CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

FEMEILE ȘI COMUNISMUL


Comunismul și femeia

Cea mai mare laudă adusă comunismului este aceea că a emancipat în cele din urmă femeia.

Marx scrie: „Diferențele de vârstă și de sex nu mai au nici o valabilitate socială distinctivă. Toate sunt instrumente ale muncii”, scrie arhiepiscopul Fulton J. Sheen în The National Council of Catholic Men, preluat de https://provita.ro.

Cuvântul cheie este „instrumentul”, care reduce o ființă umană la demnitatea unei chei franțuzești.

Se presupunea că femeia va fi liberă de îndată ce devenea disponibilă pentru producție. Unul dintre paradoxurile lumii noastre iraționale este că o femeie este glorificată atunci când produce o bombă atomică, dar nu și atunci când dă viață.

Este ca și cum a-i lăuda pe violoniști pentru că produc țevi de canalizare în loc de melodii.

Chiar la începutul Revoluției comuniste din Rusia a fost adoptat un decret prin care se stipula că toate femeile cu vârste între 17 și 32 de ani deveneau proprietatea statului, iar drepturile soților erau abolite.

În conformitate cu ideea că libertatea înseamnă a lucra într-o fabrică, mai degrabă decât într-o casă, citim într-o carte sovietică, publicată în 1935:

„Munca femeilor a devenit una dintre principalele surse pentru industrie, care și-ar putea atrage de aici forțe proaspete de muncitori. În primii ani ai primului plan cincinal, în orașe erau aproximativ șase milioane de gospodine. Toate organizațiile comuniste locale au primit ordin să aducă aceste rezerve și să le includă în producție”.  (Shaburova, Woman is a Great Power, ediția 1935, p. 32)

Femeile au refuzat să accepte ceea ce comuniștii numesc „emanciparea femeii de atmosfera domestică deprimantă”, dar în cele din urmă au fost forțate să se „emancipeze” și să lucreze în mină, la țevi și canalizare și în manipularea ciocanelor pneumatice.

Femeie predând geometria în Evul Mediu.

Această idee a emancipării femeilor prin industrializare nu este cu totul o idee comunistă, dar, ca multe altele, a fost preluată din civilizația burgheză occidentală capitalistă, care se gândea la eliberarea femeii în termeni de egalitate cu bărbații.

Singura diferență este că comuniștii au dus pur și simplu ideea la extrema logică și dacă ne scandalizează acum, este pentru că lumea noastră burgheză nu a înțeles niciodată implicarea deplină a erorii sale.

Cele două erori de bază, atât ale comunismului, cât și ale unei civilizații capitaliste libere asupra acestui subiect au fost:

1) Femeile nu au fost niciodată emancipate până în epoca modernă. Religia în special le-a ținut în stare de robie;

2) Egalitatea înseamnă dreptul femeii de a face munca unui bărbat.

În primul rând, nu este adevărat că emanciparea femeilor a început în timpurile moderne și direct proporțional cu declinul religiei. Supunerea femeii, de fapt, a început în secolul al XVII-lea odată cu destrămarea creștinătății și a luat o formă pozitivă la momentul revoluției industriale. În civilizația creștină, femeile s-au bucurat de drepturi, privilegii, onoruri și demnități, care au fost înghițite  între timp de era mașinilor.

Sf. Caterina din Siena

În optzeci și cinci de bresle din Anglia, în timpul Evului Mediu, șaptezeci și două aveau membri femei, pe o bază egală cu bărbații, inclusiv bărbierii și croitorii. Ele erau probabil la fel de deschise ca și bărbații, deoarece una dintre regulile breslelor era că „atât surorile, cât și frații” nu se pot angaja în dezbateri dezordonate sau fără sens.

La Paris, existau cincisprezece bresle rezervate exclusiv femeilor, în timp ce optzeci de bresle pariziene erau mixte. Nimic nu este mai greșit din punct de vedere istoric decât ideea că doar veacul nostru modern a recunoscut că și femeile pot avea profesii. Cronicile din vremurile creștine dezvăluie numele a mii și mii de femei care au influențat societatea și ale căror nume sunt acum înscrise în catalogul sfinților, numai Caterina din Siena ne-a lăsat unsprezece volume groase ale scrierilor sale.

Până în secolul al XVII-lea, în Anglia, femeile făceau afaceri, poate chiar mai mult decât astăzi. De fapt, atât de multe femei se aflau în afaceri, încât legea prevedea că soțul nu ar trebui să fie responsabil de datoriile soției. Între 1553 și 1640, 10% din tipăriturile din Anglia erau făcute de femei. Deoarece femeile din gospodării făceau propriile țesături, găteau și spălau rufele, s-a estimat că femeile din perioada pre-industrială produceau jumătate din bunurile necesare societății.

În Evul Mediu, femeile erau la fel de bine educate ca și bărbați și doar în secolul al XVII-lea femeilor li s-a restrâns accesul la educație. Iar în perioada Revoluției Industriale, toate activitățile și libertatea femeilor au fost reduse, deoarece mașina a preluat munca de producție și bărbații s-au mutat în fabrici.

Apoi, a avut loc o pierdere a drepturilor legale ale femeilor, care au ajuns la preaplinul lor la Blackstone[1], care a pronunțat, în lege, „moartea civilă” a femeii.

Femeie din Evul Mediu, jucând șah.

Pe măsură ce aceste neajunsuri au continuat, femeia a simțit pierderea libertății ei și, pe bună dreptate, pentru că simțea că a fost rănită de soțul care a jefuit-o de drepturile sale legale și a căzut în eroarea de a crede că ar trebui să se proclame egală cu bărbatul, uitând că o anumită superioritate era deja a ei, datorită diferenței ei funcționale față de bărbat. Egalitatea a ajuns apoi să însemne, în mod negativ, distrugerea tuturor privilegiilor de care se bucură anumite persoane sau clase și, în mod pozitiv, ca o egalitate sexuală absolută și necondiționată cu toți bărbații.

Aceste idei au fost încorporate în prima rezoluție pentru egalitatea de sex, adoptată în Seneca Falls[2], New York, în 1848: „S-a hotărât că femeia este egală cu bărbatul, așa a fost prevăzut de Creator și binele superior al rasei cere să fie recunoscută ca atare”.

Aceasta ne conduce la a doua eroare din teoria burghezo-capitalistă-comunistă despre femei, și anume, eșecul de a face distincție între egalitatea matematică și egalitatea din punct de vedere proporțional.

Egalitatea matematică implică exactitatea remunerării; de exemplu, doi bărbați care lucrează la aceeași slujbă în aceeași fabrică ar trebui să primească salarii egale. Egalitatea din punct de vedere proporțional înseamnă că fiecare ar trebui să primească salariul potrivit funcției sale.

Într-o familie, de exemplu, toți copiii ar trebui să fie îngrijiți de părinți, dar aceasta nu înseamnă că, dacă Mary, de 16 ani, primește o rochie de seară cu ornamente de organdi, părinții ar trebui să-i dea și lui Johnnie, băiatul lor de 17 ani, același lucru. Femeile, în căutare de a recâștiga unele dintre drepturile și privilegiile pe care le aveau în civilizația creștină, gândeau la egalitate în termeni matematici sau în termeni de gen.

Simțindu-se depășite de un monstru numit „bărbat”, ele au identificat libertatea și egalitatea cu dreptul de a face muncă bărbătească. Toate avantajele psihologice, sociale și de altă natură, care erau specifice femeilor, au fost ignorate până când stupiditățile lumii burgheze au atins punctul lor culminant în comunism, unde femeia fost emancipată în momentul în care a mers să o muncească în mină.

Rezultatul a fost că imitarea bărbatului și fuga de maternitate au dezvoltat nevroze și psihoze care au atins proporții alarmante.

Civilizația creștină nu a subliniat niciodată egalitatea în sens matematic, ci numai în sens proporțional, căci egalitatea este greșită atunci când face ca femeia să fie o imitație palidă a bărbatului.

Odată ce ea devine egală matematic bărbatului, el nu se va mai ridica în picioare atunci când ea intră în cameră, nu-i va mai da un loc în autobuz și nu-și va mai scoate pălăria în lift.

Recent, se spune că în metroul din New York, un bărbat i-a oferit unei femei locul și ea a leșinat. Când ea și-a revenit și i-a mulțumit, el a leșinat.

Christine de Pisan, cea mai mare scriitoare din Evul Mediu, la catedră.

Femeia modernă a fost făcută egală cu bărbatul, dar ea nu a fost făcută fericită. Ea a fost emancipată ca pendulul unui ceas și, prin urmare, nu mai este liberă să se legene, sau, precum o floare, a fost emancipată față de rădăcinile ei, doar pentru ca să se ofilească și să moară.

Ea a fost devalorizată în căutarea egalității matematice în două moduri:

1) devenind o victimă a bărbatului, devenind doar instrumentul plăcerii sale, slujind nevoilor sale într-un schimb steril de egotism și

2) devenind o victimă a mașinii prin subordonarea principiului creator al vieții producerii de lucruri fără viață, ceea ce este esența comunismului.

Aceasta nu înseamnă că noi condamnăm femeile profesioniste, deoarece întrebarea importantă nu este dacă o femeie își găsește utilitatea în ochii unui bărbat, ci dacă ea poate satisface instinctele de bază ale feminității. 

Citiți articolul integral accesând https://provita.ro/2019/01/29/comunismul-si-femeia/

Traducere din l. engleză de Larisa Iftime

NOTE:

[1] Referire la juristul englez, William Blackstone (1723-1780) și la volumul său Commentaries on English Law (1765–1769), n.t.

[2] E vorba de Convenția de la Seneca Falls (orășel din SUA), prima convenție privind drepturile femeilor, n.t.

06/07/2021 - Posted by | CREDINTA | , , , , ,

Un comentariu »

  1. A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

    Apreciază

    Comentariu de octavpelin | 07/07/2021 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: