CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

La moartea MARELUI ȘTEFAN

Moartea lui Ștefan cel Mare văzută prin ochii cronicarilor vremii

2 iulie: Ștefan cel Mare și Sfânt, model de conducător creștin. VIDEO ÎN  DIRECT DE LA PUTNA | ActiveNews

Despre sfârșitul lui Ștefan s-a vorbit în întreaga Europa, domnitorul moldovean fiind văzut drept un erou al secolului al XV-lea , scrie Andrei Popescu în https://anonimus.ro.

Ștefan cel Mare (1457 – 1504) a fost cel mai longeviv domnitor din istoria Moldovei. În perioada în care tronul țării a fost ocupat de marele voievod, Moldova a cunoscut o dezvoltare importantă, politica internă și externă adoptată de Ștefan aducând locuitorilor un trai liniștit.

În timpul domniei lui Ștefan cel Mare, armata Moldovei a reușit să obțină victorii importante împotriva imperiilor învecinate, învingându-i în mai multe rânduri pe unguri, poloni sau turci.

La moartea lui Ștefan, din 1504, Moldova avea încheiate tratate de pace cu toți vecinii săi, domnitorul moldovean cerându-i fiului său, Bogdan al III-lea, care urma să urce pe tronul țării după moartea sa, să continue aceeași politică.

Decesul marelui voievod a survenit cel mai probabil din cauza unei răni pe care a căpătat-o în anul 1462, în timpul asediului asupra Cetății Chilia.

Atunci, Ștefan cel Mare a încasat un glonț în picior, suferind o rană din cauza căreia a fost văzut schiopătând deseori. Acea leziune nu i s-a închis niciodată, ducând în cele din urmă la moarte.

Sfârșitul lui Ștefan cel Mare a fost o lovitură puternică pentru Moldova, moartea lui producând mare durere în întreaga țară, domnitorul fiind foarte iubit de către moldoveni.

Voievodul a fost înmormântat la Mănăstirea Putna, pe ultimul drum fiind însoțit de boierii și ostașii săi.

„În ziua de 2 iulie 1504 Ștefan – vodă cel Mare se stingea de o moarte blândă la Suceava, în desăvârșită pace măreață ce se boltea asupra întregei țări pe stâlpii puternici ai biruințelor sale. Pentru cea din urmă oară porțile cetății se deschideau înaintea acelui ce luptase bărbătește cea mai grea din luptele sale.

Boierii călări, în haine de urainic și aur, unii bătrâni ca și stăpânul adormit, ceilalți în toată puterea vârstei sau în avântul încrezător al tinerețelor, înconjurau sicriul înfășurat în scumpe stofe. Sulițile ostașilor se ridicau drepte în văzduhul limpede, zâmbitor al zilei de vară. Alaiul străbătea holdele grele de bogăție, în drumul spre Mănăstirea Putnei”, a precizat marele istoric Nicolae Iorga.

„Au domnitu Ștefan vodă 47 de ani și 2 luni și trei săptămâni”

Moartea lui Ștefan cel Mare a adus tristețe, cât și panică printre locuitorii Moldovei. Oamenii îl pierdeau pe conducătorul ce a avut grijă de țara lor aproape jumătate de veac și care a reușit, cel puțin în ultima parte a domniei, să aducă pacea în țară.

Iară pre Ștefan vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire în Putna care, era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi îi zicu sveti Ștefan vodă, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejești, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au ajunsu. Fost-au mai nainte de moartea lui Ștefan vodă într-același anu iarnă grea și geroasă, câtu n-au fostu așa nici odinioară, și decii preste vară au fostu ploi grele și povoaie de ape și multă înecare de apă s-au făcut. Au domnitu Ștefan vodă 47 de ani și 2 luni și trei săptămâni și au făcut 44 de mănăstiri și însuși țiitoriu preste toată țara”, a consemnat cronicarul Grigore Ureche.

„Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru”

Decesul lui Ștefan cel Mare nu a rămas fără ecouri în Europa. Cronicarii, mai ales cei din estul Europei, au vorbit despre moartea domnitorului moldovean, pe care l-au considerat drept unul dintre cele mai importate personaje ale epocii.

„În anul 1504, în 2 iulie, marți, ora 1 după răsăritul soarelui, din voia destinului, muri Ștefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrânețe și podagră. Natura îl făcuse norocos, isțet și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri la spate. Tot el – minunată faptă – înfrânse cu o mână de oameni și alungă cu rușine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostași. Tot el, cu arma în mână, alungase peste hotarele Moldovei pe regele polon Ioan Albert, călcând învoiala prin care i-a fost asigurată de mai înainte libera ieșire a acestuia din țară. Tot el zdrobi, mai de multe ori, și respinse pe tătarii de dincolo de Volga și pe cei din Crâm. O, bărbat triumfal și victorios, care biruisi pe toți regii învecinați! O, om fericit, care te bucurasi de toate darurile, câte natura altora numai în parte le dă: unii înțelepți și vicleni, alții viteji și drepți, alții iarăși cu noroc împotriva dușmanilor. Tu singur le avuși hărăzite toate laolaltă: drept-prevăzator, isteț, biruitor al tuturor dușmanilor! Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru”, a completat cronicarul polonez Jan Dlugosz.

În cronica rusească se arată: „A murit Ștefan, voievodul Moldovei, oștean viteaz ca un al doilea Alexandru; de multe ori a bătut pe împăratul turcesc cu marile lui oștiri, de asemenea și pe tătari și pe Matei, regele Ungariei, și pe regele Poloniei, Albert”.

16/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: