CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

UN PLAN DE SALVARE A LUMII. VIDEO

CĂDEREA CABALEI

Q – Planul de Salvare a Lumii (The Plan To Save The World), este un documentar realizat de cercetătoarea si autoarea olandeza Janet Ossebard, cu ajutorul unor anonimi Qanon din întreaga lume.

Acest film nu prezintă doar punctele de vedere ale autoarei despre ceea ce se întâmplă în aceste vremuri tulburi, ci și ceea ce un număr enorm și tot mai mare de oameni din întreaga lume descoperă de mulți ani.

Această serie nu urmărește să insufle panica, ci să dezvăluie câteva informații tulburătoare despre lumea în care trăim.

Mai mult, arată eforturile unor oameni care luptă cu succes împotriva răului, dându-ne speranțe îndreptățite că acesta va fi înfrântă.

„Este posibil ca primele episoade să vi se pară șocante, chiar incredibile, dar în final totul capătă sens. Ultimele două episoade (9 și 10) conțin o răsturnare neașteptată de situație, ce vă va ajuta să înfruntați cu speranță și încredere transformările care ne așteaptă. Suntem pe cale de a fi martori la unul dintre cele mai importante evenimente din istoria omenirii. Lumea pe care o știm se prăbușește chiar în fața ochilor noștri, iar majoritatea oamenilor nu realizează acest lucru. Structuri de putere care există de mii de ani se prăbușesc sub ochii noștri. În curând vor fi dezvăluite dovezi ale unui plan al „elitei”, atât de malefic, atât de vast, încât oamenii vor fi de-a dreptul șocați. Acest documentar are scopul de a vă ajuta să rezistați la ceea ce urmează.”

Documentarul are 11 parți(10+1 introductiv), durata totală de vizionare 2h 58 min.

Pentru a viziona filmul accesați linkul de jos:

https://www.bitchute.com/embed/cAWeSgdqtk1E/

04/07/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 4 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 4 iulie în istoria noastră

1456: Otomanii încep asediul Belgradului apărat de o armată condusa de Iancu de Hunedoara, pe atunci regent al Regatului Ungariei.

Bătălia de la Belgrad (4 – 23 iulie 1456) a oprit înaintarea turcilor spre centrul Europei, după ce acestia cuceriseră Constantinopole, cu trei ani în urmă.

Asediul Belgradului din 1456

Inaintarea sultanului Mehmed II (1444 – 1446, 1451 – 1481) spre centrul Europei era blocata de cetatea Belgradului, aparata de Iancu de Hunedoara, pe atunci regent al Regatului Ungariei,

Turcia mobilizase pentru cucerirea acestei cetati forţe impresionante: cca. 100.000 de soldaţi, o artilerie de asediu superioară celei folosite împotriva Constantinopolului şi o flotă ce urma să acţioneze pe Dunăre (60 – 65 de galere şi c. 150 de vase mai mici).

Iancu a luat masuri pentru intarirea  garnizoanei cetăţii, comandate de Mihail Szilágyi şi de fiul său, Ladislau de Hunedoara, cu 5.000 de mercenari,si a chemat oameni de la orase si sate sa ia parte la razboi.

Pentru a avea un aliat in Tara Romaneasca, l-a ajutat pe Vlad Tepes sa-si recapete tronul. Concomitent, el îşi întăreşte legăturile cu Skanderbeg, care, în Albania, trebuia să declanşeze o mişcare antiotomană.

Cu sprijinul călugărului franciscan Ioan de Capistrano, care a desfăşurat o intensă propagandă pentru o nouă cruciadă antiotomană, Iancu a reuşit să ridice o oaste de circa 30.000 de soldaţi şi o flotă improvizată formată din c. 200 de vase. De aceasta data a beneficiat si de un sprijin mai consistent din Apus. De asemenea a reusit sa adune o armata de oameni simpli cu arme proprii, coase, furci, prastii de circa 27-28.000 de tarani cu toata opozitia nobililor si a orasenilor.

La 22 iulie  armata creştină a trecut raul Sava, dezlănţuind atacul general. Tunurile turcilor au fost capturate şi folosite împotriva armatei sultanului, care a fost rănit de o săgeată, fiind salvat de aga ienicerilor, Hassan, care şi-a dat viaţa protejându-l pe sultan cu propriul trup.

La 23 iulie, turcii s-au retras în degringoladă, părăsind tabăra, lăsând în urmă o pradă uriaşă şi foarte mulţi morţi (cca. 24.000, în timpul asediului, după sursele creştine, cărora li s-au adăugat alţii, în timpul retragerii) şi prizonieri (c. 4.000). Creştinii au pierdut relativ puţini oameni, c. 3.000 – 4.000 (Camil Mureşan).

Victoria de la Belgrad a  întârziat  pentru aproape 70 de ani cucerirea Ungariei de către turci şi a redresat moralul europenilor, zguduit după căderea Constantinopolelui.

Totodată, izbânda lui Iancu este cel mai strălucit moment al carierei sale militare, de care nu a putut să se bucure îndeajuns, pentru ca a murit de ciumă la 11 august, în tabăra de la Zemun.

 1541: În Moldova,  pictorul Dragoş Coman a terminat  valorosul ansamblu de picturi murale, care decorează biserica din satul Arbore, aflată la 31 km de Gura Humorului și la 38 km de Suceava.

 Biserica cu Hramul Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul, a fost construită pe valea Raului Solca, de Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Stefan cel Mare, sfetnic al lui Bogdan al III-lea si tutore al lui Stefaniţă Vodă, care a fost portar al  cetăţii Sucevei timp de aproape 40 de ani.

 Boierul Luca Arbore a fost acuzat de trădare și decapitat la ordinul lui Ștefăniță Vodă, căruia îi fusese sfetnic.

Munca zugravului Dragos Coman (Dragosin, fiul popii Coman din Iasi) chemat de Ana, fiica lui Arbore, s-a terminat pe 4 iulie, dar Hatmanul Arbore n-a apucat sa se bucure la vederea ei, pentru ca a fost decapitat.

Biserica din Arbore a avut și ea o istorie destul de tristă, rămânând aproximativ un secol fără acoperiș, motiv pentru care și picturile sale interioare au avut de suferit, nu doar cele exterioare.

1854: S-a născut (la Viena, într-o familie originară din Banat), Victor Babeş, bacteriolog şi morfopatolog, fondator al şcolii româneşti de microbiologie, membru al Academiei Române din 1893, vicepreşedinte al acestui for (1899-1900; 1918-1919); (d. 1926).

  In colaborare cu Victor Andre Cornil, este autorul primului tratat de bacteriologie din lume (“Bacteriile şi rolul lor în anatomia şi histologia patologică a bolilor infecţioase”), prin care a pus bazele moderne ale acestei ştiinţe.

NOTĂ: Unele surse  dau ca dată a naşterii sale ziua de 28 iulie 1854.

1854: S-a născut la Buzău, liderul conservator Alexandru Marghiloman, renumit om politic și jurist; d. 10 mai 1925, Buzău.

Alexandru Marghiloman - Wikipedia

A urmat Facultatea de Drept și Înalta Școală de Științe Politice din Paris. După absolvire, în 1879, a fost procuror, apoi judecător la Tribunalul Ilfov. În 1881, a demisionat pentru a deveni avocat, pentru ca, trei ani mai târziu, să fie numit avocat al statului. În 1884 a fost ales deputat de Buzău. În 1891, a participat la fondarea Partidului Constituțional. 

Conservator și germanofil, în preajma Primului Război Mondial, Marghiloman a acceptat să devină prim-ministru în contextul celei mai grave crize din istoria de până atunci a României, în primăvara lui 1918, când, abandonată de principalul aliat din zonă, Rusia bolșevică, România a trebuit să accepte o pace nefavorabilă cu Puterile Centrale.

După ce a negociat pacea de la Buftea-București cu Puterile Centrale, prin care România evita ocuparea Moldovei, Marghiloman a trimis trupe române la Chișinău pentru a stabiliza fosta gubernie țaristă devenită atunci Republica Democrată Moldovenească. După ce Sfatul aceasteia a votat Unirea Basarabiei cu România, Marghiloman a primit actul unirii și a acționat pentru recunoașterea acesteia. A reușit să reorganizeze economia și să evite o catastrofă sanitară, provocată de epidemia de tifos. A fost demis în toamna anului 1918, când România a reintrat în război de partea Antantei, devenind ținta unei campanii de manipulare, după război. Dispariția sa, în 1925, a însemnat și dispariția conservatorismului – partidul său a fuzionat cu Partidul Poporului, condus de Alexandru Averescu.

1864: Prin decret domnesc al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza nr. 765,  în  Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei se înfiinţează Universitatea din Bucureşti  prin reunirea celor trei facultăţi existente: Facultatea de Drept, Facultatea de Ştiinţe şi Facultatea de Litere şi Filozofie.

Clădirea, considerată monument arhitectonic, a fost construită după planurile arhitectului Alexandru Orăscu (la vremea aceea arhitectul oraşului Bucureşti), fiind inaugurată oficial la 14.XII.1869.

Acest important lăcaş de cultura româneasca  a fost întemeiat ca şcoală superioară,  la patru ani după întemeierea Universităţii Iaşi, prima universitate a României  moderne.

 În 1864 Universitatea din Bucuresti  includea facultăţile de Drept, Ştiinţe, Filozofie (Litere). Primul rector al acesteia, ales la 15 septembrie 1864, a fost juristul Gheorghe Costa-Foru.

Primul doctorat în cadrul Universităţii Bucureşti a fost acordat în 1873 de către Facultatea de Farmacie. Universitatea a cunoscut  “epoca de aur” între cele două războaie mondiale.

Atunci s-a dezvoltat datorită înaltei pregătiri a profesorilor şi numărului de studenţi (15 700), fiind una dintre cele mai mari universităţi, alături de Universitatea “Columbia” din New York, Universitatea din Paris, Universitatea din Londra şi Universitatea New York.

În anul 1945 această perioadă remarcabilă a luat sfîrşit, deoarece unii dintre cei mai buni profesori au fost destituiţi iar alţii au fost închişi pentru că s-au opus, într-un fel sau altul, regimului comunist.

După cîţiva ani, unii profesori s-au întors, dar atmosfera nu a mai fost aceea a libertăţii de a gîndi şi a competiţiei deschise.

După 1990, s-au făcut progrese semnificative în domeniul predării iar numărul studenţilor este creştere.

Astăzi Universitatea are aproximativ 20 000 de studenţi şi paisprezece facultăţi.

1876:  La 4/16.VII.1876 s-a înfiinţat, la Bucureşti, Societatea „Crucea Roşie” din România, prin hotărârea principelui Ghica de organizare a unei societăţi de ajutor pentru militarii răniţi în război, România fiind printre primele ţări din lume care a aderat la Convenţiile de la Geneva.


Societatea Națională de Cruce Roșie din România (din4 iulie 1876) - foto: ro.wikipedia.org

La 23 august în acelaşi an, societatea a fost recunoscută de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii de la Geneva.

Societatea Națională de Cruce Roșie din România este o organizație umanitară, neguvernamentală, bazată pe voluntariat, care oferă asistență de urgență, în caz de dezastre, precum și educație în domeniul sanitar în România.

Este afiliata națională a Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

 

1886: S-a născut (la Paris) poeta română Alice Călugăru.

Alice Călugăru - Poezii

S-a stabilit după 1908 definitiv la Paris, unde a semnat cu pseudonimul Alice Orinet (m. 1933, probabil în Elveţia).

1888: A murit în satul Radomirești, județul Bacău, politicianul Dimitrie Lecca, fost ministru și general român (n. 2 decembrie 1832, Tecuci).

PERSONALITĂȚI ROMÂNE | Dragusanul.ro

A fost unul dintre complotiștii principali care l-au detronat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza în noaptea de 10/22–11/23 februarie 1866.

Comandant al corpului de pază al Palatului Domnesc, Lecca a fost cel care a permis accesul conspiratorilor, dând semnalul loviturii de stat.

Potrivit jurnalistului Mihai Eminescu, ascensiunea lui Lecca după acest eveniment a reprezentat o infamie, întrucât acesta a încălcat jurământul militar, trădându-l pe Cuza. Într-un editorial publicat în Timpul din martie 1881, Eminescu nota:

„Gura care ar fi putut să-l ierte e închisă pentru totdeauna; mâna care i s-ar fi putut întinde cu prietenie și milă, ca odinioară, se preface în țărână. Să se țină minte bine că Vodă Cuza a iertat prin viu grai și în scris tuturor… absolut tuturor, numai colonelului Lecca și altor câtorva nu; nu pentru el personal, ci pentru pata pe care acesta a pus-o pentru vecii vecilor pe steagul țării. E unicul caz în istoria românilor (…) Ei bine, fostul colonel de vânători își închipuiește însă că există, nu în România, dar în universul întreg, de la Polul nord până la cel de sud și în curmezișul celor două emisfere, un singur om care să-i datorească răspundere sau să-i mai ceară răspundere? Morților de soiul acesta nu li se datorește, nu li se cere răspundere. Ei sunt afară de cerul omenirii, precum a fost Cain, a cărui faptă e o copilărie pe lângă cea din noaptea de 11 fevruarie. Dacă acest d. ar fi avut curajul pe care, pretinde a-l avea azi, când orice ființă viețuitoare îl dispensează de răspundere, ar fi sfârșit de-a doua zi după 11 fevruarie cu sine însuși, pentru a șterge pata de pe niște bieți soldați nevinovați și amăgiți, care fuseseră scoși din cazarmă sub pretextul că «doamna născuse un copil» ”

Același Eminescu mai nota în februarie 1882, tot în Timpul, cu privire la acest episod: „Vor trece veacuri și nu va exista român căruia să nu-i crape obrazul de rușine de câte ori va răsfoi istoria neamului său la pagina lui 11 fevruarie și stigmatizarea acelei negre felonii va răsări pururea în memoria generațiilor, precum în orice an răsare iarba lângă mormântul vândutului Domn”.

Într-o conferință susținută la 1909, istoricul Nicolae Iorga a vorbit și el despre „murdara conspirație de palat” din februarie 1866 în care a fost implicat ca fruntaș Dimitrie Lecca.

1906: A fost fondată  Uniunea societăților de Ajutor și Cultură din America şi Liga  Românilor din America.

1906 Uniunea Societăților de Ajutor și Cultură din America

Foto: Români emigrați în America

Aceste societăți fraternale ale românilor-americani s-au întemeiat folosind experiența adusă de acasă, a societăților civile, alternative, românești din Banat, Ardeal și Bucovina și utilizând ca model practic organizațiile fraternale, religioase ori seculare întemeiate de grupuri etnice ajunse în America înaintea românilor. Astfel, primele două societăți fraternale românești din America au fost înființate în 1902: Carpatina din Cleveland, Ohio și Vulturul din Homstead, Pennsylvania. Numărul acestor societăți a crescut mereu, prin aceasta viața fraternală intrând într-o nouă fază, cea a grupării societăților într-o Uniune: Uniunea societăților de Ajutor și Cultură din America, care a luat ființă la 4 iulie 1906, la inițiativa lui Ilie Martin Sălișteanu din Homstead, Pennsylvania. Scopul ei a fost centralizarea eforturilor societăților locale pentru promovarea scopurilor comune și a bunului exemplu.

Dacă în 1902 existau două societăți, în 1911 existau deja 44, pentru ca în 1925 să existe 71 de societăți membre ale Uniunii, dar și altele care au refuzat să adere la ea…În 1912, din Uniune s-au desprins o parte din societăți, așa-numite ale „domnilor”, adică ale puținilor intelectuali care se găseau în coloniile românești, formând Liga Societăților de Ajutor și Cultură Române Americane. După ani lungi de fricțiuni, insulte și acțiuni contradictorii și ostile cele două organizații centrale, Uniunea și Liga, s-au reunit în anul 1929.

1909 : A fost reorganizată Școala Superioară de Medicină Veterinară din România, după ce la 4 iulie 1909, Parlamentul a votat proiectul Legii pentru reorganizarea Școalei Superioare de Medicină Veterinară, Legea Haret-Athanasiu.

Profesorul de la Facultatea de Medicina Veterinara, prins in flagrant, a  fost arestat. Cati elevi ar fi platit pentru note - Stirileprotv.ro

Prima Școală veterinară fusese înființată printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza  din 1 decembrie 1860, cu începere de la 1 ianuarie 1861. Primul director al școlii a fost doctorul Carol Davila, cel care a organizat învățământului sanitar și medical din România.

 1918: S-a înfiinţat Liga Naţională Română, având drept scop coordonarea acţiunilor românilor din Statele Unite ale Americii pentru afirmarea problemei româneşti, a cauzei desăvârşirii unităţii naţional-statale a României.

1919: S-a născut Nicole Valéry-Grossu (născută: Nicoleta Valeria Bruteanu), scriitoare şi jurnalistă creştină şi anticomunistă. Cea mai cunoscută lucrare literară a ei este „Binecuvântată fii, închisoare” (1976), prin care dovedeşte că orice suferinţă acceptată şi oferită lui Dumnezeu este generatoare de imense binecuvântări; cartea a fost ecranizată de Nicolae Mărgineanu în anul 2002; (m. 1996).

1923: S-a născut la Roman, Hary Isac  Zilberman, scriitor român de  etnie evreiască,cunoscut sub  pseudonimul literar Haralamb Zincă.

A fost bibliotecar la ARLUS (1945-1946). A absolvit Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu” (1950-1951). A lucrat ca redactor-şef adjunct la revistele ‘Tânărul scriitor  şi Luceafărul, redactor la Viaţa românească, secretar responsabil de redacţie la Gazeta literară (1962-1966) şi director al Casei Uniunii Scriitorilor, din 1967.

Este autorul a peste 50 de cărţi poliţiste şi de spionaj, fiind laureat cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1971) – pentru cartea Şi a fost ora H (Editura Militară, Bucureşti, 1971) – şi cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976).

A decedat la 24 decembrie 2008 la Bucureşti, după ce mulţi ani a suferit de boala Alzheimer şi a fost aproape uitat. Scriitorul a fost înmormântat la Cimitirul Evreiesc de lângă staţia de metrou Eroii Revoluţiei, din Bucuresti.

Fiul său, Andrei (Abraham) Zincă, locuieşte în SUA şi e un cunoscut regizor de telenovele latino americane.

1924: A fost promulgată noua Lege a minelor (abroga Legea din aprilie 1895 şi modificările din 1900), care evidenţia orientarea spre exploatarea bogăţiilor ţării prin colaborarea dintre stat şi capitalul privat autohton (şi care exprima, de fapt, concepţia economică „Prin noi înşine” a burgheziei române grupate în jurul PNL).

Actul normativ a fost actualizat prin Legea Minelor nr. 85 din 18 martie 2003 şi prin Hotărârea Guvernului nr. 350 din 20 mai 2015 privind reactualizarea valorii taxelor pentru activităţile miniere, prevăzute de Legea minelor nr. 85/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 359 din 25 mai 2015.

1930: S-a născut muzicologul şi criticul muzical Ada Brumaru.

1931: S-a născut Alexandru Oprea, istoric şi critic literar. (m. 4/5 decembrie 1983).

1940 : După căderea Guvernului Gheorghe Tătărăscu (6), s–a format Guvernul Ion Gigurtu.

1940 Gheorghe Tătărăscu

Guvernul Gheorghe Tătărăscu (6) a fost un Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, care a fost la guvernarea României în perioada 11 mai 1940–4 iulie 1940. În timpul Guvernelor Gheorghe Tătărăscu (5) și (6), între 24 noiembrie 1939–4 iulie 1940, a avut loc ofensiva germană în Europa de Vest urmată de capitularea Franței; în urma notelor ultimative ale URSS din 26/28 iunie 1940, România a cedat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța; cabinetul a renunțat la garanțiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939; iar politica externă a fost reorientată spre Germania.

1940 Ion Gigurtu

Guvernul Ion Gigurtu a fost un Consiliu de miniștri al Partidului Națiunii, aflat la guvernare între 4 iulie 1940–4 septembrie 1940. La 22 iunie 1940, Frontul Renașterii Naționale, unica organizație politică legală, și-a schimbat denumirea în Partidul Națiunii. În Guvernul Ion Gigurtu au fost cooptați legionarii Horia Sima, Vasile Novleanu și Augustin Bidianu.

În mandatul său, s-a adoptat Decretul-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România; a avut loc al doilea arbitraj de la Viena (România a cedat Ungariei nord-vestul Transilvaniei, reprezentând 43.492 km² și o populație de aproximativ 2,5 mililioane locuitori).

1942: Se încheie Bătălia de la Sevastopol (Ucraina), desfăşurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi odată cu ea, campania de cucerire a Peninsulei Crimeea.

 Începută la 30 octombrie 1941, campania a avut drept scop asigurarea flancului drept al forţelor germane, care înaintau spre Moscova.

În acelaşi timp, se dorea întreruperea aprovizionării sovieticilor cu petrol din Caucaz. Sevastopolul reprezenta unul dintre punctele strategice de control asupra Mării Negre, beneficiind de un sistem complex de fortificaţii, susţinute de efective militare sovietice importante (52.000 militari, 170 tunuri şi 100 de avioane).

Trupele române participante la operaţiuni erau constituite din elemente ale Armatei 3 (Corpul Vânătorilor de Munte), conduse de generalul Gheorghe Avramescu.

Unităţile româneşti au fost integrate în structurile operative germane, fiind plasate sub comanda acestora, în cadrul Armatei 11, condusă de generalul Erich von Manstein.

1952: S-a născut la Brașov politologul român de origine evreiască, Vladimir Tismăneanu,  stabilit în Statele Unite. S-a specializat în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor şi mişcărilor revolutionare din secolul al XX-lea.

Este fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu (Tismeniţki) şi Hermina Marcusohn. A urmat cursurile Liceului 24 (actualul Jean Monnet) din cartierul Primăverii, unde a fost coleg de clasa cu Nicu Ceauşescu şi alţi copii sau nepoţi de nomenclaturişti (Răutu, Gheorghiu, Brucan, Onescu, Doicaru).

In prezent este  profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland.

În 2006 a fost preşedinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România , iar din data de 11 aprilie 2007, presedintele Comisiei Prezidentiale  Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania,  calitate in care a starnit  intense controverse dupa ce a redactat raportul prezentat de Traian Băsescu în plenul Parlamentului României, în data de 18 decembrie 2006.

1957: S-a înfiinţat, la Bucureşti, Arhiva Naţională de Filme, având drept scop conservarea şi prelucrarea filmelor româneşti şi străine.

Floria Capsali | DanceCloud.ro

Astăzi, colecţia ANF conţine aproape 45.000 de titluri din 60 de ţări (dintre care peste 11.000 de filme de ficţiune) şi peste 125.000 de copii, lungimea totală a filmelor din colecţie ridicându-se la 113.000.000 de metri de peliculă.

Arhiva Naţională de Filme, intitulată iniţial Arhiva Naţională de Filme Cinematografice, a fost fondată ca organism în subordinea Ministerului Învăţământului şi Culturii.

În 1959, sub noua denumire, Arhiva devine membru provizoriu iar în anul următor, membru efectiv al Federaţiei Internaţionale a Arhivelor de Filme (FIAF), organism de legătură între arhivele lumii.

Sediul ANF este in Jilava, Sos. Sabarului nr. 2, unde se afla depozitele de filme si laboratoarele de conservare si prelucrare, cat si de restaurare si transpunere digitala a filmelor.

Biblioteca Arhivei Nationale de Filme se afla in Bucuresti, Str. Dem. I. Dobrescu nr. 4-6, si dispune de o colectie de 25.000 de carti, 50.000 de periodice si reviste, 8.000 de afise si peste 1.000 de dosare de productie de film romanesc, 100.000 de fotografii si peste 500 de scenarii publicate.

1960: S-a nascut  editoarea şi prezentatoarea  de televiziune, Cristina Ţopescu, fiica lui Cristian Țopescu (comentator sportiv), editor şi prezentator de televiziune.

1965: A murit matematicianul Alexandru Myller, iniţiatorul şi îndrumătorul şcolii de geometrie diferenţială de la Iaşi; membru de onoare al Academiei Române din 1938; (n. 1879).

 1991: A murit medicul Marin Gh. Voiculescu; autor de cercetări şi studii în domeniul bolilor contagioase; membru titular al Academiei Române din 1990 (n. 1913)

1991: Banca Naţională a României a emis primele norme privind înfiinţarea şi funcţionarea caselor de schimb valutar.

1996: Guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu, a declarat că BNR a hotărât să suspende orice ajutor financiar acordat băncilor Dacia Felix şi Credit Bank şi să trimită instanţei judecătoreşti situaţia financiară a celor două bănci, pentru a se hotărî lichidarea sau redresarea acestora.

În anul 2000, Banca Naţională a României a depus, la Tribunalul Cluj, o cerere de începere a procedurii de faliment pentru Banca Dacia Felix.

2006:  Guvernul României a aprobat proiectul de lege privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate, ca structură care va verifica declaraţiile de avere şi de interese ale demnitarilor, funcţionarilor publici şi magistraţilor.

2011: A murit actorul român Șerban Cantacuzino. S-a născut la București, în 4 februarie 1941, în familia boierească a Cantacuzinilor, fiind descendent al lui Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești între 1678 și 1688.

Tatăl său, Ion Filotti Cantacuzino, a fost scriitor, medic, critic de film, regizor și producător de film.

Imi pasa: Un...Străin...descendent al domnitorului Șerban Cantacuzino...

Și-a făcut debutul ca actor la vârsta de 11 ani, jucând pe scena Teatrului Național din București în piesa Prinț și cerșetor, alături de bunica sa, actrița Maria Filotti.

El a interpretat în 1963 rolul prințului Eduard în piesa Richard al III-lea la Teatrul Armatei din Constanța. Cantacuzino a jucat alături de George Vraca în Richard al III-lea.[1] Cantacuzino s-a mutat la Paris, Franța, în 1990.

A decedat la Paris în 4 iulie 2011, la vârsta de 70 de ani și a fost înmormântat în cimitirul Bellu din București.

2018: A decedat la București, criticul și istoricul român Dimitrie Vatamaniuc (n.25 septembrie 1920, Sucevița, fost membru de onoare (2001) al Academiei Române, reputat eminescolog și un fervent apărător și promotor al culturii și civilizației românești din Bucovina de Nord.

Biografia zilei: Dimitrie Vatamaniuc – altmarius

A lăsat în urmă o operă vastă de editor, monograf și bibliograf istorico-literar. Absolvent de liceu la Cernăuți, licențiat, în 1947, al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, membru al societății studențești bucovinene „Junimea”, a lucrat mai întâi ca profesor de liceu și publicist cultural. Devine, din 1956, cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor (ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române) și la Muzeul Literaturii Române (din 1975). Membru de onoare al Academiei Române (din 2001).

S-a ilustrat, în anii 1940-1950, mai ales ca prozator (fără relief deosebit). Numele îi va fi legat, definitiv, de marea ediție critică M. Eminescu (în calitate de continuator al lui Perpessicius și alături de Petru Creția, de la volumul VII la volumul XVI). Mai ales editarea publicisticii eminesciene a avut de întâmpinat, în anii 1980, dificultăți politice considerabile.

Alte contribuții eminescologice de pondere: Publicistica lui Eminescu I-II (1986-1996), Eminescu. Manuscrisele – jurnal al formării intelectuale și al lărgirii orizontului de creație, instrument de lucru (1988), Eminescu. Contribuții documentare (1993), Eminescu și Transilvania (1995), Caietele lui Eminescu. Mitologie și document (1998) vădesc cuprindere monografică, detentă comparatistă și acribie de documentarist.


 

  Asăzi în România este sărbătorită Ziua Crucii Roșii


Romania a devenit Parte semnatara la prima Conventie de la Geneva din 1864 si a ratificat-o in 1874. Doi ani mai tarziu, la 4 iulie 1876, a luat fiinta Societatea Crucea Rosie din Romania, care și-a inceput activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti.

Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila.

Principele Dimitrie Ghica primul presedinte al Crucii Rosii Romane4


Primul presedinte al Crucii Rosii Române a fost Printul Dimitrie Ghica, in perioada 1876-1897.
La nici trei saptamani de la infiintare, in ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Rosii Romane a plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc de la sud de Dunare scrie  www.crucearosie.ro.

1876 Societatea națională de Cruce Roșie a României

Pe baza solidaritatii ce unește Societășile Naționale surori, prima misiune a Crucii Roșii Române avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor răniți, indiferent de tabăra din care faceau parte.

Militari romani ingrijiti la Grivita de ambulanta Cruci Rosii Romane2

In anii 1877-1878, in timpul Razboiului de Independență, Crucea Rosie Romana a intervenit cu personal sanitar, ambulante si trenuri sanitare in sprijinul trupelor de campanie.

A infiintat asezaminte spitalicesti in Bucuresti si in diferite orase din tară. Societati de Cruce Rosie din Germania, Italia, Belgia, Suedia si Franta au trimis ajutoare materiale si personal medical.

Pe frontul de la Rahova, voluntarii Crucii Rosii s-au luptat sa limiteze ravagiile febrei tifoide.

Intre anii 1888 si 1892, societatea si-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregatirea surorilor de caritate. In 1891, s-a infiintat scoala permanenta pentru infirmiere, iar un an mai tarziu s-a infiintat un spital scoală cu 10 paturi.

Profitand de o perioada de pace, Crucea Roșie Română a continuat sa se organizeze si sa se pregateasca, atat din punct de vedere material, cat si din punctul de vedere al personalului, pentru a putea fi in măsura să actioneze cat mai eficient in cazuri de necesitate.

In 1913, in timpul celui de-al doilea razboi balcanic, personalul Spitalului Mobil al Crucii Rosii Romane a acordat asistență militarilor bolnavi de holera pe teritoriul statului bulgar.

Regina Maria si infirmierele voluntare2

În 1919, Societatea Naţională de Cruce Roşie din România (SNCRR) adera la Liga Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, în 1954, la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949.

Principiile adoptate la Conferinţa Internaţională a Crucii Roşii, de la Viena, în 1965 şi reactualizate, în 1985, au stat la baza întregii activităţi a SNCRR, începând cu 22 decembrie 1989.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Andrei Criteanul

Sfantul Andrei Criteanul s-a nascut in Damasc, in jurul anului 660. Din viata sa, aflam ca micutul Andrei nu a vorbit pana la varsta de 7 ani, cand intr-o duminica, dupa ce a primit Sfanta Impartasanie, a inceput sa vorbeasca cu o abilitate nemaintalnita.

La varsta de 15 ani merge la Ierusalim unde devine calugar la Biserica Sfantului Mormant. Dupa numai cativa ani devine secretar al patriarhului de Ierusalim.

In 685, Teodor, Patriarhul Ierusalimului, il trimite la Constantinopol pentru a confirma acceptarea din partea Patriarhiei, a decretelor celui de-al Saselea Sinod Ecumenic, impotriva monotelismului.

In timpul in care a stat in capitala Imperiului, Sfantul Andrei a fost hirotonit diacon, si a slujit pe langa un orfelinat si un azil de batrani.

In jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceza a Mitropoliei Cretei.

Moare in insula Lebos, in jurul anului 740. Biserica il cinsteste in data de 4 iulie.

Nu trebuie insa confundat cu Sfantul Andrei cel din Creta sau “Calivitul”, praznuit pe 17 octombrie, care a dobandit moarte martirica in 766.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/04/o-istorie-a-zilei-de-4-iulie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md;
  10. agerpres.ro.; CreștinOrtodox.ro; Cinemagia.ro.

04/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Cea mai veche scriere a omenirii. VIDEO

Prima formă de scriere din lume ✎ Tăblițele de la Tărtăria

Cea mai veche scriere a omenirii (5.500-3.500 î.Hr.)

Oamenii din Carpați, ce au trăit în prima epocă a pietrei, au construit un sistem unic de comunicare cu Cerul, folosind simboluri chibzuite cu grijă.

Ei au creat pe același orizont cultural, gândind în limitele unui scenariu comun, ce aduce, în plus, dovezi ale continuității… Când frigul s-a mai îmblânzit, ei au coborât din munți, au populat câmpiile și luncile, s-au așezat în apropierea apelor, au început să practice agricultura, au domesticit animale și au devenit sedentari.


 În Transilvania, în localitatea Tărtăria din județul Alba, între Alba Iulia și Orăștie, echipa cercetătorului clujean Nicolae Vlassa a descoperit, în anul 1961, trei tăblițe de lut.

Tăblițele, care au fost datate în jurul anului 5.300 î.Hr., de cercetătorul german Harald Haarmann, au simboluri similare culturii Vinča, fiind subiectul a numeroase și controversate polemici printre arheologii de pretutindeni, întrucât (în opinia unora) tăblițele ar prezenta cea mai veche formă de scriere din lume.

Două dintre ele sunt găurite și sunt acoperite cu semne, iar a treia folosește o modalitate de scris pur pictografică, respectiv reprezentarea stilizată a unui animal (capră), un simbol vegetal și un altul neclar.

TARTARIA TABLETS

Cea de formă discoidală, cuprinde patru grupuri de semne, despărțite prin linii. Este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată.

O bună parte din semnele conținute pe ea se regăsesc în literele conținute în inscripțiile arhaice grecești (dar și la scrierile feniciană, etruscă, italică veche, iberică).

Celebrele amulete sunt atribuite Culturii  Vinča–Turdaş 

Vorbim despre rămășițele materiale ale unei societăți preistorice, caracterizată în principal de modelul de așezare și de comportamentul ritual. Tehnologia agricolă introdusă pentru prima dată în regiune în timpul primului neolitic temperat, a fost dezvoltată în continuare de cultura Vinča – Turdaș, favorizând creșterea populației și crearea unora dintre cele mai mari așezări din Europa preistorică.

Aceste așezări au păstrat un nivel ridicat de uniformitate culturală prin schimbul de obiecte ritualice pe distanțe lungi. Diferitele stiluri de figurine zoomorfe și antropomorfe sunt semne distinctive ale culturii, precum și simbolurile care reprezintă cea mai veche formă de proto-scris.

Celelalte candidate la cea mai veche scriere din lume și anume, scrierile egipteană, Harappa și cea sumeriană, datează toate din jurul datei de 3200-3500 î. Hr. Evident, distanța în timp între 3500 î. Hr. și 5500 î. Hr. este mare.

Astfel, dacă se admite că ele reprezintă într-adevăr scrieri, Tăblițele de la Tărtăria sunt cele mai vechi scrieri din lume găsite până-n prezent.

Reputatul arheolog italian Marco Merlini, spunea despre plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2.000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”

John Mandis: “… cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere, au fost făcute la Turdaş şi Tărtăria.”

 Harald Haarmann, lingvist german:

“Cea mai veche scriere din lume e cea de la Tărtăria – România. Civilizația Danubiană este prima mare civilizație din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană (considerată încă leagănul civilizației).”

Arheologul rus, V. Titov: „La Tărtăria s-a ivit cea mai veche scriere a omenirii.”

Cucuteni, Gumelnita, Hamangia, Petrești, Vădastra, Vinča – Turdaş – au înflorit, s-au dezvoltat împreună, au comunicat; iar unitatea lor nu a putut fi zdruncinată.

Vedeți și:


 Europe’s oldest civilisation
 Prima formă de scriere din lume
 The world’s earliest known form of writing

04/07/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: