CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 4 AUGUST ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 4 august în istoria românilor

1404: Domnul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400–1432), a depus personal la Camenița, jurământ de vasalitate și a recunoscut suzeranitatea regelui polon Wladislaw al II-lea Jagello.

Alexandru cel Bun | Timpul Local

El a reînnoit Tratatul de pace încheiat în 1402 cu Polonia. Prin acest act, reînnoit în 1404, 1407, 1411 şi 1415, se promitea regelui polon sprijin şi sfat împotriva oricărui duşman. 

Regele polon l-a recunoscut pe Alexandru domnitor al Moldovei și s-a obligat să nu acorde ajutor pretendenților la scaunul țării și, în cazul unei invazii străine, să acorde Moldovei ajutor militar.

Prin depunerea jurământului de vasalitate față de Regatul Polon, Alexandru cel Bun a oprit tendințele expansioniste ale Regatului Ungar în Moldova, care dorea să o supună și să o transforme într-un ducat ungar.

Odată cu încheierea tratatului moldo-polon, Alexandru cel Bun a acordat privelegii comerciale negustorilor polonezi lioveni, care au primit dreptul de a crea depozite în capitala ţării, Suceava.

Crearea acestor depozite în oraşele Moldovei, au transformat-o într-un centru important de tranzit a mărfurilor în regiune, fiind impulsionat exportul mărfurilor din Moldova în Polonia, Ungaria şi în sudul Dunării.


1595: Marele vizir otoman Sinan Pașa, a început trecerea Dunării pe un pod de vase spre Giurgiu
în fruntea unei puternice oștiri otomane declanșând campania împotriva voievodului Munteniei, Mihai Viteazul, după ce voievozii muntean și moldovean au declanșat lupta pentru a ieși de sub stăpânirea Imperiului Otoman, inițiind atacuri devastatoare la Giurgiu, Brăila, Hârșova, Târgul de Floci, Silistra, Putineiu, Stănești, Șerpătești, Rusciuk, ori Tighina (Bender), Chilia, Cetatea Albă și Ismail. Marele vizir Ferhad pașa a pornit cu oastea împotriva lor (17/27 aprilie 1595). 

Prezent la Adrianopol, la 14 mai 1595, marele vizir a decis transformarea Țării Românești și Moldovei în vilâyete otomane (pașalâcuri), conducători ai acestora fiind numiți Cafer pașa (înlocuit cu Haydar pașa), pentru Boğdan (Moldova) și Satârcı Mehmed pașa, pentru Iflâk (Țara Românească).

1595 Mihai Viteazul
1595 Sinan Paşa

Ferhad pașa a început construirea unui pod pentru a-și trece armata în Țara Românească, dar a fost înlocuit, în 28 iunie/7 iulie 1595, de octogenarul Koca Sinan pașa (numit mare vizir pentru a patra oară), care a pornit spre Dunăre. 

Foto: Sinan Pașa și Mihai Viteazul

Mihai Viteazul, încercând să împiedice trupele otomane să treacă Dunărea, a trecut la ofensivă – a atacat fulgerător Nicopole, unde a nimicit o oaste formată din 1.300 de oșteni și a distrus cele o mie de vase cu care otomanii voiau să construiască un pod.

 De aici un corp de oaste s-a îndreptat spre Vidin, care a fost ars, iar altul spre Turtucaia, căreia i s-a distrus citadela. În urma acestei campanii, au fost transmutați în Țara Românească 16.000 de creștini.

La 1/11 august Sinan pașa a ajuns la Rusciuk, iar la 4/14 august a început trecerea Dunării pe un pod de vase spre Giurgiu.

Pe 12/22 august 1595 cele două oști se aflau la o distanță foarte mică una de alta

1807 – S-a născut la Brașov, în Imperiul Austriac, profesorul, pictorul, Constantin Lecca, editor, scriitor și traducător, care s-a remarcat în domeniul portretisticii, al picturii religioase și al picturii cu tematică istorică; d.13 octombrie 1887, București .

1807-1887 Constantin Lecca. Autoportret

A studiat Pictura și Istoria la Budapesta. A făcut în vara anului 1830–1831 o lungă călătorie în Moldova, Țara Românească și Ardeal, împreună cu mentorul său Zaharia Carcalechi, întocmind un album de călătorie în care și-a scris impresiile și a desenat tot ce a întâlnit. Carcalechi a editat la Buda revista Biblioteca românească, pentru a scrie o istorie a românilor având ca sursă „toate istoriile vestite, care se aflau în crăiasca bibliotecă din Pesta”. 

În această revistă a publicat Constantin Lecca studiul Viața prințipiului și eroului Moldovei Ștefan cel Mare. În anul 1833 a fost numit profesor de desen la școala din Craiova. A fost considerat un deschizător de drumuri, în jurul căruia s-au adunat majoritatea tinerilor pictori din Țara Românească. Personalitate dominantă a primei jumătăți a secolului al XIX-lea, întreaga sa activitate se poate separa în trei perioade distincte.

Prima este perioada debutului său artistic de la Buda, unde a publicat desene de domnitori în paginile revistei Biblioteca românească.

A doua, perioada considerată de specialiști cea a maturității artistice, de la Craiova. În această perioadă s-a manifestat plenar ca profesor de desen și caligrafie, editor și tipograf, pictor de compoziție, ilustrator de carte, portretist și nu în ultimul rând zugrav de biserici.

A treia perioadă, cea petrecută la București (1851–1870); aici s-a manifestat ca pictor, răspânditor de opere realizate în serie, care nu au mai conținut în ele valoarea artistică din perioada maturității. La București, pictorul a făcut avere, dar foștii elevi au ajuns să-l depășească și și-a pierdut faima de mare maestru, cu toate că a mai avut în unele lucrări reveniri și străluciri de moment. Alături de prietenul său Mișu Popp și de litograful Carol Popp de Szathmari, Constantin Lecca a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea. 

1857: S-a născut in localitatea Vad, comitatul Făgăraş, istoricul şi teologul greco-catolic român Augustin Bunea, membru titular  al Academiei Române; (d. 30 noiembrie 1909 la Blaj).

A fost profesor la Academia Teologică din Blaj (1886-1888), la catedra de teologie dogmatică, secretar mitropolitan (1888-1895), canonic mitropolitan (din 1895) si  cofondator al ziarului bisericesc-politic „Unirea”, apărut la Blaj, alături avându-i pe Vasile Hossu, Alexandru Grama, Victor Smighelschi şi Izidor Marcu.

A publicat un mare număr de lucrări privitoare la istoria Transilvaniei şi mai cu seamă de istorie bisericească, pe baza unor izvoare inedite până atunci. A fost prieten apropiat cu savantul istoric Nicolae Iorga şi cu Andrei Bârseanu, fostul său coleg de la Braşov.

În 1901 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1909 a fost numit membru titular. A fost membru al secţiei istorice a Astrei, de la Sibiu.

1857: Franța, Rusia, Prusia și Regatul Sardiniei au rupt relațiile diplomatice cu Poarta otomană

Deciziile adoptate prin tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a celor șapte puteri europene (Turcia, Franța, Anglia, Prusia, Austria, Rusia, Sardinia), revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, ș.a.

Alegerile pentru Divanurile ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni în Moldova, partida unionistă având în față opoziția separatiștilor moldoveni. Alegerile pentru Divanul Ad-hoc, au fost câștigate într-o primă fază de separatiști, caimacamul Vogoride falsificând listele electorale. Numărul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire devenea majoritar în Divan, dar manevra fost dejucată de soția caimacamului, Ecaterina Vogoride, care a făcut să fie publicate scrisori secrete care dezvăluiau frauda. Puterile garante au cerut anularea și reluarea alegerilor.

Când sultanul Abdülmecid, sprijinit de Austria Imperială, nu a anulat alegerile, ceilalți supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperială, Prusia și Regatul Sardiniei) au rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman la 23 iulie/4 august.

1862 (4/16): În cadrul acţiunii de unificare administrativă, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează decretele prin care hotărăşte contopirea Direcţiei Statistice a Moldovei cu Oficiul Statistic din Bucureşti şi numirea lui Dionisie Pop-Marţian ca director al Oficiului Statistic pentru Principatele Unite.

Foto: Dionisie Pop Marţian (n. 1829, Ponor, judeţul Alba – d. 2 iulie 1865, München), economist, statistician, organizatorul statisticii moderne din România.

1866: S-a nascut Gheorghe D. Mărdărescu, general roman, participant la Batalia de la Oituz si la Campania din Ungaria (d. 5 septembrie 1938).

Gheorghe Mardarescu

Gheorghe D. Mărdărescu, general al armatei române în timpul campaniei din  Ungaria (1919-1920), decorat de Regele Ferdinand şi Regina Maria cu Ordinul militar “Mihai Viteazul” clasa III-a  pentru acţiunea contra regimului bolşevic a lui Béla Kun.

A fost  ministru de Război (1922- 1926).

1867: Guvernul Constantin A. Crețulescu și-a depus mandatul.

1867 Constantin A. Crețulescu

Acest guvern s-a aflat la conducerea țării în perioada 1 martie 1867– 4 august 1867, fiind expresia „Înțelegerii de la Concordia” între radicali, maiști și fracționiști.

În perioada guvernării, s-au reluat lucrările la construcția Căii ferate București–Giurgiu și a fost adoptată Legea pentru înființarea unui nou sistem monetar (leul devenind moneda națională a Principatelor române unite).

Activitatea cabinetului a fost încetinită de conflictul dintre grupările politice.

1870:  S-a născut la Botoşani matematicianul Simion Sanielevici ; (d. 12 august 1963, Klagenfurt, Austria).

A  fost un academician român de origine evreiască, membru de onoare (1948) al Academiei Române.

1870-1963 Simion Sanielevici

Studiile universitare le-a urmat la Facultatea de Ştiinte a Universităţii din Bucureşti.

Neavând cetățenie română, nu a putut profesa la catedră. A optat pentru gazetărie, lucrând la mai multe publicații ale vremii. 

A câștigat bursa „Hillel”, cu care a urmat la Paris cursurile celebrului Emile Picard (1904–1907). A dat, din nou, examenul de licență (1907) și doctoratul (1909, Sorbona). Revenit în țară, a obținut cetățenie română prin hotărârea Parlamentului, astfel fiind încadrat în învățământul de stat.

În 1920 a devenit profesor la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, unde a funcționat până la pensionare, în 1938. A scris și a editat lucrări de algebră, mecanică, geometrie neeuclidiană.

Cursul său de mecanică rațională este primul de acest gen publicat în limba română, iar lucrările lui Lobacevschi, citite în original, le-a prezentat critic în numeroase conferințe. Pentru activitatea științifică desfășurată, a fost cooptat în Consiliile de conducere ale unor Societăți științifice din țară și din străinătate.

A efectuat cercetări importante în domeniul ecuaţiilor diferenţiale, integrale şi integrofuncţionale.

A fost tatăl fizicianului Alexandru S. Sanielevici.

1876 ( 4/16): S-a născut Ion I. Nistor, istoric şi om politic,luptător pentru emanciparea naţională şi culturală a Bucovinei.

In toamna anului 1918, împreună cu Iancu Flondor şi Sextil Puşcariu, a pregătit Congresul general al românilor bucovineni.

Este cel care a redactat şi a citit în faţa deputaţilor Actul Unirii.

A fost  membru titular al Academiei Române din 1915.

După 1918, a fost ministru în mai multe rânduri în guvernele de la Bucureşti.

A fost arestat şi închis la Sighet de autoritatile comuniste romane aservite URSS (1950-1955); (m. 1962).

1879: A murit la Iaşi profesorul universitar de fizica Ştefan Micle, născut în comuna Feleac, lângă Cluj, pe 25 septembrie 1820.

 A fost soţul tinerei năsăudence Veronica Micle (născută Câmpeanu la  25.09.1820), iubita lui Mihai Eminescu, cu care s-a căsătorit în Biserica Bob din Cluj pe 7 august 1864, când aceasta avea numai 14 ani.

Imagini pentru profesorul universitar de fizica Ştefan Micle Photos

A frecventat Facultatea de Drept din Cluj, pe care o va termină cu nota eminente în 1843. În 1850 obţine o bursă şi se duce la Viena, unde urmează Şcoala Politehnică. În anul 1856 vine la Iaşi şi este numit profesor de fizică şi chimie la Academia Mihăileană, fiind numit, în 1858, şi profesor la Şcoala militară din Iaşi, Ştefan Micle lucrează aici până în 1860.

Între 1867-1875 a fost rector al Universităţii din Iaşi.

Ştefan Micle şi Veronica Micle au avut două fete – Valeria (1866)  şi Virginia Livia (1868).

 1900: S-a născut (la Costuleni/jud.Lăpuşna, azi în R. Moldova) psihologul Vasile Pavelcu, autorul unor contribuţii importante în domeniile  studiului  personalităţii şi afectivităţii, al statutului ştiinţific al psihologiei, învăţarea şcolară ş.a.

1900-1991 Vasile Pavelcu

A fost decan al Facultății de Litere și Filosofie, decan al Facultății de Psihologie și șeful catedrei de Psihologie la Universitatea din Iași până la pensionare.

În cariera sa impresionantă s-a afirmat prin studii asupra funcțiilor și caracterelor afectivității, structura și orientările personalității, conștiință și inconștient, complexul de frustrație, dar și prin analiza psihologică a vieții cotidiene. I s-a conferit titlul de Profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România (1969).

A fost membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 1991).

1904: S-a născut compozitorul de origine maghiară Trózner József (m. 1984).

 1908: S-a născut Sidonia Drăguşanu, prozatoare, autoare dramatică şi publicistă cu bogată activitate la Radiodifuziunea Română (scenete, scenarii radiofonice, conferinţe); (m. 1971).

 1910: S-a născut la Bucureşti într-o familie de evrei, pictoriţa Hedda Sterne (născută Hedwig Lindenberg), prima femeie care a făcut parte din grupul expresioniştilor abstracţi cunoscut sub numele de „Irascibilii”, compus din Jackson Pollock, Willem de Kooning, Barnett Newman, Mark Rothko şi alţii; (m. 2011, la New York).

Opera ei este adesea asociată cu expresionismul abstract şi suprarealismul.

1916: A fost semnat la Bucureşti, Tratatul de alianţă dintre România, pe de o parte, şi Antanta (Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Italia), pe de altă parte, care prevedea, printre condiţiile intrării României în război de partea Antantei şi satisfacerea dezideratului unirii cu ţara a fostelor teritorii  româneşti anexate de Austro-Ungaria.

Tratatul de alianţă dintre România şi Antanta (4/17 august 1916 la Bucureşti) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de alianţă dintre România şi Antanta (4/17 august 1916 la Bucureşti) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul  a fost un acord internațional, secret încheiat între guvernul român și guvernele Antantei (1) având ca obiect principal intrarea României în război, de partea acestei alianțe, pe timpul Primului Război Mondial. Acordul a fost semnat la 4/17 august 1916 la București, în locuința lui Vintilă Brătianu. de către Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri al României și reprezentanții diplomatici ai puterilor Antantei la București.

Principalele prevederi ale acordului prevedeau recunoașterea de către Antanta a drepturilor României asupra teritoriilor locuite de români din Transilvania, Crișana, Maramureș, Bucovina și Banat, precum și de a fi tratată similar în cadrul conferințelor de pace ca și ceilalți aliați. În schimb România se obliga de a declara război Imperiului Austro-Ungar în termen de două săptămâni. Tratatul era însoțit de o convenție militară. De asemenea părțile se obligau să țină un secret absolut asupra existenței și conținutului acordului.

1919: Armata română a intrat victorioasă în Budapesta.

Este sfârșitul regimului comunist instaurat de Bela Kun la 21 martie 1919 in Ungaria.

Foto: Generalul Gheorghe Mărdărescu (dreapta) pe terasa hotelului Ghelert din Budapesta, august 1919

Generalul Gheorghe Mărdărescu (dreapta) pe terasa hotelului Ghelert din Budapesta, august 1919

La 3 august 1919, patru escadroane de roșiori, dintre care unul din Craiova, au pornit spre Kecskemét.

Grupul avea patru sute de cavaleriști și era dotat cu două tunuri și zece mitraliere, fiind comandat de colonelul Rusescu, care, fără ordin, a pătruns în Budapesta si in jurul orei 20, a descălecat în curtea cazărmii de husari „Arhiducele Josef”.

A doua zi, la ora optsprezece, aflat în centrul bulevardului Andrássy din Budapesta, comandantul armatei române care opera  în Ungaria, generalul Mărdărescu, va privi defilarea militarilor români din Divizia 1 Vânători.

Acțiunea pe cont propriu a colonelului Rusescu nu i-a convenit generalului Mărdărescu, acesta luand  măsuri disciplinare împotriva ofițerului care îndrăznise să-i știrbească  aura victoriei.

Istoricii contemporani i-au sărit în ajutor, înregistrând data de 4 și nu de 3 august, ca dată a ocupării capitalei ungare, acțiunea colonelului Rusescu din 3 august fiind tratată cu discreție.

Operaţiunile militare impotriva Ungariei comuniste au fost conduse de generalul Gheorghe Mărdărescu, care s-a aflat in fruntea trupelor din Transilvania începînd cu 12 aprilie 1919.

Trupele române ocupând Budapesta, 1919 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Foto august 1919: Trupele române la Budapesta

Capitala Ungariei, Budapesta, a fost cucerită de trupele române fără niciun ajutor militar aliat, ea fiind  singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta în cursul primului război mondial, considerînd războiul româno-ungar din 1919 ca parte a acestuia, sau o consecinţă imediată a lui.

Meritul armatei române este imens, ţinînd cont că în toată istoria modernă, România a dus război doar în coaliţie, această acţiune militară fiind singura în care România a acţionat singură, fără aportul aliaţilor.

Atât trupele franco-sârbe din sud, cît şi cele cehoslovace, s-au mişcat mult mai tîrziu şi fără sa participe direct la lupte,  ocupînd doar zone de securitate în Ungaria, după ce armata bolşevică ungară a fost zdrobită de cea română.

Cu atât mai importantă apare victoria românească, cu cît România, în acea perioadă, ducea un război pe două fronturi, al doilea front fiind în est, pe linia Nistrului, împotriva bandelor bolşevice ce făceau dese incursiuni în Basarabia, încercînd să răscoale populaţia şi să reocupe teritoriul dintre Prut şi Nistru pentru a-l aduce în “marea familie sovietică“, aşa cum vor face cu Ucraina si alte teritorii în anii 1920.

 1928: S-a născut matematicianul și profesorul Romulus Cristescu, autorul unor studii de analiză funcţională şi teoria probabilităţilor, membru titular al Academiei Române din 1990.

 1948: A apărut Decretul nr. 177 privind cultele religioase din România, prin care se reitera libertatea credinţei religioase şi a practicării cultelor (cu excepţia celor interzise), dar se sublinia obligaţia respectării întocmai a legilor statului.

Decretul prevedea printre altele, că nici un cult sau un reprezentant al unui cult religios nu putea întreţine legături cu alte culte religioase, instituţii sau persoane oficiale din afara ţării decât cu aprobarea Ministerului Culturii şi prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.

Se mai stipula că niciun cult religios nu putea exercita vreo jurisdicţie asupra credincioşilor statului român; controlul cultelor de către factorul politic a devenit, astfel, complet; totodată au fost trecuţi în rezervă preoţii militari.

1948: S-a născut  la Sibiu actriţa româna Cezara Dafinescu.

 

1953: A murit la Bucureşti, pictorul si graficianul român Francisc Şirato; (n. 15 august 1877, Craiova).

A fost descendentul unei familii de ţărani francezi care au fost colonizaţi la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Banat.

Francisc Șirato (15 august 1877, Craiova – 4 august 1953, Bucureşti),  pictor, desenator şi grafician român | G a b i, My heart to your heart

Francisc Şirato – Autoportret

In 1898, pleacă în Germania la Düsseldorf, dar neavând suficiente resurse materiale, nu reuseşte să urmeze cursurile Academiei de Artă de acolo.
Este nevoit să lucreze într-un atelier de gravură si in 1899 se întoarce în ţară, iar în anul următor se înscrie la „Şcoala Naţională de Arte Frumoase” din Bucureşti.

Expune pentru prima dată la „Salonul Oficial” în 1907, pictura sa nu este remarcată, dar desenele sale nu pot trece neobservate. Ele apar cu regularitate în paginile revistei „Furnica”, unele din ele inspirate din răscoalele ţărăneşti din 1907.

Înainte de primul război mondial, între 1908 şi 1914, expune în cadrul „Tinerimii Artistice”, numărându-se printre primii membri ai acestei asociaţii.

În timpul războiului, Șirato realizează câteva cicluri de desene în care înfățișează dramele provocate de război, lucrări pe care le prezintă la expoziția personală din 1921.

În 1917 a devenit custode la Muzeul Naţional de Artă populară

Cu această expoziție se încheie o primă perioadă din activitatea artistului, deosebit de valoroasă în grafică, și se consacră tot mai mult picturii.

În 1920, aderă la gruparea “Arta Română”, în cadrul căreia expune până în 1924.

Fișier:Grupul celor patru.jpg

Foto: „Grupul celor patru”(de la stânga la dreapta) : Oscar Han, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza, Francisc Șirato

În anul următor, înființează, împreună cu pictorii Nicolae Tonitza și Ștefan Dimitrescu și cu sculptorul Oscar Han “Grupul celor patru”.

Grupul nu și-a alcătuit un anumit program, pe cei patru i-a unit o concepție comună despre artă precum și o strânsă prietenie.

Mai târziu, în anul 1932, Şirato a fost numit profesor la „Academia de Belle-Arte” din Bucureşti, remarcându-se ca un bun pedagog. A redactat (1938) o monografie consacrată lui Nicolae Grigorescu.

Francisc Şirato a avut şi o bogată activitate publicistică, a scris numeroase articole şi cronici de artă în revista „Sburătorul” a lui Eugen Lovinescu şi în „Cugetul românesc”.

În 1946, pictorului, căruia cu mulţi ani în urmă i se acordaseră premii la manifestări artistice internaţionale (Barcelona, Bruxelles, Paris, New York), i se decernează „Premiul Naţional pentru Pictură”.

În 1947 expoziţia sa personală s-a bucurat de un mare succes. Aceasta a fost însă şi ultima sa expoziţie.

1954: S-a născut în localitatea Criscior (Hunedoara), poetul român Paul Daian.

 În perioada anilor ’80 a frecventat şedinţele „Cenaclului de Luni” condus de criticul literar şi profesorul Nicolae Manolescu.
Natură boemă si nonconformistă, poetul schimba  frecvent locurile de muncă, având peste patruzeci de meserii, printre care: bijutier, vidanjor, lacatuş, maturator de strada, motostivuitorist, dispecer etc.

Debutează publicistic in 1973 în revista „Flacara”. in 1984 este inclus cu un ciclu de poeme in Caietul debutantilor publicat de Editura Albatros.

Debutul editorial propriu-zis are loc in 1987 cu volumul Poeme sororale (Ed. Cartea Românească).

Colaboreaza la „Romania literara”, „Luceafarul”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Viata Romaneasca”, „Caiete critice”, „Dreptatea”, „Amfiteatru” etc. 

A publicat volumele: Turma de porci (Ed. Cartea Romaneasca, 1993) Johann (Ed. Pontica, 1994), Trei poeme (Ed. Pontica, 1995), Cerul şi ochii lui oblici (Ed. Pontica. 1996), De astăzi beau sînge (Ed. Semne, 1997) Stângacia în salut a femeii (Ed. Paralela 45, 1999).

În urma unui protest la Uniunea Scriitorilor faţă  de autoritatile comuniste din România, Paul Daian este pedepsit în 1982 cu inchisoarea.

Altă încercare a sa de protest se va solda cu internări în spitale psihiatrice (1986, 1987).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1990).


 1958 : Membrii grupării spirituale Rugul Aprins, de la Mănăstirea Sf. Antim din Bucureşti, au fost arestaţi. Printre ei se găseau nume de primă mărime ale spiritualității ortodoxe și ale culturii române printre care se numărau preoţii Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuş, Andrei Scrima, Arsenie Papacioc, Bartolomeu Anania precum şi scriitorul Vasile Voiculescu şi filosoful Mircea Vulcănescu.

Organizaţia culturală ”Rugul Aprins”, denumită şi „Grupul de la Mănăstirea Antim”, se formează treptat începând din 1945. La baza formării acestei organizaţii se afla întâlnirea vizionarilor Alexandru Teodorescu (alias Sandu Tudor), poet, eseit, publicist şi Ivan Culighin (duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în oraşul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Organizația culturală ”Rugul Aprins”, denumită și „Grupul de la Mănăstirea Antim”, se formează treptat începând din 1945. La baza formării acestei organizații se afla întâlnirea vizionarilor Alexandru Teodorescu (alias Sandu Tudor), poet, eseit, publicist și Ivan Culighin (duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în orașul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim.

Simbolistica „Rugului Aprins” reprezintă focul etern al credinței care nu se mistuie, rugăciunea neîncetatâ a lui Hristos. Termenul este din Vechiul Testament și simbolizează rugul văzut de Moise în pustietate care arde și nu se preface în cenușă. „Rugul Aprins” este un simbol al rugăciunii repetate, al rugăciunii inimii, al adorării lui Dumnezeu.

(…) Sentintele vor fi între 5-25 ani, iar Sandu Tudor va primi pedeapsa cea mai grea, 25 de ani (va fi încarcerat la Aiud, unde a decedat în detenție la data de 17 noiembrie 1962).

Poetul Vasile Voiculescu a fost condamnat la cinci ani de temniță. Nu i-a ispășit pe toți. Cu sănătatea distrusă de anii de temniță, Vasile Voiculescu avea să fie grațiat în data de 28 aprilie 1962, prin Decretul nr. 291 al Consiliului de Stat. A murit un an mai târziu (26 aprilie 1963). [6]

Membrii “Rugului Aprins” au fost eliberați în anul 1964, împreuna cu mai mulți detinuți politici, în fapt acțiunea regimului comunist făcea parte din atitudinea generată de acesta pentru o destindere a legăturilor cu Occidentul.

1959: A murit in inchisoarea comunista de la Sighet, Ioan Balan, episcop martir  greco–catolic; (n. 11 februarie 1880).

 

În 29 octombrie 1948 în contextul interzicerii Bisericici Unite cu Roma a fost arestat de autoritățile comuniste, iar din 1950,  după refuzurile sale consecvente de a trece la Biserica Ortodoxa, a fost închis la Sighet unde a fost supus unor munci istovitoare.

În 1955 a fost internat cu domiciliu obligatoriu la Curtea de Argeş, ulterior a fost transferat la Manastirea Ciorogârla, unde s-a stins din viață.

 1960: A murit medicul Maximilian Popper, unul dintre organizatorii luptei anti-tuberculoză din România şi participant activ la pregătirea cadrelor de specialitate din reţeaua de ftiziologie; (n. 1895).

 1972: A murit Victor Anastasiu, medic şi psihofiziolog care a dus contribuţii originale la dezvoltarea medicinii aeronautice; (n. 5 octombrie 1886, la Huşi).

Victor Anastasiu

Este cel care a organizat in timpul primului razboi mondial primul spital aeronautic al armatei române, instalat în localul unei foste şcoli profesionale.

A înfiinţat în 1920, Centrul de medicină aeronautică, unul din primele de acest gen din lume si a fost  membru al mai multor societăţi internaţionale de aeronautică din Paris şi Geneva, expert tehnic în cadrul Ligii Naţiunilor în anul 1929.

Studiile sale privitoare la  comportamentului piloţilor în timpul zborurilor au fost o premieră mondială, aspect recunoscut în cadrul Congresului Internaţional de navigaţie aeriană de la Paris din 1921

A fost deseori decorat atât de autorităţile române cât şi de prestigioase instituţii străine şi a avansat în grad, devenind general de brigadă, la 8 iunie 1940, odată cu trecerea în rezervă.

A fost persecutat de regimul comunist.

In 1951, Tribunalul Militar l-a condamnat  la închisoare corecţională, pe durata a cinci ani, pentru presupuse fraude fiscale în mânuirea fondurilor Casei de Despăgubiri.

”Adevărul era altul – notează istoricii Valeriu Avram şi Valeriu Nicolescu, în volumul Războiul Aerian deasupra României – fiica sa Liliana se căsătorise cu un cetăţean american şi emigrase în SUA, de aici şi măsurile luate de autorităţile comuniste împotriva eminentului aviator şi medic”.

A fost eliberat în 1953, ca urmare a intenselor demersuri făcute de forurile politice dar şi a dovedirii nevinovăţiei în cauza pentru care fusese incriminat.

În 1963, în urma unui accident, a rămas cu o invaliditate permanentă şi urmare a vârstei înaintate a cerut pensionarea. 

A murit în ziua de 4 august 1972, lăsând moştenire medicinii aeronautice numeroase cercetări şi obesrvaţii privind sănătatea personalului navigant. 

În prezent Institutul naţional de medicină aeronautică poartă numele medicului român, Institutul naţional de medicină aeronautică şi spaţială „General doctor aviator Victor Anastasiu”.

2000: A murit criticul de teatru Victor Parhon (distins cu Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER pe anul 2000); a lucrat la Radioteleviziunea Română; (s-a nascut pe 5 aprilie 1943 la Iasi).

A fost  licentiat in Filologie, fiind prezent timp de cateva decenii in revistele de specialitate si in numeroase publicatii, redactor la revista “Teatrul”, si apoi la Teatrul azi, colaborator permanent la emisiunile de teatru ale televiziune si la Radio.

In cariera sa a primit numeroase premii, printre care si Premiul pentru intreaga activitate la Gala premiilor UNITER din anul 2000.

A fost directorul Centrului National pentru valorificarea creatiei populare, vicepresedinte al Fundatiei Ethnos, membru in biroul sectiei romane a Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru.

A editat revista“Datini”.

2003: A murit  la Breaza,  soprana română de reputaţie internaţională Aurora Valentina Creţoiu.

Valentina Creţoiu - Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

S-a născut în 12 martie 1909, la Bucureşti.

Prima apariţie publică a avut loc în anul 1928, cu aria Ofeliei din Hamlet de Ambroise Thomas.

Un an mai târziu, interpretarea Violettei dintr-o producţie studenţesacă îl determină pe dirijorul Ionel Perlea să-i ofere un contract la Operă, unde debutează cu Pajul din Tannhauser de Wagner. 

O dată importantă rămâne ziua de 21 decembrie 1930, când, tălmăceşte pentru prima oară cele 7 lieduri pe versuri de Clement Marot, acompaniată la pian chiar de George Enescu. Colaborare lor se va extinde în ani, prin apariţii memorabile în cluburi, ambasade şi săli de concert.

La Operă, dupa venirea comunistilor , este din ce în ce mai persecutată  datorită convingerilor sale anticomuniste şi prieteniei cu Viorica Ursuleac şi soţul său, dirijorul Clemens Krauss, consideraţi pronazişti .

E acuzata de „huliganism politic”, „cosmopolitism” şi admiratie fata de „imperialism”.

In anul 1954 obţine Diploma de Artistă Emerită iar în urma entuziasmului dirijorului Glauco Curiel (de la Scala din Milano), pentru talentul să de excepţie, cântă cu mari ovaţii Boema şiFalstaff.

La 1 august 1960, cere pensionarea si se izolează într-o căsuţă la Breaza, dar în 1961  este arestată alături de: Şerban Tassian, Dinu Bădescu, Cornelia Gavrilescu şi pianista Viorica Cojocaru.

După un an obţine eliberarea, cu interdicţia de a mai lucra, timp de şase ani, dupa care nu acceptă decât să fie trei ani profesoară la Şcoala Populară de Artă şi apoi, îndrumătoare de canto la Teatrul Liric din Braşov.

2011: A decedat la Oradea, cântăreaţa de muzică populară Florica Ungur; (n. 8 iunie 1939, Fâşca, Bihor).

A absolvit cursurile Universităţii din Bucureşti, secţia limbi clasice (latină şi greacă veche) şi a fost profesoară de latină în liceu. 

Interpreta a reuşit să culeagă, să interpreteze şi să înregistreze peste 150 de melodii de o valoare inestimabilă pentru sufletul românesc.

A înregistrat primul disc Electrecord în anul 1970, la vârsta de 31 de ani. A mai înregistrat încă nouă discuri, cinci casete audio şi un CD.

De asemenea a  colaborat cu mari orchestre, ansambluri şi dirijori, a participat ca invitată la cele mai mari festivaluri de folclor din ţară şi din străinătate, a avut emisiuni şi înregistrări la toate posturile naţionale de televiziune.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții șapte tineri din Efes

Sfinții 7 tineri din Efes. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 22 octombrie, 4 august - foto: doxologia.ro

Sfintii sapte tineri din Efes  sunt: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan si Constantin.

Ei au fost ostasi si au trait in vremea imparatului Deciu (249-251).

Au refuzat sa participe la un festival pagan si s-au rugat lui Dumnezeu ca toti crestinii care erau torturati din cauza credintei lor, sa fie mantuiti.

Cand au aflat ca numele lor au fost citate acuzator inaintea imparatului, ei s-au ascuns intr-o pestera.

Afland imparatul despre aceasta, a poruncit zidirea intrarii in pestera, ca acestia sa moara prin infometare sau sufocare.

Pentru ca faptele lor sa fie tinute minte de cei ce vor urma, Teodor si Rufin, doi crestini, au scris pe doua table de plumb viata lor si le-au pus langa pietrele ce astupau pestera.

Dar Dumnezeu, prin purtarea Sa de grija, a adus somn asupra celor sapte tineri, care a durat doua sute de ani.

Amintim ca in vremea imparatului Teodosie s-a ivit o disputa despre invierea mortilor. Teodosie s-a rugat mult lui Dumnezeu sa-i descopere adevarul.

Si ca raspuns, in timpul disputei, niste pastori au luat piatra cu care era zidita pestera pentru a face un zid de imprejmuire pentru staulul oilor. In acel moment, cei sapte tineri s-au trezit din somnul de sute de ani. Aceasta minune a intarit credinta oamenilor in inviere.

Treziti din somn, Iamvlih a mers in cetate sa cumpere paine cu bani din timpul domniei lui Deciu.

Ajuns la intrarea in oras, el ramase uimit pentru ca a vazut semnul Sfintei Cruci la toate portile si usile. Era foarte dezorientat, caci nu mai cunostea nici orasul.

Cand a dorit sa cumpere pâine, vânzatorul, vazând banii, a crezut ca acesta este posesorul unei comori, caci acei bani purtau chipul unui alt imparat.

Iamvlih marturiseste de unde are banii si ajunsi la pestera, au aflat placile de plumb cu istoria sfintilor. Toti au recunoscut veridicitatea miracolului si au slavit pe Dumnezeu.

Auzind despre acestea, imparatul Teodosie a venit la Efes si, intrand in pestera, s-a inchinat acestor sfinti.

Dupa o saptamana de la minunata lor trezire, tinerii au adormit somnul mortii celei firesti, intru asteptarea Invierii de obste.

Imparatul Teodosie a dorit sa ia si sa aseze trupurile lor in racle de aur, insa tinerii s-au infatisat in vis inaintea imparatului si i-au cerut sa fie lasati in pestera in care au adormit intai.

CITIŢI ŞI :

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro
  11. referatele.com/referate/romana/Paul-Daian;
  12. CreștinOrtodox.ro.

04/08/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

    Comentariu de Ioan M. | 04/08/2021 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: