CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 29 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


 Ziua de 29 iulie în istoria noastră

1409: S-a născut Iliaș I, fiul domnului Moldovei, Alexandru cel Bun și al celei de-a doua soții, Doamna Ana (Neacșa); (d. 2 mai 1448).

A fost asociat la domnie încă de când trăia tatăl său și desemnat chiar de acesta ca succesor, depunând jurământ de credință regelui Poloniei (1433).

A domnit singur între ianuarie 1432–octombrie 1433 și împreună cu fratele său Ștefan al II-lea între august 1435–mai 1443.

1806: S-a născut la Sălişte, în Transilvania aflată sub dominaţia Imperiului Austriac,  cărturarul şi traducătorul Dionisie Romano (după numele de botez Dimitrie Romano); (m. 18 ianuarie 1873, Buzău).

Episcopul Dionisie Romano, Promotor Al Culturii Si Al Emancip - Epifanie  Episcopul Buzaului Si Vrancei ,389455 | arhiva Okazii.ro

A iniţiat şi condus primele reviste bisericeşti în limba română: „Vestitorul bisericesc” (1839-1849), tipărit la Buzău în colaborare cu Gavriil Munteanu, şi „Echo eclesiastic”, editat la Bucureşti (1850-1852), cu suplimentul „Biblioteca religioasă-morală”.

A fost, de la 11 mai 1864 şi până la moartea sa, episcop ortodox al Buzăului.

În anul 1839, pe când era director al tipografiei episcopiei Buzăului, împreună cu Gavriil Munteanu, profesorul seminarului teologic din Buzău,  a realizat până în 1849 prima publicaţie bisericească din Ţara Românească, „gazeta religioasă şi morală” Vestitorul Bisericesc, difuzată prin librarul Iosif Romanov.

A fost membru de onoare al Sociatăţii Academice Române, careia i-a donat in 1867 biblioteca logofătului Constantin Cornescu Oltelniceanu (peste 7.000 de volume), care a constituit piatra de temelie a viitoarei biblioteci a acestei instituţii .

1834: A izbucnit Marele incendiu din Orașul Târgu Secuiesc

Focul a mistuit 420 de gospodării din cele 558, iar paguba a fost estimată la peste 1.200.000 de florini, o sumă considerabilă pentru acea vreme. Focul a izbucnit în jurul prânzului, dintr-o locuință aflată lângă școala militară de subofițeri și a cuprins rapid întreg orașul.

 1848: Poarta Otomană  a recunoscut Locotenenţa Domnească a Ţării Româneşti drept legitimă, însă sub presiunea Rusiei şi la intervenţia boierilor munteni, va refuza confirmarea oficiala a acestei recunoaşteri.

1848: În parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, în faţa unei numeroase asistenţe, după ce s-a citit noua Constituţie, un grup de tineri, au intonat  Poezia „Un răsunet“ a lui Andrei Mureşanu, pe o melodie dată de Anton Pann.

Acest cântec al revoluţiei paşoptiste  s-a auzit atunci pentru prima dată într-o adunare publică, intitulându- se nu peste multă vreme “Deşteaptă-te, române”.

Avea să  devină după Revoluţia anticomunistă din 1989, imnul naţional al României.

Imagini pentru anton pann “Deşteaptă-te, române”,photos
Andrei Muresanu - Raftul cu idei
Anton Pann

Anton Pann a fost cântaret de strană si profesor de muzică psaltica, compozitor, folclorist si scriitor, tipograf si colportor al scrierilor lui si ale altora, situându-se intre întemeietorii culturii noastre.

1849: Înfrângerea decisivă a Armata revoluţionară maghiară este înfrântă decisiv la sud de Timișoara.

Liderul revolutiei ungare, Lajos Kossuth, emite un decret privind  încetarea ostilităților dintre români și maghiari.

Imagini pentru kossuth photos

Foto: Lajos Kossuth (n. 19 septembrie 1802, Monok, Ungaria – d. 20 martie 1894, Torino, Italia).

1851: A murit poetul şi  jurnalistul Ion Catina; (n. 20 octombrie 1827).

Născut la București, descendent al unui negustor grec, Catina  a participat la Revoluția de la 1848.

A fost lansat de Ion Heliade Rădulescu și   ulterior redescoperit de Alexandru Macedonski și George Călinescu.

Acestea din urmă i-a dedicat  lui Catina portretul unui erou romantic, în timp ce Camil Petrescu l-au inclus ca personaj în romanul său despre Nicolae Bălcescu.

Adebutat  în Curierul Romānesc in  1846 cu un volum  de POEZII, urmat in 1847 de piesa Zoe.

La 11 iunie 1848  citeşte pe Uliţa Lipscani, Proclamaţia de la Islaz. Tot el propune titlul „Pruncul român” pentru ziarul scos în timpul revoluţiei de C.A. Rosetti şi Enrich Winterhalder şi îşi dezvăluie aici, în câteva articole (din 12 şi 17 iunie, 8 iulie), într-un stil ardent şi declamatoriu, concepţia democratică şi revoluţionară. 

 Este închis la Văcăreşti, împreună cu fratele său, Constantin, şi el participant la revoluţie. Constantin moare în închisoare.
Moare de tuberculoză, la numai 23 de ani. Istoria noastră literară îl poate adăuga pe romanticul Catina la seria poeţilor tineri „cu destin”, marcaţi de un sfârşit tragic, serie care debutează cu Vasile Cârlova, continuă cu Alexandru Sihleanu, Mihai Eminescu, Ştefan Petică, Şt. O. Iosif, spre a se încheia cu Nicolae Labiş…

Opera literară
Poezii, Bucureşti, 1846;
Zoe, Bucureşti, 1847;
Poezii, Bucureşti, 1847;
Poezii, prefaţă de Nicolae Iorga, Vălenii de Munte, 1908.

Traduceri
Victor Hugo, Pentru săraci, 1846.

1857: Medicul Carol Davila, in colaborare cu dr. Nicolae Kretzulescu, a pus bazele învaţământului medical din ţara noastră, înființând în 1857,  Scoala națională de medicină şi farmacie, actuala Universitate de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”din București.

Carol Davila (1828-1884) | Federatia Sanitas din Romania

Foto: Carlo Antonio Francesco d’Avila (în franceză Charles d’Avila) (n. 1828, Parma, Italia – d. 24 august 1884, Bucureşti), a fost un medic şi farmacist român de origine franceză, născut în Italia, cu studii în Germania şi Franţa.

Instituția a funcționat între 1857–1869 sub denumirea de Școala Națională de Medicină și Farmacie, care includea Școala de medicină, de farmacie și de medicină veterinară. Avea inițial un caracter militar, Carol Davila fiind șeful serviciului medical al armatei la acea vreme.

Elevii săi erau trimiși la marile facultăți din Europa: Paris, Roma, Berlin și Viena și se întorceau doctori în medicină. Școala a fost recunoscută în Occident printr-un decret dat de Napoleon al III-lea în 1857.

 1857: S-a născut Heinrich Schuster, scriitor de naţionalitate germană din România (opera principală, romanul ţărănesc „Martin Alzner”); (m. 1931).

1877: Carol I, principe (1866–1881) şi rege (1881–1914) al României, comandatul Ostirii  romane, a ordonat construcţia unui pod de pontoane peste Dunare, în zona Siliştioara–Măgura.

În imagine: Trupele române trec Dunarea şi ocupă Nicopole.

 1887 (29 iulie / 10 august) : A murit (la Mainz, Germania), lingvistul Alexandru Cihac,  de numele căruia se leagă punerea bazelor etimologiei româneşti, fiind autorul primului dicţionar etimologic ştiinţific al limbii române (1870-1879).

Era fiul medicului de origine cehă Iacob Christian Stanislav Cihac, născut in Bavaria, care se stabilitse în anul 1825 la Iaşi.

Alexandru Cihac, filolog | Iasi | Ziare.com | Mobile

Alexandru Cihac  s-a născut  la Iaşi, la o dată neprecizată de cercetători până în prezent, în luna septembrie 1925. 

S-a dedicat lingvisticii si in anul 1862, la etatea de treizeci şi şapte de ani, s-a  stabilit definitiv în Germania.

Lucrarea care i-a adus o recunoaştere de-a dreptul continentală a creaţiei sale scriitoriceşti şi care a fost elaborată pe baze ştiinţifice a fost primul dicţionar exclusiv etimologic al limbii române intitulat: Dictionnaire d’etymologie daco-romane, care a intrat  îndată după apariţie, în atenţia Societăţii Academice Române din Bucureşti, fiind apreciat ca un tom de o valoare ştiinţifică remarcabilă. 

Cel de-al doilea volum al dicţionarului etimologic semnat de Alexandru Cihac a fost apreciat chiar de către Institutul Franţei   care a distins lucrarea cu premiul „Volney” (filosoful Constantin François de Casseboeuf, conte de Volney, n. 1757 – d. 1820, n.n.).

Lucrarea lui Alexandru Cihac a fost prima introducere a obiectivismului în filologia română şi a fost bogată în idei sugestive care au putut fi aplicate ulterior.

A fost membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1872.

1893: S-a născut, în satul Hulub, comuna Dângeni, judeţul Botoşani, scriitorul și publicistul român Demostene Botez, academician (membru corespondent din 1963) şi avocat (licenţiat în drept al Facultăţii din Iaşi); (m. 18 martie 1973, Iasi).

1893-1973 Demostene Botez

A debutat în literatură în 1911, cu o poezie publicată în revista ieşeană „Arhiva”. Din 1921, a aderat de cercul de la revista „Viaţa românească”, care i-a publicat o mare parte a creaţiei sale.

Debutul editorial a avut loc in 1918, cu volumul de poezii Munţii, premiat de Academia Română.Demostene Botez a fost o perioadă preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. A fost membru al Partidului Muncitoresc Român.

Casa Memorială „George Topîrceanu” din Iaşi a aparţinut scriitorului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu.[4]

În memoria sa, Liceul teoretic din Truşeşti poartă numele „Demostene Botez”.

1895: S-a nascut  în Călmăţui, Comuna Griviţa, Judeţul Tutova, marele dramaturg, prozator, publicist şi eseist român Victor Ion Popa; (d. 30 martie 1945, București ).

1895-1946 Victor Ion Popa

 A  adus, prin opera sa dramatică, regizorală şi pedagogică, o contribuţie însemnată la evoluţia teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale. 

Din prodigioasa sa creaţie dramaturgică se desprind câteva lucrări de exceptie :

Ciuta, Bucureşti, 1922;

Muşcata din fereastră, Bucureşti, 1930;

Take, Ianke şi Cadâr, Bucureşti, 1938.

1912: S-a născut în localitatea Pantelimon, Ilfov,  scriitorul Nicolae Steinhardt, critic literar, eseist, jurist, publicist.

A urmat cursurile liceului „Spiru Haret”, printre colegii săi fiind Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu, etc. Deși era singurul elev de confesiune mozaică, a urmat alături de colegii săi cursurile de religie creștină. A frecventat cenaclul literar Sburătorul al lui Eugen Lovinescu ; (d. 30 martie 1989, Baia Mare).

Cărți - Editura Polirom

Și-a luat licența în Drept și Litere la Universitatea din București în 1934, iar în 1936 și-a susținut la București doctoratul în Drept constituțional, cu teza Principiile clasice și noiletendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit. A debutat în 1934 cu volumul parodic În genul … tinerilor, după care i-au apărut: Essai sur la conception catholique du JudaismeIllusion et réalités juives.

A fost redactor la Revista Fundațiilor Regale, de unde a fost înlăturat (împreună cu Vladimir Streinu) în 1940, în cadrul acțiunii de purificare etnică declanșată sub guvernarea Antonescu-Sima; urmând o perioadă de privațiuni (1940–1944). A revenit la Revista Fundațiilor Regale depunând o intensă activitate publicistică și critică, fiind din nou înlăturat în 1947, de data asta de comuniști. A colaborat la Universul literarLibertateaViața românească.

În 1960 a fost arestat alături de „lotul intelectualilor mistico-legionari Noica-Pillat”, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”, fiind eliberat în 1964 (anul eliberării deținuților politici din România), după peregrinări prin închisorile Jilava și Gherla În închisoarea de la Jilava, s-a convertit la religia creștină ortodoxă.

A reintrat în viața literară prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate în Secolul 20Viața RomâneascăSteauaFamiliaVatraOrizontEchinoxOpinia studențească etc. Au rezultat mai multe volume de eseuri și critică literară: Între viață și cărțiIncertitudini literare, (1980, Marele Premiu al Criticii literare). A fost închis la închisoarea Jilava, iar după eliberare s-a călugărit, luând numele fratele Nicolae (de la Rohia). A fost autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii.

1925: S-a născut renumita actriță română de teatru și film, Carmen Stănescu.

A studiat la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, promoţia 1944-1948, la clasa profesoarei Marioara Voiculescu.

A debutat în 1945  şi  a interpretat numeroase roluri memorabile pe scena Teatrului Naţional din Bucuresti precum şi a altor teatre.

A debutat in  film cu rolul din „Doi vecini” după Tudor Arghezi, in regia lui Geo Saizescu in 1958. E remarcata ca frumusete si sex-apeal in „Telegrame” după I.L. Caragiale, regia Aurel Miheleș, Gheorghe Naghi, 1959 si „Bădăranii” după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi, 1960 si desi nu exceleaza ca pe scena, rolurile din filmele istorice : „Frații Jderi”, „Mușchetarul român” si „Războiul de Independență”, serial tv in regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 1977 ii aduc celebritatea si in cinematografie.

A facut cariera si in televiziune alaturi de Misu Fotino, care i-a fost partener in multe emisiuni de divertisment.

In 2003 scoate o carte intitulata „Destainuiri„, in care descrie multe lucruri si intamplari frumoase, nu atat din viata personala cat din ce a vazut si trait in intreaga viata.

1939: S-a născut la Grădiștea, Ilfov, marele caricaturist și grafician român  Mihai Stănescu, d. 14 aprilie 2018 .

1939-2018 Mihai Stănescu

A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1966. După facultate, a făcut grafică publicitară la Ministerul Turismului; a demisionat după 6 ani, a revenit după un an și a mai lucrat alți șase ani. În 1978, a devenit liber-profesionist.

A primit medalia de aur a concursului internațional de caricatură organizat de ziarul nipon Yomiuri Shimbun (1981) – una dintre cele mai mari competiții de caricatură din lume, cu o lucrare, aliniată temei concursului din acel an: Ziduri, care prezintă o mulțime de oameni înconjurată de un zid de cărămidă, întrerupt de o singură breșă în fața căreia este o prăpastie.

La același concurs, a câștigat medalia de bronz în 1982 și pe cea de argint în 1984. Pe lângă multitudinea de premii internaționale, obținute în anii ’70–’80, a devenit celebru și datorită faptului că a fost singurul caricaturist român care, trăind la București, cu Securitatea pe urme, a criticat în mod deschis regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.

În 1992 a deschis un magazin lângă Sala Palatului; într-un fost debit de tutun; magazinul Erata, unde a vândut albume de caricatură și desene originale, tricouri și sacoșe de pânză, căni, cărți poștale imprimate cu desenele sale. A fost distins cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler (2000).

1946: Se deschid lucrarile  Conferinţei de pace convocate la Paris de puterile învingătoare în cel de-al doilea război mondial, pentru pregătirea tratatelor de pace cu Bulgaria, Finlanda, Italia, România şi Ungaria (se va încheia la 15 octombrie acelaşi an).

Conferința de Pace de la Paris (29 iulie - 15 octombrie 1946)

Foto: Delegația României, aflata  în apărarea hotarelor Transilvaniei   Conferința de Pace de la Paris 19 iulie – 15 octombrie 1946, sursa: ziaristionline.ro.

Dupa  încheierea sa la 15 octombrie 1946, Conferinta a fost urmată de semnarea Tratatelor de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 (tratate dintre Aliați și statele Axei, în urma celui de-Al Doilea Război Mondial).

Conform procedurii adoptate, Conferinţa nu putea lua hotărîri, ci avea doar competenţa de a face recomandări asupra proiectelor Tratatelor de pace, care erau trimise spre examinarea Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe. Statele foste inamice au fost invitate să-şi expună poziţia faţă de proiectele Tratatelor de pace, în scris sau oral, în comisii sau în plenul Conferinţei. Ele puteau participa la lucrările comisiilor sau la şedinţele în plen numai atunci cînd erau invitate.

În ziua de 30 iulie 1946 s-a dat publicităţii proiectul tratatului de pace cu România, simultan la Londra, Paris, Moscova şi Washington. Preambulul Tratatului consemna încetarea stării de război între România şi Naţiunile Unite, deşi această situaţie data de aproape trei ani de zile, interval în care România luptase timp de 7 luni alături de Naţiunile Unite pentru înfrîngerea Germaniei. În document se aprecia că România intrase în război alături de Naţiunile Unite la 12 septembrie 1944.

De asemenea, nu se preciza că România a participat la războiul împotriva Ungariei, ceea ce ar fi impus, desigur, despăgubiri din partea acesteia. Cu toată jertfa de sînge adusă de armata română, României nu i se recunoştea calitatea de cobeligerant, fiind considerată un stat învins de Naţiunile Unite. Frontierele României erau cele din 1 ianuarie 1941, cu excepţia graniţei cu Ungaria. Aceasta însemna că Basarabia şi Nordul Bucovinei rămîneau sub ocupaţia Uniunii Sovietice, iar Cadrilaterul sub cea a Bulgariei.

Pe de altă parte, se anula dictatul de la Viena, din 30 august 1940, frontiera între România şi Ungaria fiind cea din 1 ianuarie 1938. Tratatul stabilea un termen de 90 zile pentru retragerea trupelor Aliate, cu excepţia celor sovietice, care rămîneau în continuare în România, pentru menţinerea liniilor de comunicaţie ale Armatei Roşii cu zona de ocupaţie sovietică din Austria. Clauzele economice stabileau despăgubiri, restituiri şi compensaţii foarte grele pentru statul român. De asemenea, proiectul de Tratat prevedea multiple restricţii privind armata română şi dotarea ei.

La 8 august 1946, guvernul Franţei, în numele Naţiunilor Unite, a adresat guvernului României invitaţia de a participa la Conferinţa de pace de la Paris. A doua zi, 9 august, Consiliul de Miniştri, întrunit în Bucureşti, a aprobat poziţia României faţă de problemele dezbătute la Conferinţa păcii şi a stabilit componenţa delegaţiei care urma să se deplaseze la Paris.

Delegaţia a primit mandat să militeze pentru anularea dictatului de la Viena, recunoaşterea cobeligeranţei României, anularea clauzelor economice, a celor privind restricţiile la armament şi forţele armate necesare apărării ţării etc.

Deşi problemele cele mai grave – mai ales de ordin teritorial şi economic – priveau relaţiile cu Uniunea Sovietică, delegaţia nu avea dreptul să ridice obiecţii care puteau leza relaţiile cu marele vecin de la Răsărit.

Consiliul de Miniştri a decis că ele se vor rezolva pe cale bilaterală între guvernele de la Bucureşti şi de la Moscova. Astfel, aproape toate ameliorările solicitate de România vizau relaţiile cu statele Occidentale.

Delegaţia guvernamentală română era condusă de Gheorghe Tătărescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi ministrul de Externe; din delegaţie mai făceau parte: Gheorghe Gheorghiu-Dej – ministrul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice, Lucreţiu Pătrăşcanu – ministrul Justiţiei, Ştefan Voitec – ministrul Educaţiei Naţionale, Lothar Rădăceanu – ministrul Muncii, Ion Gheorghe Maurer – subsecretar de Stat, Mihai Ralea – ambasadorul Românei la Washington, Richard Franasovici – ambasadorul României la Londra, Simon Stoilow – ambasadorul României la Paris, generalul Dumitru Dămăceanu, Elena Văcărescu, Florica Bagdasar, Şerban Voinea ş.a. ” (Extrase din articolul ”România la Conferința Păcii de la Paris”, Autor Profesor Universitar, Doctor, Ioan Scurtu).

Detalii… Tratatele de pace de la Paris, 1947

1945: S-a născut   fotbalistul  şi antrenorul  român Mircea Lucescu.

 În prezent este antrenor la FC Zenit Sankt Petersburg. Ca jucător, a activat în principal la echipa Dinamo între 1964 şi 1977, iar ca antrenor a condus printre altele echipa naţională a României, precum şi echipele Corvinul Hunedoara, Dinamo Bucureşti, Brescia, Reggina, FC Rapid, Internazionale Milano, Galatasaray, Beşiktaş Istanbul şi Şahtior Doneţk.

 

A jucat la la Dinamo Bucuresti, echipa cu care  a câştigat 7 titluri în campionatul român, în ediţiile 1963-64, 1964-65, 1970-71, 1972-73, 1974-75, 1976-77 şi 1989-90.

A câştigat Cupa UEFA în anul 2009 cu echipa sa Şhaktior Doneţk pe care o antrena din anul 2004, ultima finală a cupei UEFA, ea transformându-se în Europa League.

Palmaresul  carierei sale este impresionant: 361 de jocuri/78 goluri în prima divizie, 70 în echipa naţională, 15 în cupele europene. În toamna anului 1981 a preluat conducerea tehnică a naţionalei, pentru ca un an mai târziu, să devină şi director tehnic al F.R.F., calitate în care a reuşit calificarea tricolorilor la turneul final al Cupei Europene din 1984 din Franţa, într-o grupă de „foc”.

Din 1986 a trecut la Dinamo, încununându-şi munca cu un event campionat-cupă (1989-1990), atingând totodată „sferturile” Cupei Cupelor (1988-1989) şi semifinalele aceleiaşi competiţii (1989-1990).

1947: Este editat „Jurnalul” Consiliului de Miniștri, care decretează dizolvarea Partidul Național Țărănesc, folosindu-se ca pretext înscenarea de la Tămădău.

De aceeași măsura erau lovite „organizațiile militare, de tineret, feministe și alte  organizații sau asociații conduse de P.N.Ț.

„Jurnalul” mai prevedea închiderea sediilor partidului, confiscarea averilor și a corespondenței, lichidarea patrimoniului său.

Hotărârea respectivă a fost publicata in Monitorul Oficial 172 din 30 Iulie 1947.

1950: S-a nascut  Maricica Puică, atletă română, campioana olimpica, europeana si mondiala.

 

Maricica Puică, una dintre cele mai bune atlete de semifond ale României! A  atins apogeul la

1952: La J.O. de la Helsinki, Iosif Sârbu este medaliat cu aur  la proba de tir, armă liberă, calibru redus, 40 focuri, poziţia culcat.

A fost  prima medalie de aur olimpică  obtinuta de un sportiv care reprezenta România la aceasta olimpiada.

In acel moment, România  castigase doar două medalii olimpice , bronzul din 1924, cu naţionala de rugby, şi argintul obţinut de calaretul Iosif Rang la obstacole.

Iosif Sîrbu (n. 21 septembrie 1925, Şibot, Alba – d. 6 septembrie 1964), a fost şi multiplu campion naţional şi balcanic.

După victoria de la olimpiadă, a fost nevoit să schimbe arma şi poziţia de tragere, în urma unei afecţiuni la ochiul drept, reusind  totuşi, un loc 5 la JO din Melbourne – 1956. Din motive încă neelucidate, s-a sinucis, la 6 septembrie 1964

1966: S-a născut în orasul Caracal, jud Olt, jurnalistul, analistul politic şi moderatorul TV , Marius Tuca.

Imagini pentru Marius Tuca photos

1969 : România a ratificat Convenția asupra imprescriptibilității crimelor de război.

Consiliul de Stat al României a adoptat Decretul nr. 547/29 iulie 1969 pentru ratificarea Convenției asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor contra umanității, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 26 noiembrie 1968, publicat în Monitorul Oficial al României din 30 iulie 1969.

1970: A decedat la New York, in SUA,  marele compozitor  şi dirijor  român, Ionel Perlea; (n. 13 decembrie  1900, Ograda, jud.Ialomita).

Parintii sai erau Victor Perlea şi  Margaretha Haberlein.

 A fost cumnatul lui Mircea Eliade, fiind  casatorit cu Lizzete Cotescu, sora lui Georgette (Christinel) Eliade.

Amandoua surorile provin pe linie de mama din familia Sendrea, una dintre cele mai vechi familii aristocratice din Moldova. Unicul copil al familiei Perlea se numeste Jenica si traieste in Franta.

Între 1918 şi 1923 a studiat compoziţia şi dirijatul cu Anton Beer-Walbrunn în München şi Paul Gräner şi Otto Lohse în Leipzig.

La 17 octombrie 1919 a sustinut  primul concert la Ateneul Român din Bucureşti, în dublă ipostază de interpret şi compozitor. În 1926 Ionel Perlea obţine Premiul de compoziţie George Enescu pentru „Quartetul de coarde op.10”.

În stagiunea 1927-1928 a fost angajat ca dirijor al Operei Române din Cluj. În anii 1929 şi 1932 şi 1936 şi 1944 funcţionează ca dirijor iar între 1929 şi 1932 şi 1934 şi 1936 ca director muzical al Operei Naţionale din Bucureşti.[5]

Anul 1945 îl găseşte pe Ionel Perlea la pupitrul Operei din Roma. Succesul obţinut determină conducerea de la Teatro alla Scala din Milano să-i ofere un angajament permanent la pupitrul acestei prodigioase scene lirice, care a însemnat consacrarea sa definitivă pe plan internaţional.

Debutează în 1949 la Metropolitan Opera din New York cu opera Tristan şi Isolda de Richard Wagner.

La recomandarea lui Arturo Toscanini, care îl desemnează  urmaşul său dăruindu-i propria baghetă, Ionel Perlea semnează un contract cu Connecticut Symphony Orchestra în anul 1955 şi va rămâne acolo până în 1965[7].

Urmând aceluiaşi Toscanini funcţionează în perioadele 1952-1959 şi 1965-1970 ca profesor de artă dirijorală la Manhattan School of Music din New York.

Din nefericire suferă un atac vascular cerebral cu paralizia parţială a braţului drept. Cu eforturi mari a învăţat să dirijeze numai cu mâna stângă şi a reuşit o performanţă memorabilă cu opera Tosca de Giacomo Puccini.

 1984: La cea de a XIII–a ediţie a Olimpiadei de vară, organizată la Los Angeles, sportivii români au cucerit 20 de medalii de aur, 16 de argint şi 17 de bronz (29 iulie–12 august).

 1992: A murit Lucia Demetrius, prozatoare, poetă, traducătoare şi autoare dramatică română; (n. 1910).

 

 1994: Este adoptată prima Constiuţie a Republicii Moldova.

Republica Moldova marchează Ziua Constituţiei

 “Ziua Constituţiei” în Republica Moldova. Constituţia Republicii Moldova a fost adoptată la data de 29 iulie 1994, fiind publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994 şi intrând în vigoare la data de 27 august 1994.

Constituția Republicii Moldova constă din 8 titluri, fiecare fiind împărțit în capitole și secțiuni.

În preambulul Constituţiei se menţionează aspiraţiile seculare ale poporului de a trăi într-o ţară suverană, năzuinţele spre satisfacerea intereselor cetăţenilor, „continuitatea statalităţii poporului moldovenesc” în contextul istoric şi etnic al devenirii lui ca naţiune.

2010: A murit la București, matematicianul Nicolae Popescu, creatorul școlii românești de algebră modernă și teoria numerelor; membru corespondent al Academiei Române  (n. 22 septembrie 1937, Strehaia-Comanda, Mehedinți).

Geniu al matematicii care a copilărit într-o suburbie a oraşului Strehaia |

2015: A decedat la București jurnalistul, Florin Mitu, profesor pentru multe generaţii de jurnalişti de televiziune ; (n.1937).

ZIUA de 29 iulie este în  România – Ziua Imnului Naţional  – “Deşteaptă-te, române!”, sărbătorită anual  începând din 1998, ca urmare a unei hotărâri a Senatului României  din 18 mai 1998.

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.

Timp de câţiva ani, „Deşteaptă-te, române! ” a fost şi imnul naţional al Republicii Moldova, fiind înlocuit în 1994 cu imnul  „Limba noastră”.

România a avut  de-a lungul  istoriei ca imnuri naţionale  si alte  cântece, incepand cu  „Trăiască Regele” de Vasile Alecsandri, cântat între anii 1866-1948.

Odata cu venirea comuniştilor la putere în România,  Imnul “Desteapta-te romane”, acest simbol vechi al libertăţii românilor  a fost  interzis, deoarece, în condiţiile ocuparii tarii de catre armatele sovietice,  cantecul   aducea mai degrabă aminte de libertatea pierdută, decât de cea câştigată,  asa cum pretindea propaganda tradatoare comunista.

 O dată cu abdicarea forţată a Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947 multe alte marşuri şi cântece patriotice au fost interzise.

În perioada  1948-1953 imnul țării a fost „Zdrobite cătuşe”, pe versuri de Aurel Baranga şi muzica de Matei Socor.

 Dupa 1953 si pana in 1977, imnul  tarii  a fost „Te slăvim Românie” , care proslavea  “infratirea” dintre Uniunea Sovietică şi statul român, dupa care a urmat   imnul  „Trei culori”, în perioada 1977-1989, pe muzică de Ciprian Porumbescu.

 Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989,  a impus  practic instantaneu şi generalizat,cântecul „Deşteaptă-te, române!”,  care  a fost cântat ca un adevărat imn naţional, înlocuind imnul „Trei culori”  compus de Ciprian Porumbescu , dar mutilat de versurile impuse de Ceausescu.

 Astfel, “Deșteaptă-te române” a devenit  Imn Naţional de la sine, impunându-se  sub formidabila presiune a manifestanţilor anticomuniști  si a fost  consacrat prin Constituţia Romaniei din 1991.

Se săbătorește anual, ca urmare a Legii nr. 99/26 mai 1998 pentru proclamarea Zilei imnului național al României.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Calinic

Sfantul Mucenic Calinic

Sfantul Mucenic Calinic s-a nascut in Cilicia. In anul 290, prezent in cetatea Ancira din Galatia, a fost arestat de pagani si dus inaintea dregatorului Sacerdon.

Cand i s-a spus ca va fi spus la chinuri daca nu va lepada credinta in Hristos, Sfantul Mucenic Calinic a zis: “Mie dorit imi este a suferi pentru Domnul meu, precum ii este painea celui flamand.”

I s-au pus in picioare incaltari de fier, ce aveau cuie pe interior, si asa a fost fugarit in cetatea Gangra. Dar sfantul umbla ca si cum nu simtea durerea din ranirea picioarelor si canta psalmul lui David: “Asteptand, am asteptat pe Domnul, si a cautat la mine si a auzit rugaciunea mea.

Si m-a scos din groapa patimilor si din tina noroiului, si a pus pe piatra picioarele mele si a indreptat pasii mei”. Pe drumul spre executie i s-a facut sete.

Prin rugaciune, Dumnezeu i-a daruit apa dintr-o stanca, iar izvorul acela n-a incetat de atunci a darui apa, spre pomenirea minunii lui Dumnezeu, care s-a facut cu rugaciunile mucenicului.

A fost aruncat in foc, loc in care si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Cei ce l-au persecutat, au gasit trupul Sfantului Mucenic Calinic neatins de flacari.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/29/o-istorie-a-zilei-de-29-iulie-video-2

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

29/07/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: