CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 28 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 28 iunie în istoria noastră

1358: Ludovic I de Anjou, regele Ungariei(n. 5 martie 1326, Visegrád, Pesta, Ungaria – d. 10 septembrie 1382, Trnava, Trnavský kraj, Slovacia), acordă negustorilor braşoveni liberă trecere pentru negoţul lor cu Ţara Românească în care menționa  să puteți trece slobod și netulburat cu mărfurile voastre și orice fel de lucruri, între Buzău și Prahova, adică din locul în care se varsă în Dunăre rîul numit Ialomița (Iloncha) pînă în locul unde se varsă, de asemenea, în Dunăre rîul numit Siret, și să nu vă poată opri nimeni pe nedrept în această trecere a voastră“.

Suzeranitatea lui Ludovic I al Ungariei asupra Valahiei • Buna Ziua Iasi •  BZI.ro

Este primul privilegiu comercial cunoscut în spațiul românesc, acordat negustorilor braşoveni pentru Muntenia.

Documentul confirma existenţa drumului comercial care pornea din Transilvania spre teritoriul cuprins între râurile Prahova şi Buzău, pînă unde se vărsa Siretul.

Se presupune că acest drum este unul dintre cele mai vechi drumuri comerciale care legau Transilvania de Muntenia. Istoricul Vasile Pârvan, îl numește Drumul mare de plai și apreciază că e „o cale străveche pe care s-au scurs cu circa șapte secole după Hristos locuitori din ambele părți ale Carpaților“. În Țara Bârsei și Muntenia, ruta se numea Drumul Brăilei, în schimb, în porturile dunărene i se spunea Drumul Brașovului și reprezenta porțiunea finală a marelui drum continental ce lega Buda de Dunăre și Marea Neagră.

Privilegiul din 1358 pomenește și care era ruta acestui drum: Brașov–Rucăr–Cîmpulung–Tîrgoviște–Gura Ialomiței–Brăila. Altă variantă era: Brașov–Timișul de Jos–Predeal–Valea Prahovei–Valea Ialomiței–Brăila. Aceste axe principale aveau ca deviație secundară Drumul Teleajenului, denumit de istoricul Cezar Popescu Drumul cel mare al Brașovului: Calea Zizinului–Tabla Buții–Vălenii de Munte–Bucov–Gherghița–Orașul de Floci–Brăila


1529: A decedat Maria, prima soție a voievodului moldovean Petru Rareș; (? – 28 iunie 1529, Suceava)

A fost înmormântată la Mănăstirea Putna. Pe piatra sa tombală este scris:„Binecredinciosul și iubitorul de Hristos Io Petru Voievod, Domnul Țării Moldovei, a înfrumusețat acest mormânt Doamnei sale Maria, care s-a mutat la veșnicele locașuri, veșnica ei pomenire, în anul 7037 (= 1529), luna iunie 28 de zile”.

1581: A ieșit de sub tipar „Evanghelia cu învățătură” sau „Cazania”, ultima și cea mai de seamă carte tiparită de diaconul Coresi.

Imagini pentru Diaconul Coresi photos

Diaconul Coresi

Este o tâlcuire, o ex­plicare a Evangheliilor din duminicile si sarbatorile de peste tot anul, incepand cu Duminica Vamesului si a Fariseului pana la Duminica a 32-a dupa Rusalii.

Lipsesc Cazaniile la Duminica Ortodoxiei si inca cinci du­minici.

Textele evangheliilor sunt cele tiparite in Tetraevanghelul din 1561. Talcuirea textelor evanghelice s-au facut de doi preoti ortodocsi de la bi­serica Sf. Nicolae Schei din Brasov, Iane si Mihai.

Coresi n-a fost un simplu tipograf, ci si un traducator, ca dovada este efortul sau de a reda limbii textelor maramuresene o forma literara clara si inteleasa de toti romanii, inlaturand regiona­lismele si neologismele cu care erau incarcate si mai ales de fonetismul lor greoi, rotacizant.

A fost ultima și cea mai de seamă carte românească tipărită de diaconul Coresi.

1581 Evanghelia cu învățătură - Cazania lui Coresi, pag.1

Din această scriere, care a avut o largă circulație în epoca veche, s-au păstrat nouă exemplare; foto:Tipărituri vechi românești

Coresi contribuie si la indreptarea ortografiei limbii romane, prin faptul ca a stabilit si a introdus reguli de despărțire a cuvintelor, făcând scrisul mai inteles si mai usor de răspândit, nu numai prin carti dar si prin acte si documente atat de necesare, mai ales in cancelariile domnesti. 

1686: S-a încheiat la Viena Tratatul Hallerian în urma căruia Transilvania a intrat sub protecția Austriei, care l-a recunoscut ca principe pe Mihai Apafi al II-lea. Eforturile diplomatice ale Vienei pentru ocuparea Transilvaniei au început în primăvara anului 1685, cu misiunea iezuitului Antide Dunod, însărcinat să realizeze o alianță antiotomană între Transilvania și Țara Românească, sub protecția împăratului. Întâmpinat cu reticență de nobilimea transilvăneană, care a înțeles adevăratul scop al lui Dunod, iezuitul a fost forțat să spună cât se poate de clar scopul misiunii sale: „Nolentes volentes, proteget vos Sua Majestas” (Vreți nu vreți, veți fi protejați de Maiestatea Sa).

1686 Harta Transilvaniei la 1635
Harta Transilvaniei la 1635

Principele Transilvaniei, Mihail Apafi, a încercat să contrabalanseze ofensiva Vienei prin păstrarea relațiilor cu Poarta și prin încheierea unei alianțe cu Țara Românească. Nemulțumiți de mersul anevoios al negocierilor, în toamna anului 1685, austriecii au trimis primele trupe pe teritoriul Transilvaniei, iar Dunod i-a cerut dietei de la Alba Iulia să rupă toate legăturile cu turcii și polonezii.

În anul următor, o nouă armată imperială a pătruns pe teritoriul Transilvaniei și a învins trupele trimise să o oprească. În aceste condiții, reprezentanții stărilor din Transilvania au semnat Tratatul Hallerian (după numele diplomatului austriac care a impus termenii tratativelor), prin care provincia a fost silită să accepte protecția împăratului austriac și să îi cedeze acestuia cetățile Chioar, Hust, Gurghiu și Brașov.

Tratatul cuprindea 21 de prevederi. Primul punct preciza că împăratul a luat Transilvania sub protecția sa, locuitorii obligându-se să lupte cu imperialii contra otomanilor. Al doilea punct prevedea că teritoriile luate de la otomani urmau să revină celor care le ocupau. Prin punctul 19 se impuneau garnizoane imperiale la Deva și Cluj, drept garanție pentru respectarea tratatului prin care vechile legături cu Poarta erau înlocuite cu suzeranitatea împăratului de la Viena.

1835: (28 iunie 1835, stil nou /16 iunie 1835, stil vechi) se inaugurează la Iaşi, in Principatul  Moldova, prima instituție de învățămînt superior din principatele române – Academia Mihăileană.

Aici se ţineau cursuri de istorie, drept, chimie, matematică şi de arhitectură.

1837: S-a născut Petre P. Carp, publicist, cronicar literar şi dramatic, traducător şi om politic conservator; de mai multe ori ministru şi prim-ministru (1900-1901 şi 1910-1912); unul dintre întemeietorii societăţii literare ieşene „Junimea”; (m. 1919). NOTĂ: Mai multe surse menţionează ca dată a naşterii 29 iunie 1837

1848: În timpul revoluției pașoptiste din Muntenia și Moldova, trupele ruseşti ocupă Iaşiul.

Guvernul provizoriu muntean părăseşte în grabă Bucureştiul, refugiindu-se la Rucăr, in Transilvania.

După ce a ocupat Iașul, Rusia a cerut oficial intervenția Imperiului otoman, care l-a trimis în Muntenia pe Soliman pașa cu o armată. Forțele contrarevoluționare au răspândit zvonul că și armata țaristă intrase în Muntenia. Guvernul provizoriu a părăsit în grabă Bucureștiul, retrăgându-se la Târgoviște.

 1871: S-a născut la București, Ion D. Berindei, renumit arhitect şi urbanist ; (m. 29 septembrie 1928, București).

1871-1928 Ion D. Berindey

A frecventat pentru scurtă vreme cursurile Școlii de poduri și șosele, apoi a continuat la Paris, unde a frecventat cursurile arhitectului Duray. A urmat Școala Națională Superioară de Arte Frumoase, Secția de Arhitectură, avându-i profesori pe Charles Girault, Honoré Daumet, Pierre Esquié (1889–1897). Cu diploma de arhitect oferită de guvernul francez, s-a întors în țară, în același an și a devenit unul din promotorii proeminenți ai stilului arhitectural neo-românesc

A fost arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Ministerului Afacerilor Interne, a fost ales vicepreședinte al Societății Arhitecților din București, i-a fost încredințată direcțiunea Expoziției Generale Române din 1906, fiind numit inspector general al lucrărilor din Câmpul Filaretului, când a fost înființat și Parcul Carol I. Pentru Expoziția Generală Română din 1906, a proiectat Pavilionul Casei Staadecker și Pavilionul Comisiunii Europene a Dunării. Numeroase clădiri de patrimoniu din București au fost proiectate de Berindey, care a fost unul dintre cei mai prolifici și faimoși arhitecți români din prima jumătate a secolului al 20-lea: Palatul Culturii din Iași, Palatul Cantacuzino, actualul Muzeu Național „George Enescu”, Casa Assan din Piața Lahovary, Casa Ion Kalinderu, Vila Amiral Vasile Urseanu, acum Observatorul Astronomic, Hipodromul de la Băneasa, etc.

1873: A decedat Andrei Şaguna, patriot român transilvănean, mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române; (n. 20 ianuarie 1808).

In ziua de 21 iulie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea mitropoliţilor Transilvaniei, Andrei Şaguna (30 noiembrie) şi Simion Ştefan (24 aprilie).

1883: Mihai Eminescu este arestat la baia publica Mitrașevschi și internat la spitalul doctorului Alexandru A. Suțu, unde a fost diagnosticat cu tulburări mintale severe.

Lui Mihai Eminescu i s-a pus diagnosticul de nebun în vara lui 1883 pentru că încurca planurile secrete de alianță ale României cu Austro-Ungaria și Germania.

Mai potoliți-l pe Eminescu!” Acesta a fost mesajul junimistului P.P. Carp, pe care îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, Titu Maiorescu.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianță (Austro-Ungaria, Germania si Italia), care a fost incheiat pe 18/30 octombrie 1883.

Eminescu trebuia eliminat din presă și viața politică și culturală a țării.

1888 : S-a născut la Bacău, generalul român Paul Teodorescu, fost ministru al aerului și marinei, membru titular (din 1936) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1938) al Academiei Române; d.17 ianuarie 1981, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Vâlcea.

1888-1981 Paul Teodorescu

A urmat Școala de Infanterie și Academia Militară Saint-Cyr din Franța, unde a fost coleg cu Charles de Gaulle. Arhivele rețin faptul că geniul militar, care avea să fie viitorul lider al Franței, a fost întrecut la studii doar de românul Paul Teodorescu. A fost, pe rând sublocotenent (1908), locotenent, căpitan, maior, locotenent-colonel, colonel, general de brigadă, general de divizie (1940).

A fost comandant al Academiei Militare din București, Subsecretar de Stat la Ministerul Apărării Naționale, Ministrul Aerului, Marină în patru guverne consecutive, atașat militar la Lisabona, Madrid și Londra, dar și posesor al brevetului nr. 50 de ascensiune pe Mont Blanc.

A fost distins cu titlul de membru al Legiunii de onoare din Franța.

Deposedat de regimul comunist de casa din Domenii, după o decadă de muncă silnică la Canal, a trăit până spre sfârșitul anilor ’60 într-un subsol, ajutat de familie și de pensia fostei sale guvernante. Pregătindu-și în 1968 vizita în România, Președintele De Gaulle a cerut să-și vadă fostul coleg.

În câteva zile regimul i-a repartizat Generalului Teodorescu un apartament în Drumul Taberei și i-a instituit o pensie…

1912:  S-a născut dirijorul român Sergiu Celibidache; ( m . 14 august 1996  la Neuville-sur-Essonne, Loiret, Franţa).

Imagini pentru celibidache photos

Sergiu Celibidache s-a stabilit in Franta si a fost unul dintre cei mai renumiti dirijori ai vremii sale. A fost director muzical general al orașului München și dirijor permanent al orchestrei filarmonice din München, care, sub bagheta sa, a devenit una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.

A fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert.

Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri. A fost autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite.

 A dirijat pe toate marile scene ale lumii. A fost director al mai multor orchestre de prestigiu: Berlin (1945-1950), Stockholm (1962-1971), Stuttgart (1972-1982) şi München (1979-1996); membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1992.

 1912: S-a născut la Domnești, județul Argeș, Elisabeta Rizea, eroină a luptei anticomuniste din România; (d. 6 octombrie 2003).

A ispășit 13 ani de temniță grea pentru că a sprijinit activ aşa zisa „Bandă Teroristă” Arsenescu – Arnăuțoiu.

„Bandiții” erau de fapt eroii rezistenței anticomuniste din Munții Făgărașului.

S-a alaturat rezistentei si  a aprovizionat timp de 4 ani  luptatorii din munti cu mancare si bani. A fost supusa dupa arestare la torturi şi ani buni de închisoare.

Condamnată la 7 ani de inchisoare. In faimoasa inchisoare de la Piteşti, Elisabeta Rizea a fost pusa in lanţuri şi inchisă într-o celulă de maxima securitate.

Eliberată în primavara anului 1958, Elisabeta a continuat sa ia legatura cu luptătorii din Rezistenta prin intermediul unei „căsuţe poştale”  ascunsă în scorbura unui copac din Valea Morii.

Când conducatorul rezistenţei anti-comuniste, Gheorghe Arsenescu a fost arestat în 1961, Elisabeta Rizea a fost arestata din nou şi sentinţa i-a fost prelungita cu încă 25 de ani.

A fost transferată la inchisoarea Mislea, inchisoarea centrala a femeilor – deţinute politic, unde a stat inchisă alaturi de doamna Ion Mihalache si de zeci de femei luptătoare anticomuniste. In termenii amnistiei generale, Rizea a fost eliberată din inchisoare în 1964.

Timp de aproape 30 de ani a fost ţinută sub supravegherea strictă a organelor Securităţii comuniste.

Era chemata permanent la interogatorii si impreuna cu sotul sau fiind considerati “duşmani ai poporului”.

1913:  La 16 – 28 iunie are loc Conferinţa de pace de la Bucureşti, prin care s-a încheiat Al Doilea Război Balcanic.

Prin tratatul semnat la această conferinţă, României i-a revenit partea din sudul Dobrogei (judeţele Durostor şi Caliacra – „Cadrilaterul“).

 1919: A fost încheiat Tratatul de pace de la Versailles, între Puterile Aliate şi Germania.

Tratatul de pace cu Germania a fost semnat de reprezentanţii României  I.I.C. Brătianu şi Constantin Coandă.

Tratatul de la Versailles 28 iunie 1919 – Muzeul Virtual al Unirii
1919 Semnarea Tratatului de la Versailles

A fost un tratat de pace rezultat din negocierile de 6 luni purtate la Conferința de Pace de la Paris din 1919, care a dus la încheierea oficială a Primului Război Mondial între forțele Aliaților (Franța, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia, România, Serbia, Cehoslovacia) și cele ale Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria). Tratatul este urmarea armistițiului semnat la 11 noiembrie 1918, în pădurea din Compiègne, ce a pus punct luptelor, fiind semnat la 28 iunie 1919.

Tratatul a fost ratificat de către Liga Națiunilor la 10 ianuarie 1920, iar de România la 14 septembrie 1920.Privitor la România, Tratatul prevedea încetarea tuturor drepturilor, titlurilor, privilegiilor de orice natură asupra cablului Constanța–Istanbul, care a intrat în posesia României.

Germania era obligată să renunțe la Tratatul de la București din 24 aprilie/7 mai 1918. În problema Dunării, Tratatul prevedea menținerea Comisiei Europene a Dunării și înființarea pentru traseul Brăila–Delta Dunării până la Marea Neagră a unei Comisii Internaționale a Dunării.

1919: S-a născut Ion D. Sîrbu (numele la naştere: Sîrbu Desideriu), prozator, dramaturg, scenarist şi eseist; membru fondator al Cercului literar de la Sibiu (1945).

A fost arestat în septembrie 1957 pentru refuzul de a denunţa autorităţilor comuniste opozanţii regimului  şi condamnat la şapte ani de închisoare; (m. 1989).

1919: S-a născut la Petrila, Hunedoara, în familia unui miner, filosoful, prozatorul, eseistul și dramaturgul  I.D. Sîrbu (Sîrbu Desideriu) ; d. 17 septembrie 1989 Craiova.

1919-1989 I.D. Sîrbu

A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj. În anii ’40 a activat în Cercul Literar de la Sibiu, ca membru fondator, iar în 1947, a devenit cel mai tânăr conferențiar universitar din țară, dar a fost scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl considera un „filosof cu idei reacționare

. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, poetul filosof  Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat. A fost profesor în învățământul liceal, redactor la revista Teatru, apoi la Revista de pedagogie în București.

Datorită unei presupuse colaborări cu revoluționarii maghiari în 1956, a fost arestat și condamnat politic la șapte ani de închisoare. Din 1964, i s-a stabilit domiciliul obligatoriu la Craiova; s-a angajat secretar literar la Teatrul Național, sub supravegherea Securității locale și centrale. A publicat, după o lungă perioadă de interdicție, piese de teatru: La o piatră de hotarArca bunei speranțeÎntoarcerea tatălui risipitorSâmbăta amăgirilorA doua față a medaliei; povestiri: Șoarecele B. și alte povestiriPovestiri Petrilene și două romane pentru copii. Dupa 1989 cărțile sale au provocat o adevărată emoție în rândul intelectualilor români și au constituit exemple de literatură de sertar.

Un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soția, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul Adio Europa. Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, pare a fi modelat în parte după I.D. Sîrbu. S-au publicat postum romanele: Adio, Europa! – un roman alegoric, De ce plânge mama? – roman pentru copii, Dansul ursului – roman pentru copii și bătrâni, Lupul și catedrala – roman distopic.

  1923: A fost adoptată Legea asupra proprietăţii literare şi artistice, care proclama principiul respectării şi garantării proprietăţii creaţiilor intelectuale.

1928: (28 iunie-7 iulie). Are loc la Ciuguev, lîngă Harkov, U.R.S.S., Congresul al IV-lea al Partidului Comunist Român.

Membrii Congresului îl desemnează ca secretar general (1928-1931) pe Vitali Holestenko (alias Barbu), membru al Partidului Comunist Ucrainean. Congresul a pecetluit triumful nucleului stalinist din partidul comunist.

1928 Congresul al IV-lea PCR

 În anul 1923, Partidul Comunist și-a însușit teza Cominformului în problema națională și a dreptului la autodeterminare, adoptând o rezoluție sugerată de Buharin, care a rămas în vigoare în întreaga epocă interbelică; conform acestei rezoluții, adoptate în timpul când secretar general era Gheorghe Cristescu, România era declarată un stat multinațional, „o creație artificială a imperialismului apusean”.

Ca urmare, rezoluțiile partidului comunist au menționat continuu dreptul națiunilor conlocuitoare la autodeterminare „până la completa separare de statul existent în prezent”.

Reunirea Basarabiei cu țara nu a fost niciodată recunoscută. La acest congres, s-a adoptat și teza reunirii Bucovinei cu Ucraina.

Până la revenirea sa în legalitate, cu prilejul loviturii de stat din 23 August 1944, la conducerea partidului comuniștilor din România s-au perindat aproape numai străini. Cu excepția primului secretar, românul Gheorghe Cristescu, de meserie plăpumar, eliminat în 1924 tocmai sub acuzația de naționalism, toți ceilalți secretari generali ai PCdR au fost străini: Elek Köblös, maghiar (1924 – 1928); Vitali Holostenko, ucrainean (1928 – 1931); Alexandru Ştefanski (Gorun), polonez (1931 – 1934); Eugen Iacobovici, evreu (1934 – 1936); Boris Ştefanov, bulgar (1936 – 1940); Miklos Goldberger, evreu (1940) şi Ştefan Foriş, evreu maghiar (1940 – 1944).

Nu numai conducerea, dar și apartenența etnică a membrilor de partid îndreptățeau apelativul ”din România” în loc de ”român” autoatribuit formațiunii politice a comuniștilor, în perioada interbelică: În 1930, românii reprezentau mai puțin de un sfert din membrii PCdR. Distribuția pe naționalități arăta astfel: maghiari 26 la sută, români 23 la sută, evrei 18 la sută, ruși și ucraineni 10 la sută, bulgari 10 la sută. (Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej – Eugen Denize, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 30/1-2000).

1928: S-a născut compozitorul Paul Urmuzescu, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

1928-2018 Paul Urmuzescu

A semnat sute de partituri în cele mai diverse genuri, de la muzică de teatru şi de film, la creaţii camerale, simfonice, vocal-simfonice, operă, muzicaluri, muzică electronică şi şlagăre.

A fost redactor de programe, maestru de sunet la Radiodifuziunea Română (1947-1964), realizator de spectacole şi emisiuni la Televiziunea Română (1964-1979) şi director muzical al primului Festival „Cerbul de Aur” de la Braşov.

 A compus lucrări simfonice, muzică electronică, muzicaluri, o operă, muzică de film, de teatru radiofonic și de teatru, muzică pentru filme de desene animate și pentru teatrul de păpuși.

Din lucrările sale: Titanic ValsInscripție la hora uniriiZborul păsării măiastreFlorile iubiriiEminescuSimfonia nr. 1Simfonia nr. 2Albă ca ZăpadaBagatela pentru trio de flautBoite a Musique pentru harpăEseuri muzicale (A, B, C).

1940: Armata Sovietică cotropeşte  teritoriile  româneşti Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa (3.776.309 de locuitori şi o suprafaţă de 50.762 km2).

Ocuparea tâlharească a acestor stravechi pamanturi româneşti, a fost o urmare a  semnarii  în prealabil in ziua de 23 august 1939, a Pactului dintre Germania nazistă şi URSS, cunoscut sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov, sau Pactul Hitler-Stalin.

Premizele acestui furt ticălos au fost favorizate de :

  1. Ambiţiile Germaniei Fasciste şi U.R.S.S. de reviziure a hotarelor acestora din contul statelor naţionale mai slabe militar din Europa Centrală şi de Est (Polonia, România, Finlanda, Estonia, Letonia şi Lituania);
  2. Guvernarea României prin dictatură regală de către un rege slab precum era Carol al II-lea;
  3. Incapacitatea militaro-economică a României interbelice de face faţă unui război defensiv atît împotriva Germaniei Fasciste cît şi împotriva U.R.S.S.;
  4. Lipsa aliaţilor defensivi ai României în momentul primirii Notei ultimative din partea U.R.S.S. de cedare necondiţionată unor mari teritorii româneşti la 26 iunie 1940; (Aici se incud atît ineficienţa militară a Micii Înţelegeri (Cehoslovacia-România-Iugoslavia) semnată la 1920 cît şi Armistiţiul de pace al Franţei cu Germania Hitleristă la 17 iunie 1940;

Nota ultimativă a U.R.S.S., croită cu sînge rece, se încadra perfect înţelegerilor anterioare dintre Germania şi U.R.S.S., conjuncturii internaţionale europene în care aliaţii României erau incapabili de ajutor, precum şi situaţiei interne dificile a României.

 Retragerea precipitată a armatei si administratiei române din Basarabia şi nordul Bucovinei a determinat sentimente de stupoare,  indignare şi frustrare în opinia publică, in condiţiile în care pâna atunci  forurile de răspundere de la conducerea ţării dădusera asigurari ca tara va fi apărată .

În acel tragic moment istoric, România era guvernată de regele Carol al II-lea care ordonase un lucru inadmisibil pentru un guvernant şi anume lichidarea fizică a întemeietorului Legiunii Arhanghelului Mihail – Corneliu Zelea Codreanu, precum şi a altor membri de vîrf a Legiunii, înscenându-le o evadare din închisoare.

Lichidarea fizică şi arestarea în proporţie de 90% a conducerii Legiunii Arhanghelului Mihail, i-a dezorganizat pe legionari, aducând la cârma mişcării un personaj mediocru şi foarte controversat  precum Horia Sima.

Legionarii se răzbună pe guvernare prin asasinarea Primului-Ministru Armand Călinescu, după care oamenii regelui Caroll II-lea reacţionează prin metode medievale, atentatorii fiind executaţi pe loc şi lăsaţi cu zilele să putrezească în stradă, avînd loc sute de execuţii mai mult la întîmplare pe teritoriu, pornind un cerc vicios de violenţe în România.

Instaurarea dictaturii regale, prin dizolvarea parlamentului şi măsurile represive împotriva conducerii legionare susţinute de masele largi reliefează incapactatea regelui Carol a II-lea de a guverna precum şi situaţia dificilă în interiorul României .

Carol II-lea, Rege al României

Foto: Regele Carol al II-lea

Teritoriile României cotropite în 1940 de URSS

75 de ani de la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herța  | Roman Boțan

Adolf Hitler, coducătorul Germaniei FascisteImplementarea divizării Europei de Est în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939) Iosif Stalin, conducătorul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
Adolf Hitler, coducătorul Germaniei FascisteImplementarea divizării Europei de Est în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (1939) Iosif Stalin, conducătorul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste

Harta: Pierderile teritoriale ale Romaniei in nefastul an  1940

În conjunctura naţională şi internaţională indicată mai sus, România este prinsă de planurile mişeleşti ale lui Hitler şi Stalin de divizare a Europei Centrale şi de Est, planuri ce afectează România, prin utimatumul sovietic, la 26 iunie 1940.

Regele Carol II-lea, rămas fără parlament, convoacă Consiliul de Coroană în două şedinţe la amiază şi în seara zilei de 27 iunie 1940 în componenţa a 27 de miniştri şi consilieri regali la prima şedinţă şi aceeaşi componenţă plus Alexandru Vaida-Voevod la a doua şedinţă.

Rezultatul votului in prima şedinta a Consiliului de Coroană 27 iunie 1940:

  • 11 contra cedării teritoriilor;
  • 10 acceptă cedarea teritoriilor;
  • 5 se pronunta pentru discuţii;
  • 1 rezervat (Ghorghe Tătărescu, Primul-Ministru al României)

 In cea  de-a doua şedinţa a Consiliului de Coroană din 27 iunie 1940 rezultatul discutiilor a fost urmatorul:

  • 6  voturi contra cedării teritoriilor (Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu);
  • 19 acceptă cedarea teritoriilor;
  • 1 expectativ – Victor Antonescu;

Administraţia şi Armata română se retrag de pe teritoriile dintre Prut şi Nistru ale României precum şi din Bucovina de Nord, iar în ziua de 28 iunie 1940 primele unităţi militare sovietice pătrund în teritoriile supuse ultimatumului.

Au urmat, aşa cum este cunoscut, decenii  de teroare sovietică, deportări, infometare, masacre, aplicarea consecventă de către ocupanţi  a unei politici de  deznaţionalizare a românilor  moldoveni şi  de colonizare masiva în teritoriile cotropite a altor populaţii, în special slave.

 VIDEO:

1951: S-a născut Virgil Mihaiu, poet, publicist, jazzolog, diplomat şi profesor.

 1961: S-a născut Leonard Orban, consilier prezidenţial pentru probleme europene (din ianuarie 2015), fost ministru al afacerilor europene în Guvernul Victor Ponta, în Guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu şi în Guvernul Boc; fost comisar european pentru Multilingvism (2007 – 2010); fost negociator-şef cu Uniunea Europeană (2004 – 2005); fost negociator-şef adjunct al României cu UE (2001-2004)

1962: S-a născut la Brăila, Anişoara Cuşmir – Stanciu. Atleta română, membră a clubului bucureștean Steaua, a fost recordmena mondială la săritura în lungime, în 1982 și 1983, cu 7,15 m și 7,43 m.

În 1984, la Olimpiada de la Los Angeles, a cucerit medalia de aur.

A bătut de 6 ori recordul mondial, a fost un fenomen în atletismul românesc, iar săritura ei în lungime care a atins 7,43 metri a devansat toate previziunile vremii. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare la Secția de atletism a Clubului Steaua.

1977: Plenara C.C. al P.C.R. hotaraste desfiintarea cenzurii in forma ei de pâna atunci, trecând intreaga raspundere pentru continutul publicatiilor, programelor de radio si tv, redactorilor sefi, redactiilor si editurilor, pe lânga care se decide constituirea unor consilii de conducere, formate din activisti, specialisti, muncitori.

Direcţia Generală a Presei şi Ti­păriturilor a activat 28 de ani în România, din 1949 până în 1977, când o parte dintre cen­zori au fost transferaţi la Con­siliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, un­de şi-au continuat activitatea.

După des­fiinţarea formala a instituţiei, sistemul cenzurii co­muniste  a continuat sa supravegheze  activitatea editorială, atri­buţii de cenzură avand in continuare Uniunea Scri­itorilor si Securitatea Statului, iar în vârful acestei ierarhii Secţia de Pr­o­pagandă şi Agitaţie a Partidului Co­mu­nist şi cenzorul principal al ţării, Nicolae Ceauşescu.

 1982: Fostul preşedinte al SUA, R. Nixon, a făcut o vizită în România socialistă, la invitaţia preeşedintelui Nicolae Ceauşescu.

1984:  În Republica Socialistă România, Marea Adunare Naţională adoptă “Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”.

1990: În România post comunistă, Guvernul Petre Roman (1) și-a încetat activitatea. S-a instalat Guvernul Petre Roman (2) premierul prezentând Declaraţia – program a Guvernului şi componenţa Cabinetului său.

1990 Petre Roman

Primul guvern al României după căderea comunismului, condus de Petre Roman, a fost în activitate între 27 decembrie 1989–28 iunie 1990. 

A luat măsuri privind reorganizarea instituțională a statului; a organizat primele alegeri libere (20 mai 1990); s-a confruntat cu Fenomenul Piața Universității; a fost determinat de Mineriada din iunie 1990 să se remanieze; majoritatea miniștrilor nu s-au regăsit în următorul guvern.

Remaniat într-o formulă complet schimbată, Guvernul Petre Roman (2) a guvernat în perioada 28 iunie 1990–16 octombrie 1991 și a avut scopul să adopte un pachet de măsuri privind mecanismele economiei de piață.

1991: La Bucureşti, s-a deschis Casa Americii Latine.În prezent, aici se află sediul Institutului Diplomatic Român

1991 Casa Americii Latine

1993: Regizorul Andrei Șerban, director al Teatrului Național București, și-a prezentat demisia din această funcție, unul dintre motivele hotărârii sale fiind indiferența factorilor de decizie de la conducerea ţării față de cultură.

1994: 167 de parlamentari au depus în Parlamentul României, cererea de suspendare din funcţie a preşedintelui Ion Iliescu.

  Propunerea de suspendare a presedintelui Ion Iliescu a pornit de la o afirmatie a acestuia, potrivit careia justitia nu trebuie sa accepte cererile de revendicare ale caselor nationalizate.

Pentru presedintele de atunci era clar că „nu se poate rezolva o nedreptate prin alta” şi ca o „restitutio in integrum” ar genera o problema socială grava, lasând pe drumuri mii de oameni.

Parlamentarii Opozitiei au catalogat poziţia preşedintelui drept o încălcare gravă a Constituţiei şi au demarat procedura de suspendare a acestuia.

Cererea de suspendare din functie a preşedintelui Ion Iliescu a fost depusă la 28 iunie 1994, la Senat, de către senatorul Ioan Paul Popescu, de la PNTCD, ea fiind semnată de 167 parlamentari din Opoziţie.

La 30 iunie, Birourile Permanente ale Camerei Deputatilor si   La 5 iulie, Curtea Constitutionala a respins cererea de suspendare ca fiind neintemeiata. In cadrul dezbaterilor de la 7 iulie 1994, reprezentantul grupului parlamentar PNTCD, deputatul Razvan Dobrescu, a prezentat motivatia care a stat la baza propunerii de suspendare a presedintelui.

El l-a acuzat pe seful statului ca are o conceptie gresita despre exercitarea prerogativelor prezidentiale, apreciind ca prin afirmatiile de la Satu-Mare, la 20 mai, presedintele Ion Iliescu ar fi adus „o grava atingere independentei judecatorilor”, instigand la nerespectarea hotararilor judecatoresti.

In opinia lui Razvan Dobrescu, afirmatiile presedintelui constituie o „tentativa de politizare” a actului de justitie. Astfel, Ion Iliescu ar fi fost un ‘factor perturbator’ al ordinii de drept.

La randul lor parlamentarii PDSR, precum Agata Nicolau, au afirmat ca propunerea de suspendare a presedintelui nu are temei juridic si ca de fapt, prin spusele sale de la Satu-Mare, Ion Iliescu ar fi aparat Constitutia si respectarea legii.

 Parlamentul a respins propunerea cu 242 de voturi impotriva si 166 pentru.

2004: Au început lucrările summit-ului NATO de la Istanbul, primul summit în formulă largită de 26 de membri, la care România a participat în calitate de membru al Alianţei.

2006: A murit la Făget, în judeţul Timiş, Romulus Zaharia, prozator, reporter,cineast, stabilit în SUA (1988-2003); (n. 15 februarie 1930, la Chişinău, azi în R. Moldova, într-o veche familie de aromâni).

Imagini pentru Romulus Zaharia scriitor   photos

 Este autorul romanului Ademenirea (1983), interzis de autorităţile vremii. Supus unor persecuţii fizice şi morale de regimul dictatorial comunist și având interdicție la publicare, a fost nevoit  sǎ plece din ţară împreunǎ cu familia, în 1986.

2012: A decedat arhitectul Camil Roguski autorul  a numeroase construcţii din Bucureşti si din alte oraşe ale ţării, unul dintre cunoscătorii avizaţi ai cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu; (n. 1925).

Roguski a contribuit la finisarea palatului din Piata Victoriei, a participat la proiectarea interioarelor şi a mobilierului de la Castelul Pelişor şi de la cele două palate de la Snagov.

De-a lungul vieţii, el i-a cunoscut pe Constantin Bratianu, Charles de Gaulle, Gheorghe Gheorghiu Dej si pe regele Carol al II-lea.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX 

Sfinții mucenici, făcători de minuni și „doctori fără de arginți” Chir și Ioan 

Sfinții mucenici, făcători de minuni și „doctori fără de arginți” Chir și Ioan au pătimit, dându-și viața pentru credința creștină, la începutul secolului al IV-lea, în timpul marii persecuții a creștinilor ordonată de împăratul Dioclețian. Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face la 31 ianuarie, iar la 28 iunie se face pomenirea aflării cinstitelor lor moaște - foto: doxologia.ro

Sfinții mucenici, făcători de minuni și „doctori fără de arginți” Chir și Ioan au pătimit, dându-și viața pentru credința creștină, la începutul secolului al IV-lea, în timpul marii persecuții a creștinilor ordonată de împăratul Dioclețian.  

Sfintii Mucenici Chir si Ioan  sunt pomeniti de Biserica  in fiecare an, pe 31 ianuarie. In data de 28 iunie facem pomenirea mutarii sfintelor moaste ale celor doi sfinti de la Canopos la Manutin. Sfintii Chir si Ioan au patimit pentru Hristos in vremea imparatului Diocletian (secolul al IV-lea). Amandoi ingrijeau bolnavii, fara sa primeasca vreo recompensa.

Cetatea Manutin era idolatra si multi demoni stapaneau in ea. Patriarhul Teofil al Alexandriei (385-412) a incercat sa le indeparteze, insa nu a reusit. Urmatorul patriarh, Chiril al Alexandriei (412 – 444), s-a rugat si el lui Dumnezeu sa nimiceasca necuratia idolatra ce stapanea cetatea Manutin si unde puterea demonilor domnea absolut.

Atunci inaintea Patriarhului Chiril s-a infatisat un inger al Domnului care i-a descoperit ca diavolii nu vor putea fi surpati, decât prin aducerea moastelor sfintilor Mucenici Chir si loan.

Sfantul Chiril a facut ascultare si a adus in Manutin moastele Sfintilor Chir si Ioan, zidand acolo o biserica in numele lor.

Din momentul in care moastele au fost aduse in Manutin, duhurile necurate au fost gonite, iar locul a devenit izvor de tămăduiri.

CITIŢI ŞI :

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md;
  10. agerpres.ro.;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

28/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Referiri directe la Rusia și R.Moldova în Comunicatul final al Summitului NATO de la Bruxelles


Foto: Drapelele Rusiei și R.Moldova

Iulian Chifu // Rusia și Republica Moldova în comunicatul final al Summitului NATO de la Bruxelles

Obișnuința de a lectura documente oficiale este una foarte rară la publicul larg. De cele mai multe ori nici specialiștii, nici funcționarii, nici diplomații nu se duc la esență. Citesc cel mai simplu titluri de articole și, eventual, sinteze interne.

Dar după turul de forță al Președintelui Statelor Unite în Europa, cu participarea la summiturile G7, NATO, SUA-UE și întâlnirile bilaterale din marja lor, inclusiv cea cu Putin, recursul la documente devine extrem de important pentru a realiza cum arată lumea de mâine,scrie comentatorul și analistul politic Iulian Chifu în publicația MainNews.

De aceea am făcut o analiză a textelor din Comunicatul final al Summitului NATO de la Bruxelles, din 14 iunie, care înglobează referiri directe la Republica Moldova și la Rusia ce sunt determinante și reluate în toate raportările din celelalte documente ce au incidență cu cele două state.

Pentru Chișinău, documentul e de primă importanță pentru a realiza cum privește comunitatea euro-atlantică Republica Moldova și cum arată relația cu Rusia, fapt ce obligă la poziționări clare în viitor, după reașezările politice de după alegerile anticipate din 11 iulie.

Sprijin politic, tehnic și de reforme în Republica Moldova

Republica Moldova este pomenită explicit într-un articol comprehensiv, nr. 14, din comunicatul final. Chișinăul este pus în contextul acțiunilor Rusiei și în compania Ucrainei și Georgiei, celelalte state cu aspirații democratice, cu pași importanți spre reformă, care își doresc să devină membri ai NATO și UE(Republica Moldova, prin statutul său de neutralitate constituțională declarată, nu are aspirații spre integrarea euro-atlantică, ci doar cele europene).

Astfel, NATO și statele membre semnatare ale documentului reiterează “sprijinul pentru integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova, în granițele lor recunoscute internațional, și “fac apel la Rusia să își retragă trupele staționate pe teritoriul celor trei state fără consimțământul acestora”, potrivit angajamentelor sale internaționale.

Articolul condamnă anexarea “ilegală și ilegitimă” a Crimeii și agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei.

Chiar dacă Ucraina e principala protagonistă a paragrafului, fiind vorba despre statul cu cele mai multe încălcări ale angajamentelor ruse în relațiile internaționale, Georgia are referirile proprii, iar în privința Republicii Moldova, NATO face apel la Rusia “să se angajeze constructiv în procesul de reglementare transnistreană”. De asemenea, Alianța se angajează să sprijine “reformele democratice din Republica Moldova” și să furnizeze “asistență prin Inițiativa de consolidare a capacității de apărare.”(DCBI)

Deci comunicatul final are câteva note importante: sprijinul politic pentru integritatea, independența și suveranitatea Republicii Moldova vine în paralel cu cererea de retragere a trupelor ruse și cu apelul la soluționarea constructivă a conflictului de pe Nistru, cu ținta directă a responsabilității Rusiei în toate aceste teme. În plus, comunitatea euroatlantică anunță sprijin – care trebuie citit și ca așteptare, cerință și ca îndemn – pentru reforme și consolidarea capacității de apărare. Aceasta e așteptarea de la Chișinău și noul guvern.

Federația Rusă, principala amenințare la adresa NATO în Europa

Federația Rusă este statul cel mai des pomenit în cadrul Comunicatului Final al Summitului NATO. Este citată de 66 de ori în 15 din cele 79 de articole ale documentului, ocupând un spațiu vast. Acțiunile Rusiei sunt descrise în detaliu, cu minuțiozitate, Comunicatul constituind un rechizitoriu la zi pe toate dimensiunile ale comportamentului Rusiei, atât prin amenințări convenționale militare, cele hibride și cele nucleare la adresa Occidentului. De altfel, după Declarația Finală a summitului NATO de la Varșovia, din 2016, este cel mai complet rechizitoriu la adresa încălcărilor regulilor internaționale și amenințărilor Rusiei.

Astfel, încă de la articolul 3, unde sunt stipulate amenințările, comunicatul notează faptul că “Acțiunile agresive ale Rusiei constituie o amenințare la adresa securității euroatlantice.” Art. 9 notează faptul că “Rusia continuă să încalce valorile, principiile, încrederea și angajamentele stipulate în documentele pe care este fundamentată relația NATO-Rusia” iar dialogul politic nu va reveni la normal “până ce Rusia nu va demonstra că respectă normele de drept internațional, angajamentele și responsabilitățile asumate la nivel internațional”

NATO nu urmărește confruntarea și nu prezintă o amenințare pentru Rusia. Dar califică în forță și exact fiecare din acțiunile Moscovei. La articolul 10, de exemplu, Alianța solicită Rusiei să revoce desemnarea Republicii Cehe și Statelor Unite drept „state neprietene” și să se abțină de la alte măsuri care nu sunt în conformitate cu prevederile Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice – cu referire directă la expulzările de diplomați și măsurile de retorsiune, dar mai ales la spionajul efectuat de membrii ambasadelor Federației Ruse peste tot în Europa.

La nivel militar convențional, rechizitoriul Rusiei vorbește despre “postura mai asertivă, capabilitățile militare noi și acțiunile provocatoare” ale Rusiei, și despre “consolidarea militară multi-domeniu în creștere a Rusiei” inclusiv la granița NATO, precum și exercițiile la scară mare, fără notificări prealabile. Între acțiunile reprobabile taxate la articolul 11 se află și continua militarizare a Peninsulei Crimeea, desfășurarea de rachete moderne cu dublu focos în Kaliningrad, integrarea militară cu Belarus și violările repetate ale spațiului aerian aliat. Pentru NATO, toate “reprezintă amenințări în creștere la adresa securității spațiului euroatlantic” și contribuie la “instabilitatea de-a lungul granițelor NATO și dincolo de acestea”.

Operațiuni hibride, postura nucleară și obstrucționarea traficului în Marea Neagră

Acțiunile hibride ale Rusiei, de la articolul 12, conțin fapte efectuate direct de instituțiile statului rus și pe cele realizate prin terți. Lista conține tentative de a interfera cu procesele electorale și democratice în statele aliate; presiuni și intimidări politice și economice; campanii de dezinformare de amplitudine; activități cibernetice maligne; evitarea identificării infractorilor cibernetici care acționează de pe propriul teritoriu, inclusiv cei care țintesc și perturbă infrastructura critică din statele NATO. De asemenea, documentul Aliat mai menționează “activitățile ilegale și distructive ale serviciilor ruse de informații pe teritoriul aliat”, dintre care unele au generat pierderea vieților unor cetățeni și au cauzat pagube materiale majore – cu referire directă la exploziile depozitelor de armament din Cehia și Bulgaria puse pe seama sabotajului GRU.

Pe dimensiunea nucleară, NATO reclamă “o postură tot mai agresivă, de intimidare strategică” prin “dezvoltarea de arme noi și destabilizatoare și de sisteme cu dublu focos”, dar și prin Strategia Nucleară a Rusiei și prin „retorică nucleară agresivă și iresponsabilă” și “a sporit accentul pe derularea de exerciții destabilizatoare convenționale”. Articolul 13 notează și preocuparea pentru diversificarea, întârirea și dezvoltarea arsenalului nuclear al Rusiei.

Acțiunile din Regiunea Extinsă a Mării Negre și spațiul post-sovietic sunt notate, cum am subliniat mai sus, în articolul 14, cu detalieri în cazul Republicii Moldova, Ucrainei, cu precădere, dar și a Georgiei. Temele principale sunt reducerea prezenței militare și renunțarea la restricțiile de navigație în anumite părți din Marea Neagră, la obstrucționarea accesului către Marea de Azov și porturile ucrainene. De asemenea, NATO reproșează Rusiei “alimentarea conflictului prin asigurarea de sprijin financiar și militar formațiunilor armate pe care le susține în estul Ucrainei”, “recunoașterea independenței regiunilor georgiene Abhazia și Osetia de Sud”, militarizarea regiunilor separatiste și detașarea lor forțată de statele de care aparțin de drept, violările drepturilor omului, arestările arbitrare și hărțuirea cetățenilor acestor state.

Controlul armamentelor, utilizarea armelor de distrugere în masă și “postura agresivă continuă a Rusiei”

NATO anunță dechiderea pentru dialog periodic, pe lângă componentele de apărare și descurajare a Rusiei. Articolul 44 clarifică și elementele ce țin de scutul antirachetă și dezinformarea, ba chiar războiul informațional constant derulat de către Rusia pe această temă. Astfel, NATO afirmă că scutul “nu este îndreptat împotriva Rusiei și nu va submina descurajarea strategică a Rusiei” pentru că, din punct de vedere tehnic, nu poate intercepta rachetele balistice. NATO BMD a fost conceput pentru a fi un instrument de apărare împotriva amenințărilor din afara zonei euroatlantice. Pentru România și Polonia, Comunicatul menționează faptul că “declarațiile amenințătoare ale Rusiei la adresa unor ținte aliate, din cauza NATO BMD, sunt inacceptabile și contraproductive”

La capitolul rezervat controlului armamentelor, dezarmării și neproliferării, se notează, la articolul 46, “provocările pe care Rusia le ridică, inclusiv creșterea calitativă și cantitativă a armamentului nuclear non-strategic”, încălcarea evidentă de către Rusia a Tratatului INF (Tratatul privind Forțele Nucleare cu rază medie de acțiune), “desfășurarea unilaterală de către Rusia a acestor sisteme pe continent”. 

Cazurile Skripal și Navalnîi, utilizarea armelor chimice de nivel militar pentru otrăvirea și eliminarea oponenților, sunt menționate în articolul 49, referitor la proliferarea armelor nucleare și a altor arme de distrugere în masă (WMD). Alianța condamnă utilizarea repetată a armelor chimice în Siria, ca și utilizarea lor în Irak, Rusia, Malaiezia și, pentru prima dată de la fondarea NATO, pe teritoriul aliat, în Marea Britanie. “Folosirea armelor chimice oriunde, oricând, de către orice, pentru orice motiv, este inacceptabilă. Nu poate exista impunitate pentru cei care folosesc arme de distrugere în masă”, se menționează în comunicat.

Postura agresivă continuă a Rusiei, refuzul său de a se conforma complet obligațiilor sale din Tratatul privind Cerul Deschis (TCD), implementarea în continuare în mod selectiv a Documentului de la Viena și “eșecul său de durată în ceea ce privește implementarea Tratatului asupra Forțelor Convenționale Armate din Europa (CFE)” continuă să submineze securitatea și stabilitatea din zona euroatlantică. În contextul controlului armelor convenționale, este sancționată masarea recentă de trupe, neprovocate și nejustificate în și în jurul Ucrainei. În context, documentul marchează și îngrijorarea profundă pentru evoluțiile din Belarus din august 2020(art 54) și cooperarea militară între China și Rusia, în plan militar, “inclusiv prin participarea la exerciții rusești derulate în spațiul euroatlantic”.

Toate aceste elemente subliniază faptul că relația Occidentului cu Rusia este una tensionată, cu multiple probleme și care antrenează poziționări și alinieri necesare ale tuturor statelor lumii, inclusiv a Republicii Moldova. Firește că summitul Biden-Putin de la Geneva își va arăta propriile rezultate, dar trebuie să știm clar că perspectivele sunt complicate în lumea de mâine și că pot cere și o poziționare comprehensivă și lipsită de ambiguitate a Chișinăului oficial, în perioada următoare, referitor la aceste evoluții.

28/06/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

În Israel 50% dintre cei complet vaccinați au fost testați pozitiv cu virusul Covid 19. Campania de vaccinare din Israel a fost un eșec?


https://www.globalresearch.ca/wp-content/uploads/2021/03/deathstarcoronavirusisrael.jpg

Vaccinul ucigaș” din Israel: 50% dintre cei complet vaccinați (2 injecții) au fost testat pozitiv Covid

By Prof Michel Chossudovsky – Global Research, iunie 25, 2021

Guvernul israelian a confirmat acum că 50% dintre persoanele total vaccinate (2 injecții) în cursul ultimei luni au fost testate pozitiv cu Covid 19. Ce sugerează acest lucru, este faptul că vaccinul ARNm Pfizer nu numai că favorizează decesele și leziunile interne, dar că a dus la o creștere a cazurilor pozitive Covid.

Mai mult, rapoartele confirmă faptul că cei vaccinați au contribuit la răspândirea virusului către cei care nu primiseră vaccinul ARNm.

Conform Israeli National News

Campania Israelului de promovare a vaccinului împotriva coronavirusului – concentrată acum pe tinerii adolescenți – merge din plin, în ciuda statisticilor prezentate de funcționarii guvernamentali care arată că jumătate dintre cei infectați recent cu Covid-19 au fost complet vaccinați.

Top Health Ministry official: The vaccination operation is amazing - Israel  National News

Șefa Serviciilor de Sănătate Publică din Israel, dr. Sharon Alray-Price, a dezvăluit aceste fapte îngrijorătoare la o prezentare media pe 23 iunie. Conform datelor sale, din cele 891 de cazuri de coronavirus confirmate doar în ultima lună, jumătate au primit ambele doze de Pfizer vaccin ARNm.

Potrivit unui raport de pe canalul 12 al televiziunii israeliene, în lunile de la lansarea vaccinurilor, 6.765 de persoane care au primit ambele injecții au contractat coronavirus, iar urmărirea epidemiologică a arătat că alte 3.133 de persoane au contractat Covid-19 de la persoane vaccinate.

El nuevo jefe de gobierno de Israel: Naftali Bennett | Dot News

În ciuda acestor constatări, guvernul succesorului prim-ministru Netanyahu, Naftali Bennett, se angajează să asigure vaccinarea completă (injecții) ca mijloc de a opri „virusul ucigaș”.

„Vaccinul Killer”, care a dus la nenumărate decese și leziuni, este menținut ca soluție. „O campanie de informare pentru a încuraja vaccinarea și a sublinia importanța aderării la carantină” a fost lansată pe 24 iunie 2021. Se are în vedere, de asemenea, reimpoziția măștii faciale.

În timp ce datele privind decesele și leziunile suferite de persoanele din Israel atribuite vaccinului Tozinameran „experimental” mRNA Pfizer Biotech nu sunt disponibile, baza de date „oficială” a UE a reacțiilor adverse la medicamente confirmă faptul că ARNm experimental este un vaccin ucigaș: 15.472 de morți și 1,5 milioane de persoane afectate (50% grav) în urma vaccinării cu „vaccin” mRNA Covid-19. (Pfizer, Moderna, AsraZeneka).

În ceea ce privește vaccinul Pfizer (care se aplică în Israel), datele pentru UE sunt după cum urmează: 7.420 decese și 560.256 persoane care au suferit leziuni datorate virusului până la 19.06.2021, consemnează publicația GlobalResearch.

28/06/2021 Posted by | analize | , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: