CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 14 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 14 iulie în istoria noastră

1456: In lupta navală de la Salankemen (pe Dunăre), flota lui Iancu de Hunedoara a înfrânt flota turcă, distrugând mai multe vase de razboi otomane, provocând dispersarea acestora şi  reuşind să trimită în data de 15 iulie ajutoare în trupe, arme şi alimente celor asediaţi de otomani la Belgrad.

1456 Lupta Navală De La Salankemen

Vasele otomane au fost atacate din două direcții – de flota care venea dinspre Slankamen (oraș unguresc pe Dunăre) – 200 de nave – și de cele 40 de nave ancorate în dreptul fortăreței.

Iancu de Hunedoara a fost ban al Severinului între 1438-1441, voievod al Transilvaniei între 1441-1446, guvernator și regent al Ungariei între 1446-1453 și căpitan general al regatului între 1453-1456, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin.

Cetatea Belgradului reprezenta un obiectiv strategic deosebit de râvnit de către otomani, un obiectiv care după cucerire a putut constitui o bază excelentă pentru organizarea cuceririi Regatului Ungariei, desăvârșită într-o mare măsură prin victoria ulterioară de la Mohács.

1484: După un asediu de opt zile (6–14 iulie), sultanul otoman Baiazid al II-lea a încheiat asediul cetății Chilia de la Dunăre, apărată de moldovenii conduși de pârcălabii Ivanco și Maxim.

1484 Cetatea Chilia

Garnizoana cetății, formată din 400 de oșteni a fost copleșită. Porțile au fost deschise, din ordinul pârcălabilor sau de un trădător, locuitorii s-au predat, lăsând cetatea la dispoziția sultanului. Importanța acesteia pentru Imperiul Otoman este subliniată într-un act al sultanului, care o considera „cheia și poarta pentru toată Țara Moldovei și Ungaria și cele de la Dunăre”. Peste câteva zile acesta a cucerit și Cetatea Albă, după care a dispus întoarcerea în imperiu. Pierderea celor două cetăți a scos Țările Române din circuitul comercial european și a lăsat Moldova fără ieșire la Marea Neagră.

După cucerirea de către invadatorii turci,etatea Chilia a devenit raia turcească.Bătălia a fost descrsă într-un act al sultanului, prin care își anunța victoria: „ Mașinile de bătaie și de asalt, instrumentele de luptă și de măcel fură adunate și așezate și, în timp ce vârfurile săgeților și focurile distrugerii și ale răzbunării zburau fără încetare și [cădeau] asupra ghiaurilor desfrânați ca picăturile unei ploi iuți, ], nemairămânând nici o putință de a mai rezista, în sfârșit cetatea fu cucerită.

1532 : Prima atestare documentară a localitatății muntene Fieni. Astăzi este un oraș în județul Dâmbovița, format din localitatea componentă Fieni (reședința), și din satele Berevoești și Costești.

Primul hrisov, care poate fi considerat actul de naștere al Fienilor, este datat la 14 iulie 1532. Fieniul este o veche așezare de moșneni plăieși din județul Dâmbovița, cu un caracter rural; s-a dezvoltat lent, extinzându-se prin defrișări. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Fieni și Berevoiești erau sate componente ale comunei Moțăieni, în vreme ce satul Costești făcea parte din comuna Runcu, ambele din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița.

În 1925, situația se păstra, dar în aceeași perioadă, conform primăriei locale, satele Fieni și Berevoești s-au separat și au format o comună de sine stătătoare, denumită Fieni, comună ce a preluat în 1950 și satul Costești.

În 1950, comuna Fieni a fost transferată raionului Pucioasa din regiunea Prahova și apoi (după 1952), raionului Târgoviște din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Fieni a revenit la județul Dâmbovița și a fost declarată oraș, având componența actuală.

Datorită bogăției de materii prime a teritoriului (calcar, marne și gips), industria a apărut relativ repede și a dat un impuls dezvoltării sale, fiind declarat oraș în 1968

 1582: A apărut “Palia de la Orăştie” –  prima traducere românească a vechilor cărţi biblice “Geneza” şi “Exodul”.

Imagini pentru “Palia de la Orăştie”photos

Este un document lingvistic, tipărit  la Orăştie de meşterul tipograf Şerban, fiul diaconului Coresi, şi diaconul Marian, preţios mai ales datorită încercărilor de unificare a limbii prin evitarea regionalismelor.

Traducerea, chiar si parţială a Bibliei, demonstra posibilităţile de expresie ale limbii române la acea data şi capacitatea ei de a fi o limbă de cultură.Volumul are 164 de file, fiind imprimat, între 14 noiembrie 1581–14 iulie 1582, pe hârtie de fabricație sibiană. Este un prețios document lingvistic mai ales datorită încercărilor de unificare a limbii prin evitarea regionalismelor. Pentru prima dată în istorie, acest document a folosit etnonimul de români, nu de rumâni. Traducerea, chiar parțială, a Bibliei demonstra posibilitățile de expresie ale limbii române și capacitatea ei de a fi limbă de cultură.

1683: Armatele otomane ajung în faţa Vienei. De partea otomanilor erau şi oştirile conduse de domnitorii Valahiei si Moldovei.

Intre 14 iulie şi 12 septembrie, Şerban Cantacuzino,domnitorul Munteniei si  voievodul moldovean Gheorghe Duca, au participat, alături de turci, la asediul Vienei.

Domnitorii ţărilor  române au întreţinut  însă  legături secrete cu asediaţii, cărora le furnizau informaţii despre armata otomană.

 

undefined

 In imagine: Asediul Vienei, pictor anonim

La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca (1678 – 1683), iar în Țara Românească, Șerban Cantacuzino (1679 – 1688).

Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la campanie cu circa 4 până la 7 mii de oșteni fiecare.

Ținta finală a atacului au aflat-o abia când au ajuns la Székesfehérvár(Stuhlweißenburg), în Ungaria. 

Ambii domni  romani intretineau legaturi secrete cu asediatii, furnizandu-le informatii pretioase despre armata otomana.

Asediul Vienei a durat pana la 12 septembrie cand  trupele de eliberare  ale Ligii Crestine  aflate ub conducerea regelui polonez Jan Sobieski au înfrânt oastea otomană  iar  turcii se retrag în dezordine, căutând să-și refacă rândurile la Gyor in Ungaria.

În urma  înfrângerii suferite cu toate că a dispus de o forță militară de trei ori mai mare ca a învingătorilor din apus, comandantul turc, marele vizir Kara Mustafa, este strangulat din porunca sultanului, cu o funie de matase.

Sultanul va primi capul tăiat al marelui vizir pe o tavă de argint.

Foto: Placă omagială a Academiei Române în memoria oștenilor români care au luptat pentru salvarea Vienei.

Ca amintire pentru victoria de la Viena, Biserica Catolica  a introdus pentru data de 12 septembrie sărbătoarea Sfântul Nume al Mariei.

1765 : A început strămutarea populației române din Banat pentru colonizarea șvabilor germani. În urma ordinului imperial de la Viena, au fost alungate „340 de familii românești, cu vreo 2000 de suflete, în 500–600 de care cu boi, din comunele curat românești de odinioară Săcălaz și Serdin” și au pornit în bejenie către necunoscut, oferind o priveliște aidoma unui adevarat exod biblic. Coloniștii germani au schimbat numele comunelor Sacalaz și Serdin în Sackelhausen, respectiv Schondorf (adica Sat Frumos).

După cca. patru decenii de la încheierea păcii de la Passarowitz, a început colonizarea Banatului românesc cu „elemente germano-catolice” (șvabi.

Prin Patenta de colonizare a împărătesei Maria Tereza din 25 februarie 1763 și mai apoi prin ordinul înaintat Oficiului de Colonizare bănațean în 1765, se dispunea strămutarea populației românești și implicit deposedarea acesteia de orice drept asupra terenurilor pe care îl deținea, făcându-se astfel loc pentru venirea și împământenirea șvabilor bănățeni.

Potrivit Ordinului Curții de la Viena din 14 iulie 1765, semnat de Maria Tereza, „toate satele românești aflate în calea coloniștilor germani, trebuiau mutate în alte părți”.

1813: În Bucureşti, pe podul Mogoşoaiei, se deschide prima “spiţerie” (farmacie).

1849: În urma tratativelor dintre reprezentanții guvernului Ungariei, prim ministrul ungur Szemere Bertalan și guvernatorul Ungariei, Kossuth Lajos și reprezentanții emigrației române, Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac au semnat  la Szeged, Pactul de pacificare Bălcescu–Kossuth.

1849 Kossuth Lajos
1849 Nicolae Balcescu

Documentul a fost redactat în limba franceză (Projet de Pacification) și apoi tradus pentru părți în română și maghiară.

Guvernul maghiar se obliga să asigure românilor:

dreptul de a folosi limba română în administrație, justiție și învățământ;

Foto: Kossuth Foto: Bălcescu

-independența Bisericii Ortodoxe; prezența românilor în administrația de stat;

să abolească corvezile și prestațiile feudale; să redea țăranilor pământurile luate prin forță. Românii – prin cei doi reprezentanți – se angajau să depună armele în două săptămâni (beneficiind de o amnistie generală) dar și să contribuie la „apărarea independenței Ungariei față de Curtea imperială”.

Proiectul era însoțit în același timp de un „tratat” care stipula formarea legiunii române.

1883: S-a născut compozitorul şi profesorul Alexandru Zirra; (m. 1946).

1890: S-a născut la Buhuși, Bacău, geograful și globe-trotterul,  Dumitru Dan ( d. 4 decembrie 1978, Buzău).

1889-1979 Dumitru Dan

S-a remarcat prin faptul că a cucerit titlul mondial pentru înconjurul lumii pe jos. 

În 1910, Dumitru Dan a participat împreună cu Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu și Alexandru Pascu – toți fiind studenți la Universitatea Sorbona – la concursul organizat de Touring Club de France, care prevedea efectuarea înconjurului lumii pe jos și prin mijloace materiale proprii.

Premiul oferit a fost de 100.000 de franci francezi. Călătoria l-a purtat pe 5 continente, peste 3 oceane, prin 74 de țări, 30 de colonii și prin peste 1.500 de orașe. A rupt 497 perechi de opinci și 28 de costume naționale.

A fost singurul român care a terminat competiția. Din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, Dumitru Dan a completat traseul abia în anul 1923 și a primit cei 100.000 de franci, care erau cu mult devalorizați reprezentând doar 8% din valoarea sumei de la începutul concursului. Performanța sa a rămas neegalată, fiind înscris în Cartea Recordurilor în anul 1985.

  1892: A murit la Paris,actorul Grigore Manolescu; (n. 1857, București).

Carti din alte biblioteci (68): Virgil Bradateanu - Grigore Manolescu  (ESPLA, 1959) – altmarius

A fost unul din starurile teatrului românesc de la sfârșitul secolului XIX.

 1897: S-a născut Marietta Sadova, actriţă şi regizoare (prima femeie-regizor de teatru din România) ; (m. 1981).

Marietta Sadova, de la legionarism la proletcultism

A fost arestată în 1959 și inculpată sub învinuirea de a fi introdus în țară materiale periculoase de propagandă anticomunistă. A făcut parte din lotul Noica–Pillat, fiind condamnată în 1960 de un tribunal comunist la opt ani de temniţă grea, pentru „uneltire contra ordinei sociale”, la închisoare.

După executarea pedepsei, Marietta Sadova, afost graţiată în 1963 și și-a reluat activitatea de teatru. A devenit profesor universitar la București la IATC. A avut roluri notabile în piesele de teatru Profesiunea doamnei Warren de George Bernard Shaw, Strigoii de Henrik Ibsen.

A pus în scenă Pescărușul de Anton Cehov la Teatrul Bulandra în 1969, Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Dintre rarele proiecte din cinematografie ne-a lăsat filmele Maiorul MuraMitrea CocorRăsare soareleNufărul roșu.

1900: S-a născut pictorul Mircea Teodorescu.

Spirit complex, îl interesau în egală măsură celelalte arte, în special muzica, dar şi ştiinţele exacte; (m. 1971).

1902: S-a născut Mircea Socolescu, geolog şi geofizician; s-a impus prin introducerea metodelor magnetice şi electromagnetice în prospectarea acumulărilor de substanţe utile; membru de onoare al Academiei Române din 1993; (m. 1993).

 1916: Tristan Tzara şi Marcel Iancu au pus bazele curentului dadaist.

1924: S-a născut regizorul de film Lucian Bratu; (m. 1998).

1932: S-a născut compozitorul şi muzicologul Theodor Drăgulescu; (m. 2002).

  1932: S-a născut sculptorul Gheorghe Iliescu-Călineşti, un  reprezentant al sculpturii avangardiste romanesti; (m. 2002).

1932: A murit marele sculptor roman Dimitrie Paciurea; (n.2  noiembrie  1873).

 

Dimitrie Paciurea

A studiat la Bucuresti si Paris, debutand in 1894, la Expozitia artistilor in viata din Bucuresti.

A participat de asemenea la expoziții de artă românească deschise la München (1913), Bruxelles (1930) și la Bienala de la Veneția (1924), conceptia sa simbolica și reprezentaționala fiind diferita de  stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său Constantin Brâncuși. 

Începând din 1909 a fost profesor de sculptură la Școala Națională de Arte Frumoase din București.

1935: Liga  Apararii National-Crestine  condusa de A. C. Cuza, a fuzionat cu Partidul National Agrar, condus de Octavian Goga, formand  organizatia politica de dreapta – Partidul National Crestin.

1939: A murit chimistul Neculai Costăchescu, considerat întemeietorul şcolii române de chimia combinaţiilor complexe; ca fruntaş al Partidului Naţional Ţărănesc, a deţinut portofoliul Ministerului Instrucţiunii Publice şi Cultelor în perioada 1928-1931; membru de onoare al Academiei Române din 1936; (n. 1876).

 1945: S-a născut Miruna Boruzescu, creatoare de costume de teatru şi film; soţia actorului şi scenografului Radu Boruzescu; stabiliţi în Franţa din 1975; (m. 2014).

 1947: S-a născut soprana Monica Teodorescu.

1947: Un grup de zece conducători ai Partidului National Ţărănesc din România în frunte cu Ion Mihalache, vicepreşedinte, Nicolae Penescu, secretar general, şi Nicolae Carandino, director la ziarul “Dreptatea”, a fost arestat pe aeroportul din Tămădău, la 46 de km de Bucureşti, sub acuzaţia de “tentativa de fugă într-o ţară străină”.

tamadau

Foto: Reconstituire în fața avionului: Nicolae Carandino, Lili Carandino, Ilie Lazăr, Gheorghe Popescu, Constantin Gafencu, Dumitru Borcea,Ion Mihalache , Eugen Borcea, Fulvia Penescu, Nicolae Penescu (fotografie realizată de Corpul Detectivilor români).

Grupul de fruntaşi ţărănişti urmau să informeze opinia publică internaţională şi oficialităţile din statele occidentale despre situaţia din România.

Au urmat un comunicat de presa, comentarii si declaratii pline de invective adresate celor retinuti ale presei comuniste, si foarte curand hotararea guvernului, aprobata automat de Camera Deputatilor, de a scoate in afara legii Partidul National Taranesc.

Aproape toti fruntaşii partidului au fost arestati in Capitala, in timp ce in alte centre urmarirea liderilor locali incepuse mai demult.

A urmat, intre 29 octombrie si 11 noiembrie “procesul” lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache si al altor coinculpati acuzati de activitate “tradatoare si conspirativa”, sprijinita de “cercurile imperialiste din Statele Unite ale Americii si Marea Britanie”, si menita sa pregateasca “rasturnarea prin violenta a Guvernului democratic instaurat legal”.

     Actul de acuzare mai sustinea ca Partidul National taranesc “poarta raspunderea directa pentru instaurarea dictaturii fasciste a lui Ion Antonescu, si pentru intrarea in razboiul criminal hitlerist”.

De asemenea, pentru “asasinatele din Piata Palatului, de la 24 februarie 1945″ si din 8 noiembrie 1945, pentru constituirea unor organizatii clandestine subversive in vederea “rasturnarii puterii de stat legale”.

“Operatiunea Tamadau” a reprezentat in Romania, intrarea in faza finala pentru instaurarea oficiala a “democratiei populare”, dupa tipare sovietice.

Condamnarea liderilor taranisti  Iuliu Maniu si Ion Mihalache la temnita grea pe viata a dus la moartea lor in inchisoare.

1958: S-a nascut Dan Mircea Geoana, politician, fost ambasador si ministru de externe, fost presedinte al PSD, președinte al Senatului și candidat la președinția României.

 

1965: A murit la Londra, Matila Ghyka (Costiescu), ofiţer de marină, poet, romancier, matematician, istoric şi diplomat; (n. 13 septembrie 1881, la Iași).

Matila Ghyka a fost unul dintre marii intelectuali români.

Tatăl său, Matila Costiescu a luptat în Războiul de Independenţă în calitate de ofiţer, iar Maria Ghyca, mama sa, a fost nepoata ultimului domnitor al Moldovei înainte de Mica Unire (1859), Grigore al V-lea Ghica. Cei doi au divorţat la scurt timp după naşterea fiului lor care primeşte prenumele tatălui şi numele de familie al mamei.

În 1891, a plecat pleacă împreună cu mama sa, la Paris, pentru a urma cursurile şcolii liceale „Sainte Anne”, din Saint Ouen, iar mai apoi, în 1895, pe cele ale Colegiului Maritim din Jersey, care îi facilitează primul contact cu matematica. Studiile tânărului continuă cu admiterea, în1897, la Şcoala Navală Franceză din Brest, pentru ca mai apoi să se înscrie în marina franceză.

Matila

În timpul studiilor sale la Paris, Matila este adoptat şi primeşte titlul de prinţ de la fratele vitreg al mamei sale, Grigore Ghyka, care îşi pierduse unicul copil în 1896.

În 1904 prințul Ghyka urmează la Paris cursurile Şcolii superioare de electricitate.

Întors în ţară, ministrul de război îl numeşte profesor de electricitate la şcoala de ofiţeri de marină din Constanţa. Un an mai târziu, Ghyka va fi numit şef al serviciului tehnic al marinei.

Numele lui Matila Ghyka căpătase deja contururi pentru oamenii de stat ai teritoriului românesc care îl considerau un om de nădejde. Astfel, el ajunge să facă o călătorie în Persia, în calitate de ataşat militar, când regele Carol I decide să îi acorde şahului Persiei Mozaffar al-Din Shah Qajar, ordinul Steaua României.

În 1917,Matila Ghyka este desemnat ataşat naval la Londra.

Pe 27 septembrie 1918, Matila Ghyka se căsătoreşte cu Eileen O’ Conor, fiică de ambasador, cu care va avea doi copii. A demisionat din serviciul diplomatic după numirea generalului Ion Antonescu ca prim-ministru. După război a fost profesor de estetică la două universități din Statele Unite ale Americii.

Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale privitoare la secțiunea de aur și proporțiile ideale în artă și în natură.

În 1950, în vârstă de aproape 70 de ani, s-a retras în Europa, trăind pentru mai mulți ani la Chapelizod, o mică localitate la vest de Dublin, Irlanda.

După o viață în timpul căreia avusese prilejul să se bucure de toate onorurile, ultimii 15 ani ai vieții au fost triști. Lipsit de resurse materiale, Matila Ghyka a fost nevoit să-și câștige existența trăind din expediente.

A făcut diferite traduceri (vezi lista lucrărilor publicate), a scris sub pseudonim romane polițiste (informație nedocumentată, ca și aceea că a colaborat cu Walt Disney, datorate lui Mircea Eliade) și chiar a fost nevoit să facă munci manuale (singurele referințe în această problemă sunt ale lui Mircea Eliade, nu știm cât de sustenabile).

În necrologul pe care l-a publicat în 1965, Mircea Eliade menționează că, la vârsta de 75 de ani, lui Matila Ghyka îi fusese dat să cunoască viața unui student sărac, trăind din expediente, adică acceptând orice fel de muncă – intelectuală sau manuală – ca să-și poată ține zilele.

„Nu știu cine poartă răspunderea acestei nevrednicii strigătoare la cer: autorul neuitatului Le Nombre d’Or să fie silit, la bătrânețe, să facă pachete la Bon Marché (pachete cu hârtie colorată, căci era săptămâna Crăciunului…!). Sunt sigur însă că el, Matila Ghyka, nu s-a plâns niciodată. Nimănui!” — Mircea Eliade, Împotriva deznădejdii

1967:  Se stinge din viaţă la București,poetul, prozatorul și gazetarul român Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion N. Theodorescu), poet, prozator și gazetar român; (n. 23 mai 1880, București).

Particularități ale unui text poetic aparținând lui Tudor Arghezi

Pseudonimul Arghezi este explicat de scriitor ca fiind în legătură cu Argesis, vechiul nume al rîului Argeş. Tudor Arghezi, cu o carieră literară întinsă şi foarte bogată, este unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice românești.

Poetul este călugăr la Mănăstirea Cernica, unde, în liniştea chiliei va învăţa, pe îndelete, taina mînuirii cuvintelor.

Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vîrstă marcantă a literaturii române.

A scris poezie (volumele “Cuvinte potrivite”, “Flori de mucigai”, “Poarta neagră”, “Versuri de seară”, “Hore”), teatru, proză ( “Icoane de lemn”, notabile fiind romanele ”Cimitirul Buna Vestire”, ”Ochii Maicii Domnului”, “Lina”), pamflete (la “Facla”, “Viaţa Românească”, “Teatru”, “Rampa”), precum și literatură pentru copii (“Cartea cu jucării”, “Cîntec de adormit Mitzura”, “Buruieni”, “Mărţişoare”, “Prisaca”, “Zdreanţă”, etc.). Sub direcţia sa apare ziarul “Bilete de papagal” (1928), unde publică pamflete usturătoare pentru care este cercetat de poliţie (1943). 

Fiind în detenție, odată cu instaurarea regimului comunist iese din lagăr (1944). Este reabilitat, distins cu titluri şi premii, ales membru al Academiei Române şi sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani.

În 1965, Universitatea din Viena îi decernează premiul “Gottfried von Herder”, iar Academia Sîrbă de Ştiinţe îl alege membru al secţiei de literatură. Publică: “1907 – peisaje”, “Cîntare omului”, “Stihuri pestriţe”, “Poeme noi”, “Cu bastonul prin Bucureşti”.

S-a remarcat în literatură prin relatarea universului mărunt, în care lumea viețuitoarelor fără grai a căpătat un contur unitar ca la nimeni altul.

Toate aceste viețuitoare se află într-un fel de dependență afectivă față de om (“Cîntec de adormit Mitura”, volumul “Copilărești”).

Poetul este înmormantat, alături de soţia sa Paraschiva, în grădina casei din strada Mărţişor, astăzi muzeu.

1974: A murit botanistul şi profesorul universitar Emil Pop. La îndemnul său au fost întemeiate numeroase rezervaţii naturale menite să conserve vestigii de o inegalabilă importanţă pentru istoria vegetaţiei din România; membru titular al Academiei Române din 1955; (n. 1897).

 1987: A murit Mihail Fărcăşanu, jurist, scriitor (a publicat sub pseudonimul Mihail Villara) şi politician (a fost preşedinte al organizaţiei Tineretului Naţional Liberal între anii 1940 şi 1946).

Viitorul libertăţii. Publicistică din ţară şi din exil (1944-1963) - Mihail  Fărcăşanu - Cartepedia.ro

Urmărit de autorităţi pentru acţiunile sale anti-comuniste, a reuşit să fugă din ţară în 1946, fiind ulterior condamnat la moarte în contumacie; s-a stabilit în Statele Unite. 

A fost primul director al Secţiei române a postului de radio „Europa Liberă” (la 14 iulie 1950 românii au putut asculta prima emisiune care le era destinată a acestui post); (n. 1907)

1999: A murit Maria Banuş, o poetă, eseistă, prozatoare şi traducătoare română de origine evreiască. (a tradus foarte mult din poezia „angajată”, dar şi din Shakespeare, Puşkin, Goethe, Strindberg, Selma Lagerlof ş.a.

Legământ/ de Maria Banuş

A publicat, singură sau în colaborare, antologii din poezia romantică germană, din cea austriacă, din poezia de dragoste a lumii (1974, 1987); (n. 1914).

1999: A murit Cornel Regman, critic şi istoric literar; (n. 1919).

2002: A decedat Henri Wald, filosof şi eseist; studii şi lucrări de logică, teoria cunoaşterii şi semantică; (n. 1920).

2004: În România a fost denominată moneda națională

2004 Bancnota De 1 Milion Lei
2004 Bancnota De 100 Ron

Legea nr. 348/14 iulie 2004 privind denominarea monedei naționale a fost adoptată de Parlamentul României în 14 iulie, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 664/23 iulie 2004, urmând a intra în vigoare la 1 iulie 2005.Conform acestuia, moneda națională urma să fie denominată prin tăierea a patru zerouri.

)

Violonist, profesor, critic muzical

 2008: A murit criticul muzical Dan Scurtulescu; (n. 1939, București).

A murit criticul muzical Dan Scurtulescu

 Si-a inceput cariera muzicala ca violonist, dupa absolvirea Conservatorului din Bucuresti, promoția 1965 și a activat in Orchestra de Camera a Radioteleviziunii, fiind instrumentist si mai târziu concert-maestru.

A desfasurat si o activitate solistica, sustinand si concerte camerale.

Dan Scurtulescu publicat numeroase cronici, in reviste de specialitate, pe site-uri, la emisiuni de radio si de televiziune, precum si in mai multe volume.

In ultimii doi ani, Scurtulescu a fost cronicarul principal al revistei „Actualitatea muzicala”, unde a comentat concertele simfonice si recitalurile din Bucuresti.

2010: Se sinucide la locuinţa ei din Otopeni, jud Ilfov, populara solistă de muzică uşoară şi compozitoarea Mădălina Manole (Magdalena – Anca Manole).

 S-a nascut in data de 14 iulie 1967 la Valenii de Munte, jud.Prahova.

 Între anii 1982 şi 1985 cântăreaţa urmează cursurile Şcolii Populare de Artă, făcând parte din grupul care i-a avut ca mentori pe Mihaela Runceanu şi Ionel Tudor.

Participă în 1988  la   Festivalul de muzica usoara de la Mamaia cu piesa „Un om sentimental”, compusă de Diaconescu  obţinand  o menţiune.

Intre albumele sale de succes se numara : „Fată dragă” pentru care a obţinut discul de aur, „Ei, şi ce?”, „Trăiesc pentru tine”, „Cântă cu mine”, „Dulce de tot”.

 

14 iulie este în România:

„Ziua Transmisioniştilor Militari”; la 14 iulie 1873 principele Carol a semnat un decret prin care s-a aprobat înfiinţarea unei secţii de telegrafie în cadrul Batalionului de geniu al Armatei române, marcându-se, astfel, apariţia transmisiunilor militare.


CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Sfantul Nicodim Aghioritul

Sfantul Nicodim Aghioritul

Sfântul Nicodim Aghioritul s-a nascut in anul 1749 in orasul Naxos, situat in sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. Pana la intrarea in monahism, s-a numit Nicolae Kallivurtzis. La varsta de 16 ani este trimis la Smirna, pentru a deprinde invatatura dascalului Ierotei. Aici a invatat latina si franceza, devenind un bun cunoscator al Sfintilor Parinti, al aghiografiei si sfintelor canoane.

In anul 1770, dupa terminarea studiilor, Nicolae se intoarce la Naxos, unde mitropolitul Antimos il angajeaza secretar. La 26 de ani, dupa cateva vizite in Sfantul Munte, intra in monahism, la Manastirea Dionisiu.

Dupa doi ani de ascultare, este tuns rasofor si primeste numele de Nicodim.

Episcopul Macarie al Corintului ii va cere sa corecteaze si sa pregateasca pentru tipar “Filocalia”. Este tiparita in anul 1782, in Venetia. Numarul de autori patristici cuprinsi in colectie este de 36 si acopera o perioada de unsprezece secole: IV-XV. Tot la cerearea acestuia revizuieste si Everghetinosul si Despre Impartasania necontenita.

Datorita dorintei de a se darui total rugaciunii in liniste, Sfantul Nicodim Aghioritul paraseste Manastirea Dionisiu si se retarge intr-o chilie aproape de Haries. Doreste sa intre in obstea Cuviosului Paisie Velicikovski, insa, nu reuseste sa ajunga in Moldova din cauza unei furtuni. Intelege din acesta intamplare ca Dumnezeu avea alt plan cu el  si merge sa vietuiasca intr-o chilie din Capsala, din zona pustniceasca intre Karies si Manastirea Pantocrator, unde va copia multe manuscrise.

Apoi se retrage intr-o insula aproape pustie langa Eubeea, in anul 1782.

Aici, la cererea varului sau, Episcopul Ierotei din Euripos, Sfantul Nicodim a scris “Manualul sfaturilor bune”, sau “Paza celor cinci simtiri”. El invata cum se poate dezrobi mintea (nous) de inlantuirea placerilor simturilor, pentru a-i permite inaltarea prin rugaciunea inimii la cugetarile duhovnicesti ale contemplatiei.

Revine in Sfantul Munte si i se incredinteaza traducerea si editarea operelor complete ale Sfantului Simeon Noul Teolog. A redactat si un “Indreptar de spovedanie” care este folosit regulat in Biserica Greaca de azi.

El a publicat, de asemenea, doua opere adaptate dupa vestitele carti duhovnicesti din Apus, adica “Razboiul nevazut” de Lorenzo Scuppoli (1589) si “Deprinderi duhovnicesti”, care au cunoscut pana in zilele noastre un mare ecou. Precizam ca daca Sfantul Nicodim Aghioritul  a folosit literatura spirituala apuseana, aceasta nu a afectat invatatura lui ortodoxa.

Ieromonahul Agapie din Peloponez i-a propus Sfantului Nicodim sa traduca o antologie a Sfintelor Canoane. Dupa doi ani de munca a terminat aceasta opera, pe care a numit-o “Pidalion”. Aceasta lucrare a fost editata prima data la Leipzig, in anul 1800, insotita de binecuvantarea Sfântului Sinod si a patriarhului ecumenic. In limba romana a aparut tradus in anul 1844 la Manastirea Neamt.

Amintim ca Sfantul Nicodim a corectat si pregatit pentru tipar scrierile complete ale Sfantului Grigorie Palama, insa lucrarea a fost distrusa la Viena, in timpul razboiului.

A trecut la cele vesnice pe 14 iulie, 1809. Tomosul de canonizare al Sfantului Nicodim Aghioritul a fost emis de patriarhul ecumenic Atenagora I impreună cu membrii Sinodului pe 31 mai 1955.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/14/o-istorie-a-zilei-de-14-iulie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.

Publicitate

14/07/2021 - Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

    Comentariu de Ioan M. | 14/07/2021 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: