Peisajul cultural minier Roşia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și în Patrimoniul mondial în pericol. VIDEO

Roșia Montană a fost înscrisă în Patrimoniul UNESCO și în Patrimoniul mondial în pericol

Decizia a fost luată, prin consens, de Comitetul Patrimoniului Mondial în cea de a 44-a sa sesiune, extinsă, de la Fouzhou, China, ce se desfăşoară online în perioada 16 – 31 iulie. 

Comitetul Patrimoniului Cultural UNESCO a decis astăzi, în ziua în care ţara noastră aniversează 65 de ani de la aderarea la această organizaţie, înscrierea sitului Roșia Montană în Patrimoniul cultural imaterial al umanității și în Patrimoniul mondial în pericol.

Decizia a fost luată în urma recomandării ICOMOS – Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor – care a susținut înscrierea sitului și în Patrimoniul mondial în pericol deoarece în prezent nu există nicio certitudine că nu pot fi reluate activitățile miniere în zonă.

De asemenea, ICOMOS a recomandat ca experții să facă o vizită în zonă, să fie făcute recomandări și controale, astfel încât „să fie întreruptă cât mai rapid autorizația pentru exploatare minieră”.

„Înscrierea în Patrimoniul mondial în pericol reprezintă o oportunitate de a alerta comunitatea internațională în privința siturilor în pericol”, a subliniat raportorul din partea ICOMOS.

Nu au existat amendamente sau comentarii din partea niciunui membru al Comitetului Patrimoniului Cultural UNESCO în legătură cu propunerile făcute de ICOMOS.

Ambasadorul României la UNESCO, Simona Miculescu, a declarat că înscrierea Peisajului cultural minier Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial chiar în ziua în care ţara noastră aniversează 65 de ani de la aderarea la această organizaţie reprezintă o dublă sărbătoare.

„Aşa cum am anticipat, avem o dublă sărbătoare azi! Peisajul cultural minier Roşia Montană a fost înscris azi în Lista Patrimoniului Mondial, precum şi în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, chiar în ziua în care România aniversează 65 de ani de la aderarea la UNESCO! Minunată coincidenţă!

Ce emoţionantă şi frumoasă zi! Mulţumim tuturor celor care au contribuit, de-a lungul anilor, la aceasta dublă sărbătoare! Mulţumim şi tuturor celor care se bucură alături de noi azi! Vom continua să promovăm cu pasiune şi devotament interesele României în această prestigioasă arenă internaţională şi vom încerca să înregistrăm noi şi noi victorii!”, a scris Simona Miculescu, pe Facebook.

Preşedintele Klaus Iohannis a salutat și el includerea sitului Roşia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO.
„Salut includerea peisajului cultural minier de la Roşia Montană în patrimoniul umanităţi! Prin eforturi conjugate ale autorităţilor şi specialiştilor, Roşia Montană trebuie să devină un model de punere în valoare a patrimoniului prin dezvoltarea durabilă a zonei”.

Motivul pentru care România ar vrea retragerea dosarului este legat de o despăgubire-record pe care Gabriel Resources, compania care a inițiat proiectul de exploatare cu cianuri a zonei aurifere Roșia Montana, ar cere-o statului român, este de părere https://romania.europalibera.org/a/rosia-montana-in-unesco. Înscrierea dosarului, spun multe voci din lumea politică, ar echivala cu creșterea șanselor ca România să fie obligată să plătească acești bani.

Această interpretare, contra-intuitivă, se ciocnește de o alta, a ONG-urilor și a arheologilor, potrivit căreia, tocmai înscrierea dosarului la UNESCO, ar ajuta statul român să nu plătească respectivele despăgubiri.

Scurt istoric

În 2015, Compania minieră canadiană Gabriel Resources a anunțat că a dat în judecată România la Curtea de Arbitraj a Băncii Mondiale pentru un prejudiciu de 4,4 miliarde de dolari, ca urmare a respingerii legii prin care putea începe exploatarea zăcământului.

Procesul în fața unei instante arbitrale a fost posibil în baza acordurilor bilaterale de protecție a investițiilor (BIT) încheiate de România cu Canada, pe de o parte, și cu Marea Britanie și Irlanda de Nord, pe de cealaltă parte. Judecata, care durează deja de peste cinci ani, e departe de a fi finalizată.

În iunie 2021, ziarul german Der Spiegel  vorbea de o sumă de 5,7 miliarde de dolari și de o nouă problemă pe care judecata a întâmpinat-o.

În urmă cu trei ani, în 2018, Curtea Europeană de Justiție, prin decizia Achmea, a dispus lichidarea a aproximativ 130 de acorduri bilaterale semnate de statele membre care permit judecata în fața unor tribunale arbitrale, nu în fața instanțelor obișnuite, printre care și cele în baza cărora există acest proces.

Mină de aur de la Roșia Montana

Cele mai longevive proteste din istoria României

Proiectul Roșia Montană a stat și la baza unora dintre cele mai longevive, diversificate și eficiente forme de protest din ultimii 20 de ani.

Acestea au început în 2003, când a fost înființată Asociația Alburnus Maior de către locuitorii din Roșia Montană. Scopul era de a lupta împotriva proiectului minier al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) dezvoltat compania canadiană Gabriel Resources. Listată de multă vreme la bursă, compania a avut inițiatori români, oameni cu acces la informații valoroase cu privire la zăcămintele de aur, în anii 1990. Alături de distrugerea minelor romane de la Alburnus Maior vechi de aproape două milenii, exploatarea zăcămintelor de aur din Munții Apuseni cu ajutorul cianurilor a fost și rămâne principalul contraargument folosit de cei care se opun proiectului, inclusiv în demonstrații de stradă.

Protestele se generalizează în 2013, odată cu încercarea de reglementare legislativă a debutului exploatării miniere. Zecile de mii de oameni ieșiți în stradă sub sloganul „Uniți Salvăm!” au reușit, printre altele, să blocheze legea care permitea exploatarea zăcămintelor de la Roșia Montană sau să amelioreze decizia Guvernului Dăncilă de a scoate definitiv dosarul exploatării miniere din dezbaterea UNESCO.

Activista Claudia Apostol a explicat pentru Europa Liberă ce s-ar putea întâmpla după decizia UNESCO.

Foto: Arhitecta Claudia Apostol, activist al Asociației Alburnus Maior în apărarea valorilor arheologice și naturale de la Roșia Montana. Alburnus Maior este denumirea romană a așezării vechi de peste 2000 de ani.

„Dacă vom avea o decizie de înscriere, primul pas este ca Statul să treacă la implementarea măsurilor care asigură conservarea și valorificarea sitului, prin intervenții care, de altfel, au fost promise chiar și prin Programul de Guvernare, nu doar prin dosarul de la UNESCO. Trebuie definitivat un plan de management pentru care putem primi asistență specializată la cel mai înalt nivel profesional, chiar și finanțare – dat fiind că pentru siturile incluse în Lista Patrimoniului în Pericol se pot aloca fonduri pentru situl respectiv. Toate aceste măsuri, în contextul în care Roșia Montană este și acum asaltată de turiști, când nu are niciun fel de infrastructură destinată turismului, vor face ca dezvoltarea locală în această direcție să fie o consecință absolut firească, antrenând, evident, beneficii economice pentru localitate și comunitatea de aici”, explică Claudia Apostol.

CITIȚI ȘI:

O publicație din Ungaria se întreabă:”De când aparţine Roşia Montană de România?”

Publicitate