ZIUA DE 24 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 Ziua de 24 iulie în istoria noastră  

  1601 (24 iulie/3 august). Se desfășoară bătălia de la Guruslău (Gorăslău) în care forţele unite ale lui Mihai Viteazul şi ale generalului Gheorghe Basta au înfrânt armata condusă de Sigismund Bathory.

Bătălia a avut loc între armata lui Mihai Viteazul (valahi și cazaci) împreună cu Giorgio Basta pe de o parte și cea a lui Sigismund Báthory pe de altă parte. Ea a făcut parte dintr-o serie de confruntări militare între Imperiul Otoman și statele europene în perioada 1591-1606 („Războiul cel lung”).

În iunie 1601, Sigismund Báthory avusese o încercare de a părăsi tronul în schimbul Sileziei. În luptă, Sigismund a avut 40.000 de oșteni transilvăneni, polonezi, turci și tătari (turcii și tătarii fiind în număr de circa 12.000). Trupele lui Sigismund au atacat primele dar au fost respinse. Apoi trupele lui Mihai și cele ale lui Basta (în număr de circa 20.000 de soldați) au atacat pe două coloane și au nimicit oștile lui Sigismund, pricinuindu-le 10.000 morți și luându-le 45 de tunuri, în timp ce aliații au avut doar 1.200 de morți.

După luptă Mihai a primit felicitări de la împăratul Rudolf al II-lea, ceea ce a stârnit invidia lui Basta, din ordinul căruia Mihai Viteazul a fost ucis de către un detașament de mercenari valoni la 9/19 august 1601.

1772: A început Congresul de pace de la Focşani , strămutat apoi la Bucureşti  (până la 22 martie 1773), în timpul căruia delegaţiile Moldovei şi Ţării Româneşti au cerut independenţa de fapt, sub garanţia Austriei, Rusiei şi Prusiei şi unirea celor două ţări româneşti

  Delegaţiile boiereşti au invocat, în sprijinul cererilor lor, „capitulaţiile” incheiate de Poartă cu  Ţările Române, texte prin care li se recunoştea statutul de largă autonomie.

1840: S-a născut în Ucraina, la Starokostiantîniv, poetul, dramaturgul şi actorul evreu de limba idiş si ebraică, Avram Goldfaden (Avrum Goldnfoden).

Este autorul a 40 de piese de teatru fiind considerat părintele teatrului evreiesc modern.

În 1876 Golfaden s-a mutat la Cernăuţi, în Bucovina, pe atunci posesiune austro-ungara , unde a redactat un cotidian în limba idiş – „Dos Bukoviner Israelitishe Folksblatt” („Foaia populară israelită din Bucovina”).

Nereuşind să plătească cheltuielile de înregistrare ale publicatiei şi eşuând în încercarea de a scoate totuşi gazeta sub un alt nume, Goldfaden plecă în România vecină, la Iaşi, unde locuia deja o numeroasă minoritate evreiască.
În anul 1876 a fondat în oraşul Iaşi primul teatru profesionist în limba idiş din întreaga lume.
La Iaşi s-a înfiinţat în onoarea sa, Festivalul Avram Goldfaden.
A decedat la 9 ianuarie 1908, la New York.

1864: S-a înfiinţat Poliţia de Frontieră a Prinipatelor Române Unite.

Actul de naştere al instituţiei este considerat Decretul nr. 892 din 24 iulie 1864, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care i-a reunit pe grănicerii moldoveni cu cei munteni într-o singură structură, organizată pe zece batalioane grupate în patru “inspectorii”.

 1868:  La Viena, au fost semnate o Convenţie poştală între România şi Austro-Ungaria şi o Convenţie poştală româno–germană.

1876 (24 iulie /5 august): În România s-a format un nou guvern in întregime liberal, în frunte cu Ion C. Brătianu, care a condus România până în 1888 (cu excepţia perioadei aprilie-iunie 1881).

A fost cea mai lunga guvernare a unui singur partid din istoria vechii Romanii în timpul acesteia ţara cucerindu-şi independenţa (9/21 mai 1877), pe care şi-a consolidat-o participând la războiul ruso-româno-turc (1877-1878).

Tot în aceasta perioada fost proclamat Regatul (14/26. martie 1881) şi s-a adoptat o serie de măsuri legislative menite să modernizeze ţara şi să întărească poziţia ei pe plan internaţional.

 

1886: S–a născut actorul Mişu Fotino, fondator al Teatrului de Stat din Braşov; (m. 4 ianuarie 1970).

Era tatal renumitului actor Mihai (cunoscut ca Mişu Fotino, n 14 septembrie 1930  – d. 13 ianuarie 2014).

1894: S-a născut în Mărginimea Sibiului, în satul Sibiel, judeţul Sibiu istoricul român  Andrei Oţetea, membru al Academiei Române.

  În anul 1919 s-a numărat, alături de D. D. Roşca şi Nicolae Tolu, printre tinerii bursieri trimişi de ASTRA la studii universitare în Franţa.

A studiat la Sorbona limbile italiană şi franceză şi a urmat, în paralel, cursurile Şcolii de Ştiinţe Politice.

S-a format la şcoala raţionalismului francez în preajma unor spirite ilustre ale timpului: Andre Siegfried, Henri Hauvette, Henri Hauser, Charles Diehl.

În 1926 şi-a susţinut doctoratul cu o teză asupra istoricului şi diplomatului florentin renascentist, Francesco Guicciardini.

 Specialist în istoria Evului Mediu şi a epocii moderne, a fost profesor universitar la Iaşi şi Bucureşti şi membru al Academiei Române din anul 1955.

Sub oblăduirea sa: Florin Constantiniu, Radu Manolescu, Şerban Papacostea, Ştefan Ştefănescu ş.a.
Activitatea ştiinţifică a lui Andrei Oţetea s-a completat prin conducerea Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” (1947-1948; 1956-1970) şi a prestigioaselor reviste de istorie, „Studii” şi „Revue Roumanie d’Histoire”, editate sub auspiciile Academiei Române.

  A fost redactor responsabil al volumelor II şi III din Istoria României.

A fost preşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO, vicepreşedinte al Academiei Latine din Paris şi membru al Societăţii de Istorie modernă a Franţei şi a fost distins cu titlul de „Om de Ştiinţă Emerit”.
Andrei Oţetea a murit la 21 martie 1977 la Paris şi a fost înmormântat în satul natal, Sibiel, la 28 martie 1977.

  1917 : Se desfăşoară Bătălia de la Mărăşti, confruntare care a deschis seria celor trei mari bătălii – Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – în urma cărora trupele româno-ruse au reuşit să oprească ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.

Trupele române obţin o strălucită victorie asupra armatelor germane conduse de generalul von Mackensen (24 iulie/6 august-6/19 august).

Ofensiva română a fost pregătită strategic în lunile mai – iunie, cînd au avut loc întîlniri la nivel înalt între oficialităţile române şi ruse.

După eşecurile din 1916, s-a încercat preluarea iniţiativei pe Frontul de Est printr-o dublă ofensivă: rusă în Bucovina şi românească în sudul Moldovei, în direcţia Brăilei.

Detaliile acţiunii erau cuprinse în „Ordinul de operaţie nr. 1638”, semnat de comandantul trupelor române, Alexandru Averescu. Obiectivul Armatei II, căreia se adresa ordinul, era străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin executarea unei ofensive energice pe valea Putnei.

Pentru aceasta Averescu a decis desfăşurarea unui atac general în întreaga fîşie pe care era desfăşurată Armata II, lungă de 37 km, între dealul Arşiţa Mocanului şi Răcoasa.

Lovitura principală, inclusiv sectorul de rupere, cu o lărgime de 13 km, a fost stabilită la flancul stîng al dispozitivului, împărţit în două sectoare.

Totalul forţelor Armatei II se ridica la circa 50 000 de oameni, împărţiţi în 56 de batalioane şi 14 escadroane. Dotarea tehnică cuprindea, între altele, 228 de tunuri, 448 de mitraliere şi 21 de avioane.

Pe timpul desfăşurării ofensivei, armata a fost sprijinită de Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 călăraşi, Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri.

Trupele germane şi austro-ungare totalizau 21 de batalioane de infanterie şi 36 de escadroane de cavalerie, înzestrate cu 252 de mitraliere, 142 de tunuri şi sprijinite de un puternic sistem de lucrări genistice.

Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române a trecut la ofensivă, la flancul stîng al Armatei II, Corpul 8 şi Divizia 3 trăgători Turkestan, din Armata IV rusă, care aveau misiunea de a cuceri vîrful Momîia şi satul Ireşti.

Prin aceasta ofensiva, frontul inamic a fost distrus pe o lăţime de 30 km şi o adîncime de 20 km, fiind eliberate 30 de localităţi.
Pierderile proprii s-au ridicat la 1 466 de morţi (între care 37 ofiţeri), 3 052 de răniţi (73 de ofiţeri) şi 367 de dispăruţi, iar cele provocate inamicului au constat în cîteva mii de morţi, 2 793 de prizonieri (între care 23 de ofiţeri) şi un impresionant material de război (40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere etc.).

Urmările victoriei au fost importante pe plan strategic, Armata IX germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen schimbînd direcţia de ofensivă, plănuită iniţial între Siret şi Prut, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti.

Acest fapt a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona de sud a Moldovei, la Mărăşeşti şi Oituz, deoarece gen.

Mackensen nu a avut timp să-şi grupeze toate forţele armate pe noua direcţie de atac.

Victoria de la Mărăşti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său că „Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, când în acea zi, pentru întîia dată, armata sa tînără, care-şi primise botezul de sînge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvîntului, adică victorie ofensivă şi definitivă”.

 

Foto: generalul roman Eremia Grigorescu și feldmareşalul german August von Mackensen.

Foto: Mausoleul de la Maraşeşti ridicat în amintirea eroilor cazuţi în luptele din Moldova în timpul Primului Razboi Mondial

 1923: S-a semnat Tratatul de la Lausanne, prin care se stabileau granițele Turciei moderne, în urma războiului turc de independență.

Harta noii Turcii

Tratatul de Pace de la Lausanne stabilea apartenenţa întregii Anatolii şi a Traciei Răsăritene la Turcia, anulând astfel prevederile Tratatului de la Sèvres, semnat în 1920 de guvernul otoman. Tratatul de la Lausanne a fost ratificat de guvernul de la Atena pe 11 februarie 1924, şi de guvernele britanic, italian şi nipon pe 6 august în acelaşi an.

Turcia se obliga să recunoască, între altele, noile state în hotarele fixate (inclusiv insula Ada-Kaleh aparţinând României). Printre cele 17 anexe ale Tratatului se număra şi Convenţia internaţională privind statutul strâmtorilor, care stipula demilitarizarea lor, precum şi libertatea de navigaţie pentru toate vasele comerciale şi de război ale tuturor statelor, atât în timp de pace, cât şi în timp de război.

Tratatul a pus capăt războiului revoluționar turc dintre aliații din primul război mondial și forțele naționaliste aflate sub controlul Marii Adunări Naționale a Turciei cu sediul în Ankara, aflate sub comanda lui Mustafa Kemal Atatürk, asigurand recunoașterea internațională a suveranității noului stat „Republica Turcia”, proclamată la rândul ei ca stat succesor al Imperiului Otoman. 

1923: România semneaza  Convenţia de la Lausanne privind regimul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele .

Tratatul a fost ratificat, la 31 august 1924, Tratatul de Pace de la Lausanne cu Turcia şi Convenţia relativă la regimul strâmtorilor (Bosfor şi Dardanele)

  România, reprezentată de I.G. Duca, a susţinut principiul libertaţii de navigaţie, exprimându-şi interesele economice asupra regiunii strâmtorilor.

In urma  Convenţia de la Lausanne s-a demilitarizat complet zona strâmtorilor şi s-a stabilit obligaţia submarinelor de a trece pe la suprafaţa in strâmtori, se statua libertatea de trecere a vaselor comerciale în orice moment al zilei şi sub orice pavilion, iar navele de război nu aveau voie sa staţioneze în strâmtori.

1929: A intrat în vigoare pactul Briand-Kellogg, prin care mai multe state se angajau să renunțe la război ca instrument de politică externă.

 Prin Pactul Kellogg-Briand, cunoscut și drept Pactul de la Paris, a fost o inițiativă comună franco-americană, care propunea condamnarea folosirii războiului ca modalitate de rezolvare a conflictelor dintre state și rezolvarea acestor dispute prin metode pacifiste.

Deși a fost aplaudat drept o inițiativă diplomatică remarcabilă, Pactul a fost, în fond, un eșec pentru că  nu a impus sancțiuni în cazul încălcării principiilor sale fundamentale, astfel că unora  dintre statelor semnatare   le-a fost usor să -l  încalce, atunci cand au considerat oportun.

Acest Pact a fost semnat  la Paris, pe 27 august 1928, de reprezentanții a 15 state (Australia, Belgia, Canada, Cehoslovacia, Franța, Germania, India, Italia, Japonia, Noua Zeelandă, Polonia, Africa de Sud, Marea Britanie, Statele Unite și Statul Liber Irlandez) si  a intrat în vigoare un an mai târziu. Ulterior, vor adera la acest Pact alte 47 de state, printre care și România.

 1934: S-a născut la Șimleu Silvaniei interpretul  român de muzică uşoară, Alexandru Jula.

1937: S-a stins din viaţă  dr. Alexandru Obregia, cunoscut medic psihiatru şi profesor universitar, titularul catedrei de „Psihiatrie şi Clinica bolilor mintale”, din cadrul Facultăţii de Medicină din Bucureşti între 1910 – 1924 ; (n.1860).

1939: S-a născut la Cluj, pictorul Călin Pojar; (m. 2010).

Tatăl său,  fost un preot greco-catolic care a indurat ani grei de puşcarie comunistă, motiv pentru care tanarul Calin Pojar (impreuna cu fratele sau, devenit ulterior profesor de muzică) au avut mult de indurat din cauza „originii” lor  nesănătoase.

Tentativele sale de a fi admis la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj finalizându-se în mai multe rânduri cu eşecuri.

Are  lucrări în colecţii muzeale şi de stat din România şi în colecţii particulare din România, Italia, Germania, Spania, Norvegia, Austria, Anglia, Grecia, Israel, SUA etc.

 1942:  A început bătălia pentru Caucaz, în timpul căreia s-au confruntat armatele germane şi române cu cele sovietice şi care s-a încheiat cu  victoria   sovieticilor la 9 octombrie 1943.

Foto: Armata română în Caucaz

Numita  Operaţiunea Edelweiss, ofensiva  germana la care a participat Divizia 2 Munte română,  avea ca obiectiv cucerirea câmpurilor petroliere din Azerbaidjan.

Ofensiva germană a fost oprită de Armata Roşie în septembrie în Cecenia, în parte datorită transferării de trupe germane către Stalingrad, unde se desfăşura o aprigă luptă pentru cucerirea acestui oraş.

Contraofensiva sovietică a fost lansată în ianuarie 1943. Baza militară de importanţă strategică de la Novorossisk a fost cucerita până în septembrie, iar Peninsula Taman a fost recucerită  la începutul lunii octombrie.

 1945: S-a născut Constantin Titi Mihail, antrenor emerit al atletismului românesc, de numele căruia se leagă multe dintre performanţele la probele de sprint, garduri şi sărituri; (m. 2016).

 1949: Sunt inaugurate in Republica Populara Română, aflata sub ocupația URSS, primele primelor gospodării agricole colective (GAC-urile), după modelul colhozurilor sovietice.

 

 

 

1954: S-a născut în localitatea Jurilovca, jud.Tulcea, caiacistul român Vasile Dîba,  laureat cu aur la Montreal 1976, cu argint la Moscova 1980 şi dublu laureat cu bronz în 1976 şi 1980. 

 A fost primul kaiacist român campion olimpic.

 

1955: A decedat la Sceaux, în Franța geograful și pedagogul francez  Emmanuel de Martonne (n. 1 aprilie 1873 la Chabris, Franța), cunoscut pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României mari precum și pentru  studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a Geografiei României și a Munților Făgăraș pe care i-a  numit Alpii Transilvaniei.

În 1918, a fost desemnat expert al Comitetului de studii de pe lângă Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) în cadrul tratativelor de   pace purtate după Primul Război Mondial, fiind principalul autor al recomandărilor făcute  cu obiectivitate  guvernului francez, privind teritoriile ce urmau să fie recunoscute României și Poloniei prin tratatele de pace.

 

El a conceput principiul viabilității conform căruia stabilirea granițelor trebuie să depindă nu numai de grupările etnice, ci și de motive geografice (relief, ape, accesibilitate) și de infrastructurile teritoriului.

Acesta a  contribuit, în mod semnificativ, la trasarea  granițelor din 1918-1921 (dintre care cele  între România, Serbia și Ungaria, mai sunt valabile și astăzi).

Conform principiului viabilității frontierelor, a obținut extinderea frontierei  României spre vest pentru ca importante căi ferate (de exemplu Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare) să nu se întretaie de mai multe ori cu granița.

În semn de recunoaștere a acestor multiple merite, Academia Română l-a ales membru de onoare în 1912.  Între anii 1931 – 1949, a prezidat Uniunea Geografică Internațională și a fost ales  membru al Academiei Franceze de Științe.

 

1963:  Între 24 şi 26 iulie, a avut loc, la Moscova, Consfătuirea primilor secretari ai CC ale partidelor comuniste şi muncitoreşti şi a şefilor de guverne ale ţărilor membre ale CAER.

La această consfătuire, liderul comuniştilor români, Gh. Gheorghiu-Dej, sprijinit de polonezi şi de unguri, a respins planul propus de liderul PCUS, Nikita Hruşciov, de integrare economică a ţărilor membre ale CAER, argumentând împotriva transformării României într-un hinterland agricol.

Formularea propusă de conducerea PMR era de coordonare a planurilor (nu de integrare economică), colaborarea urmând să se facă pe baza egalităţii în drepturi şi respectării suveranităţii naţionale.

 1964: În România comunistă a fost aplicat  Decretul Consiliului de Stat prin care erau graţiaţi de restul de pedeapsă 3.244 de condamnaţi, dintre care 3.205 deţinuţi politici pentru infracţiuni „contra securităţii statului”.

De subliniat că toţi deţinuţii politici au rămas cu cazier penal, autorităţile comuniste neintenţionând niciun moment să revizuiască validitatea condamnărilor.

1974: A murit cântăreaţa română Elena Zamora.

Elena Stănescu – cea care avea să devină celebră sub numele de scenă Elena Zamora – s-a născut la Ploiești în anul 1897.

A debutat la doar 17 ani, pe scena Teatrului Național din Iași, în opereta “M-zelle Nitouche”.

A avut parteneri de scenă pe Constantin Tănase, Al. Critico, Ion Manu, Victor Antonescu, Mia Teodorescu și N. Niculescu-Buzău.  

A  jucat pe scenele bucureștene în mari succese revuistice precum “Di Granda”, “Extemporalul” sau „Băiat de viață”.

A urmat o lungă perioadă petrecută pe scenele pariziene, dupa ce a debutat în Franța pe scena teatrului parizian “Palace” interpretând celebrul șlagăr “La Violetera” – “în franțuzește”,dar și cântecul popular românesc “S-a dus cucul de pe-aici”.

 Elena Zamora  și-a publicat memoriile în anul 1964 în volumul “Am slujit cântecul”.  Marea actrița a murit zece ani mai târziu, în 1974. 

1977: A decedat Emil Botta, actor, poet şi autor al volumelor de versuri “Întunecatul april”, “Pe o gură de rai”, “Versuri”, “Un dor fără spaţiu”; (n. 15 sept 1911, la Adjud, Vrancea).

A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti (1932) si a activat de-a lungul timpului la Teatrul Naţional din Bucureşti, în Compania Bulandra si in Teatrul Comedia.

A jucat în numeroase filme, cum ar fi: Se aprind făcliile(1939),   S-a furat o bombă (regia Ion Popescu Gopo), 1961, Paşi spre lună (tot în regia lui Gopo), Pădurea spânzuraţilor (regia Liviu Ciulei), 1964, Răscoala, 1965, De-aş fi… Harap alb, 1965,  Dacii, 1966, Faust XX, 1966,  Columna, 1968, inclusiv înReconstituirea, celebrul film al regizorului Lucian Pintilie, în care a interpretat rolul procurorului Paveliu.

1978: Generalul de securitate  Ion Mihai Pacepa, adjunctul şefului Direcţiei Informaţii Externe, secretar de stat în Ministerul de Interne al României ceauşiste, cere azil politic ambasadei SUA de la Bonn.

Defectarea în occident a lui Pacepa, fost o mare lovitură pentru spionajul român și personal pentru dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.

1990: Senatul României adoptă un proiect de lege prin care se instituie ca sărbătoare naţională a României ziua 1 decembrie, zi în care, în anul 1918, prin unirea Transilvaniei cu România, s–a încheiat procesul constituirii statului naţional unitar român.

 

2006: Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a decis desecretizarea dosarelor politicienilor romani.

2010: A decedat la Bacău, dirijorul  român Igor Ciornei; (n. 25 decembrie 1923, Basarabia).

Foto: Maestrul Igor Ciornei

2017: A murit inginerul şi profesorul Horia Colan, cunoscut specialist în domeniul metalurgiei, preocupat mai ales de ştiinţa materialelor, metalografie, difuzia în metale, tratamentele termice, metalurgia pulberilor, istoria ştiinţei şi tehnicii.

A publicat invenţii în domeniul metalurgiei pulberilor şi a fost  membru titular al Academiei Române din 2010; (n. 1926).

 2017: A murit regizorul de film documentar și producătorul român Răzvan Georgescu.

Foto:  Răzvan Georgescu

Născut în 1964, la Tg. Mureș, Răzvan a absolvit Liceul Lenau din Timișoara și Facultatea de Filosofie din București.

În 1989, a emigrat în Germania, unde a și murit, în iulie 2017. A produs și regizat mai multe filme, dintre care: “Născuți la comandă – Decrețeii” (2005), „Bela Lugosi – vampirul căzut” (2007), „Testimonial” (2008), „Pașaport de Germania” (2014). Este autorul cărții de povești „Fibunși” (Editura Fundația Interart Traide, 2015).

Diagnosticat în urmă cu mai bine de un deceniu cu o tumoră cerebrală malignă, Răzvan a ales să lupte cu boala și cu estimările medicilor, care îi dăduseră numai trei ani de viață. 

 2017: A decedat Nicolae Nedef, handbalist și antrenor, unul dintre cei mai titrați antrenori de handbal din lume (a câștigat șapte titluri de campion mondial la handbal dintre care trei cu echipa națională feminină, în 1956, 1960 și 1962, și patru cu echipa națională masculină, în 1961, 1964, 1970 și 1974, plus alte medalii la Campionatele Mondiale și la Jocurile Olimpice de vară);  (n. 1928).

 24 iulie este în ţara noastră Ziua grănicerilor şi marchează constituirea în 1864, a primului corp unificat al grănicerilor din România.

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 Sfânta Hristina

Sfânta Hristina  s-a născut in cetatea Tyr si a trait in timpul imparatului Septimiu Sever (193-211).

A fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acestei cetati.

Cand a ajuns la varsta de doisprezece ani, Sfanta Hristina a fost inchisa de tatal ei intr-un turn. Acesta dorea sa o fereasca de ochii multimii pentru ca era foarte frumoasa. Planul tatalui era sa o tina pe fiica lui in acel turn, pana avea sa implineasca varsta deplina a majoratului.

Nemulțumitaă de credința idolatra, începe sa se roage Celui ce a adus toate de la nefiinta la fiinta. In urma acestei rugaciuni i se arata un inger care ii descopera tainele dumnezeiesti.

Dupa aceste descoperiri, Hristina a distrus toți idolii din turn.

Pentru acest gest a fost supusa la multe chinuri de tatal sau. A fost aruncata in temnita pentru mai multe zile fara mancare, dar a fost hranita in chip minunat de ingeri. Dupa alte suferinte, a fost aruncata in mare. Marea aceea i-a fost ei scaldatoarea Sfantului Botez.

Un nor luminos a umbrit-o pe ea si s-au auzit cuvinte de sus, graindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi, dupa savarsirea Sfantului Botez.

Suferintele sale nu au incetat nici dupa moartea tatalui el. Succesorul acestuia a torturat-o mai aprins, iar in cele din urma Hristina a primit moartea prin sabie.

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/24/o-istorie-a-zileoi-de-24-iulie-video

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md.
10. istoriculzilei.blogspot.ro.;
11. CreștinOrtodox.ro.;
12. Cinemagia.ro.