O CARTE CARE DĂ FIORI, PLINĂ DE PREVIZIUNI DIABOLICE LEGATE DE NOUA ORDINE MONDIALĂ

Problema mea nu este înfiorarea, groaza sau frica în fața acestor previziuni care ne conduc spre cele mai active proiecte distopice (utopii negative în curs de realizare), previziuni autorealizatoare. Singura problemă :  cine și cum poate propune altceva, în același timp ajutându-ne să ne apărăm de instalarea acestui iad raționalist.

Dan Culcer

O CARTE CARE-ȚI DĂ FIORI

Jacques Attali. „O scurtă istorie a viitorului“

Într-o carte pe care Henry Kissinger a numit-o „strălucită şi provocatoare… greu de respins“, Jacques Attali confirmă faptul că bancherii „Iluminați” sunt în curs de impunere a unei hidoase „Brave New World“ asupra omenirii, una care n-are nicio conexiune cu frumuseţea, bunătatea, adevărul sau realitatea.

Cartea „O scurtă istorie a viitorului“ descrie ordinea de zi a elitei pentru secolul XXI. Titlul este revelator, deoarece Attali defineşte istoria ca fiind „nimic mai mult decât gândirea celor mai puternici“.

Așadar, lucrarea este o poveste predictivă a secolului XXI, în funcţie de planurile elitelor.
Jacques Attali, francez de origine evreiască (recent a afirmat în cadrul Congresului European Evreiesc că populaţia evreiască din lume trebuie să se ridice la 200 de milioane), este un înalt tehnocrat care lucrează pentru a instaura Noua Ordine Mondială.
Attali are un CV deosebit.

Timp de zece ani a lucrat în calitate de consilier al fostului preşedinte francez François Mitterand. În 1980, el a început programul european Eureka (un program major privind noile tehnologii care a inventat, printre altele, MP3). În 1991, a participat în calitate de cofondator la înființarea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

De asemenea, el se află la originea reformei învăţământului superior, cunoscută sub numele de LMD, concepută pentru a permite echivalarea tuturor studiilor superioare din Europa. A publicat peste 50 de cărţi, vândute în peste şase milioane de exemplare în întreaga lume.

Acestea includ şi o biografie a bancherului german Siegmund Warburg, pe care îl admiră foarte mult.
A scris, de asemenea, o prezentare elogioasă la adresa lui Karl Marx, argumentând că Marx a fost un adept al pieţei libere care a favorizat capitalismul ca un pas decisive spre idealul său comunist, şi a prezis globalizarea aşa cum o ştim astăzi (de exemplu Noua Ordine Mondială).

În „O scurtă istorie a viitorului“, Attali prezice că secolul XXI se va desfăşura în trei faze distincte:

1. Super-imperiul

Mai întâi va fi o eră de privatizare în care societățile (corporațiile) impun ordinea de zi. El scrie: „Banii îl vor scăpa în cele din urmă de tot ceea ce-l amenință, inclusiv de statele-națiuni, care se vor distruge progresiv. Piața va deveni singura lege recunoscută în lume. Un sistem de putere a cărui structură rămâne evazivă, dar al cărui scop este global“.

2. Hiperconflictul

Super-imperiul va face implozie şi va exista o perioadă de haos la nivel mondial. Începând cu 2030, Attali prevede „războaie devastatoare, națiuni erodate, grupuri religioase, entități teroriste şi pirați ai piețelor libere care se vor lupta unul împotriva celuilalt“.

3. Hiperdemocrația

(2060). Extenuată de războaie şi de revolte sociale, populația lumii va accepta cu brațele deschise „crearea unui guven mondial democratic“. Acesta va fi un sistem colectivist, în care toată lumea lucrează pentru„binele comun“ (știm cu toții ce înseamnă acest „bine comun“ încă din vremea comunismului).
Vă prezentăm în continuare câteva teme abordate de Attali în această carte, pentru a vă oferi o idee despre viitorul pe care ni-l pregătesc „elitele”.

Iluminații şi sexualitatea

În viitor, oamenii nu se vor mai lega și nu vor mai crea familii. „Cuplul nu va mai fi principala bază a vieții și sexualității (nota mea: chiar dacă semnează 3 milioane). Oamenii vor prefera să aleagă, în deplină transparență, iubirea poligamă sau poliandră“.

Forța motrice a acestei tendințe este utilizarea unor tehnologii care eliberează tineretul de controlul parental. Primul a fost radio-ul, care a permis tinerilor „Să danseze în afara sălilor de bal și, prin urmare, să fie liberi de orice supraveghere parentală – liberalizând sexualitatea, făcându-i deschiși la toate tipurile de muzică, de la jazz la rock, și anunțând astfel intrarea tinerilor în lumea consumației, a dorinței și a rebeliunii”.
> O cultură dominată de mass-media va crea o populație egocentrică, ce „va fi loială numai ei înșiși“. Cu iubăreţii care vor eșua în fața problemelor impuse de viață, „lumea nu va mai fi decât o juxtapunere de singurătăți și dragostea o juxtapunere de masturbări“. Scopul elitei este de a elimina dragostea din cadrul relațiilor sexuale, astfel încât aceasta să poată controla reproducerea.
> Attali scrie că, în secolul XX, societatea „a încercat să elimine rolul reproducător al sexualitații, făcând artificial maternitatea, prin utilizarea tot mai intensă de metode din ce în ce mai sofisticate, ca: pilule, provocarea de dureri premature ale facerii, fertilizarea în vitro, mame-surogat“. În viitor, societatea „va merge chiar atât de departe, încât să disocieze reproducerea și sexualitatea. Sexualitatea va fi împărăția plăcerii, reproducerea – o mașinărie“.
> Generațiile viitoare „vor fabrica ființa umană ca pe un artefact făcut la comandă, într-un uter artificial, ceea ce va permite creierului să se dezvolte în continuare cu caracteristici alese în avans. Ființa umană va deveni astfel un obiect comercial“.

Supravegherea

Attali a descris o imagine a unui sistem de supraveghere care i-ar face și pe cei de la STASI (Departamentul pentru Securitatea Statului – fosta poliție politică a fostului stat RDG) să tresară. Chiar și mașinile noastre de spălat vor conspira împotriva noastră, în timp ce „ambalajele produselor alimentare, tapițeriile vehiculelor și bunurile de uz casnic vor deveni «comunicative»“.

Vom trăi cu roboţi în care nu vom putea avea încredere. „Roboții domestici vor deveni o prezență universală în viața de zi cu zi. Ei vor fi permanent conectați la rețele de mare putere pe care le vor putea accesa oriunde s-ar deplasa. Aceștia vor funcționa ca ajutoare pentru treburile domestice, ca ajutoare pentru persoanele cu handicap sau în vârstă, ca lucrători și ca membri ai forțelor de securitate. În special, aceștia vor deveni «Watchers» (Supraveghetori).“
> Toate datele noastre vor fi colectate de firmele de securitate privată și publică. Ca principală formă de supraveghere vor fi folosite dispozitivele portabile de divertisment. Germenele acestui lucru este astăzi iPhone-ul care trimite, fără să știți, date către NSA (Agentia Naționala de Securitate). Orice obiect transportabil va fi permanent urmărit. Toate datele pe care le conține, inclusiv imagini din viața de zi cu zi a fiecăruia, vor fi stocate și vândute întreprinderilor specializate și poliției publice și private.

Până în 2050, aceste mașini vor evolua în ceea ce Attali numește „mașini de autosupraveghere“, care vor permite tuturor să se automonitorizeze în privința respectării de către ei înșiși a normelor impuse. Ne vom monitoriza consumul de apă, energie și materii prime. Vom avea chiar și „posibilitatea de a măsura, permanent sau periodic, parametrii (propriului) corp“.

„Cip-urile electronice, purtate subcutanat, vor înregistra neîncetat bătăile inimii, tensiunea arterială și colesterolul. Microprocesoare conectate la diverse organe vor urmări funcționarea lor în raport cu normele“.

Trăind în condiții nesigure și ducând o viață haotică, vom fi dependenți de societățile de asigurare pentru securitatea noastră.

Aceste companii vor impune clienților cerințe tot mai mari și se vor asigura că ei „se conformează normelor, pentru a-și reduce la minim riscurile… Ei vor interveni treptat pentru a dicta norme planetare (Ce să mănânci?; Ce trebuie să cunoști?; Cum să șofezi?; Cum să te protejezi?; Cum să consumi?; Cum să produci?)“. Companiile de asigurare vor fi nemiloase, „Ele îi vor penaliza pe fumători, băutori, obezi, neangajați, neprotejați, agresivi, neatenți, neîndemanatici, prostănaci, risipitori. Ignoranța, expunerea la riscuri, oboseala și vulnerabilitatea vor fi considerate boli“.

Penitenciarele „vor fi înlocuite treptat cu supravegherea de la distanță a unei persoane sub arest la domiciliu“ (v-ați lămurit?).
Imigrarea

Fluxurile de imigrare se vor extinde și vor scufunda statele-națiune.
„Marea Britanie va deveni o țară-gazdă majoră, în special pentru cetățenii din țările Europei Centrale. În cele din urmă, aceștia vor spune la rândul lor bun venit muncitorilor ucraineni, ei înșiși înlocuiți de ruși și de vasta populație chineză.“ Țările durabile (rămase) vor învăța că „un aflux de populație este condiția ca ele să supraviețuiască“.

> Într-un pasaj sinistru, Attali vorbește despre hoardele lumii a treia înghițind Vestul: „Mai numeroase ca niciodată, masele se vor arunca asupra porților Vestului. Ele deja numără sute de mii în fiecare lună; această cifră va crește la milioane, apoi zeci de milioane“.
> Statele Unite vor fi cea mai populară destinație și, „în douăzeci de ani, populațiile hispanică și afro-americană vor constitui aproape o majoritate în Statele Unite“.

Nomadismul va deveni, de asemenea, norma în Occident: „şi tot mai mulți oameni vor lăsa o țară pentru alta; în curând vor fi mai mult de zece milioane dintre ei care vor schimba țările în fiecare an“. Principalul nostru stimulant vor fi banii, dar mulți vor pleca, deoarece aceștia sunt dezgustați de propria patrie. „Ei nu mai doresc să depindă de o țară al cărei sistem de impozitare, legislație şi chiar cultură le resping şi, de asemenea, vor să dispară complet, pentru a trăi o altă viață. Lumea va fi astfel din ce în ce mai plină cu oameni care au devenit anonimi din propria lor inițiativă; va fi ca un carnaval în care fiecare – libertatea de final! – își va fi ales o nouă identitate pentru el.“

Viitorul SUA
Dolarul va rămâne moneda dominantă cel puțin până în 2025, când susținătorii străini vor începe să-l abandoneze și „piramida creditului, bazată pe valoarea locuințelor americane, se va prăbuși“.
> SUA vor începe apoi să se dezintegreze, violența și haosul fiind urmarea crizei economice.

Attali statuează: „Nu va exista pentru Africa de mâine o zi care să semene cu Vestul de azi, dar întregul Occident de mâine ar putea evoca Africa de astăzi.“ SUA vor trebui să-și remodeleze guvernul, pentru a recâștiga controlul.

„Statele Unite ar putea deveni atunci un fel de social-democrație scandinavă sau o dictatură – și chiar, probabil, una după alta. Nu ar fi pentru prima dată când o astfel de surpriză s-ar produce: primul lider care a aplicat principiile necesare pentru a ieși din criză (ultima depresiune economică) a fost Mussolini, al doilea a fost Hitler și însuși Roosevelt a fost al treilea.
> „Pe măsură ce haosul și violența vor înghiți lumea, creștinismul și islamismul se vor consolida. Zona strâns legată de Biblie din sudul Statelor Unite ale Americii se va mobiliza și ar putea domina politica SUA. Statele Unite ar putea ajunge în jurul anului 2040 să cadă pradă unei ispite teocratice, explicite sau implicite, sub forma izolaționismului teocratic în care democrația nu ar mai fi decât o umbră.“
> Această mișcare creștină ar putea fi folosită într-un război împotriva unui islam mobilizat, care probabil ar slăbi și discredita ambele religii. O alianță creștină internațională „ar putea forma alianțe ici și colo cu pirați seculari și traficanți de arme, femei și droguri“. Această alianţă va „sta faţă în faţă împotriva Islamului – şi lupta va fi neobosită. Ea îi va apăra pe creştini în ţările în care aceştia sunt o minoritate, ca în Liban, Siria și Irak“. Înainte de sfârşitul secolului XXI, SUA vor fi dezintegrate şi se vor afla sub autoritatea unui guvern mondial colectiv.

Viitorul război

În jurul anului 2030, Attali vede începerea „hiperconflictului“, o perioadă de violenţă extraordinară şi de revolte, total diferită de „hiperdemocraţie”; un guvern comunitar unic va apărea în jurul lui 2060. Hiperconflictul va consta din „războaie devastatoare, naţiuni sărăcite, grupuri religioase, entităţi teroriste şi piraţi ai pieţei libere luptând unul împotriva celuilalt“. Războaiele viitoare se vor purta cu arme „chimice, biologice, bacteriologice, electronice şi nanotehnologice“.

„Armele chimice vor fi capabile să caute şi să ucidă liderii fără a fi detectate; pandemii ar trebui să fie gata de declanşare la dorinţă; arme genetice complexe vor fi îndreptate în viitor în special împotriva anumitor grupuri etnice. Nanoroboţi la fel de mici ca un fir de praf, cunoscuţi sub numele de jeleuri gri, ar putea efectua pe furiş misiuni de supraveghere şi ataca celulele corpului inamicului.“

Chiar şi vacile vor fi utilizate de către pionierii armatei, „animale clonate ar putea îndeplini anumite misiuni – animale bombe-vii, monştri ieşiţi din coşmar“.

Aceste arme vor fi disponibile pe scara largă. „Cele mai multe dintre aceste arme vor fi accesibile naţiunilor mici, non-statelor, corsarilor, piraţilor, mercenarilor, maquisarzilor (gherilelor) mafiei, teroriştilor şi oricărui tip de traficant… Într-un viitor nu atât de îndepărtat, va fi posibilă fabricarea unei e-bombe cu doar 400 dolari, constând dintr-un condensator, o rolă de sârmă de cupru şi un exploziv.“
> Razboaiele vor izbucni în toată lumea: unele vor fi purtate pentru a obține puterea asupra resurselor, cum ar fi războaiele pentru apă, alte războaie vor fi pentru a dobândi influenţă sau între grupurile etnice pentru obţinerea autonomiei. Acestea vor conduce la o secesiune a ţărilor şi la apariţia unor noi naţiuni la nivel mondial. Naţiunile potrivite pentru un astfel de conflict includ Nigeria , Turcia , Iran şi Filipine.

Chiar şi oraşele îşi vor proclama secesiunea; minorităţile etnice sau lingvistice îşi vor cere independenţa.
> Împărţirea teritoriilor va merge prost. Attali crede că multe conflicte vor fi sălbatice. „Genocidurile vor fi comise în acele timpuri cu cele mai crude arme. Cel puţin trei masacre de acest gen – împotriva armenilor, evreilor şi tutsilor (un grup etnic din Africa Centrală care trăieşte azi în Rwanda, Burundi şi nord-estul Republicii Democratice Congo – fostul Zair –, care practică creştinismul combinat cu credinţele tradiţionale) – au fost comise în secolul XX. Iar cei care nu cred ar trebui doar să-şi amintească că, în 1938, nimeni nu se gândea că Shoah-ul (Holocaustul) ar fi posibil.

„Naţiunile occidentale ar putea fi implicate în războaie mari, Coreea de Nord fiind considerată a fi un catalizator potrivit. Acum îndreptate către Japonia, rachetele Coreei de Nord vor ţinti într-o zi Statele Unite şi China . Rachetele Pakistanului căzute în mâinile fundamentaliştilor vor pune în pericol prima dată India , apoi Europa. Cele ale Hezbollah-ului, cu alte cuvinte ale Iranului – care acum ţintesc Israelul, într-o zi vor fi îndreptate (de la Beirut sau de la Teheran ) către Cairo, Riyadh, Alger, Tunis, Casablanca, Istanbul, apoi către Roma, Madrid, Londra şi Paris.“

Legalizarea drogurilor
Attali prezice o lume viitoare în care masele se îneacă singure în distracții, ca să scape de viața nesigură și lipsită de sens. Vor pretinde (deja pretind) dreptul de a avea stabilitate. Le va fi dor de zilele când frontierele erau închise și ocuparea forței de muncă pe durata vieții era garantată, obiectele erau folosite pe termen lung, căsătoriile erau pecetluite și rămâneau pecetluite, legile erau incasabile.

Distracția va fi principala noastră scăpare. „Unii se vor izola singuri în autism, datorită utilizării asidue a obiectelor portabile (iPhone- uri, MP3, MP4 etc.). Ei vor fi narcisiști, obsedați de automonitorizare, ca și japonezii otaku – acei fanatici ai spațiului virtual, ai ascultării muzicii în căști și ai automonitorizării trupului.“
> În complicitate cu divertismentul, drogurile vor fi legalizate pentru a ne amorți în fața nebuniei crescânde din jurul nostru.

„Alcool, canabis, opiu, morfină, heroină, cocaină, produse sintetice (amfetamine, methamfetamine, Ecstasy). Droguri chimice, biologice sau electronice, distribuite de «autotămăduitori» vor deveni produse de consum într-o lume fără restricții legale, „ale cărei principale victime vor fi infranomazii.“ (infranomazii – săracii lumii).

Feminismul necesar socialismului
Jacques Attali este un pionier al microfinanțării, fondator al PlaNet Finance, a treia organizație de acest gen, ca mărime. Microfinanțarea constă în acordarea de împrumuturi pentru oamenii săraci și grupurile comunitare din întreaga lume, pentru a începe o afacere. Când a fost întrebat, într-un interviu acordat lui Charlie Rose, de ce 80% din microcredite sunt date femeilor, Attali a descris fenomenul ca pe „ceva ciudat“, dar în carte expune motivul real. Femeile vor avea încredere în colectivismul de stat.

Până în 2060, Attali vede hiperdemocrația (un unic guvern colectivist) devenită o realitate, iar pe pionierii acestui sistem îi numește „transumani“. „Transumanii” vor găsi plăcere în slujirea altora în comunitățile lor. Ei vor „inaugura o economie a altruismului, a disponibilității de bunăvoie, a dăruirii reciproce, a serviciului public, a interesului general“. „Femeile vor deveni «transumani» mai ușor decât barbații, găsind plăcere în a da, plăcere care este specifică instinctului matern.“ „Creșterea progresivă a ponderii femeilor în fiecare dimensiune a economiei și societății în special, prin intermediul microfinanțării, va spori enorm numarul transumaniștilor.“

Cipul pentru creier

Omul viitorului – va merge pe străzi îngrozit de propriile sale gânduri. El va avea implantat un brainchip (cip pentru creier). „Protezele bionice conectate direct la creier ne vor ajuta să construim punți între sferele de cunoaștere, să producem imagini mentale, să călătorim, să învățăm, să visăm şi să comunicăm cu alte minți. Această tehnologie „deja permite unui tetraplegic să scrie cincisprezece cuvinte pe minut printr-o simplă transmisie agândurilor, și să le trimită prin e-mail. Telepatia este astfel (deja) realitate.“

Vom culege cu toții „beneficiile“ acestei tehnologii.

„Mâine, aceste procese vor permite să avem forme de comunicare directă prin intermediul minții, să ne îmbunătățim procesul de învățare și de creație în rețele de comunicare asistate electronic.”

Consecința acestei evoluții va fi supravegherea sufocantă. Astăzi, statul are acces la profilul nostru de pe Facebook, mâine ne va cunoaște fiecare gând al nostru.
> Într-o zi, consideră Attali, conștiința va fi stocată digital și va fi posibil să trăiască în gazde multiple.

„Datorită progreselor uluitoare, putem aștepta de la nanoștiințe – şi toată lumea va spera chiar – să facă posibil transferul conștiinței de sine într-un alt organism, pentru ca fiecare să aibă propria sa dublură, copii ale persoanelor iubite, bărbați și femei visate, hibrizi construiți cu trăsături specific preselectate pentru a atinge obiective precise. Unii vor căuta chiar să preia supremația asupra speciei umane, printr-o formă de viață dotată cu o inteligență diferită şi superioară.“

Unii vor trăi mii de ani și vor intra într-o zonă de crepuscul între viață și moarte. Apoi omul, în cele din urmă fabricat ca un artefact, nu va mai cunoaște moartea. La fel ca toate obiectele industriale, el nu va mai putea să moară, deoarece nu s-a născut niciodată.

 Sursă https://ioncoja.ro/previziuni-diabolice-vecine-cu-nerozia/

Publicitate

ZIUA DE 1 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

Ziua de  1 iulie în istoria noastră

1594: A murit la Bolzano, în Italia, domnul Moldovei  Petru al VI-lea Şchiopul; (n. 1537).

A urcat pe tronul Moldovei  de patru ori, un „record” neegalat ulterior în istoria Principatelor Române.

Tot el a fost primul din familia Basarabilor,  domnitoare în Muntenia,care a urcat pe tronul moldovenesc al Muşatinilor. 

Cele patru domnii, documentate la zi, lună şi an au durat conform datelor de mai jos.

Prima domnie – 11 iunie 1574 – 18 noiembrie 1577;
A doua domnie – 31 decembrie 1577 – 9 februarie 1578;
A treia domnie – 13 martie 1578 – 2 decembrie 1579 şi
A patra domnie – 17 octombrie 1582 – 9 august/19 august 1591.

A fost un record de durată a domniei rămas neegalat ulterior în istoria Principatelor Române.

A luat măsuri de stimulare a agriculturii și comerțului, prin atragerea în țară a cât mai multor negustori străini, a dispus întocmirea unui catastih privind categoriile de contribuabili.

 Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului scria în 1588 despre Petru Şchiopul: 

„Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, ştia limba turcească, cea grecească şi cea românească … şi nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meşteşug şi la litere şi-i plăcea de oamenii învăţaţi, şi-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii şi alte lucruri subţiri. Îi plăcea mult de cântăreţi şi avea un preot cu meşteşug, îndemânatec”.

Foto: Petru Şchiopul şi regina Elisabeta I a Angliei

A fost voievodul care a folosit pentru prima dată limba română în cancelaria domnească, iar în anul 1583 şi a ridicat prima fabrică de hârtie din Moldova.

Acesta a încercat să atragă cât mai mulţi negustori străini pentru a stimula comerţul, însă totodată a încurajat dezvoltarea agriculturii. 

Pe 27 august 1588, Petru Şchiopul le-a acordat un privilegiu negustorilor englezi, care trebuiau să plătească doar 3% taxă, în timp ce ceilalţi negustori trebuiau să achite o taxă de 12%, totul în baza unei înţelegeri semnate cu William Harborne, fostul ambasador englez la Constantinopol.

A fost primul tratat comercial încheiat cu Anglia.

Până la începutul anului 1591, Petru Şchiopul a dispus întocmirea unui catastih privind categoriile de contribuabili, pentru a oprit haosul financiar care se instalase în Moldova. Acest catastih este cel mai vechi izvor demografic şi fiscal descoperit până în zilele noastre în Moldova.

Cum tributul cerut de otomani creştea de la an la an, Petru Şchiopul a renunţat la tronul ţării deoarece „nici într-un chip nu vru să să apuce de acea dare şi să ia blestemul ţărâi asupra lui” consemnau cronicarii vremii. 

Pe 19 august 1591, acesta a părăsit Moldova şi a plecat în Polonia, A decedat în iulie 1594 şi a fost înmormântat în interiorul mănăstirii franciscanilor din Bolzano, Italia.

1822: Este abolit regimul fanariot si  sunt restabilite domniile pământene in Moldova si Muntenia.

Foto: Domnitorii Ioan Sandu Sturdza   și  Grigore al IV-lea Ghica

Rolul activ jucat de domnitorii fanarioţi în revoltele grecilor de după 1820 şi haosul provocat de mişcarea Filikí Eteria în Moldova şi Muntenia, ca şi răscoala condusă de Tudor Vladimirescu în 1821, au dus la încetarea numirii de domnitori din rândul membrilor familiilor fanariote în ambele principate româneşti.

În primăvara lui 1822, de la Bucureşti şi Iaşi au fost trimise delegaţii pentru a cere Înaltei Porţi, domni pământeni.

Din aceste delegaţii au făcut parte printre alţii: Ioan Sandu Sturdza, un coborâtor al lui Vlad Ţepeş, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al  lui Grigore Alexandru Ghica al Moldovei care fusese decapitat şi vornicul Iordache Rîşcanu, viitor membru în divanul domnesc al Moldovei.

Această acţiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioan Sandu Sturdza şi în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica (Grigore Dimitrie Ghica).

Deşi înfrântă prin intervenţia armatelor otomane, Revoluţia din 1821 a lui Tudor Vladimirescu a reuşit să determine sfârşitul epocii fanariote, lucru care a dus la înlăturarea gravelor prejudicii aduse de Poartă statutului de autonomie a celor două Ţări Române.

Totodată, revoluţia a consolidat ceea ce Nicolae Bălcescu va denumi mai tîrziu ca fiind „Partida Naţională”.

 

Mahmud II-lea, sultan turc (1808-1839)	Nikolae I, împărat rus (1825-1855)

Perioada domniilor naţionale a reprezentat tranziţia spre organizarea modernă a societăţii, dar atît Grigore D. Ghica în Muntenia, cît şi Ioan Sandu Sturdza în Moldova, nu au avut nici răgazul, nici mijloacele necesare, pentru a profita de un climat de stabilitate politică si  de ordine, pentru a realiza reformele menite să reînnoiască structurile societăţii, să reformeze instituţiile statului, ei reuşind doar prin măsuri administrative, să diminueze abuzurile.

Este adevărat, că împrejurările au fost deosebit de vitrege pentru cei doi domni români, dar şi propria lor capacitate şi voinţă nu le-au permis să realizeze schimbări calitative în viaţa celor două principate.

Perioada domniilor pămîntene a fost în scurt timp întreruptă de ocupaţia militară rusă din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829.

1831 : În Muntenia a fost adoptat Regulamentul Organic.

Prin Tratatul de pace de la Adrianopol (care a încheiat războiul ruso-otoman din 1828–1829), Rusia a devenit putere protectoare a Principatelor Române. Suzeranitatea otomană a continuat să se manifeste prin încasarea tributului și confirmarea domnitorilor. Între anii 1828–1834, Principatele Române s-au aflat sub ocupație militară rusă.

Țarul Nicolae a însărcinat să transpună în practică în Țările Române prevederile tratatului de la Adrianopol pe Contele Pavel Kiseleff, care a preluat această funcție în noiembrie 1829. Cea mai importantă realizare a sa a fost, prin coordonarea celor două comisii boierești, elaborarea, pentru Muntenia și Moldova, a primelor legi fundamentale cu rol de Constituție, Regulamentele Organice.Acestea au fost rezultatul srânsei colaborări dintre autoritățile rusești și boierii români.

Cu toate criticile care se aduc acestui document, nu poate fi ignorat faptul că el a consacrat pentru prima oară principiul separației puterilor și a favorizat dezvoltarea noilor relații economice. Regulamentul organic a fost adoptat în două versiuni similare (diferențele erau legate doar de buget și restricțiile privind forțele militare) la 1/13 iulie 1831 în Muntenia și 1/13 ianuarie 1832 în Moldova.

1831: S-a hotărât înființarea Bibliotecii Colegiului Sf. Sava din București. S-a constituit prin legea Regulamentul școlilor din 1833, care stipula: „Pentru a se întocmi pe nesimțite o bibliotecă în Colegiul din Sfântul Sava, și alta în școala din Craiova, se va întrebuința o sumă de lei 5.000 pe an, pentru cumpărarea cărților, iar acum se vor aduna în Biblioteca din București în Colegiul Național Sf. Sava cărțile manuscriselor ce se vor afla împărțite la felurite locuri publice, precum Mitropolia, Episcopiile, Mînăstirile și altele […] Se va face încă o rînduială ca autorul sau editorul ce va publica vreo carte în Principatul Țării Românești să fie dator să dea cinci exemplare pentru Biblioteca școlii din București și trei exemplare pentru Biblioteca școlii din Craiova”.

Aceasta urma să aibă dublu rol: bibliotecă școlară și bibliotecă publică, indirect succesoare a Bibliotecii Mitropoliei Țării Românești. Anual trebuia să se aloce suma de 350.000 lei pentru ținerea școlilor publice în Capitală și în celelalte orașe ale Principatului, a Tipografiei, a Bibliotecii.

Fondul acesteia de carte se află, în prezent, în colecția Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu”.

1866: A fost  promulgată prima Constituţie a României (în vigoare – cu unele modificări din 1879, 1884 şi 1917 – până în 1923, când a fost înlocuită de Constituţia României Mari), redactată după modelul Constituţiei Belgiei din 1835, considerată atunci a fi cea mai avansată pe plan european.

Era un act de factură liberală care proclama suveranitatea națională, stabilea libertăți și drepturi cetățenești şi prin care se instituia principiul separării puterilor în stat (1/13).

Constituția din 1866 a fost actul juridic și politic fundamental al României, adoptat după Unirea Principatelor Române, prima constituție propriu-zisă a României. Adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831, a fost cea mai longevivă constituție (1866–1923, cu unele modificări, în 1879, 1884 și 1917) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I, fiind totodată una dintre cele mai democratice constituții din Europa în mometul respectiv.

A transformat România în monarhie constituțională ereditară și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar.

NOTĂ: Actuala Constituţie a României a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.

Constituţia a fost revizuită în anul 2003 prin adoptarea Legii de revizuire a Constituţiei României, aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, lege intrată în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României.

1877: A murit la Bucuresti, Simeon Marcovici,(Marcu Simion; n.25 ianuarie 1802), profesor, publicist şi traducător, fost primar al Bucureștiului.

A studiat la Academia greceasca din Bucuresti si la scoala lui Gh. Lazar, apoi, din 1820, timp de sapte ani, a fost bursier al Eforiei scoalelor la Pisa si Paris, unde a urmat filosofia, filologia si matematica.

Intors la Bucuresti, este numit profesor  de matematica, franceza si retorica la Colegiul „Sf. Sava”.

Colaboreaza la Curierul romanesc. Gazeta Teatrului National, Muzeul National etc, iar din 1859 conduce, un timp, impreuna cu C.N. Brailoiu, ziarul Conservatorul progresit.

Detine functii importante (secretar particular al lui Gh. Bibescu, cenzor al Tarii Romanesti, primar al capitalei, iar dupa 1850, efor al scoalelor).

Având „darul de a placea tuturor guvemurilor” (Gr. Alexandrescu), este rasplatit cu onoruri si gratificatii. Favorit al lui Bibescu, nu participa la revolutia de la 1848, dar este printre „chezasii” membrilor falansterului de la Scaieni.

A fost un promotor al învăţământului în limba română.

Publica in presa vremii articole, cuvantari, recenzii: „Idee pe scurt asupra tuturor formelor de obladuiri” (Curierul romanesc, 1829),  Cuvint ce s-au zis la deschiderea Scoalei nationale din Bucuresti in 1827, septembrie 15.

Simeon Marcovici continua, alaturi de Heliade, initiativele lui Gh. Lazar de la Colegiul „Sf. Sava” si contribuie la aplicarea programului Societatii Literare (raspindirea cartii, cultivarea limbii, traduceri din literatura europeana etc).

El impartaseste convingerile Scolii ardelene si ale lui Gh. Lazar despre insemnatatea scolii si a raspindirii cartii, a stiintei, pentru luminarea natiei si eliberarea ei de servitutea superstitiei. in acelasi spirit luminist, il preocupa „canonisirea” limbii si imbogatirea ei cu „ziceri noi”, urmind normele stabilite de Heliade si de Societatea Literara.

Cea mai importanta traducere a lui Simeon Marcovici , Culegere din cele mai frumoase Nopti ale lui Young (1831), dupa versiunea libera a lui Le Tourneur, este o carte „inalta” menita „sa faca pe oameni virtuosi”.

Reeditata intr-o forma „indreptata si adaogata”, ea devine „una din cartile cele mai citite” (P. Grimm), folosita la Colegiul „Sf. Sava” pentru „deprinderea tinerimei cu analisuri si compuneri”.

Fidele originalelor in spirit, nu si in litera, traducerile lui Simeon Marcovici se impun prin limba supla si mladioasa, remarcata de Eminescu:

„Marcovici face parte din generatia aceea care a prefacut limba romana in limba literara Limba traducerilor sale este aproape clasica si poate servi de model oricarui scriitor roman”.

Familiarizandu-i pe romani cu literatura preromantica europeana, traducerile lui Simeon Marcovici au deschis calea afirmarii creatiei literare nationale.

1878: S–a încheiat Congresul de pace de la Berlin. Prin Tratatul de pace s–au recunoscut independenţa României şi drepturile ei asupra Dobrogei.

Judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail  din sudul Basarabiei, intrate în componenţa României după războiul Crimeei,au  fost reîncorporate Imperiului Ţarist.

1878: A fost emisă o notă circulară a Ministerului Afacerilor Străine  către agenţiile diplomatice ale României de la Paris, Roma, Viena, Berlin, Sankt Petersburg şi Belgrad, prin care agenţii României erau chemaţi să ceară guvernelor respective transformarea agenţiilor diplomatice şi a consulatelor generale din Bucureşti în legaţii şi ridicarea la acelaşi grad a agenţiilor diplomatice româneşti în capitalele statelor respective.

1880 (1/13 iulie): Începe să funcţioneze Banca Naţională a României.

Actul de naştere al BNR s-a petrecut  la 17/29 aprilie 1880, când a aparut  în Monitorul Oficial nr. 90, Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune, Banca Naţională a României (cu un capital de 30 de milioane lei), sub formă de societate anonimă cu participarea statului (care deţinea o treime din acţiuni, celelalte două treimi aparţinând deţinătorilor particulari), cu privilegiul exclusiv de a emite monedă; primul guvernator a fost Ion I. Câmpinean.

1881: A apărut la Iaşi, “Contemporanul”, o revistă politică, culturală, științifică și literară (legată de ideologia socialistă din România), care a fost editata între iulie 1881 și mai 1891, sub îngrijirea lui Ioan Nădejde (1881-1885) și apoi a lui Vasile G. Morțun (1885-1891), avându-l ca mentor pe Constantin Dobrogeanu – Gherea.

Redactorii revistei au fost: Sofia Nădejde, Gheorghe Nădejde, Theodor Dimitrie Speranția, Constantin Mille.

 1882 (1/13): Statul român a răscumpărat calea ferată Cernavodă-Constanţa şi portul Constanţa, de la o companie engleză căreia Turcia i le concesionase în 1857 (la 10 decembrie 1882 se va forma o Direcţie pentru exploatarea căii ferate, cu sediul la Constanţa).

1891: A murit Mihail Kogalniceanu, om politic, istoric, scriitor si publicist român, orator apreciat; (n. 1817). 

Marele om politic român  se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.

 A jucat un rol important în Revoluția de la 1848, în lupta pentru Unirea Principatelor Române si mai tarziu in obtinerea independentei României.

Personalitate fascinantă a epocii moderne , Mihail Kogălniceanu s-a situat  în fruntea celor mai importanti  reprezentanți ai generației pașoptiste.

A  fost  prim-ministru și ministru de externe al României.

1902: A apărut revista românească de cultură, literatură şi artă  ”Luceafărul”.

A fost editată bilunar la Budapesta (1 iulie 1902–1 octombrie 1906), la Sibiu (15 octombrie 1906–3 decembrie 1911), săptămânal (1 ianuarie–15 noiembrie 1912) și din nou bilunar (16 noiembrie 1912–15 august 1914), lunar la București (1 ianuarie 1919–august-septembrie 1920) și la Sibiu (ianuarie-februarie-martie 1934–septembrie 1939). Din comitetul de redacție au făcut parte: Octavian Goga, Ioan Lupaș, Ioan Meitani, Dionise Stoica, Ioan Lăpădat, Vasile E. Moldovan, Sebastian Stanca, George Zărea.

Prestigioasa publicaţie a lansat doi dintre cei mai reputaţi scriitori de la începutul secolului: Octavian Goga şi Ion Agârbiceanu.

 Animată de tinerii universitari români din Budapesta: Al. Ciura, O. Goga şi O. C. Tăslăoanu, revista va apărea şi la Sibiu (1906 – 1914, bilunar; 1934-1939, lunar; serie nouă: 1941-1944) şi Bucureşti (1919-1920, lunar).

1906: A fost creată Comisia Generală a Sindicatelor din România.

Între 29 iunie–1 iulie 1906, la Galați a avut loc conferința sindicatelor și cercurilor socialiste și a fost înființată Comisia Generală a Sindicatelor din România (CGSR). A fost adoptat și statutul general al mișcării sindicale. În același an s-au pus bazele caselor de ajutor reciproc ale sindicatelor.

1908: Istoricul român Nicolae Iorga înființează Universitatea Populară de la Vălenii de Munte.

A fost începutul unei activități de propagandă cultural-politică   prin cursurile de vacanță „sau de vară”, o acțiune fiind sprijinită cu entuziasm de românii din toate provinciile istorice.  

La 11 iunie 1908, an care amintea aniversarea a șase decenii de la izbucnirea memorabilei revoluții muntene din 1848-1849, publicația lui N. Iorga „Neamul Romanesc” anunța că „mai mulți profesori au luat hotărârea de a ține cursuri de vacanță la Vălenii de Munte.

Astfel că, în ziua de 2 iulie 1908, ziua comemorării morții lui Ștefan cel Mare, încep cursurile Universității populare din Vălenii de Munte.

În ziarul „Neamul Românesc pentru popor”, numărul 18, din 1934, Nicolae Iorga reamintea scopul acestor cursuri:

„Am deschis aceste cursuri de vară cu scopul dublu de a trezi sufletul românesc de pretutindeni și de a schimba prin acest suflet chiar formele de stat în care trăia poporul nostru… Am fost un luptător pentru împlinirea granițelor, dar și pentru ridicarea sufletească a claselor oropsite.”

1920: Se înfiinţează la Sibiu, în România, Şcoala militară de ofiţeri activi de infanterie (inaugurată la 19 decembrie), în prezent poartă numele de Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”.

 Primul comandant al acesteia a fost colonelul Cristea Vasilescu, ofițer de stat major, veteran din primul război mondial.

1926 : S-a născut la Soroca, în Basarabia,  dizidentul anticomunist Gheorghe Ursu, m. 17 noiembrie 1985 în timpul detenției la penitenciarul din Calea Rahovei

Inginer constructor, poet, scriitor și disident. A debutat în literatură în cotidianul de orientare democratică Ecoul, în pagina literară realizată de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca și Ion Caraion cu un microeseu despre Jean de Meung (22 mai 1944) și altul despre Jules Verne (8 august 1944). A început să scrie un jurnal personal intim, în care a notat zilnic, pe tot parcursul vieții, impresii și evenimente politice, culturale, personale, etc. și care a însumat mii de pagini. A urmat Facultatea de Construcții a Politehnicii din București și a lucrat la Institutul de proiectări în construcții ISLGC. S-a înscris în PCR, dar repede dezamăgit de turnura evenimentelor politice, a devenit, prin atitudinea sa contestatară, un ins incomod.

În 1950 a fost exclus din partid pentru întrebările nonconformiste privind guvernarea comunistă și pentru prietenia cu „elementele reacționare„Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Camil Baciu, Noldi Bălănescu, Sergiu Huzum și Mioara Cremene, Gad Calmanovici, Alexandru Mirodan, Gelu Ionescu, pictorul George Tomaziu, etc. În anul 1970 i s-a publicat la editura Litera volumul de versuri Mereu Doi cu o prefață scrisă de Nina Cassian.

În urma confiscări jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA. Urmărit permanent de Securitate. A fost arestat pe 21 septembrie 1985, în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției.

1929: Apare Legea privind crearea Regiei Autonome a CFR, care urma să ia în exploatare şi în administrare, toate liniile de cale ferată din ţară.

1929: S-a născut la Husi, scriitorul Costache Olăreanu; (m. 23 septembrie 2000, Iasi).

1933: S-a născut La Darabani, jud. Botoșani , medicul neurochirurg Leon Dănăilă,  considerat unul dintre cei mai buni neurochirurgi din Europa, membru titular al Academiei Române din 2004.

El figurează printre cele 500 de genii ale secolului 21 (potrivit publicatiei “500 Greatest Geniuses of the 21st Century” editata de Institutul Biografic American).

A fost cel care a folosit primul în România, încă din 1981, microscopul operator, care a revoluţionat chirurgia vasculară, scăzând astfel mortalitatea în urma intervernţiilor chirurgicale pe creier de la peste 50% la 4%.

Are la activ peste 40.000 de intervenţii chirurgicale.

1935: A fost înfiinţată Academia de Medicină din România, al cărei fondator a fost dr. Daniel Danielopolu.

Foto: Daniel Danielopolu (n. 12/25 aprilie 1884, Bucureşti; d. 29 aprilie 1955, Bucureşti), medic, fiziolog şi farmacolog român, profesor universitar la facultatea de medicină din Bucureşti.

Instituţia, denumită în prezent Academia de Ştiinţe Medicale (ASM), a fost desființată în 1948 și reînființată în anul 1969.

1937: S-a născut scriitorul şi publicistul Olimpian Ungherea; (m. 2012).

 1938: S-a născut medicul Nicolae Ghilezan, autor al unor importante contribuţii în domeniul oncologiei clinice şi al tratamentului multidisciplinar al cancerului.

Este membru corespondent al Academiei Române din 2000.

1940 : Incidentul armat româno-sovietic de la Vicovu de Sus.

În contextul evacuării și cedării Basarabiei și a Bucovinei de Nord către statul sovietic, în urma ultimatumului din 26 iunie 1940, trupele sovietice de ocupație nu au respectat noua linie de frontieră impusă tot de ei, depășind-o și înaintând în adâncimea teritoriului.

Incidentul armat de la Vicovu de Sus a fost o acțiune militară individuală, desfășurată între 1–3 iulie, la nord de localitatea Vicovu de Sus pe șoseaua Ciudei–Vicov, de către Batalionul 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7 Infanterie, aflat sub comanda maiorului Valeriu Carp, împotriva trupelor sovietice care se apropiau de linia de demarcație impusă Regatului României prin ultimatumul din 26 iunie 1940.

Ca urmare a acestei acțiuni, a fost asigurată acoperirea zonei Gurii Putnei.

„De aici nu ne mai retragem, peste Putna nu se trece. Mergeți la unități și organizați-vă poziții de apărare, și dacă rușii mai înaintează un pas, din ordinul meu și pe a mea răspundere, deschideți focul” (Valeriu Carp, la 1 iulie 1940, conform memoriilor de război ale colonelui Ioan Ambrosă). În acest context dificil, șapte delegații sovietice au presat Batalionul 3 Infanterie să se retragă, ceea ce ar fi însemnat că accesul pe șoseaua care ducea spre România, să fie liber. Subunitatea, însă, a rezistat chiar pe noua graniță aflată la nord de Vicovul de Sus.

Astfel, conform unui raport oficial al Corpului 10 Armată semnat de generalul Constantinescu, batalionul comandat de către Carp a ocupat o poziție defensivă și a stopat înaintarea trupelor sovietice, precum și a formațiunilor de partizani. Deasemenea, conducătorii grupelor de partizani au fost capturați de soldații lui Carp și împușcați pe loc.

De abia la 4 iulie, Batalionul 3 Infanterie s-a repliat pe aliniamentul râului Suceava, pentru a face joncțiunea cu restul Regimentul 16 Infanterie, unitate care a preluat cu începere de la ora 16.00 a aceleiași zile, controlul podurilor și drumurilor din acel perimetru. Potrivit faptelor sale, ulterior maiorul Valeriu Carp a fost citat prin Ordin de zi, pe întreg Corpul 10 Armată.

  1941: S-a născut  poetul, criticul şi istoricul literar Ion Pop.

1946: S-a născut in localitatea Unguriu, judetul Buzau, actrita română de teatru si film Aimée Iacobescu.

Aimée Iacobescu s-a nascut de fapt pe 23 iunie 1946, dar in acte a fost declarata data nasterii 1 iulie.

Are un frate geaman, emigrat in Franta.A absolvit ca sefa promotiei din 1968, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucuresti. A fost distribuita din primul moment la Teatrul National.

Debutul in teatru a avut loc la varsta de 16 ani, cand a jucat in spectacolele Alizuna de Tina Ionescu Demetrian si Adam şi Eva de Aurel Baranga. O remarcase la un festival scolar de poezie regizorul Sica Alexandrescu.

A fost solicitata sa joace in mai multe filme: 

Rapirea fecioarelor, Bolondos Vakacio, Haiducii lui Saptecai, Zestrea domnitei Ralu, Saptamana nebunilor, serialul Tv in limba franceza Revolta Haiducilor, Dumbrava Minunata, Cuibul de viespi, serialul Tv Detectiv fara voie, serialul State de Romania: Student la Sorbona, in total 17 filme pana în anul 2009. 

1946 : A fost fondat Teatrul Muncitoresc CFR Giulești.

Și-a deschis porțile în septembrie 1946.Ulterior și-a schimbat numele în Teatrul Giulești și s-a mutat în 1974 în clădirea de pe Calea Victoriei – Complexul Comedia-Majestic. În 1990, a devenit Teatrul Odeon, la inițiativa regizorului Vlad Mugur, pe atunci directorul teatrului.

1946 – S-a născut Aimée Iacobescu

1947: S-a născut la Bacău, Dan Verona (numele la naştere: Neculai Creţu), poet, prozator şi traducător, realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română.

 A debutat în paginile revistei Ateneu (1965) și editorial în 1972, cu volumul Nopțile migratoare, pentru care a fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor și premiul revistei Luceafărul pentru poezie. A colaborat la Ateneu, Amfiteatru, Contemporanul, Luceafărul, România literară, Convorbiri literare, etc.

A publicat volume de poezie, proză și traduceri, scriind, de asemenea texte pentru cântecele unor compozitori de muzică folk și rock. Volume publicate: Zodia măslinului, Cartea runelor, Dați ordin să înflorească magnolia, Balada Vestitorului, Îngerii chilugi.

1948 : În Republica Populară Română s-a înființat Comisia de Stat a Planificării

Trecerea la o economie centralizată și necesitatea organizării principalelor sectoare economice, în conformitate cu obiectivele economice urmărite de regimului comunist, au determinat înființarea, potrivit Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 119/1 iulie 1948, a Comisiei de Stat a Planificării.

Aceasta a funcționat ca structură de sine stătătoare în subordinea Consiliului de Miniștri, având ca scop planificarea întregii economii românești. Potrivit actului de înființare, Comisia de Stat a Planificării avea următoarele atribuții: prezenta guvernului date și informații asupra economiei, indica disproporțiile existente între diferite ramuri industriale în ceea ce privește producția, distribuția și consumul, propunea soluții pentru înlăturarea acestora, întocmea planul național al economiei, coordona sectoarele economice în cadrul planului economiei naționale, cerceta planurile complementare prezentate de ministere și instituții, coordonându-le cu planul general, urmărea și controla executarea planului economiei naționale, coordona activitatea statistică și cea de planificare economică a ministerelor și instituțiilor de stat.

1951: S-a născut la Craiova, actorul român Dragoș Pâslaru.

A absolvit UNATC „I.L. Caragiale”. A jucat la Teatrul „Nottara” – a făcut un rol magistral în Karamazovii – și în filme:

 O lacrimă de fată, Concurs, Singur de cart, Drumeț în calea lupilor – rolul său cel mai cunoscut, Horia Sima, Șobolanii roșii, Balanța, Femeia în roșu, Fii cu ochii pe fericire, etc. 

După Revoluția din decembrie 1989, a protestat în Piața Universității, fiind bătut de mineri.

În același an, a părăsit lumea teatrului și s-a călugărit la Mănăstirea Frăsinei, Vâlcea, devenind fratele Vasile.

Ulterior, a devenit ieromonah cu numele de părintele Valerian. În prezent viețuiește la mănăstirea Pătrunsa.

În fața anchetatorilor care doreau să obțină de la el declarații care să ducă la arestarea celor vinovați de maltratarea sa, a răspuns:

„Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc și sufletul meu a iertat tot”.

 1954: A murit Alexandru Muşina, editor, eseist, publicist, poet şi profesor; (m. 2013).

 1960: S-a născut bas-baritonul Sever Barnea.

1963: A murit botanistul Ion Grinţescu, un om de ştiinţă care a a avut contribuţii remarcabile în cunoaşterea florei României, în fiziologia şi anatomia plantelor şi în studiul algelor; (n. 1874).

 1964: Prin Hotărârea nr. 482, s-a înfiinţat, la Bucureşti, studioul cinematografic „Animafilm”, specializat în producerea de filme artistice de animaţie, filme de publicitate şi diafilme.

Studioul a funcționat între 1964–1989 și a fost creat prin Hotărârea nr. 482/1964 privind înființarea Studioului cinematografic Animafilm-București, din echipa de animație a Studioului Cinematografic București, sub îndrumarea și controlul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă.

Studiourile cinematografice Sahia Film S.A., Rofilm S.A. şi Animafilm S.A. au fost preluate de Centrul Național al Cinematografiei (CNC), organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care îşi desfăşoară activitatea în subordinea Guvernului.

1968: România a semnat Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare, intrat în vigoare la data de 5 martie 1970.

  1972: A murit (la Paris) Basil Munteanu, istoric literar şi comparatist; redactor responsabil al revistei „Revue de littérature comparée”; a publicat, la Paris, o „Panoramă a literaturii române contemporane” pentru străinătate; membru corespondent al Academiei Române din 1939 (n. 1897).

1981: A murit fruntașul comunist român Aurel Vijoli (n. 12 februarie 1902, Telechi-Recea, Comitatul Făgăraș, azi Recea, județul Brașov), fost Guvernator al Băncii Naționale a României (1947 – 1948) și întâiul Președinte al „Băncii de Stat a Republicii Populare Române” (1948 – 1952), ministru de finanțe al României între 1957 – 1968.

Licențiat al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale și doctor în drept, Aurel Vijoli a fost angajat în BNR încă din august 1923.

1990: La Iaşi a avut loc ceremonia de instalare a Înalt Prea Sfinţiei Sale Daniel Ciobotea, în funcţia de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

1990: A murit economistul Victor Jinga, profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj, autorul monumentalei lucrări „Probleme fundamentale ale Transilvaniei”.

Pentru convingerile sale politice a fost întemniţat, între anii 1949 şi 1963, în închisorile comuniste; (n. 1901).

1991: La Praga a  avut loc ultima consfătuire a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, la care  s-a hotarat desfiintarea acesteia. 

La începutul anului 1990, în ciuda schimbărilor din ţările est-europene, URSS continua să existe, la fel ca şi Tratatul de la Varşovia.

Puţini europeni credeau că, în foarte scurt timp, URSS se va prăbuşi total, iar Tratatul de la Varşovia se va transforma într-o amintire.

În ţări precum Cehoslovacia ori Polonia, lideri vizionari ca Vaclav Havel ori Lech Walesa erau decişi să integreze cât mai rapid ţările pe care le conduceau în Occident.

În ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia au anunţat că se vor retrage din organizaţia militară până la 1 iulie al aceluiaşi an. Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie şi era clar că pactul era practic mort.

În România, preşedintele neocomunist, Ion Iliescu, după ce organizase primele mineriade, aştepta încă lumina care vine de la Răsărit.

După modelul sovietic, el ar fi vrut să experimenteze derivate ale noului socialism moscovit, care producea glastnost ori perestroika. Aşa poate fi explicat şi faptul că Ion Iliescu a fost singurul lider neocomunist care a semnat un tratat de bună vecinătate şi prietenie cu URSS, chiar în ajunul prăbuşirii Uniunii Sovietice.

În acea perioadă, foarte puţine voci, ca cea a lui Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Doina Cornea ori a Regelui Mihai vorbeau deschis despre necesitatea de a schimba total cursul politicii externe şi de a adera la NATO. 

Mulţi politicieni, proveniţi din PCR ori din Securitate, promovau ideea unei Românii neutre, care să fie un stat-tampon între Occident şi Rusia.

Pactul de la Varşovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1 iulie 1991.

1993: In Romania intră în vigoare Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA); guvernul condus de Nicolae Văcăroiu introduce taxa pe valoare adăugată (care înlocuieşte impozitul pe circulaţia mărfurilor) prin Ordonanţa 3/1992 (aprobată prin legea 130/1992).

Decizia a avut ca obiectiv alinierea fiscalităţii interne la practicile europene. Introducerea TVA a generat creşterea indicelui preţurilor de consum, dar a avut efect stimulativ asupra investiţiilor şi exporturilor.

 1998: A murit Dumitru Berciu, istoric şi arheolog; specialist în arheologie preistorică; membru de onoare al Academiei Române din 1997; (n. 1907).

1999: A fost înfiinţată Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA), serviciul de spionaj al Armatei Române.

Serviciul de spionaj al Armatei Române are ca principale atribuții asigurarea, obținerea, prelucrarea, verificarea, stocarea și valorificarea informațiilor și datelor referitoare la factorii de risc și amenințările interne și externe, militare și nonmilitare, care pot afecta securitatea națională în domeniul militar, coordonează aplicarea măsurilor contrainformative și cooperarea atât cu serviciile/structurile departamentale naționale și de informații, cât și cu cele ale statelor membre ale alianțelor, coalițiilor și organizațiilor internaționale la care România a fost parte și asigură securitatea informațiilor clasificate naționale, NATO și Uniunea Europeană la nivelul Ministerului Apărării.

  2000: România devine membru al Comisiei Europene pentru Turism, organizaţie ce are drept scop promovarea Europei ca destinaţie turistică pe pieţele de pe alte continente.

2002: A intrat în vigoare Statutul de la Roma (adoptat în 1998) al Curţii Penale Internaţionale (CPI), fiind creat astfel primul tribunal permanent însărcinat cu pedepsirea actelor de genocid, a crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război. Sediul CPI se află la Haga (Ţările de Jos).

Numărul Statelor Părţi la Statut este, de la 1 ianuarie 2011, de 114. România a semnat Statutul CPI la 7 iulie 1999 şi l-a ratificat prin Legea nr. 111 din 28 martie 2002. În prezent, ţara noastră se implică activ în activităţile politice şi de gestionare a Curţii care revin Statelor Părţi. România a deţinut două mandate în cadrul Biroului Adunării Statelor Părţi (2005-2007 şi 2008).

2004: Postul de radio România Tineret începe emisia doar pe internet, devenind un post experimental.

Directorul postului a fost numit actorul Florian Pittiş.

2005: Intră în circulaţie leul nou, urmând ca până la 31 decembrie 2006, leii vechi să circule în paralel cu cei noi.

Aceastaa fost a doua etapă a denominarii şi începând cu această dată 10.000 lei vechi vor fi preschimbaţi pentru un leu nou.

 2007: Debutul emisiei online al postului Radio România Muzical.

2007: Rutierul Dan Anghelache câștigă Turul României 2007. A fost prima victorie românească după 10 ani.

2008: De la 1 iulie 2008, în România s-a introdus obligativitatea pictogramelor pe pachetele de țigări, România devenind a doua țară din UE care aplică aceste reglementări, după Belgia .

2014: A decedat la Bucureşti, actorul Matei Alexandru; (n. 25.12.1927 la Goioasa, Bacău).

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția actorie, promoţia 1951.

Premii și distincții:

Premiul național la Concursul Tinerilor Actori pentru piesa „Steaguri pe tunuri”
Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, 2004
Premiul de creație, pentru rolul Sufleurul Smărăndache – „Căruța cu paiațe” de Mircea Ștefănescu, 1978
Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a, pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice, 1967
Premiul I pentru Interpretare la Concursul Tinerilor artiști din teatrele dramatice, 1957
Mențiune pentru realizarea rolului Adam – „Preludiu” la Decada dramaturgiei originale, 1956.

2015: România a preluat de la Republica Moldova, mandatul de Preşedinţie în Exerciţiu a Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN), precum şi pe cea a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre.

România deţinea coordonarea grupurilor de lucru pentru combaterea criminalităţii (2013-2015) şi protecţia mediului (2014-2016), iar din iulie 2015 a preluat şi coordonarea grupului de lucru privind transporturile.

Ţara noastră a exercitat al cincilea mandat al Preşedinţiei-în-Exerciţiu rotative a OCEMN în semestrul al II-lea al anului 2015.

2016: A decedat profesorul Ion Ianoşi (numele la naştere: Ioan-Maximilian Steinberger), scriitor, critic literar, eseist, estetician, filosof şi traducător, specialist în literatura şi filosofia rusă,  autor al unor importante studii interdisciplinare situate la intersecţia filosofiei cu literatura; (n. 1928).

A devenit membru de onoare al Academiei Române în 2001.

2018: În România și R.Moldova are loc Marșul Centenarului sau Marșul Centenarului Marii Uniri, o manifestare civică coordonată de o serie de organizații neguvernamentale din România și Republica Moldova, cunoscute sub denumirea colectivă de Alianța pentru Centenar.

Marșul Centenarului sau Marșul Centenarului Marii Uniri a fost o manifestație civică coordonată de o serie de organizații neguvernamentale din România și Republica Moldova, cunoscute sub denumirea colectivă de Alianța pentru Centenar. Marșul Centenarului a pornit din Alba Iulia, la 1 iulie 2018, iar destinația finală a fost Chișinăul, la 1 septembrie 2018, și a presupus traversarea Munților Carpați în trei zone diferite din România.

Participanții la acest marș, atât cetățeni din România cât și din Republica Moldova, au vizat 300 de orașe și sate din cele două state, cu parcurgerea la pas a locurilor semnificative pentru Marea Unire și Primul Război Mondial.

2019: România a predat Finlandei președinția semestrială rotativă a Consiliului Uniunii Europene (UE).

1 iulie este în România „Ziua Muzicilor Militare”

 

După aplicarea Regulamentului Organic din 1/13 iulie 1831, în structura noilor batalioane de „miliţii” ale Armatei permanente au intrat, începând slujba sub drapel, şi „ostaşii muzicanţi” (o fanfară era formată, conform prevederilor vremii, dintr-un tambur, 24 de muzicanţi şi opt toboşari).

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi ; Sfintii Cosma si Damian, doctorii fără de arginți

Sfantul Ierarh Leontie de la Rădăuţi s-a nascut la inceputul secolului al XIV-lea şi a intrat in monahism de tânăr, la Mănăstirea Bogdana din Radauți, primind numele Lavrentie.

Dupa o vreme se retrage in sihăstrie, unde a construit un schit ce avea sa-i poarte numele: “Schitul lui Lavrentie“.

Pravila pentru obstea de aici era urmatoarea: hrana o singura data in zi, la asfintitul soarelui, afara de sarbatori; somn de trei-patru ore pe noapte, iar de la miezul noptii pana dimineata – priveghere in biserica, dupa randuiala Sfantului Munte si traditia pustniceasca.

Pe locul unde a fost “Sihastria lui Lavrentie“, astazi se afla satul Laura, comuna Vicovul de Sus, din judetul Suceava.Potrivit unor istorici, Sfantul Leontie  ar fi ajuns chiar episcop la Radauti, in timpul domniei lui Alexandru Voda cel Bun, dar spre batranete s-a retras din scaunul episcopal. Zaharia Kopistenski, cel care ii scrie viata, il numeste “facator de minuni”.

Asa ne putem explica de ce in vechime strada de azi Bogdan Voda din Radauti, unde se afla si ctitoria domnitorului, se numea “Drumul Sfantului”.

Traditia spune ca a fost duhovnicul Sfantului Daniil Sihastru. A fost inmormantat in biserica de lemn a schitului, iar mai tarziu, datorita cinstirii sfintelor sale moaste de credinciosi, acestea au fost mutate in Catedrala din Radauti.

Prin anul 1639 o ceata de raufacatori a jefuit orasul Radauti. Traditia spune ca monahii, afland de venirea talharilor, au ascuns moastele Sfantului chiar sub locul unde erau depuse, in naos, in fata tabloului votiv al ctitorilor manastirii.

O serie de cercetari arheologice efectuate intre anii 1974-1977 a scos la iveala moastele sale. In anul 1991 ele au fost asezate intr-o racla spre a fi cinstite de credinciosi.

In sedinta sinodala din 20 iunie 1992 s-a hotarât canonizarea sa oficiala.

Praznuirea Sfantului Ierarh Leontie de la Radauti se face in fiecare an, pe 1 iulie.

SFINTII MUCENICI COSMA SI DAMIAN, DOCTORII CEI FARA DE ARGINȚI

La 1 iulie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Mucenici Doctori fără de arginți Cosma și Damian, cei din Roma.

Sunt denumiți „din Roma” deoarece aceștia au trăit în cetatea Romei. Mai sunt alți doi Sfinți Doctori fără de arginți Cosma și Damian care au trăit în Asia și sunt prăznuiți la 1 noiembrie. 
Acești Sfinți Doctori fără de arginți Cosma și Damian din Roma au trăit în zilele împăratului Carin. Din sinaxar aflăm că ei erau frați, iar după ce au deprins meșteșugul doctoriei au început să vindece atât oamenii, cât și animalele. Nu cereau în schimb bani sau alte bunuri de valoare, ci doar mărturisirea credinței față de Iisus Hristos.

Au urmat întocmai cuvintele Mântuitorului: „în dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10:8). Din cauza invidiei și a răutății oamenilor din cetate, care nu Îl aveau pe Hristos în inimile lor, au fost pârâți la împărat cum că ar face vindecări prin farmece. Ajunși în fața împăratului Carin, au fost amenințați cu fel și fel de chinuri.

Dar, în timp ce împăratul îi amenința, dintr-o dată obrazul lui s-a întors la spate. Cum Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, Sfinții Cosma și Damian l-au vindecat pe Carin prin puterea rugăciunii, după ce împăratul L-a mărturisit Domn pe Hristos.

Prin aceasta, nu doar trupul său a fost vindecat, ci și sufletul, căci s-a întors la Hristos cu toți cei ai casei sale. Pentru această minune, Carin i-a eliberat de îndată pe Sfinții Cosma și Damian, trimițându-i cu cinste la locul lor. După o vreme, dascălul lor, care îi învățase meșteșugul doctoriei, a început să îi invidieze în inima lui, așa că i-a luat și s-a urcat cu dânșii într-un munte, făcându-se că merge să culeagă ierburi de leac. Și, acolo, năpustindu-se asupra lor, i-a ucis cu pietre.

CITIȚI ȘI:

O ISTORIE A ZILEI DE 1 IULIE. VIDEO

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md;
10. agerpres.ro.;
11. CreștinOrtodox.ro;
12. Cinemagia.ro.

27 august 1989 – Documentul final al Marii Adunări Naţionale din Moldova ocupată de sovietici

În 27 august 1989 a avut loc la Chişinău cea mai mare demonstraţie din istoria Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti.

750000 de cetăţeni ai Basarabiei – după aprecierea săptămînalului „Literatura şi Arta” din 31 august 1989, care numea această manifestaţie „Marea Adunare Naţională” – s-au adunat în centrul Chişinăului pentru a cere Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, care urma să-şi înceapă sesiunea în 29 august, adoptarea legii despre proclamarea limbii moldoveneşti ca limbă de stat a republicii, recunoaşterea identităţii acesteia cu limba română şi trecerea la alfabetul latin.

A fost un tur de forţă a mişcării naţionale moldoveneşti, dacă ţinem seama că întreaga populaţie a Republicii era puţin peste 4 milioane de persoane.

„Marea Adunare Naţională” de la Chişinău s-a desfăşurat într-un climat tensionat. Cu puţin timp înainte izbucniseră greve în mai multe întreprinderi din Chişinău, Bălţi, Tiraspol, Tighina, Rîbniţa şi alte oraşe, pentru a protesta împotriva declarării limbii moldoveneşti ca limbă oficială şi a cere ca acelaşi statut de limbă oficială să fie dat şi limbii ruse.

În multe întreprinderi industriale moldovenii erau minoritari (oraşele Republicii Moldova crescuseră demografic în mare parte cu populaţie venită din alte părţi ale URSS; doar la sate se păstrase un mediu socio-lingvistic moldovenesc), iar în funcţii de conducere proporţia ruşilor şi ucrainenilor era încă mai mare decît printre muncitorii de rînd. Deseori, aceste greve erau nu numai susţinute ci chiar instigate de conducerea întreprinderilor.

Textul documentului prezentat participanților la Marea Adinare Națională de la Chișinău a fost următorul:

Întrunită pentru întâia oară în istoria postbelică a poporului nostru, la un moment de răscruce al Istoriei, când politica de democratizare şi transparenţă au creat condiţii prielnice pentru o exprimare liberă a dezideratelor şi voinţei popoarelor, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ a Moldovei declară:

În decurs de veacuri, în Istoria sa de o măreţie şi un tragism fără asemănare în această parte a Europei, înfruntând numeroase invazii, suportând împărţiri imperiale şi imperialiste, poporul nostru a tins totdeauna spre suveranitate statală, libertate naţională şi progres. Vieţuind de milenii aici, românii moldoveni sunt, împreună cu românii din Muntenia şi Transilvania, descendenţi ai geto-dacilor romanizaţi.

Organizaţiile statale întemeiate în evul mediu pe întreg teritoriul de raspândire a românilor în Transilvania, Muntenia şi Moldova, au fost supuse, pe parcursul secolelor, diferitor atacuri expansioniste din partea vecinilor mai puternici.

În 1775, Imperiul Habsburgic rupe din trupul Statului Moldovenesc partea de nord, pe care o numeşte Bucovina. În 1812 Imperiul Rus anexează în mod nelegitim ţinutul dintre Prut şi Nistru, asupra căruia extinde în mod artificial denumirea de Basarabia.

Consolidarea conştiinţei de neam a avut drept consecinţă unirea în 1859 a principatelor Moldova şi Muntenia într-un singur stat — România. Românii din Basarabia, aflaţi sub ocupaţia Imperiului Ţarist, şi-au căpătat statalitatea şi suveranitatea abia în decembrie 1917 prin formarea Republicii (Democratice) Moldoveneşti.

La 27 martie 1918, în conformitate cu dreptul popoarelor la autodeterminare proclamat de Rusia Sovietică şi ţinând cont de noile realităţi istorice — crearea Ucrainei independente, guvernul Republicii Populare (Democratice) Moldoveneşti, Sfatul Ţării, decide prin vot unirea Basarabiei cu România. În acelaşi an se unesc cu România Bucovina şi Transilvania, aflate până la acea vreme în supuşenia Imperiului Austro-Ungar.

În urma tranzacţiei dintre Stalin şi Hitler din august 1939, la 28 iunie 1940 Basarabia şi nordul Bucovinei (care nu aparţinuse niciodată Rusiei sau Ucrainei) sunt încorporate forţat în componenţa URSS Organizarea la 2 august 1940 a RSS Moldoveneşti n-a fost un act al înfăptuirii drepturilor fireşti ale poporului nostru la suveranitate, dat fiind faptul că prerogativa deciziilor politice, economice, sociale şi culturale a aparţinut şi continuă să aparţină organelor centrale.

În hotarele RSSM n-au fost incluse nordul Bucovinei, judeţele Hotin, Ismail, Chilia şi Cetatea Albă, ce aparţinuseră Moldovei anexate, ele fiind în mod nelegitim transmise RSS Ucrainene.

În consens cu politica de democratizare şi de instaurare a unor relaţii echitabile între naţiuni şi în conformitate cu dreptul inalienabil al fiecărui popor de a-şi determina de sinestătător soarta sa, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ hotărăşte:

1. Suveranitatea naţional-statală a RSSM trebuie să fie realizată pe deplin. În acest scop e necesar să fie elaborată şi discutată de întregul popor o nouă Constituţie a republicii, care ar fixa şi garanta în prevederile ei principiile suveranităţii:

• dreptul inalienabil al republicii de a fi stăpân şi de a se folosi de întreaga sa avuţie naţională: pământul, apele, aerul, resursele naturale, valorile financiare şi alte resurse aflate pe teritoriul ei;
• pe teritoriul RSSM să acţioneze doar legile adoptate sau rectificate de Sovietul Suprem al republicii;
• în vederea îmbunătăţirii continue a condiţiilor de trai ale populaţiei, depăşirii crizei ecologice, RSSM să-şi dirijeze de sine stătător complexul social, economic, formarea bugetului, finanţelor, creditul bănesc, conducerea comerţului, politica vamală şi de impozite;
• activitatea economică a tuturor întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor, inclusiv cele unionale, aflate pe teritoriul republicii să fie reglementată de legislaţia RSSM;
• de competenţa RSSM ţine asigurarea securităţii statului, menţinerea ordinii publice, relaţiile cu străinătatea, reprezentanţa în organizaţiile internaţionale, organizarea serviciului militar, activitatea în domeniile de ştiinţă, cultură, învăţământ, ecologie ş.a.;
• RSSM reglementează migraţia, în care scop e prevăzută cetăţenia republicii, asigurarea tuturor drepturilor şi libertăţilor politice şi sociale acestor cetăţeni;
• limbii naţiunii care dă denumirea republicii i se acordă statutul de limbă de stat.

RSSM îşi rezervă dreptul de a ieşi din componenţa URSS. Acest drept este realizat pe baza voinţei poporului, în conformitate cu prevederile Constituţiei republicii.

2. Suveranitatea statului şi a poporului înseamnă şi dreptul la istorie, în care scop e necesar:

• să fie reevaluată şi oglindită în lumina adevărului istoria poporului nostru, din cele mai vechi timpuri până astăzi;
• să fie restabilite: numele istoric al poporului nostru, pe care el l-a purtat de-a lungul veacurilor — drept care ne stau mărturie cronicile şi letopiseţele, documentele istorice din perioada modernă şi contemporană, cât şi mărturiile clasicilor marxism-leninismului — numele de ROMÂN şi denumirea limbii lui — LIMBA ROMÂNĂ;
• să fie repuse în drepturile lor însemnele naţionale ale poporului nostru: drapelul tricolor (albastru — galben — roşu) şi stema istorică a Moldovei (capul de zimbru, cu streaua, cuprinsă între coarne, soarele de partea dreaptă şi luna — la stânga);
• să se revină la tradiţiile şi obiceiurile neamului nostru, la sărbătorile lui naţionale şi la formele tradiţionale de manifestare a voinţei poporului în momentele de răscruce ale istoriei — MARILE ADUNĂRI NAŢIONALE, statornicite la noi începând cu Adunarea din CÂMPIA DREPTĂŢII în 1457, când ţara l-a legiferat la domnie pe Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Originea şi trecutul comun, unitatea lingvistică şi culturală ale populaţiei din RSR şi RSSM determină necesitatea unor înlesniri suplimentare pentru cetăţenii RSR şi RSSM în vederea garantării liberei treceri a frontierelor de stat, îndeosebi în zilele de sărbătorire în ambele republici a evenimentelor şi personalităţilor istorice şi culturale comune. În scopul facilitării contactelor culturale e imperios necesar să se intervină pe lângă guvernul R.S.R. în vederea deschiderii consulatului RSR în RSSM şi al RSSM în R.S.R.

Nu există drept la istorie fără restabilirea dreptăţii istorice. În acest scop guvernul RSSM de comun acord cu guvernul Ucrainei trebuie să purceadă la examinarea problemei retrocedării RSS Moldoveneşti a teritoriilor incluse în mod nelegitim în componenţa RSS Ucrainene în 1940.

Un stat şi un popor suveran nu sunt în drept să-i lase în voia soartei pe conaţionalii care, în urma unei politici migraţioniste aberante, în urma unei politici de deznaţionalizare constantă promovate în timpul stalinismului şi al stagnării, s-au stabilit cu traiul în diverse regiuni ale URSS, fiind astăzi lipsiţi de condiţiile cele mai elementare de dezvoltare a culturii lor naţionale. În acest scop e necesar ca guvernul republicii:

• să determine şi să cerceteze sub toate aspectele raioanele şi localităţile situate în afara graniţelor RSSM, locuite compact de moldoveni, iar rezultatele acestor investigaţii să fie date publicităţii;
• să determine ajutorul material şi spiritual, de care au nevoie moldovenii din afara republicii pentru a se menţine ca entitate naţională;
• să intervină pe lângă organele de resort în vederea asigurării populaţiei moldoveneşti în afara hotarelor RSSM cu grădiniţe, şcoli, cluburi, publicaţii în limba maternă;
• să creeze toate condiţiile necesare care ar garanta repatrierea tuturor moldovenilor basarabeni şi a urmaşilor lor care manifestă o atare dorinţă, asigurându-li-se dreptul prioritar de a se stabili cu traiul în localităţile Moldovei. De aceste înlesniri trebuie să se bucure şi moldovenii basarabeni care locuiesc în afara URSS, şi reprezentanţii altor grupuri etnice, originari din Basarabia.

3. Un stat suveran şi democratic nu-şi poate organiza în mod normal viaţa social-politică fără adoptarea unei legi cu privire la alegeri care ar asigura:

• dreptul tuturor formaţiunilor obşteşti, colectivelor de muncă, adunărilor alegătorilor la locul de trai de a-şi propune propriii lor candidaţi;
• drepturi egale pentru toţi cetăţenii republicii, indiferent de locul de trai, de apartenenţa lor la vreo organizaţie obştească sau socialpolitică. Dreptul de a alege aparţine numai cetăţenilor în baza circumscripţiilor electorale. Alegerile au loc pe baza dreptului de vot universal, egal, direct şi secret. Numai respectarea acestor principii democratice ar permite formarea unui parlament democratic la alegerile viitoare.

4. Recunoscând contribuţia esenţială a Bisericii în opera de edificare a culturii naţionale, în procesul de educare şi perpetuare a preceptelor morale sănătoase, în purificarea şi desăvârşirea spirituală a omului, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ se exprimă hotărât pentru înfăptuirea cât mai grabnică a autonomiei Bisericii Moldoveneşti şi crearea condiţiilor pentru pregătirea cadrelor naţionale în biserică, lucru fără de care suveranitatea statală şi naţională n-ar fi deplină.

5. Suveranitatea naţional-statală a RSSM presupune crearea condiţiilor pentru înfăptuirea autonomiei culturale a populaţiei găgăuze şi garantarea tuturor drepturilor concetăţenilor de alte naţionalităţi pentru libera lor afirmare etnoculturală.

Numai înfăptuirea până la capăt, prin cuget şi conştiinţă curată a năzuinţelor poporului nostru spre suveranitate, libertate naţională şi progres, va crea condiţii pentru lichidarea completă a urmărilor stalinismului şi a stagnării, pentru curmarea nedreptăţilor care s-au săvârşit în decurs de veacuri pe acest multpătimit pământ al Basarabiei. Numai astfel se va putea instaura aici un climat favorabil de convieţuire în prietenie şi colaborare a reprezentanţilor tuturor naţiunilor şi naţionalităţilor, care în virtutea vremurilor s-au stabilit aici.

Această clipă grea şi măreaţă a venit prin însăşi voinţa de fier a istoriei, care e de neînlăturat. Ea cere să ne ridicăm la înălţimea problemelor pe care le-a pus, să ne pătrundem de importanţa lor, şi luminaţi de propriile noastre conştiinţe să purcedem la realizarea lor în numele copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri.

Trăiască statul naţional independent şi suveran — singura chezăşie a unui viitor sigur şi demn al neamului nostru!

Frontul Popular din Moldova, 27 august 1989, Chișinău prin https://foaienationala.ro și https://mariusmioc.wordpress.com.