «Fiecare comandant în propriul safeu avea câte un document secret care trebuia să fie citit doar la comanda lui Stalin. În el era prezentat un plan, descris în minute și secunde, cu ce trebuie să facă fiecare militar. Pe 22 iunie, o astfel de comandă nu a venit și unii ofițeri, riscând cu propria viață, au deschis scrisoarea și nu au găsit nicio informație despre cum să se apere de nemți». Deci, militarii sovietici aveau planuri despre război ofensiv, dar nu aveau planuri despre cum să se apere. 

În lunile mai-iunie, Stalin a înțeles că pregătirile de război nu pot fi mușamalizate, de aceea transmitea mesaje naive prin intermediul TASS că URSS nu intenționează să se implice în război. În mod normal, Hitler nu-l mai credea pe Stalin și 22 iunie dovedește aceasta”, relatează Suvorov.

Deci, Hitler a aflat că Stalin îi pregătește o „surpriză” și peste o lună a decis să pună în acțiune Operațiunea Barbarossa.

Concluzii

„Cea mai mare greșeală a lui Hitler a fost nu invazia în URSS din 22 iunie 1941, ci semnarea pactului Molotov-Ribbentrop pe 23 august 1939. Începerea operațiunii Barbarossa la est înainte ca să încheie războiul la vest nu a fost o greșeală, ci mai degrabă un pas de a corecta greșeala pe care a făcut-o în 1939, dar era prea târziu. Lupta pe două fronturi era inevitabilă și fatală pentru Hitler în același timp.

Din păcate, altă ieșire din situație el nu avea. Stalin înțelegea că lupta pe două fronturi pentru Hitler este un act sinucigaș, de aceea el era sigur că oponentul său nu va ataca URSS. Dacă Stalin reușea să-l convingă în «neutralitatea» sa pe Hitler, atunci führerul avea să-și concentreze toate tancurile în Anglia și atunci Stalin ar avea drumul liber pentru «eliberare».

Nimeni până la Stalin nu a avut un astfel de plan descris în cele mai mici detalii în vederea cuceririi întregii Europe. Dacă adunăm piesă cu piesă toate acțiunile liderului sovietic, atunci obținem un puzzle impresionant.

Totul a început cu instaurarea lui Hitler la putere, înarmarea Germaniei, semnarea pactului de neagresiune și împingerea inamicului tău în declanșarea războiului la care visa din 1927. Cu toate acestea, Hitler a deconspirat planurile lui Stalin și de aceea Al Doilea Război Mondial s-a terminat catastrofal pentru Stalin. A obținut doar jumătate din Europă și câteva țări din Asia”, opinează Victor Suvorov.

Despre autor și recenzii

Cartea „Spărgătorul de gheață. Cine a început Al Doilea Război Mondial?” a fost tradusă în peste 50 de limbi. Ipoteza lui Suvorov a fost și continuă să fie aceea că URSS plănuia o invazie a Armatei Roșii în Germania, înainte ca nemții să înceapă lupta cu URSS, dar istoricii sovietici susțin că teoriile lui sunt hiperbolizate și în mare parte sunt fabricate.

Iată ce spunea în anul 1992, cunoscutul disident antisovietic Vladimir Bukovski, publicist și activist politic:

„Când l-am întâlnit pentru prima oară pe Victor Suvorov, el era obsedat de această carte. Mă abunda cu cifre și fapte. Nimic altceva nu-mi putea spune, dar avea reticențe să publice această carte, pentru că nu era sigur de concluziile la care a ajuns sau că se temea că nimeni nu-l va înțelege.

Din cauza acestei cărți, el și-a primit sentința cu pedeapsa cu moartea. Chiar și numele lui real nu-l putea face public, iar inamicii lui ziceau că Victor Suvorov nu există și că această carte a fost scrisă de serviciile secrete britanice”.

Istoricul militar Mihail Meltiukov critică argumentele lui Suvorov : „E un fel de publicistică istorică în care se intercalează semiadevăruri și minciuni. Conceptul prezentat de Suvorov nu este susținut de niciun cercetător serios”.

Publicistul Mark Salonin vine să confirme cele scrise de Suvorov: „Da, Victor Suvorov a arătat foarte clar că Stalin se pregătea să-l «lovească» pe Hitler cu toporul în cap, dar ce e rău în asta? Și dacă Suvorov «minte», atunci care este adevărul?

Că glorioasa Uniune Sovietică va continua, de la an la an, să se închine în fața Germaniei naziste și să trimită drept cadou lui Hitler eșaloane de cărbune, cereale și petrol? Suvorov a eliminat din poporul sovietic o parte din păcatul lui Cain”.

05/08/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 5 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 5 august în istoria noastră

1424: Prima menţiune documentară a vămii de la Calafat, care în secolele XV-XVI a devenit punctul de tranzit cel mai important pentru comerțul Țării Românești cu Peninsula Balcanică.

Din cercetarea documentelor epocii, rezultă că în sec. XIV — XVII, Calafatul constituia punctul terminus al unei căi comerciale importante, cunoscute și sub numele de ”Drumul sării”, poziția sa geografică oferind condiții optime pentru desfășurarea unui comerț activ de tranzit la sud de Dunăre.

De aici, produsele  Țării Românești ajungeau în toată Peninsula Balcanică și până pe țărmurile Adriaticii și tot pe aici, mărfurile negustorilor turci și greci pătrundeau în Muntenia, și mai departe în Transilvania și Ungaria.

1605: Voievodul muntean Radu Șerban încheie un tratat de alianță cu principele transivănean Ștefan Bocskay.

1605 Ştefan Bocskay _ Radu Șerban

Deși inițial relațiile voievodului Munteniei Radu Șerban cu noul principe al Transilvaniei, Ștefan Bocskay au fost încordate, ulterior acestea s-au reglementat, între cei doi încheindu-se acest tratat de prietenie și alianță.

1746: Constantin Mavrocordat, domnul Tarii Românesti, a desfiintat şerbia.

Esenta reformei lui C. Mavrocordat  a constat in reglementarea de catre stat a obligatiilor taranilor dependenti, care pana atunci se aflau la discretia stapanilor de mosie.

Hotararea adunarii obşteşti a Tarii Româneşti, primind intaritura domnului la data de 5 august 1746, era actul juridic cu putere de lege care consfintea eliberarea din rumânie, stabilind totodata conditiile de aplicare a prevederilor sale.

Constantin Mavrocordat (1730-1769), a domnit alternativ în Moldova şi Ţara Românească; a aplicat un program de reorganizare administrativă, fiscală, judiciară.

Reforme:

– în fiscalitate: instituirea unei dări unice, prin comasarea dărilor multiple; plata impozitului unic în patru rate anuale;

– în administraţie: judeţele erau conduse de ispravnici şi s-a introdus leafa pentru dregători (pentru a se evita abuzurile săvârşte de aceştia);

– sociale: desfiinţarea şerbiei în Ţara Românească (1746) şi Moldova (1749);

Consecinţa acestei reglementari a fost aceea ca ţăranii deveneau clăcaşi, liberi din punct de vedere juridic, dar dependenţi economic de marii proprietari de pamânt, ceea ce determina obligaţia în zile de muncă (claca): 12 zile pe an, în Ţara Românească, şi 24 de zile pe an, în Moldova.

1832: S-a născut la Avdela, în Grecia, pedagogul aromân Apostol Mărgărit,fost inspector al școlilor din Macedonia și membru corespondent (din 1889) al Academiei Române.; d. 6/19 octombrie 1903, Monastîr, azi în Republica Macedonia de3e Nord.

1832-1903 Apostol Mărgărit

A fost liderul național al aromânilor din Imperiul Otoman, dascăl și inspector școlar pentru Macedonia; ca inspector al școlilor din Macedonia (1878–1902), a contribuit la înființarea a peste o sută de școli primare și secundare.

A militat pentru strângerea relațiilor diplomatice dintre România și Imperiul Otoman și a a promovat cauza românească prin lucrări publicate în străinătate.

Între scrierile sale se evidențiază : Raport despre persecuțiile școalelor române în Macedonia din partea GrecilorEtude Historique sur les Valaques du Pinde, par un Valaque épiroteLes Grecs, les Valaques, les Albanais et l’Empire turc par un Valaque du PindeMemoriu privitor la școalele române de peste BalcaniLa politique grecque en TurquieȘcoalele române din Macedonia, etc.

1838: S-a născut la Erbiceni, Iaşi, istoricul elenist  şi teologul român Constantin Erbiceanu, pionier al studiului epocii fanariote şi a istoriei bisericeşti din Ţările Române..

Numele său de familie originar a fost Ionescu, fiind fiul preotului Ioan Ionescu din satul Erbiceni. De la numele satului natal şi-a lut ulterior numele sub care este cunoscut.

A studiat la Seminarul Socola şi apoi la Facultatea de Teologie din Iaşi, continuând cu Facultatea de Teologie şi Litere din Atena, unde a obţinut doctoratul în teologie.

Nu a fost hirotonit şi s-a dedicat învăţământului. Astfel, pentru început, a predat istoria bisericii universale, dreptul canonic şi teologia dogmatică la Seminarul Veniamin Costache din Iaşi. Ulterior, a predat teologia la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi limba elină la Facultatea de Litere din Bucureşti.

În martie 1895 a fost ales decan al Facultăţii de Teologie din Bucureşti.

S-a preocupat de punerea în valoare a manuscriselor greceşti din arhivele şi bibliotecile din România si a scris, cu precădere, lucrări de istorie a Bisericii Ortodoxe Române.

A fost membru al Societăţii culturale Junimea, membru al societăţilor savante de la Constantinopol, Hellenikos Philologikos Syllogos (din 1866) şi Hetairia Mesaionikon Spoudon (din 1889). În 1899 a fost ales membru titular al Academiei Române  si  a devenit vicepreşedinte al acestui for (1904-1907) .

A decedat la 21 martie 1913, la  Bucureşti.

1872: S-a născut la Oradea, avocatul și omul politic Aurel Lazăr; d. 18 noiembrie 1930.

1872-1930 Aurel Lazăr

A studiat la Academia Regală de Drept din Oradea timp de trei ani, beneficiind de burse din partea Fundației Elena, Birta și Ghiba și a Fundației Gojdu.

În anul IV s-a mutat la Facultatea de Drept de la Universitatea din Budapesta, unde a terminat studiile juridice, iar în 1896 a obținut titlul de Doctor în Drept.

În 1897 a susținut examenul de intrare în avocatură. Imediat după obținerea dreptului de practică și-a deschis un birou particular la Oradea.

A fost membru al Partidului Național Român, participant la Marea Unire și membru al Marelui Sfat Național Român din Transilvania, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei și deținător al Resortului Justiție, deputat de Bihor și vicepreședinte al Camerei Deputaților, membru fondator al Uniunii Avocaților din România, președinte al PNȚ Bihor, primar al municipiului Oradea

1880: Mihail Kogălniceanu este numit primul ministru plenipotențiar al României la Paris.

Discursul lui Mihail Kogălniceanu la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza | CER  SI PAMANT ROMANESC

Numirea lui Kogîlniceanu, fost prim ministru și ministru al afacerilor externe al României a avut rolul de a sublinia importanța deosebită pe care o acorda relației cu Franța.

 1889: George Enescu apare pentru prima dată în public la vârsta de opt ani, cântând la vioară într-un concert de binefacere.

Copilăria lui George Enescu – Festivalul Internațional George Enescu

 La 4 ani, părinții i-au dăruit prima vioară adevărată, pe care copilul a început să învețe… singur! În curând i-a cântat tatălui său, cu un singur deget și pe o singură coardă, valsul Valurile Dunării (de Iosif Ivanovici). Apoi, primele lecții le-a luat de la un lăutar țigan poreclit Lae Chioru.

La 5 ani, Costache Enescu îl duce pe micul George la Iași pentru a fi văzut de Eduard Caudella, profesor de vioară și director al Conservatorului din oraș.

Îndrăzneț pentru vârsta lui, Enescu i-a răspuns lui Caudella după ce acesta l-a rugat să îi cânte ceva: „Mai întâi cântă dumneata, să văd ce știi”.

Caudella a simțit talentul copilului precoce, a sugerat ca acesta să învețe notele și apoi să revină la el. Drumul la Iași prilejuiește și realizarea unei celebre fotografii din copilăria lui Enescu: Caudella i-a dat una dintre viorile sale pentru a se fotografia la renumitul fotograf din capitala Moldovei, Nestor Heck, care îl fotografiase pe nimeni altul decât pe Eminescu.

La 7 ani, Caudella recomandă ca genialul copil să fie trimis mai departe la Conservatorul de la Viena, nucleul muzical al Europei Centrale – o decizie care îi deschide toate orizonturile micului Enescu și pentru care îi va rămâne toată viața recunoscător lui Caudella.

Înzestrat cu un simț muzical extraordinar absolvă ilustra instituție de la Viena la doar 12 ani, urmând apoi Conservatorul de la Paris, unde ia contact cu o parte dintre marii compozitori ai epocii (Saint-Saëns, Massenet, Fauré, Debussy, Ravel etc., care i-au fost fie profesori, fie colegi) și se lansează el însuși în ipostaza de compozitor;(https://www.historia.ro).

1903: S-a nascut la Sinaia, Principele Nicolae de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea fiu al regelui Ferdinand şi al reginei Maria (d. 9 iunie 1978 la Lausanne in Elvetia).

 A  fost fratele mai mic al regelui Carol al II-lea și unchi, după tată, al Majestății Sale Regale Mihai I al Romaniei.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-12.jpeg

Si-a petrecut întreaga existență princiară în umbra Coroanei Regale a României, jucând un rol mai activ doar între anii 1927- 1930,  când a făcut parte din Consiliul de Regenta, care  conducea țara in locul regelui minor Mihai I.

A murit la vârsta de 75 de ani, departe de țară, după patru decenii de exil forțat.

1907: S-a născut alpinistul român Niculae Comănescu; (d. 15 martie 1936, pe Valea Coștilei, surprins de o avalanșă).

Este  considerat unul din cei mai buni alpiniști români, primul alpinist român care a atacat un perete (mai exact, cel al Gălbenelelor) și primul care a bătut pitoane în Bucegi, în Turnul Seciului.

  1909: S-a născut la Ploiești, Nina Façon, istoric literar şi eseist, specialistă în limba şi literatura italiană ; (m. 24 noiembrie 1974, la București).

A publicat dicţionare (în colaborare), o „Istorie a literaturii italiene” (1969) şi  numeroase traduceri.

A fost profesor la Universitatea din București și membră a Catedrei de Limbă și Literatură Italiană, discipolă a italienistului Ramiro Ortiz. În 1938 a obținut titlul de Doctor în Litere și Filozofie cu o teză despre poezia lui Michelangelo.

A tradus lucrări importante din literatura și cultura italiană (ca Principele lui Machiavelli), a întemeiat numeroase ediții critice și a elaborat Istoria literaturii italiene (1969), precum și o gramatică istorică a limbii italiene. Preocupările italienistei s-au legat și de cercetările asupra unor gânditori importanți ca Giordano Bruno, Blaise Pascal, Giambattista Vico, Benedetto Croce sau Antonio Gramsci. După venirea comuniștilor a preluat catedra de studii italiene la București (ca succesoare a lui Alexandru Marcu)

1922: S-a născut la Siliștea-Gumești, județul Teleorman, scriitorul  Marin Preda, nuvelist, romancier  și director de editură român, autorul romanelor “Moromeţii”, “Risipitorii”, “Imposibila întoarcere”, “Viaţa ca o pradă”, “Cel mai iubit dintre pământeni”.

Din 1974 a fost ales membru corespondent din 1974, şi membru titular post-mortem, din 1990, al Academiei Române(d. 16 mai 1980 la Mogosoaia).

Marin Preda (Author of Moromeții I)

A  debutat în aprilie 1942 cu schița Părlitu’ în ziarul Timpul, la pagina literară ”Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu , publicînd în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcîmul, Calul, Noaptea, La cîmp. Experiență sa militară o descrie în romanele Viața ca o pradă și Delirul.

În 1945 devine corector la ziarul ”România liberă”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții.

În 1954 se căsătorește cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorțat în 1959.

S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franța la începutul anilor 70.

Cu cea de-a treia soție, Elena, a avut doi fii: Nicolae și Alexandru. Din 1952 devine redactor la revista ”Viaț raomânească”. 

În 1970 – traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primește premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971.

În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pămînteni. O lună mai tîrziu este ales deputat în Marea Adunare Națională.

Pe 16 mai 1980 moare la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia. Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS român ar fi dispărut.

Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pămînteni și a survenit în condiții dubioase.

1929: Incepe greva minerilor de la Lupeni; (5- 6 august), prima mare luptă sindicală din timpul crizei economice din anii 1929-1933.

1929: Incepe greva minerilor de la Lupeni; (5- 6 august).

Prima zi s-a desfășurat pe fondul lipsei de reacție din partea forțelor de represiune, asta deși ziua s-a încheiat cu oprirea grupului electric al unui puț (fapt care punea în pericol de inundare galeriile, minerii aflați în subteran riscând în plus sufocarea în lipsa funcționării ventilației) de către elementele radicale ale greviștilor.

A doua zi administrația locală a apelat la armată, care a deschis focul contra greviștilor deciși să reziste cât timp nu le sunt satisfăcute revendicările.

Mina Petrila (1900) - foto preluat de pe valeajiului.blogspot.ro

Greva a avut drept cauză eșecul îndelungatelor negocieri legate de salarizare și condițiile de muncă dintre mineri și patronat.

Aproximativ 6000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni, deznodământul confruntării fiind că 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei dintre care 28 au decedat pe loc, mulți dintre ei  fiind împușcați în spate, în timp ce presa internațională a vremii relata și despre 200 de răniți, care și pe patul de spital erau păziți de armată.

Pe 9 august sicriele celor decedați au fost purtate spre cimitir, armata forțând cortegiul funebru să grăbească pasul. Mulțimea imensă strânsă lângă cimitir a fost îndepărtată la mai multe sute de metri, iar la patru ore după înmormântări o companie de infanterie încă mai păzea cimitirul cu armele în poziție de tragere.

După înmormântări, s-a declarat stare de asediu, localurile publice fiind închise, vânzarea de alcool interzisă, toată populația fiind obligată să intre în case înainte de ora 20:00.

1934: Are loc prima editiei a Turului ciclist al Romaniei;(1.026 km, în 7 etape).

Inspirat de Turul Franței, publicația lunară „Revista Automobila” a organizat în luna august 1910 prima ediție a „Circuitului Munteniei”.

La competiție au luat startul 12 rutieri pe traseul București – Sinaia – Târgoviște – Butimanu – București (aproximativ 300 km). După trei ediții, competiția nu s-a mai organizat.

Începând cu 1934 publicația „Sportul Zilnic”, în colaborare cu Federația Română de Ciclism a organizat prima ediție a Turului ciclist al României, România devenind a șasea țară din lume care organizează un Tur Ciclist Național pentru amatori, după Belgia (1906), Olanda (1909), Bulgaria (1924), Ungaria (1925) și Polonia (1928).

Traseul primei ediții a avut o lungime de 1026 de km și a cuprins șapte etape competitia fiind  câștigată de Marin Nicolov și echipa Bulgariei.

1938: S-a nascut  Rodica Popescu Bitănescu, actriţă român ă de comedie (n.Răsuceni, Giurgiu).

 

1940: S-a născut publicistul Florin Gabriel Mărculescu; membru fondator al Grupului pentru Dialog Social şi al Alianţei Civice; (m. 2000).

1944: Are loc ultima intrevedere dintre mareşalul Ion Antonescu si Hitler, la Rastenburg in Germania.

Mareșalul Ion Antonescu, însoțit de o delegație foarte puternică, s-a deplasat la Rastenburg între 6–7 august pentru o întâlnire cu Hitler, cu intenția de a determina retragerea României din război.

Au avut loc două întâlniri în cadrul aceleiași zile. Hitler a pretins mareșalului să lupte până la sfârșitul războiului, cu orice risc.

1944: A murit Francisc Iosif Rainer, medic şi anatomist, membru de onoare al Academiei Române din 1943; (n. 28 decembrie 1874 in localitatea  Rohozna, azi în R. Moldova).

De numele său se leagă înfiinţarea, la Bucureşti, a Institutului de Antropologie, al cărui prim director a fost între 1940 şi 1944, şi al Societăţii de Anatomie din Bucureşi (1900).

 1952: S-a născut artistul plastic Alexandru Ghilduş.


 

1963:  Statele Unite ale Americii, Regatul Unit şi Uniunea Sovietică, semnează un tratat de interzicere a testelor nucleare submarine, la sol si in atmosfera.

 România a semnat Tratatul la 8.VIII.1963.

1975: S-a născut la Târgu Mureş, cunoscuta actriţă şi cântăreaţă de muzică folk, Ada Milea.

Imagini pentru ada milea photos

1981: A murit Jean Bobescu, dirijor, violonist şi profesor (n. 1890); (unele surse  menţionează ca dată a morţii sale ziua de 15 august 1981).

Imagine similară

1998: A decedat actriţa  română de teatru şi film Coca Andronescu; ( n. 3 iulie 1932, Patarlagele, Buzau).

2000: A murit în Germania, Ştefan Berindei, interpret de jazz, realizator de rubrici în cadrul emisiunilor de divertisment ale TVR, dedicate popularizării jazz-ului.

În 1975 s-a expatriat, stabilindu-se în Germania apuseană; (n. 22 mai 1942).

 2003: A încetat din viaţă  Gheorghe Viziru, fost campion naţional şi membru al echipei de tenis a României  pentru Cupa Davis.

La vârsta de 15 ani a participat la campionatul naţional de juniori, câştigând finala.

4166-186177-tasu.jpg

În 1947 a câştigat finala şi la seniori, performanţă pe care a repetat-o apoi de opt ori.

În 1951 a câştigat împreună cu fratele său, Marin,  proba de dublu la Campionatele Mondiale Universitare.

A făcut mai târziu echipă şi cu Ion Ţiriac. A antrenat şi în Germania, la München.

2007: A incetat din viață la vârsta de 63 de ani, actorul şi muzicianul român Florian Pittiș.

S-a născut la Bucureşti, la 4 octombrie 1943.

A studiat la Liceul “Gheorghe Lazăr” şi a absolvit în 1966 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (clasa prof. Radu Beligan).

În 1992, a fondat trupa Pasărea Colibri, împreună cu Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Vlady Cnejevici.

A rămas în formaţie până în 2000, când i-a luat locul Marius Baţu.

A fost însă, în permanenţă, o prezenţă activă în lumea muzicii prin emisiuni la radio şi televiziune, articole în ziare, prezentări de concerte, colaborări pe diferite discuri.

O voce inconfundabilă a unor emisiuni de televiziune, printre care longeviva “Teleenciclopedie” şi a unor audiobook-uri (“Jurnalul unui mag” de Paulo Coelho – Humanitas Multimedia, “Levantul” de Mircea Cărtărescu – Editura Casa Radio) Pittiş a fost director, începând cu decembrie 1998, al Radio România Tineret, transformat în Radio3net.

În ultimii trei ani a condus acest post de radio aparţinând Societăţii Române de Radiodifuziune, care emite doar pe Internet, începând din noiembrie 2004.

2008: A decedat Sotiris Fotopoulos, preşedintele Uniunii Elene din România (fondată de el în decembrie 1989, împreună cu un grup de iniţiativă).

A fost reprezentantul comunităţii elene în Parlamentul României în legislaturile 2000-2004 şi 2004-2008; (n. 1937, la Heisi, in Grecia).

2011: A murit economistul Constantin Ionete autorul unor importante contribuţii la analiza unor probleme fundamentale ale ştiinţelor economice moderne, teoria preţurilor, dezechilibrele financiare ale economiei de comandă şi prăbuşirea acesteia în România.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1993; (n. 1922).

 2012 (5/6) : A murit regizorul Harry Eliad, fost director al Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti; (n. 1927).

2019: A murit Nicolae Leonăchescu, inginer în termodinamică tehnică, profesor universitar și deputat (1992–2004); (n. 1934).

2019: A murit artistul plastic Aurel Dan, un pictor desăvârșit al satului maramureșean; (n. 1946).

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul) este unul dintre cei mai recenți sfinți din Biserica Ortodoxă Română, cu metania din Mănăstirea Neamț, care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe valea Iordanului, cât și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de viețuire în Hristos în era contemporană. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credință și de viețuire creștinească, înscriindu-l în calendarul ortodox la data de 5 august - foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul  este praznuit in fiecare an, pe data de 5 august.

S-a născut pe 23 iulie 1913, în comuna Crăiniceni din judetul Botoşani si a primit la botez numele Ilie.

A rămas orfan de mic de amândoi parintii si a fost crescut de o bunică.

A urmat primii ani de scoala in satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) si liceul la Cozmeni-Cernauti.

A fost primit cu multa dragoste in viata monahala de staretul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei si apoi al doilea patriarh al Romaniei.

Dupa satisfacerea stagiului militar, a devenit bibliotecarul Manastirii Neamt, iar apoi a predat literatura romana la seminarul de aici.

La 8 aprilie 1936, noul staret, arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iasi), l-a tuns in monahism, primind potrivit pravilei calugaresti, un nou nume, cel de Ioan. Nas si parinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spatarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscutii calugari moldoveni cu viata imbunatăţită.

Cu aprobarea mitropolitului Nicodim, in noiembrie 1936 tanarul monah s-a indreptat, impreuna cu alti doi calugari, spre Ţara Sfântă.

Dupa doi ani petrecuti în pustiu, ajunge la Mănăstirea “Sfântul Sava”, unde se nevoieşte timp de opt ani.

În anul 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt şi este numit egumen la Schitul românesc cu hramul “Sfantul Ioan Botezatorul“, din Valea Iordanului, pe care il va conduce pana în anul 1952.

In noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, impreuna cu ucenicul sau Ioanichie, a intrat in obştea Mănăstirii Sfantul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei.

In vara urmatoare se retarage intr-o pestera, numita Chilia Sfanta Ana, care ţinea de Mănăstirea “Sf. Gheorghe Hozevitul“.

Aici si-a petrecut ultimii ani, ducand o viata foarte aspra. Sfantul Ioan Iacob Hozevitul a trecut la cele vesnice pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani.

A fost înmormantat de Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfântul Gheorghe, în peştera care-l găzduise in ultimii ani de viaţă.

Timp de 20 de ani trupul Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul a ramas în peștera Sfanta Ana.

La inceputul lunii august 1980, potrivit unei traditii locale, conducerea manastirii Sfântul Gheorghe Hozevitul a deschis pestera mormintelor, urmand ca osemintele Cuviosului sa fie duse in gropniţa de obste.

Dezgropat doua decenii mai tarziu, s-a constatat cu uimire ca trupul sau nu putrezise, pastrandu-se intact.

Arhimandritul Amfilohie, staretul manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul, istorisea mai tarziu:

“Ne asteptam sa gasim numai sfinte oseminte si nu buna mireasma. Cand am luat scandura am vazut ca parintele Ioan dormea, cu trupul neatins de stricaciune, asa cum l-am pus.

Parca l-am fi pus in mormânt de cateva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum, vara nici o schimbare a infatisarii lui; mainile, barba, parul, rasa, incaltamintea erau neatinse.”

Imagini pentru Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

Tinând seama de toate acestea, Sfantul Sinod al Bisericii noastre, l-a canonizat in sedinta din 20 iunie 1992, cu data de praznuire in calendar pe 5 august.

Mentionam ca Sfantul Ioan Iacob Hozevitul a scris o seama de poeme adunate intr-o culegere intitulata “Hrana duhovniceasca”, tiparite in conditii grafice modeste, aproape precare, de catre ucenicul sau, parintele Ioanichie Paraiala.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/05/o-istorie-a-zilei-de-5-august-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro.;
  11. CreștinOrtodox.ro.;
  12. Cinemagia.ro.

05/08/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

RESTITUTIO: PETRE ȚUȚEA

Petre Țuțea azi | Fragmente și idei

Motto:

 Numele lui nu poate fi dat nici unei străzi din România, a fost legionar”

Directorul Institului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian. (Acesta a declarat că este interzis cultul lui Petre Ţuţea, pentru că ar fi promovat „ideologia legionară”. Florian se referea la intenţia primăriei Timişoara de a boteza o stradă cu numele filosofului român, întemniţat de comunişti).

”La comunişti, dacă nu eşti cu ei, sau nu mai eşti cu ei, înseamnă că eşti legionar”

În 1990 cunoscutul jurnalist Vartan Arachelian îl întreba:

„Domnule Ţuţea, aţi fost legionar, aţi îmbrăcat vreodată cămaşa verde aşa cum au făcut atâţia intelectuali români, unii dintre ei chiar recent prezentaţi la televiziune?

– N-am fost niciodată. În tinereţea mea, aşa cum v-am spus, am fost de stânga şi chiar am scos împreună cu Petre Pandrea prin anii treizeci o revistă care se chema chiar Stânga.

– Deci, nu numai că n-aţi fost legionar, dar nici măcar de dreapta n-aţi fost”

Tot atunci însă, Ţuţea prevedea ce urma să se întâmple peste 20 de ani. „

– Ştiţi de unde vine acuzaţia asta? La comunişti, dacă nu eşti cu ei, sau nu mai eşti cu ei, înseamnă că eşti legionar. Eu n-am fost legionar, nici comunist, am fost însă antihitlerist pentru că ne-au luat Ardealul; nu antigerman, ci antihitlerist, pentru porcăria pe care ne-a făcut-o Hitler la Viena”.
De altfel, majoritatea afirmaţiilor incriminate de Institutul Elie Wiesel au fost făcute de Ţuţea după căderea comunismului şi au fost strânse în cartea „Între Dumnezeu şi neamul meu”, editată de Fundaţia Anastasia, în 1992.

         Numele lui nu poate fi dat nici unei străzi din România, spunea directorul Institului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian acum câțiva ani.

 Tot Wiesel spunea că un nume de stradă înseamnă un cult al acelei persoane.

Dintre numele de străzi pe care le-a adoptat România, mai ales București în ultimii grei ani se numără:  strada Făt Frumos,  strada Hercule, strada Lucifer ,a ”veseliei”, ”brizei”,” galaxiei” și ”stelei”, și tot mai rar folosite numele personalităților spre ațâțarea cunoașterii în general, constată pe bună dreptate http://trasaturidinfront.ro/intre-dumnezeu-si-neamul-meu-petre-tutea-azi.

Petre Țuțea spunea că ”marele cusur al democraţiei este acela că este singurul sistem social-politic compatibil cu demnitatea şi libertatea umană, dar care are un viciu de structură: nu are nici un criteriu de selecţiune a valorilor la conducere.

Democraţia este totuşi singurul sistem politic compatibil cu libertatea şi demnitatea umană.

Asta e părerea mea personală: că e singurul sistem politic compatibil cu libertatea şi demnitatea umană.

Dacă încerc să o judec esenţial, eu mă detaşez, că n-am nici o părere şi sunt captivul părerii a doi mari gânditori antici şi a unui gânditor modern.

Cei antici sunt Platon şi Aristotel.

Platon spune că există trei forme degenerate de guvernământ: tirania, oligarhia şi democraţia. Iar Aristotel spune că democraţia este singurul sistem social în care fiecare face ce vrea. În ceea ce-l priveşte pe Bergson, el afirmă următorul lucru: democraţia într-adevăr e singurul sistem, cum am spus, compatibil cu libertatea şi demnitatea umană, numai că are un viciu – îi lipseşte un criteriu de selecţiune a valorilor de conducere.

Asta e şi părerea mea despre democraţie… Democraţia e imperfectă, dar fără ea e greu de vieţuit. Este un soi de haos suportabil.

Atât extrema stângă, cât şi extrema dreaptă sunt falimentare.

Comunismul, de pildă: premisa lui majoră e egalitatea reală, absolută, a oamenilor, în nici unul din regnurile cunoscute nu există egalitate – nici în regnul mineral, că aurul nu e egal cu cărbunele, nici în regnul vegetal, că plantele nu sunt egale, şi nici în regnul animal, că pisica nu e egală cu leul, cel puţin ca forţă.

Şi nici în specia om nu funcţionează, cu atât mai mult, principiul egalităţii. E damnat esenţial comunismul prin premisa lui majoră: egalitatea reală a oamenilor, care este o utopie.

Şi încă… da, vorba lui Berdiadev, cusurul utopiilor nu stă în construcţia lor, ci în faptul că toate sunt realizabile. E un paradox, însă este adevărat că paradoxul e limita până la care poate merge inteligența umană, dincolo de care apare nimicul.”

   (Între Dumnezeu și neamul meu)

PETRE ȚUȚEA DESPRE CEAUȘESCU:

“Să dăm Cesarului ce este al Cesarului” ! A fost și bou pe deasupra prin cultul personalității, dar pe lângă ce a făcut ar trebui să i se ierte…”

Ceaușescu a dictat să se ridice școli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, căi ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrări hidrotehnice portuare, flote de avioane și vapoare, irigații pe mii de hectare, poduri impresionante, ba chiar si… autostrazi. In 24 de ani amărâți a plătit datoriile și a dublat populația urbana . De fapt este incredibil. Dacă știți despre ce vorbesc veți vedea că performanțele lui Ceaușescu frizeaza imposibilul.

Destinul a făcut să moară Ceauşescu înaintea lui şi el, Petre Tuțea, a spus: ”Aţi văzut domnule, era mai mare naţionalist ca mine, că l-au omorât înaintea mea.”

05/08/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: