CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 10 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 10 iulie în istoria noastră

1466: Incep lucrările de construcţie la Mănăstirea Putna, ctitorie a lui Stefan cel Mare, ridicata dupa cucerirea cetatii Chilia.

Conform Letopiseţelor putnene şi Cronicii moldo-polone, la 10 iulie 1466 a început zidirea bisericii Mănăstirii Putna, cea mai importantă ctitorie monastică a lui Ștefan cel Mare, concepută în plan triconc dezvoltat, cu menirea de a servi ca necropolă domnească marelui voievod și familiei sale.

Lucrările au fost terminate în anul 1469, iar slujba de sfințire a avut loc la 3 septembrie.

 

In data de 15 septembrie  Ştefan cel Mare a cumpărat satul Vicovul de Sus, cu 200 de zloţi tătăreşti si l-a daruit  Mănăstirii Putna, a cărei construcţie abia începuse, inaugurând astfel seria marilor donatii pentru gloriosul său aşezământ religios.


1606:A încetat din viață Ieremia Movilă (1555 – 10 iulie 1606, Iași, Moldova).

Era fiul lui Ioan Movilă (d. 1580) și a Mariei Movilă (d.1614), fiica lui Petru Rareș. A fost frate cu Simion Movilă, Toader Movilă (frate vitreg) și Gheorghe Movilă.

S-a căsătorit în anul 1587 cu Elizabeta Csomortany, cu care a avut o familie numeroasă.

1606 Ieremia Movilă (1555-1606)

Elizabeta era fiica marelui nobil maghiar ardelean Toma Csomortany (Csomortáni Tamás), proprietar al unei întinse moșii la Lozna lângă Lwow.

Csomortáni Erzsébet era de religie romano-catolică și a influențat esențial creșterea romano-catolicismului în Moldova la începutul secolului 17.

A fost voievod al Moldovei de două ori, între august 1595–mai 1600, respectiv între septembrie 1600–30 iunie 1606. Boier moldovean, frate cu mitropolitul Gheorghe Movilă, urcat pe tron de cancelarul polonez Zamoyski în locul lui Ștefan Răzvan, fiind tot timpul protejatul polonezilor. Detronat de Mihai Viteazul în mai 1600, s-a menținut în Cetatea Hotinului, de unde și-a recuperat tronul tot cu ajutorul polonezilor în septembrie 1600, când Mihai a fost învins în Transilvania la Mirăslău.

În timpul domniei sale a fost refăcută economia distrusă de războaiele antiotomane ale predecesorului său, Aron Vodă și a fost ridicată Mănăstirea Sucevița, devenită ulterior necropola familiei Movilă.

1606: Simion Movila devine domn al Moldovei.

Ziua de 10 iulie în Istoria Românilor | CER SI PAMANT ROMANESC

Simion Movilă, a fost şi Domn al Munteniei din  octombrie 1600 – până la 3 iulie 1601, și  din august 1601 – până în august 1602.

A urcat pe tronul Moldovei pe 10 iulie 1606  si s-a menținut  până  la 24 septembrie 1607.

I-a luat locul  fratelui  său, Ieremia Movilă,  dupa moartea acestuia, fiind recunoscut domn al Moldovei și de sultan.

Cât timp a fost domnitor în Moldova, a avut relații de dușmănie cu polonezii, care, dupa încercari zadarnice să-l detroneze prin intermediul turcilor, reușesc în 1607 să-l otrăvească.

A fost înmormântat la Mănăstirea Sucevița.

1774: S-a semnat Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, localitate aflata  Dobrogea de sud, prin care s-a pus capat  războiului  ruso-turc inceput in 1769.

 Ecaterina cea Mare, împărăteasa Rusiei 1762-1796, sursă:russia.rin.ru Constantin Mavrocordat, domn al Moldovei 1733-35, 1741-43, 1748-49, 1769 Mustafa III-lea, sultan 1757-1774, sursă:oocities.org
 Ecaterina cea Mare, împărăteasa Rusiei 1762-1796, sursă:russia.rin.ruConstantin Mavrocordat, domn al Moldovei 1733-35, 1741-43, 1748-49, 1769Mustafa III-lea, sultan 1757-1774, sursă:oocities.org

Prevederile tratatului, contrar  pretenţiilor Imperiului Rus, care cerea Oceakov-ul, întrega Moldovă şi Muntenia (Ţara Românească), s-au mărginit în cedarea catre  rusi a  Kerci-ul şi Enicale, precum şi la proclamarea  tătarilor  din Crimeea independenţi de Turcia.

Dupa Tratatul de pace de la Kuciuc-Kainargi Moldova şi Muntenia, rămîneau sub suzeranitate turcească, însă ruşilor li se recunoştea dreptul de control şi de apărare a românilor contra abuzurilor turceşti.

 Tara Romaneasca si Moldova sunt scutite de plata haraciului timp de doi ani.

Acesta a fost începutul protectoratului rusesc în Principatele Române. Prin consulii de la Iaşi şi Bucureşti, Imperiul Rus va exercita  un  un amestec continuu în toate afacerile ţărilor române.

Războiul ruso-turc din 1769  a început cînd generalul Goliţin a trecut Nistrul şi a ocupat Hotinul şi Iaşii.

Curînd însă a fost silit să treacă Nistrul îndărăt si a cedat  comanda armatei lui Rumeanţev, care i-a bătut pe turci lîngă Kameneţ.

Constantin Mavrocordat, care tocmai îşi începuse ultima lui domnie, fu prins de soldaţii ruşi la Galaţi şi trimis în Rusia.

Generalul rus Kazarin, ajutat de voluntari munteni, în frunte cu spătarul Pîrvu Cantacuzino, a ocupat Bucureştiul unde domnul Gheorghe Ghica se lăsă prins.

Imediat după ocuparea celor două principate, porniră la Sankt-Petersburg, capitala Imperiului Rus, delegaţii de boieri munteni şi moldoveni, ca să prezinte ţarinei supunerea românilor şi dorinţele lor.

Delegaţia boierilor din Muntenia a mers pana la a cere alipirea ţării la Imperiul Rus, însă cu drept de autonomie: ţara să fie guvernată numai de boierii mari, cîte 12 pe rand, sub guvernator rus, veniturile visteriei să se trimită   Imperiului Rus.

Delegaţia boierilor din Moldova ceruse ca aţara lor să devină pur şi simplu un judeţ (oblasti) a Imperiului Rus.

Ruşii însă nu s-au putut bucura de izbînzile lor, căci sub ameninţarea unui război cu Imperiul Austriac, care nu putea să vadă principatele româneşti  în componenţa Imperiului Rus, ei fuseseră siliţi să încheie pace cu Turcii, renunţînd la cuceririle făcute.

1819: S-a născut la Iași, politicianul român Alexandru Romalo, d. 7 iulie 1875, București.

REVISTA JOURNAL

A studiat la Paris, cu o bursă oferită de Casa Școalelor, la Facultatea de Drept, unde în 1843 a obținut diploma de Bacalaureat în Drept, iar în 1845, licențiat în Drept. 

Grigore Alexandru Ghica Vodă i-a conferit rangul de Spătar, a fost membru al Comitetului Unirii de la Bârlad, semnând Doleanța Unioniștilor Moldoveni către Comisiunea Europeană, întrunită la București în 22 aprilie 1857.

A fost, apoi ministru al cultelor în guvernul Mihail Kogălniceanu din Iași (1860–1861), primul președinte al Curții de Conturi, fiind numit de domnitorul Al. Ioan Cuza la data de 18 iulie 1864, continuând să dețină funcția și sub domnia lui Carol I , până în 1868, când s-a retraa din viața publică, din cauza problemelor de sănătate.

1862: S-a născut (la Storojineţ, in Bucovina de Nord, azi în Ucraina), pe timpul Imperiului Austro-Ungar, compozitorul, dirijorul şi violonistul român, Tudor cavaler de Flondor ; (d. 22 iunie 1908, Berlin-Schlachtensee).

A fost primul fiu lui Gheorghe cavaler de Flondor şi a Isabelei Dobrowolski de Buchenthal

Tudor de Flondor a studiat Jurisprudenţa la Universitatea din Cernăuţi (1882-1884), apoi, la Universitatea de Agricultură din Viena, Ştiinţe economice.

În acelaşi timp, el s-a înscris tot acolo la Academia de Muzică şi Artă Dramatică, cu accent pe teoria muzicii şi contrapunct pentru a deveni compozitor.

A fost profesorul tânărului muzician George Enescu.

De la 1899 până 1906, a fost vicepreşedinte al Junimei, de asemenea directorul de cor şi dirijor al societăţii „Armonia” în Cernăuţi. Theodor a mai fost director de cor şi dirijor al societăţii „România Juna” (1885-1888), la a cărui aniversare a participat orchestra lui Johann Strauss.

Pe lângă activităţile sale muzicale, a lucrat în 1904 ca economist şi editor al „Agricultorul”, ediţiei româneşti al Consiliului Cultural a Bucovinei, „Bukowinaer landwirtschaftliche Blätter”.

A fost deputat al Dietei Bucovinei, apoi al Consiliului imperial (Reichsrat) (1901-1908).  .

Flondor a compus numeroase operete române, lucrări corale, serenade, dar, de asemenea, muzică instrumentală şi vodeviluri. Din pacate multe din lucrările sale sunt astăzi uitate.

A ramas in preferintele publicului larg  în principal serenada „Somnoroase păsărele”, după o poezie de Mihai Eminescu

Cântăreţul Constantin Sandu a fondat societatea corală „Tudor Flondor” care s-a dedicat în special lucrărilor acestui compozitor.

In Cernăuţiul interbelic (1919) o strada i-a purtat numele, iar  astăzi este purtat de o stradă în Bucureşti si de biblioteca oraşului Rădăuţi.

1872: La Bucuresti apare gazeta muncitoreasca “Uvrierul”, editată de un grup de muncitori tipografi uniți într-o asociație sindicală.

Inițial ea s-a intitulat Analele tipografice, pe al cărei frontispiciu era scris în mod semnificativ: Unirea e putere, apărând între 1869–1872, când și-a schimbat numele, la 10/22 iulie, în Uvrierul

1872: S-a născut la Dumitresti, Râmnicu Sărat, actorul Aristide Demetriade.

A jucat la Teatrul Național din București. A jucat, printre altele în Răzvan și Vidra de B.P. Hașdeu, Despot Vodă de Vasile Alecsandri, Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan, Hamlet și Iuliu Cezar de William Shakespeare, Ruy Blas de Victor Hugo, etc. A fost unul dintre pionierii filmului românesc, regizând peliculele Înșir’te mărgărite (1911, alături de Gr. Brezeanu), Independența României (1912), Scheci cu Jack Bill (1913) și Oțelul răzbună (1913).

In afara scenei a desfasurat şi o activitate  legată de primele încercări cinematografice de la noi, regizând peliculele Înșir’te mărgărite (1911, alături de Gr. Brezeanu), Independența României (1912), Oțelul răzbună (1913) și Scheci cu Jack Bill(1913); (m. 21 februarie 1930, Bucuresti).

1873: S-a născut geologul Ion Th. Simionescu, autorul unor importante lucrări de paleontologie şi stratigrafie a diferitelor regiuni ale României.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ion-simionescu.jpg

Specializându-se în geologie și paleontologie, Simionescu a devenit în 1900 profesor la Universitatea din Iași la vârsta de numai 27 ani. 

După 29 ani de activitate, a fost chemat la Universitatea din București, pentru a-i succeda la catedra de geologie profesorului Sabba Ștefănescu.

În afara activității didactice și de cercetare, a devenit cunoscut și prin numeroasele sale cărți și activități de popularizare a științei în rândul publicului larg.

A fost autorul primului și singurului Tratat de geologie din literatura de specialitate din România în care, ca bază de tratare, a folosit preponderent materialul oferit de pământul românesc.

A fost învestit cu supreme demnități științifice, ca cea de președinte al Societății Române de Științe, sau cea de președinte al Societății de Geologie..

A fondat împreună cu Petru Bogdan, „Revista științifica”; (d.7 ianuarie 1944).

A fost  membru titular al Academiei Române din 1911, vicepreşedinte (1932-1935) şi preşedinte (1941-1944) al acestui for; (m. 1944).

1888: S-a născut Harilaos Metaxa, arheolog și asistent universitar, unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Vasile Pârvan ; (d.12.04.1944).

1893: S-a născut la Sângerei, jud. Bălţi, azi în R. Moldova, Anton Crihan, avocat, economist, politician, fost deputat în Sfatul Ţării din Basarabia, militant pentru unire.

Unele  surse dau ca data a naşterii sale ziua de  12 iulie 1893.

A fost subsecretar de stat al Agriculturii în Directoratul General al Republicii Moldoveneşti (1917), deputat în Parlamentul României (1919, 1920, 1922, 1932), subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor (1932-1933), profesor la Universitatea Politehnică din Iaşi şi la Facultatea de Agronomie din Chişinău (1934-1940).

A fost si un militant de frunte al mişcării ţărăniste.

 În anii de după război emigrează din România în Iugoslavia, apoi la Paris şi într-un final se stabileşte în Statele Unite.

A decedat în Saint-Louis, Statele Unite la 9 ianuarie 1993 si la dorinţa sa testamentară, a fost înmormântat în Chişinău (în Cimitirul Central).

1903 (10/23 iulie): S-a născut Alexandru Mironescu, prozator, eseist, filosof, traducator in limba romana a lui André Gide; (m. 1973).

A fost detinut politic  din cauza participării sale la reuniunile mişcării literare „Rugul Aprins” (m. 1973), o mișcare de reînnoire spirituală și duhovnicească a anilor 1945-1948 de la Mănăstirea Antim din București, în care intelectuali mireni și clerici se întâlneau sub semnul  valorilor  perene ale creștinismului.

Regimul comunist a interzis aceste întâlniri, considerându-le subversive și cei mai mulţi dintre cei care au participat la ele au fost arestați, judecați și încarcerați în închisorile Gulagului.

Alexandru Mironescu a ispășit anii de temniță între 1958-1963.

După eliberare, în ultimul deceniu de viață, își pune ordine în manuscrise, dar nu face nicio concesie regimului comunist pentru a le publica.

NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români M-Q, 2001 dă ca data a naşterii sale 23 iulie 1903.

1913: În timpul celui de-al doilea război balcanic, România a declarat război Bulgariei.

1913 Armata Română Trecând Dunărea

Cel de-al doilea război balcanic (16 iunie–18 iulie 1913) s-a purtat între Bulgaria pe de o parte și Grecia,Muntenegru, Serbia și Turcia pe cealaltă parte. Dar, având dispute teritoriale și politice în trecut cu Bulgaria, România a intrat în acest război alături de Grecia, Serbia, Muntenegru și Turcia.

Astfel, primul ministru Titu Maiorescu a supus regelui Carol I decretul de mobilizare al armatei române nr. 4751 din 20 iunie/3 iulie 1913, care a fost aprobat. Mobilizarea a început în noaptea de 22/23 iunie (5/6 iulie).

Au fost chemate sub drapel contingentele 1901–1911 pentru unitățle operative, 1895–1900 din miliții și 1897–1909 pentru marină. România a chemat sub arme un număr de 509.820 de oameni, adică șase procente din populația țări Prințul Ferdinand , inspector general al armatei, a fost numit prin Decretul regal nr. 4639 din 22 iunie/5 iulie 1913 comandant al armatei de operații în războiul balcanic, la conducerea Ministerului Armatei se afla generalul de divizie Constantin Hârjeu, având ca șef de Stat Major pe generalul de divizie Alexandru Averescu.

La 27 iunie/10 iulie s-a declarat oficial starea de război între România și Bulgaria. La 28 iunie/11 iulie Armata Română a trecut Dunărea. Regele Carol I, în calitate de comandant suprem al Armatei, și-a stabilit cartierul general la Corabia.

Intervenția militară română a avut loc în perioada 10–31 iulie 1913 și a luat sfârșit odată cu semnarea de către țările beligerante a Tratatului de pace de la București din 10 august în același an.

1914 (10/23): A murit istoricul Nicolae Dobrescu, specialist în istoria Bisericii Ortodoxe Române,  membru corespondent al Academiei Române din 1911; (n. 1874).

1927: La Mănăstirea Neamt a avut loc Congresul conducatorilor miscarii studentesti legionare din România.

1932: S-a născut medicul şi profesorul Ioan Puşcaş, unul dintre marii specialişti români în gastroenterologie, de numele căruia se leagă descoperirea (în 1973) Ulcosilvanilului, medicament pentru tratarea ulcerului, dar şi introducerea, în anii 80 ai secolului XX, a videoendoscopiei optice şi electronice în România; (m. 2015).

Prof. univ. Dr. Ioan Puşcaş - Șimleu Silvaniei, site-ul oficial al  Primăriei Șimleu Silvaniei

Desi si-a desfasurat cea mai mare parte a activitatii medicale la spitalul din Simleu Silvaniei, fiind si profesor la Universitatea de Medicina din Oradea, numele medicului Ioan Puscas a devenit cunoscut atat pe plan national cat si la nivel international, mai ales in perioada anilor ’70, cand a creat primul medicament pentru tratarea ulcerului, Ulcosilvanil.

Rata de vindecare a acestui medicament aste de peste 95 la suta, iar substanta activa descoperita de Ioan Puscas si care se afla la baza acestui medicament, constituie componentul de baza si pentru alte medicamente pentru afectiunile gastrice create ulterior, precum Pantoprazol, Omeran, Nexium, Controloc.

Se spune ca la acea vreme, datorita crearii acestui medicament revolutionar, medicul a fost solicitat sa trateze de ulcer mai multe personalitati ale vremii, printre care fratele lui Nicolae Ceausescu si liderul cubanez Fidel Castro.  

Medicul Ioan Puscas a obtinut doua medalii de aur pentru descoperiri medicale, precum si 42 de brevete de inventii. Tot de numele sau se leaga si introducerea in medicina romaneasca, in perioada anilor ’70 – ’80, a doua proceduri revolutionare la aceas vreme, anume videoendoscopia optica si electronica.

Astfel, in 1975, endoscopia digestiva optica era introdusa pentru prima oara in Romania la spitalul din Simleu Silvaniei, iar in 1980, dr. Ioan Puscas este primul medic roman care foloseste videoendoscopia optica si, mergand pe aceasta linie, cinci ani mai tarziu introduse si videoendoscopia electronica.

1936: Agentia română de ştiri RADOR, transmitea de la MOSCOVA:

„Aseară a avut loc incinerarea rămășițelor pământești ale lui Cicerin, fost comisar al poporului pentru Afacerile Străine.
Ceremonia premergătoare incinerării s’a desfășurat în sala de conferințe a Comisariatului Afacerilor Străine, unde corpul neînsuflețit fusese expus pentru ultimul rămas bun.
La ceremonia funebră au luat parte numeroși diplomați, cari au depus coroane.

Comisariatul Afacerilor Străine a primit numeroase telegrame de condoleanțe dela reprezentanții diplomatici din Moscova”. 

Gheorghi Vasilievici Cicerin (12/24 noiembrie 1872 – 7 iulie 1936), a fost un fruntas marxist şi politician sovietic, născut într-o familie aristocratică, înrudită cu cea a lui Alexandr Puşkin.

El a ocupat funcţia de ministru de externe (Comisar al poporului) al Rusiei Bolşevice şi Uniunii Sovietice în perioada 1918 – 1930.

Cicerin a participat în 1922 la Conferinţa de la Genova şi a semnat tratul de la Rapallo cu Germania, care a facilitat Rusiei obţinerea cu mai mare uşurinţă a împrumuturilor externe.

Imagini pentru cicerin photos

Cicerin a urmărit o politică de colaborare cu Germania, reuşind să clădească o relaţie cordială cu Ulrich von Brockdorff-Rantzau, ministrul de externe şi mai apoi ambasadorul german în Rusia. Tot în această perioadă, Cicerin a negociat cu nunţiul apostolic Eugenio Pacelli (viitorul Papă Pius al XII-lea) statutul bisericii catolice în noul stat sovietic.

Datorită bolii, a fost înlocuit  din fruntea Comisariatului pentru afaceri externe în 1930 cu adjunctul său, Maxim Litvinov. După moartea sa, numele lui Cicerin a fost practic şters din istoria Partidului Comunist.

1940: La Munchen, au loc tratative ungaro-germano-italiene  pentru pregatirea Diktatului de la Viena.

1941: S-a născut omul de știință Constantin Răuță, stabilit din 1973 în SUA ; (m. 2020).

A lucrat timp de 24 de ani la centrul de cercetări al NASA Goddard Space Flight Center Greenbelt din Maryland și pentru Marina SUA, fiind implicat și în dezvoltarea sistemului de protecție antirachete balistice (sistemul SM-3, mai cunoscut ca scutul antirachetă) sau în proiectul telescopului spațial Hubble.

1951: S-a născut în localitatea Oancea, din județul Galați, autorul  și  interpretul  român de muzică folk, Vasile Șeicaru.

1952: S-a născut la Bucuresti, Mădălin Voicu, dirijor şi violonist (fiul renumitului violonist Ion Voicu).

S-a impus în politică ca reprezentant al etniei rromilor (1996-2000, deputat minorităţi).

In legislaturile de după 2000, a fost deputat pe listele PSD.

1955: Prin  Hotarârea Consiliului de Miniştri (HCM) 903/1955, pe lânga Consiliul de Ministri al Republicii Populare Române se înfiinţează Comitetul pentru Energia Nucleară, organism care „va asigura baza materială pentru cercetările în domeniul fizicii nucleare şi aplicarea lor în domeniile ştiinţei şi tehnicii“.

1991:A fost înființat Muzeul Național Cotroceni

1991 Muzeul Național Cotroceni

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 478/10 iulie 1991 privind funcționarea Muzeului „Cotroceni”, a fost înființat Muzeul Național Cotroceni, ca instituție de reprezentare națională, în subordinea Ministerului Culturii. La 27 decembrie 1991, latura veche a Palatului a fost deschisă marelui public, iar, ulterior, prin H.G. nr. 1279/20 decembrie 2001 privind transmiterea complexului „Palat Cotroceni” din administrarea Ministerului Culturii și Cultelor și a Regiei Autonome ”Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat” în administrarea Administrației Prezidențiale, muzeul a fost transferat în subordinea Administrației Prezidențiale.

Muzeul este amenajat în cadrul unui monument istoric reprezentativ pentru arhitectura românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea, palatul regal Cotroceni, care a integrat remarcabil o parte din arhitectura medievală a mănăstirii ctitorite de domnul Țării Românești, Șerban Cantacuzino, către finele veacului al XVII-lea. Specificitatea îi este conferită de îmbinarea caracteristicilor unui spațiu memorial, cu o istorie de aproape 350 de ani, cu cele ale unui muzeu de artă decorativă.

Saloanele și apartamentele sale au o deosebită putere evocatoare, accentul fiind pus nu doar pe valoarea intrinsecă a diferitelor artefacte, ci și pe semnificația lor din perspectiva raporturilor cu personalitățile care au locuit în aceste încăperi de-a lungul timpului. 

1994: Echipa României a participat la Campionatului Mondial de Fotbal din SUA.

1994 Echipa De Fotbal A României La Cm Din Sua

Campionatul Mondial de Fotbal 1994, ediția cu numărul 15 a turneului, s-a ținut în Statele Unite ale Americii, între 17 iunie–17 iulie.La CM 1994, Echipa României a înregistrat cea mai bună performanță a ei de până acum, atingerea sferturilor de finală; a pierdut calificarea în semifinale în fața Suediei, unde ar fi putut întâlni Brazilia.

1995: Executivul României a stabilit valoarea certificatelor de privatizare.

1995 Certificat De Privatizare

Prin Legea nr. 55/15 iunie 1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, s-a stabilit transferul efectiv și cu titlu gratuit, către cetățenii români îndreptățiți, al acțiunilor aferente cotei de 30% din capitalul social al societăților comerciale cu capital de stat, cât și prin vânzarea acțiunilor emise de aceste societăți.

Prin Hotărârea nr. 499/10 iulie 1995 pentru aprobarea Normelor metodologice privind distribuirea cupoanelor nominative de privatizare, în vigoare de la 1 august s-a stabilit modul de distribuire a certificatelor de privatizare și valoarea unică a cuponului nominativ de privatizare la 975.000 lei, iar cea a carnetelor cu cinci certificate de proprietate la 25.000 lei

1997: Președinții SUA și Franței, Bill Clinton și Jacques Chirac, au devenit cetățeni de onoare ai Capitalei României, printr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București.

1997 Bill Clinton și Jacques Chirac

Cei doi președinți au fost desemnați, la propunerea Secretarului General al Capitalei, cetățeni de onoare ai Bucureștiului, printr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București.

 2010: A  încetat din viaţă etnomuzicologul Gruia Stoia, fost redactor şef al Redacţiei Muzicale a Radioului public şi membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Născut la 10 februarie 1944 în Arad, a urmat studii muzicale la Şcoala Populară de Artă şi Conservatorul din oraşul natal, continuând la Conservatorul din Cluj.

Din anul 1968, anul în care s-a angajat la Radioul public, Gruia Traian Stoia a îndeplinit pe rând funcţiile de redactor muzical (1968 – 1975), şeful secţiei corale (1975 – 1980), şeful secţiei de folclor (1980 – 1991) redactor şef adjunct (1991 – 1996 si 2002 – 2005) şi redactor şef (1996 – 2002) al Redacţiei Muzicale.

În cei 41 de ani de activitate la Radiodifuziunea Română etnomuzicologul Gruia Traian Stoia, a realizat sute de emisiuni şi concerte-spectacol din ciclurile “Pe-un picior de plai”, “Izvoare”, “Melos”, “Lumea şi muzica tradiţională”, “Incursiuni în muzica tradiţională”, “Studioul de folclor”.

A fost invitat în juriile concursurilor naţionale de interpretare a folclorului românesc, descoperind şi promovând artişti din mai multe generaţii.

S-a remarcat ca interpret la orgă şi compozitor.

2015: România: Pentru prima dată în ultimii 25 de ani, rata anuală a inflației a ajuns în teritoriu negativ (-1,6%), pe fondul reducerii TVA la alimente și băuturi la 9%.

2017: A decedat la București prozatorul și eseistul român Augustin Buzura, (n. 22 septembrie 1938, la Berința, Copalnic-Mănăștur, Maramureș).

Din 1992 a devenit membru titular al Academiei Române.

FOTO] In memoriam, Augustin Buzura: 22 septembrie 1938-10 iulie 2017 |  Radio România Reșița

A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat scrierii unor romane și scenarii cinematografice de succes.

În scrierile sale se regăsesc și metode psihanalitice de investigare a conștiinței umane.

Este  considerat unul dintre cei mai reprezentativi romancieri din literatura română postbelică. A fost fondator şi conducător (1990-2003) al Fundaţiei Culturale Române, apoi al Institutului Cultural Român (2003-2004); fondator al revistei „Cultura”.

În data de 20 aprilie 1971 i s-a decernat Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

În anul 2000 a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de mare cruce.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei

Sfintii 45 de Mucenici  din cetatea Nicopolea Armeniei au patimit in vremea imparatului Liciniu (308-324). Dintre acesti sfinti mucenici amintim pe Leontie, Mavrichie, Daniil si Antonie. Acesti mucenici marturisind credința in Hristos, au fost osanditi la moarte.

Le-au fost taiate mainile si picioarele, iar trupurile mutilate au fost aruncate in foc. Unii au murit in momentul in care li s-au taiat mainile si picioarele, insa altii au fost aruncati de vii in foc.

Sfintii au fost mistuiti de foc, iar oasele lor au fost aruncate in raul Lices. Ele au fost luate din acest rau de cativa credinciosi si puse la loc de cinste. Dupa moartea lui Liciniu, s-a zidit o biserica in cinstea lor, iar oasele lor cele sfinte au fost asezate aici si s-au prefacut in izvor de tamaduiri.

CITIŢI ŞI :

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.
Publicitate

10/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Atunci când filosofii practică „știința înțelepciunii”, de fapt ei învață să moară,

Căpăstrul și pisica lui Montaigne

F Nietzsche, J Goebbels-M Montagnier, J Biden idiot

Michel de Montaigne, unul dintre cei mai importanți filosofi ai Renașterii scria că atunci când filosofii practică „știința înțelepciunii”, de fapt ei învață să moară, scrie Ben Todică în revista https://www.art-emis.ro.

Cred că un țăran poate fi mai inteligent decât un academic tocmai pentru faptul că nu cară bagajul cunoștințelor celui învățat.

Cel ce nu știe, știe că nu știe, iar cel ce știe, crede că știe totul. El stătea odată și își privea pisica atent care stătea nemișcată, cu ochii țintiți în copac și deodată o pasăre cazu jos pe ciment, drept între labele ei.

A căzut pe gânduri întrebându-se multă vreme cum de e posibil să se întâmple așa ceva.

Joseph Goebbels, propagandistul lui Hitler a introdus ideea diminuării/sărăcirii vocabularului și cunoștințelor populației, apoi faci ce vrei cu ele.

Se întâmplă, oare, același fenomen azi?

Nu vă plângeți că voi ați ales să trăiți așa! E bine în peștera plină de comori, numai că nu-s ale tale și somnul ți-e iepuresc.

Am să vă spun o poveste care, în ciuda logicii capitaliste, putea să fie rezolvată dacă se aplica legea recunoștinței reîncarnării ar fi spus budiștii a căror credință afirmă că fiecare dintre noi va plăti într-o altă lume pentru faptele de aici sau de acum.

Alții spun că ar fi fantezie, însă ce vă povestesc aici se întâmplă acum, în această viață.

În cazul eroului nostru, răsplata ar fi putut avea loc aici cu un pic de recunoștintă a relației dintre oameni.

Un om foarte bogat care juca poker la 20 de milioane de dolari mâna în Las Vegas și pierdea, avea căi întotdeauna să nu-și plătească taxele țării sale unde trăia pentru ca acesta, statul lăsase anumite ușite deschise în sistem pentru afacerile murdare ale „înaltei societăți”.

Dar ușițele, numai anumiți agenți fiscali puteau să le acceseze. El, având vreo sută dintre aceștia angajați, plătea anual câte 50 de dolari taxă la miliardele de dolari pe care le învârtea.

Țara suferea din lipsă de bani pentru infrastructură, sănătate și educație, dar ce-i pasă marelui șmecher profitor și arogant, care atunci când era întrebat de ce el, răspundea:

 „Trăim într-o țară liberă și democrată și toți, dacă ne putem permite să plătim agenți de calculat taxele la sfârșit de an așa cum o fac eu, ar fi păcat să nu o facă! Nu e nimic ilegal”. Întorcea spatele și pleca râzând.

Într-o zi el a căzut bolnav la pat și doctorii i-au spus că numai un transplant de rinichi l-ar mai putea salva. Zis și făcut! Doctorii au pornit în căutarea unui donator care se potrivea și după lungi încercări au găsit în sfârșit un binevoitor, pilotul său de pe helicopter s-a hotărât să-l ajute și i-a vândut unul din rinichii săi sănătoși.

Operația a avut loc cu succes, însă după un an, miliardarul a murit, și curând după, și pilotul. Ceva nu fusese în regulă. După lungi investigații s-a concluzionat că moartea celor doi a fost produsă de calificarea necorespunzătoare a cadrelor medicale și a sistemului sanitar sărac.

Inevitabil, ajungem la concluzia este că, dacă bogătașul și-ar fi făcut datoria cinstit de a-și plăti taxele, sistemul sanitar, calitatea serviciilor și nivelul de pregătire al specialiștilor ar fi fost de înalt profesionalism și nu ar fi dus la eșecul transplantului. În concluzie, noi nu realizăm cât de importantă este această sinergie cinstită și bine orchestrată ca un sistem să funcționeze într-o societate.

De asta spun că ignoranța (sau reaua intenție – n.r.) din vârful imperiului se va răspândi ca o ciumă bubonică și-l va distruge. Ca cetățeni, avem o mare responsabilitate pentru a-i indentifica pe cei vinovați și a le stopa/amenda crimele.

Dacă în perioada comunismului, în Vest, era criticată doctrina de spălare a maselor cu vise de comunitate și raiuri de basm împărătesc precum: țara noastră – casa noastră și că toți suntem o familie, acum după ce jovialul Ronald Reagan și supra-orgoliosul Gorbaciov au distrus „calul negru”, balanța mondială.

Vestul s-a angajat în același tip de doctrină, însă de data asta însoțită de practicarea violenței și călcatul peste cadavrul aproapelui sub devizele: „Cel mai tare câștigă! Fiecare pentru el!”.

Dacă războaiele și suferința sunt motoarele evoluției conștiinței omului, atunci Dumnezeul biblic nu ar putea există. Sau s-ar putea afirmă că este pus intenționat de tirani ca să creeze „opoziția”. Unii muncesc, iar când recolta e gata, alții năvălesc și prăduiesc. După ce s-au înavuțit, imperiul începe să se destrăbăleze, apoi dispare.

Se naște un altul și… tot așa. Deci, dacă suntem cobaii unui experiment, nu acesta este Dumnezeul meu. Revelația lui Iisus Hristos după Ioan de Patmos, capitolul 6 versetele 1-8  ne spune că cei patru călăreți sunt considerați a simboliza Ciuma, Războiul, Foametea și, respectiv, Moartea.

Că cei patru călăreți aduc Apocalipsa asupra lumii înainte de Judecata de Apoi.

Dumnezeul „lor” nu este interesat în amănuntele arderii vieții. El doar apare din când în când și mai pune lemne pe foc când acesta mocnește adică, atunci când ne vede crescând ca varza în grădină, fericiți în razele soarelui. Îi lasă pe „ei” să investească anual zeci, sute de miliarde de dolari în „Calul galben”, în arme chimice, biologice și nucleare.

Îi azisem pe toți marii filosofi vorbind de Nice. Nu citisem nimic de Nice și am zis, ia să caut să citesc și eu ceva din filosofia lui, dar nu l-am găsit pe nicăieri și urmărind un interviu subtitrat, am descoperit că numele pronunțat Nice se scrie Nietzsche. Dumnezeule, mi-am zis!

Păi eu când lucram la marea companie „Natra” prin anii ’90, îl citeam în pauza de masă. Odată s-a întâmplat să vină directorul fabricii să ia prânzul în cantina care avea bucătărie restaurant pentru 500 de muncitori și, mâncând, m-a întrebat ce citesc.

Când i-am arătat coperta, a rămas perplex pentru că și el încercase, dar nu a înțeles nimic. Și mi-a recomandat să-mi cumpăr un laptop că e mai ușor să car o librărie decât cu o mână de cărți după mine, prin fabrică.

David Lean, Werner Herzog, George Lucas, vorbesc de ei căci sunt din generația mea, toți au răspuns când au fost întrebați de către studenți cum să ajungă să facă un film, că azi e simplu.

Nu e ca pe vremuri când trebuia să faci rost de un aparat de filmat care era scump, de role cu pelicule de film scumpe. Lucas spunea că ucenic fiind, aduna rămășițele din tobele rămase neterminate de la sfârșitul zilei de filmare în aparate cu echipele de profesioniști pe care le folosea apoi în filmele sale studentești.

Eu, la rândul meu ca cine-amator umblam prin marile orașe ale României ca să cumper role de film 2×8 mm care durau 3 minute pentru că nu se găseau, fiind din import, ca să adun să-mi pot face un filmuleț de zece minute, pentru competiții.

Azi, specialiștii afirmă că tehnologia digitală îi ajută pe toți să devină cineaști. Că azi nu mai e o problemă să faci un film. Da, așa este, dar dacă depinde ce dorești să arăți semenilor tăi! Numai dacă reușești!

Când s-a inventat creionul, toți au spus că de acum își vor scrie propriile cărți. Nu s-a întâmplat, pentru că a scrie o nuvelă sau roman e o artă, cere talent, înclinație, experiență de viață, imaginație etc. Toți putem sufla într-un fluier și scoate sunete, însă nu e magie precum flautul lui Mozart.

Apoi se spune că de acum calculatorul ne va face filmele. Oare? Îi vezi pe șmecherii sau promotorii de software cum pun zece poze împreună într-un program în calculator și apoi te uiți la ele fascinat de ce se întâmplă pe ecran.

Nu-ți mai iei ochiul de pe fir. Vai, ce efecte frumoase și mișcări finuțe, constante, cursive etc. Despre ce e vorba? E acesta un film care să-ți emancipeze conștiința, să te transporte undeva? Nu. Acestea sunt mișcările cobrei când își hipnotizează prada. Tu privești pe ecran cu creierul mic în stare de alertă.

Animalul din tine e în pericol și nu-ți iei ochii de pe ecran până când primești comfirmare că pericolul a trecut. Asemenea se întâmplă și cu muzica. Dacă sună continuu, ești în aceeași stare de alertă. Dacă mângăi părul celei de lângă tine încet, delicat, lin de sus în jos creezi o emoție, o poveste care vine cu tine, însă dacă o lovești brusc repetând același gest de sus în jos, se sperie și fuge. Instinctul atavic declanșează alarma de pericol și se apără.

Revin acum la Joseph Goebbels, care reducând vocabularul și educația, aducea asistența aproape de animal, o speria cu ușurință manipulând-o în ce direcție voia. Este exact ce se întâmplă cu internetul și mass-media coruptă de astăzi.

Este folosit cu poftă și lăcomie pentru a acapara și a face bani încât nu se realizează că fără voia noastră reducem populația la nivelul pisicuțelor care aleargă după ghemuleț.

Propaganda continuă a violenței și atracției prin fals extraordinar duce la exterminare sigură a îmbogățirii conștiinței. Civilizația e pusă pe fugă, fiind silită să alearge în ritm accelerat pănă la epuizarea resurselor, până la ardere completă. Oare asta vrem? Oare asta vrea Dumnezeu?

Dumnezeu nu consideră că războiul și suferința e scopul ajungerii la El, plăsmuindu-se imaginea unei holograme care de arată că suntem niște cobai, iar „el” ar fi un „profesor distrat”.

Omul, ca să creeze artistic are nevoie de cunoastere și emancipare, iar asta vine din interiorul lui. Un interior la care trebuie să lucreze și să-l găsească. Înțelepciunea deschide fereastra spre lumină. Când apare, trebuie s-o apuci de aripi și să-i desfaci obloanele. Te ridici căt de mult poți, îți tragi picioarele ghemuit în sus, obloanele se închid sub tine și ești înăuntru. Îi simți căldura, te înfășoară, deschizi ochii și zâmbești. E o nouă lume.

O civilizație evoluează și crește. Cea din urmă, dacă sare brusc în față nu va fi în stare să se transpună fără educație. O simfonie nu poate fi trăită fără un antrenament în timp, deasemeni vizionarea unei piese de teatru sau balet, lectura unui roman sau poezie, admirația unei sculpturi sau picturi. Munca e asiduă, iar puturosului nu-i convine să muncească, așa că umblă după căi scurte și trișează. Și desigur, se învârte în cerc precum o muscă zăpăcită.

Arta adevărată care să evolueze conștiința poate fi generată doar de o altă conștiință înnobilată. Deci, poți avea toate aparatele mobile din lume ele nu vor face artă fără un talant/talent care să o modeleze. Opera vine din artist. Însă problema mare acum e că artistul este tot mai mult izolat prin tot felul de (ne)reguli, restricții și platforme de expunere.

Cultura în special izvorul, are un rol în construirea artistului și cum globalizarea impune uniformizare, prin reducerea culturii locale, reducerea totală la accesul platformei de expunere locală prin invazia corporatistă monoteistă artificială, șansa artistului este nulă. Este ca și cum ai cere întregii planete să consume doar cartofi din grădina cu legume deorece cresc ușor, neglijându-se restul miilor de varietăți.

Când Sufletul local moare, se rupe o altă șansă din sufletul planetei și de aici din Univers și Dumnezeu. Noi suntem parte din planetă și născuți să înflorim din ea nu din corporații sau ideile pretențioase, considerate „geniale” de către câțiva orgolioși obosiți și plictisiți de viață care se cred dumnezeii planetei.

Dacă pisica lui Montaigne știe ceva, cred că ar trebui să-i dăm puțină atenție și vom descoperi căi noi de a călători prin universul conștiinței spre Dumnezeu.

E timpul să ne oprim din așteptări și să sărim pe-un alt cal.

orgolioșii care se cred dumnezeii planetei

10/07/2021 Posted by | ANALIZE | , , , , , , | Un comentariu

Uniunea Sovietică a fost prima țară din lume și istorie care a adoptat revoluția sexuală drept politică de stat. VIDEO

Revoluția sexuală, politică de stat a bolșevicilor

Citim în articolul How sexual revolution exploded (and imploded) across 1920s Russia, preluat de https://inliniedreapta.net/revolutia-sexuala-politica-de-stat-a-bolsevicilor, că Rusia Sovietică a fost prima țară din lume și din istorie care a adoptat revoluția sexuală drept politică de stat.

Timp de aproape un deceniu, între 1917 și sfârșitul anilor 1920, rușii au fost încurajați la dezinhibiție totală și desfrâu, iar familia tradițională a fost delegitimizată și stigmatizată, ca instrument arhaic al oprimării capitaliste.

Efectele au fost atât de destructive încât bolșevicii au fost nevoiți să renunțe la acest experiment social și să revină la căsătoria și normele sexuale tradiționale.

După ce au dat foc la casă, bolșevicii au înțeles că stabilitatea și dezvoltarea unei societăți sunt imposibile atunci când cetățenii devin slujitori ai instinctului sexual.

Sau, în terminologia timpului, s-a arătat că planul cincinal la producția de oțel nu poate fi realizat de oțelari și oțelărese al căror centru de procesare a lumii înconjurătoare se află undeva sub linia brâului.

În schimb, revoluția sexuală este extrem de eficientă ca armă de distrugere în masă. De aceea bolșevicii au exportat-o în Occident, timp de decenii, fie prin marxismul cultural inițiat de Școala de la Frankfurt, fie prin sponsorizări și infiltrări la destinație, operate discret și eficient de către KGB. Rezultatul este încurajator: balamucul sexual a devenit normă științifică și cuprinde toate sferele sociale.

După un secol de la inovația bolșevică lumea și-a dat pantalonii jos și s-a întors cu fundul gol în sus. Ce s-a găsit acolo? Un număr nelimitat de sexe; o tabletă de lut inscripționată cu pronume noi și atotcuprinzătoare, care să înlocuiască binarul perimat al lui “el” si “ea”; și, la o ascultare atentă cu stetoscopul, a fost recepționat un SOS al elevilor din școala primară.

Ei cer insistent să afle cele mai noi tehnici de masturbare și probleme noi de aritmetică, care să-i pregătească mai temeinic pentru viața de adult. De exemplu, problema din manualul de a II-a – “Dacă Ana are 3 mere și mănâncă 2 pere, câte mere îi rămân?” – să fie înlocuită cu “Dacă Ana vrea să fie Costel, care centru de schimbare de sex i-ați recomanda? Această problemă o puteți rezolva împreună cu mămicile sau tăticii voștri.”

Revoluția sexuală din prezent aplică rețeta din trecut și de aceea primul pas este acela de a slăbi și compromite căsătoria dintre un bărbat și o femeie. În numeroase țări occidentale, cum ar fi Germania, Franța, Marea Britanie, Canada și altele, a fost legiferată căsătoria între persoane de același sex. Apoi a urmat ostracizarea și linșarea socială a persoanelor și instituțiilor care se opun revoluției sexuale, mai ales la îndoctrinarea și siluirea fizică și morală a copiilor și tinerilor.

Acum este rândul României să aleagă între normalitate și bolșevism sexual. Spre deosebire de alte țări (cum ar fi cele de mai sus) în care mariajul homosexual a fost impus de politicieni, fără consimțământul cetățenilor, românii au șansa de a alege în cadrul unui referendum național.

Dacă aleg să-și păstreze integritatea fizică și mentală (pentru că în cele din urmă despre asta este vorba) vor face cel mai mare bine posibil generațiilor viitoare și vor transmite un mesaj de speranță tuturor occidentalilor a căror normalitate a fost deturnată. Războiul cu bolșevismul sexual nu se va fi încheiat, dar ar fi o etapă câștigată.

Ar fi și o izbândă demnă de Centenar: în al sutelea an de la formarea României contemporane să fim victorioși pe câmpul de luptă al identității noastre sociale. Și, legat de acest lucru, se merită amintit un episod istoric al acelui timp, foarte relevant pentru situația din prezent: în urmă cu aproape o sută de ani, în 1919, armata română a desființat dictatura bolșevismului sexual din Ungaria.

Béla Kun s-a născut pe 20 februarie 1886, într-un sat din Transilvania. Fiu al unui funcționar evreu, Kun a fost de timpuriu atras de ideile marxiste, iar la Budapesta a devenit activ politic și a frecventat cercuri social-democrate.

La începutul primului război mondial s-a înrolat în armata austro-ungară și în 1916 a devenit prizonier de război al armatei țariste. După revoluția din octombrie 1917 a trecut de partea bolșevicilor și a primit instructaj în tactici revoluționare.

L-a cunoscut pe Lenin, care, impresionat de potențialul lui Kun, l-a trimis în Ungaria pentru a pregăti revoluția. Pe 20 decembrie 1918 a înființat Partidul Comunist Maghiar și, cu toate că la scurt timp după aceea a fost întemnițat de guvernul lui Mihály Károlyi, i s-a permis să-l conducă din închisoare.

Pe 20 martie 1919 Kun a fost eliberat, iar a doua zi a fost numit comisar al afacerilor externe, în cadrul unui nou guvern de coaliție între social-democrați și comuniști. La foarte scurt timp după aceea comuniștii i-au îndepărtat pe social-democrați de la guvernare, Kun a devenit șef de stat și a fost proclamată Republica Sovietică Maghiară.

Apoi a urmat instaurarea bolșevismului sexual. În funcția de comisar adjunct pentru cultură a fost numit György Lukács, un intelectual marxist care a pus în aplicare planul său de “terorism cultural”.

Programa școlară a fost schimbată și, inclusiv pentru clasele mici, au fost introduse ore de “educație sexuală” în care elevii erau învățați despre superioritatea “amorului liber”, tehnici de penetrare sexuală, natura perimată a monogamiei, rolul opresiv al familiei în obținerea plăcerilor fizice și irelevanța religiei, care inhibă libertatea sexuală deplină.

Copiii erau încurajați să ia în derâdere autoritatea părinților și moralitatea tradițională.

În cele din urmă regimul lui Béla Kun s-a prăbușit pe 1 august 1919, după intervenția armatei române în Ungaria. Ajunși la Budapesta românii nu au arborat drapelul românesc, de teamă să nu inflameze opinia publică locală.

În schimb, au înălțat o opincă pe un catarg de steag. Mi se pare cea mai frumoasă și hâtră formă de justiție poetică: cea mai grotescă formă de bolșevism călcată în picioare de umila opincă românească.

Nu știu cât de întâmplător e faptul că emblema opincii este speculată în derâdere de un clasic în viață, care declamă dezgustat: “România în ițari, cu opinci și cu ochelari de cal: Anunțatul referendum este de un penibil nebun. Paseism neghiob, idilism rural, pășunism în zdrențe.”

 Ne întristează să fim dojeniți atât de aspru dar nu-i bai, noi tot nu ne rușinăm de opincile noastre; le avem de la cei care ne-au dat o țară în păstrare, în urmă cu o sută de ani.

Explozia (și implozia) revoluției sexuale în Rusia anilor 1920

Gheorghi Manaev și Daniel Cealyan

“Au apărut recent, la Moscova, oameni goi-goluți purtând banderole pe care citesc Jos rușinea! Un astfel de grup a fost văzut urcându-se într-un tramvai. Tramvaiul s-a oprit, iar publicul era indignat”, scrie Mihail Bulgakov, faimosul scriitor rus, în jurnalul său din 1924. Cu doar 15 ani înainte femeile nu se gândeau să iasă afară într-o rochie până la genunchi. Dar s-au petrecut oare aceste schimbări peste noapte?

Societatea rusă pre-revoluționară, mai ales în capitalele de provincie, nu era puritanică. Un soldat anonim, născut la sfârșitul secolului al XIX-lea, rememorează:

“La 10 ani eram deja expus la tot felul de comportamente desfrânate… Imaginile pornografice nu erau chiar o raritate”.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-13.jpeg
Revoluţia sexuală de azi – continuarea camuflată a comunismului de ieri – Buciumul

Îmbrăcatul în straiele sexului opus, travestiul și petrecerile homosexualilor erau populare în cercurile artistice și chiar unii nobili erau cunoscuți ca fiind homosexuali.

Viața de petrecere, care implica adesea mai mulți parteneri, era o distracție obișnuită pentru unii. Cu toate acestea, homosexualitatea era o infracțiune penală… până când bolșevicii au venit pe scenă.

Din punct de vedere ideologic, eliberarea sexuală a fost una dintre armele esențiale în lupta împotriva Ortodoxiei și împotriva ordinii vechi, în general.

Printre bolșevicii timpurii, propagandista cheie a unei noi ordini familiale a fost Alexandra Kollontai, revoluționar rus și, mai târziu, diplomat.

Există o teorie populară, adesea atribuită lui Kollontai – cea a “paharului de apă”.

Ea afirma că dragostea (și, în consecință, sexul) ar trebui să fie la îndemâna oricui, la fel de ușor de obținut ca un pahar cu apă. Aceasta este totuși o simplificare prea mare a ideii lui Kollontai.

Alexandra Kollontai
Alexandra Kollontai

Kollontai a promovat conceptul de “femeie nouă” – o persoană eliberată de opresiunea căsătoriei, a muncii în gospodărie și a activității de a crește copii; toate acestea trebuiau să fie preluate de societate și de stat.

Statul ar trebui să se ocupe de educația copiilor (inclusiv de cea sexuală), va impune o mișcare pentru înființarea unei industrii naționale de catering, va asigura locuințe la comun, îi va lua în grijă pe orfani și așa mai departe.

Din punctul de vedere al lui Kollontai și dragostea trebuia eliberată – parteneriatul civil ar fi trebuit să ia locul căsătoriei tradiționale.

Evident, bolșevicii își construiau politica în ce privește familia conform celor mai progresiste linii directoare – ceva ce nu a fost văzut în Occident timp de decenii.

Cu toate acestea, responsabilitatea era acordată acum individului, iar o libertate atît de cuprinzătoare era pur și simplu prea mult pentru societatea rusă agricolă, abia urbanizată, din anii 1920.

“Cu privire la abolirea căsătoriei” și “Cu privire la parteneriatul civil, copiii și proprietatea” au fost printre primele decrete ale sovieticilor din 1918. Nunțile bisericești au fost desființate și a fost introdus parteneriatul civil. Divorțul a devenit o chestiune de preferință personală. Avorturile au fost legalizate.

Toate acestea au implicat o liberalizare totală a relațiilor de familie și sexuale. Acest lucru a inaugurat cea mai decadentă perioadă din istoria recentă a Rusiei.

Nude beach near cathedral of Christ the Savior and the Moscow Kremlin, 1920s

Foto: O plajă pentru nudiști la Moscova în apropierea catedralei Christos Mântuitorul și a Kremlinului în 1920.

Atitudinea relaxată față de nudism era semnul viu al timpurilor: pe malul râului Moscova, lângă Catedrala lui Hristos Mântuitorul, s-a format o plajă de nudiști, în genul căreia Europa vestică nu îndrăznea să viseze la vremea respectivă.

Societatea “Jos rușinea!”, menționată mai sus, organiza numeroase marșuri, iar unul dintre acestea a strâns un număr de 10.000 de persoane.

Alexander Trușnovici, un monarhist, își amintește una dintre întâlnirile lor: “Jos cu filistinii! Jos cu preoții înșelători! Nu avem nevoie de haine! Noi suntem copii ai soarelui și ai aerului! – așa zbiera un purtător de cuvânt gol pușcă, cocoțat pe o scenă din piața principală a orașului Krasnodar.

Trecând seara pe lângă acest loc am văzut scena demontată… și cineva îl burdușea zdravăn pe copilul soarelui și al aerului“.

Toate aceste evoluții extreme au avut loc în timp ce Rusia era încă în mijlocul războiului mondial, iar apoi al războiul civil.

Amnistiile din 1917, 1919, 1920 și de mai târziu au eliberat un număr mare de infractori, într-o țară în care puterea de stat abia începea să se formeze. Acestor mase de infractori li s-au alăturat soldații dezertori și lăsați la vatră.

Începând cu anii 1920 violul a luat proporțiile unei epidemii. Pentru o vreme, violența sexuală față de fostele femei de viță nobilă sau burgheze a fost considerată drept “justiție de clasă” printre bărbații proletari.

Între timp, până la 20% din populația de sex masculin a Rusiei a contractat boli venerice (deși în Rusia țaristă, la începutul secolului, acest procentaj a fost de 25% – 27%).

Noile legi privind căsătoria și atmosfera generală de rupere cu trecutul au încurajat promiscuitatea și abordarea complet dezinhibată a sexului, de neconceput în urmă cu câțiva ani.

A project for a performance in 1920s. The posters read:

Foto: Stânga – “Fiecare mascul comunist poate și trebuie să-și satisfacă nevoile sexuale”/ Dreapta – “Fiecare femeie comunistă trebuie să-l ajute, altfel este o filistină”

Societatea sovietică a produs o generație periculoasă de orfani fără adăpost – rapoartele oficiale arată că, până în 1923, jumătate dintre copiii născuți la Moscova fuseseră concepuți în afara căsătoriei și mulți dintre ei au fost abandonați în copilărie.

Pendulul revoluției sexuale trebuia să se miște înapoi – iar dacă nu, trebuia să fie tras cu forța.

Deja în prima jumătate a anilor 1920, când eliberarea sexuală se afla încă în plină desfășurare, sovieticii au început să promoveze valorile tradiționale… din nou.

În 1924, psihiatrul Aron Salkind publică volumul “12 porunci sexuale ale proletariatului revoluționar”, în care se spunea că “dragostea trebuie să fie monogamă”, “relația sexuală trebuie să fie doar legătura finală în lanțul de sentimente profunde și complicate care leagă doi oameni în dragoste”.

În timp ce susținătorii sloganului “Jos rușinea!” mărșăluiau goi pe străzile din Moscova, Nicolai Semașko, comisarul poporului pentru sănătatea publică, scria că un astfel de comportament “trebuie condamnat în modul cel mai categoric…

Într-un moment în care monstruozitățile capitaliste, cum ar fi prostituția și huliganismul, nu au fost încă eliminate, nudismul în public induce imoralitatea… De aceea consider că este absolut necesar să oprim imediat această rușine, cu metode represive, dacă este necesar…”

Liderii sovietici nu doreau ca populația să-și irosească energia pe destrăbălare. Au fost introduse restricții severe. Grupurile pentru drepturile femeii au intrat în declin.

În plus, femeile nu prea mai aveau nevoie acum de educația pentru care feministele luptaseră cu îndârjire: de îndată ce femeia a fost eliberată de societatea tradițională patriarhală pe care bolșevicii au urmărit o să elimine, ea a fost adusă înapoi în bucătărie, să gătească pentru muncitorul care îi era soț.

Afiș revoluționar : Jos sclavia în bucătărie. O viață nouă!

Între timp, rațiile de alimente primite de la fabrică au început să fie redistribuite, ceea ce a făcut ca gătitul la domiciliu să devină o necesitate.

“Noua femeie” a lui Kollontai a fost nouă doar pentru un deceniu.

Familia a devenit din nou unitatea de bază a societății. Decretele emise înainte au fost revocate unul după altul. În cele din urmă, homosexualitatea a fost re-criminalizată în 1934, iar interzicerea avortului a fost reintrodusă în 1936.

Bineînțeles că acest lucru nu a dus la diminuarea valorii propagandistice a ideii de eliberare a femeii. În fond, ea putea acum “să le facă pe toate” – să îndeplinească sarcina comunistă de înfăptuire a revoluției, fiind în același timp mamă, soție, bucătar și femeie de serviciu.

De-a lungul deceniilor următoare sexualitatea și erotica au fost complet evitate de cultura și societatea sovietică – și, luând în considerare acest lucru, nu este de mirare faptul că societatea rusă a devenit atât de ipocrită față de sex. Următoarea revoluție sexuală a avut loc abia în anii 1990.

Articol original: How sexual revolution exploded (and imploded) across 1920s Russia

CITIȚI ȘI :

10/07/2021 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: