CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 22 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 22 iunie în  istoria noastră

1462: Are loc atacul nereușit al oastei lui Stefan cel Mare, domnul Moldovei, asupra cetății Chilia, care era apărată de o garnizoană ungurească.

                               Foto: O reconstituire a Cetății Chilia

 În timpul atacului, Ștefan a fost rănit la gleznă. Potrivit tradiției, Ștefan cel Mare a pierdut doar două bătălii, una dintre acestea fiind cea de la asediul Chiliei din 1462.

„În al șaselea an a domnii lui Ștefan vodă, în anii 6970 [1462], iulie 22, loviră pre Ștefan vodă, cu o puscă în glezna la cetatea Chiliei.”

– Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei –

La doi ani și jumătate de la acest eșec, în data de 25 ianuarie 1465 , după un asediu de o zi, Ștefan cel Mare o va cuceri și îl va  numi pe Isaia, cumnatul său, pârcălab al acestei cetăți.

1479: S-au încheiat construcția cetății Chilia Nouă, ctitorita de domnul Stefan cel Mare pe malul stâng al Dunarii, pentru îmbunătățirea sistemului de apărare al Moldovei în fața atacurilor din exterior.

Pentru executarea lucrărilor între 22 iunie–6 iulie 1479 au participat 800 de zidari și 17.000 de salahori.

1498: Stefan cel Mare a condus o expediție de represalii în Polonia, urmare a atacului din anul precedent al regelui Ioan Albert asupra Moldovei, încheiat cu lupta de la Codrii Cosminului.

Picturi ale lui Ştefan cel Mare şi Sfânt | History of romania, Vlad  drăculea, Dracula art

Unitățile oastei moldovene au asediat orașele poloneze Trembowla, Buczacz, Podhajce și Lvov. Au fost arse toate așezările și cetățile din Galiția, până aproape de Cracovia.

Ca urmare, Ioan Albert a semnat pacea la Cracovia și la Hîrlău, angajându-se să-l ajute pe Ștefan împotriva dușmanilor și nu le acorde azil acestora, în timp ce Ștefan se angaja să participe la războiul care urma să fie declanșat de Ungaria și Polonia împotriva Porții Otomane.

1529: A avut loc bătălia de la Feldioara, în urma careia oastea moldovenească a zdrobit partizanii lui Ferdinand de Habsburg.

A fost o confruntare iniţiată de domnul Moldovei, Petru Rareș (1527 – 38, 1541 – 46), în sprijinul regelui Ungariei, Ioan Zápolya (1526 – 40).

În contextul luptelor pentru tronul Ungariei dintre Ferdinand I de Austria (1526 – 1564) şi Ioan Zápolya, acesta fiind sprijinit de Imperiul Otoman şi Polonia, Petru Rareş a intervenit de mai multe ori în Transilvania.

După o primă incursiune pentru aducerea  sasilor si secuilor sub ascultarea lui Zápolya (ianuarie – februarie 1529), domnul Moldovei a primit o solie de la acesta, „de l-au poftit ca să-i fie întru ajutoriu împotriva a o samă de domni ungureşti, carii nu vrea ca să i să pléce şi-i făgădui oraşul Bistriţa cu tot ţinutul dintru acéia ţară şi încă şi alte făgăduinţe mai multe i-au adeverit că-i va da, numai de-i va birui şi să-i pléce supt ascultarea lui” (Grigore Ureche).

Armata moldoveană condusă de vornicul Grozav având un efectiv de 10.000 de oameni, care dispuneau și de artilerie ușoară, a reușit să-i înfrângă pe imperiali care aveau o armată de 4.000 de oameni și 50 de tunuri mari și să creeze astfel o situație favorabilă pretendentului Ioan Zapolya, care aspira la tronul Ungariei cu sprijin otoman. Drept mulțumire pentru intervenția Moldovei, Ioan Zapolya a dăruit lui Petru Rareș cetatea Unguraș, conform înțelegerii încheiate între cei doi în luna mai din același an.

 De asemenea, succesul acestei campanii l-a obligat pe Ioan Zápolya să pună în practică acordurile din  tratatul  încheiat anterior, prin care era recunoscută stăpânirea lui Petru Rareş asupra Bistriţei, Ciceului, Cetăţii de Baltă si cetatea Unguras din apropierea Clujului, precum  şi a întregului ţinut al Rodnei.

1861: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor Unite.

Drapelul , roșu-galben-albastru, avea benzile dispuse orizontal. Nu se cunosc nici ordinea benzilor, nici proporțiile însemnului civil. Abia în „Almanahul român din 1866” acesta este descris: „drapelul tricolor, împărțit în trei fășie, roșiu, galben și albastru așezat orizontal: roșiu sus, albastru jos și galben la mijloc”.

Anumite surse consideră că, până în 1862, banda de sus a fost albastră — precum la tricolorul muntean din timpul revoluției de la 1848 — urmând ca din din 1862 culoarea superioară să devină roșu.

În legătură cu semnificația drapelului, Petre Vasiliu-Năsturel este de părere că „de la 1859 până la 1866 el nu a reprezentat decât ceea ce reprezenta la 1848: libertate, dreptate, frăție”. În legătură cu proporția, unii cercetători au apreciat-o ca fiind aproximativ 1:3, cu toate că drapelul princiar și cele ale armatei, care s-a păstrat, au proporția 2:3.

Drapelul a dobândit o recunoaștere și pe plan extern. Astfel, relatând călătoria din mai-iunie 1864 a principelui Cuza la Constantinopol, doctorul Carol Davila precizează: „Steagul românesc a fost ridicat la catargul cel mare, caiacele Padișahului ne așteptau, garda sub arme, marele vizir la ușă… Principele, liniștit, demn, concis în cuvintele lui, a petrecut 20 de minute cu Sultanul, pe urmă acest mare Padișah a venit să ne treacă în revistă… Din nou, marele vizir a condus pe Principe până la poarta principală și ne-am întors la Palatul Europei, tot cu steagul român fâlfâind la catarg”.

1864: S-a născut la Șiria, Arad, ziaristul și scriitorul  Ioan Russu-Șirianu; d.12 decembrie 1909, București.

1864-1909 Ioan Russu Şirianu

Ziarist, scriitor. A absolvit studii pedagogice la Pedagogiul de Stat din Deva. După absolvirea studiilor a fost profesor de istorie la școala pedagogică de fete din București, redactor al ziarelor Lumina pentru toțiRomânul și Voința Națională. În anul 1891 s-a întors în Transilvania și a lucrat în redacția ziarului Tribuna din Sibiu, unde a devenit, după retragerea lui Gheorghe Bogdan-Duică, director.

În 1893 a întemeiat la Sibiu, împreună cu Eugen Brote și Septimiu Albini, ziarul Foaia Poporului, iar în 1897 a înființat la Arad, împreună cu Vasile Goldiș, Tribuna Poporului.

Între anii 1905–1906 a fost deputat în Dieta Ungariei din partea cercului electoral de la Chișineu. Din operele sale: Românii din DobriținMoara din valeRomânii din statul ungarRomânii de peste CarpațiSchițe și nuvele inediteMilitărește.

  1874: S-a născut  Constantin C. Orghidan, inginer şi pasionat colecţionar (monede, sigilii şi obiecte arheologice, pe care le-a donat Academiei Române); membru de onoare al Academiei Române din 1942; (m. 1944).

1902: S-a născut la Bucuresti, matematicianul Alexandru Ghika, fondator al şcolii române de analiză funcţională; membru titular al Academiei Române din 1963 (m. 1964).

1902-1964 Alexandru Ghika

Facea parte din vechea familie nobiliara a Ghikuleștilor.

Scoala primara si trei clase secundare le-a facut în Bucuresti (Liceul Lazar), dupa care a plecat, în 1917, împreuna cu familia, 212w2220c la Paris. Aici urmeaza restul claselor secundare la Liceul „Saint-Louis”, trecând bacalaureatul în iulie 1920.

În toamna aceluiasi an se înscrie la Universitatea din Paris, Facultatea de stiinte. În 1922, adica la vârsta de 20 de ani, îsi ia la Sorbona licenta în matematici, cu certificatele: calcul diferential si integral, mecanica rationala si astronomia aprofundata.

La Sorbona si la College de France audiaza toate somitatile din acel timp. Simultan pregateste constiincios teza de doctorat în matematici, cu subiectul: Sur le Fonction de caree somable le long des contours de leur domaines d’holomorphisme et leur applications aux ecuations differentiales lineares d’ordre infini.

Dupa trecerea doctoratului se reîntoarce în tara. Cariera universitara si-o începe ceva mai târziu, caci abia în noiembrie 1932 este numit asistent la catedra de teoria functiilor de la universitatea din Bucuresti, catedra al carei titular era Dimitrie Pompei. La 7 februarie 1935, în urma unui concurs, este numit conferentiar de analiza si teoria functiilor.

În 1945 aceasta conferinta este transformata în catedra de calcul functional si Ghika este numit titularul catedrei. Pe urma, în octombrie 1048, este ales membru al Academiei.

Cât timp a durat Academia de stiinte din România, Ghika a fost membru corespondent al acesteia (din 1935), iar mai târziu, în 1938 a fost ales membru titular. Din 1955 pâna în 1963 a fost membru corespondent al Academiei R.P.R., la sectia de stiinte matematice si fizice, iar de la 20 martie 1963 a fost înaintat membru titular al acestei academii, la aceeasi sectie.

De la înfiintarea Institutului de matematica al Academiei si pâna la deces, Ghika a fost seful sectiei de analiza functionala din acest institut.

Alexandru Ghika a decedat la 11 aprilie 1964, în urma unui cancer la plamâni care s-a generalizat. A fost înmormântat în biserica „Ghika-Tei din Bucuresti, cladita de unul din stramosii sai.

Opera știintifică a lui Alexandru Ghika este prin excelenta opera de analiza functionala publicata în peste 115 de articole si memorii.

 1905: S-a născut la Mihalț, Alba, psihologul Nicolae Mărgineanu, autorul unor importante studii de psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a ştiinţei, psihologie aplicată în marea industrie; d. 13 iunie 1980, Cluj.

1905-1980 Nicolae Mărgineanu

A fost tatăl regizorului Nicolae Mărgineanu si a executat 16 ani de închisoare în perioada comunistă (1948 – 1964).

A fost membru post-mortem al Academiei Române din anul 2012.

Și-a luat licența în 1927 și doctoratul în Filosofie, specialitatea Psihologie în 1929 al Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, cu mențiunea Magna cum laude, fiind îndrumat de profesorul Florian Ștefănescu-Goangă. Ulterior a efectuat stagii post universitare de specialitate la Leipzig, Berlin, Hamburg, Paris, Londra. S-a reîntors în țară și a ocupat catedra de psihologie a Universității „Regele Ferdinand I”. 

A fost de asemenea cercetător științific și bursier al Fundației Rockefeller la Universitățile Duke, Yale, Columbia și Chicago. A publicat studii de psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a științei, psihologie aplicată în marea industrie. A fost închis în anul 1948, pentru activitatea sa în Asociația Româno–Americană (ARA), care a constat dintr-o serie de conferințe susținute în America și în informarea părții americane din cadrul Comisiei Aliate de Control despre situația Transilvaniei; cu alte cuvinte, a ajuns în închisoare fiindcă și-a folosit talentul persuasiv pe lângă americani pentru ca Transilvania să revină României. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare, din care a executat 16, trecând prin infernul pușcăriilor: Malmaison, Jilava, Pitești, Aiud și Gherla.

1908: A încetat din viață la Steglitz-Zehlendorf, în Germania, compozitorul și politicianul Tudor de Flondor, jurist și economist român (10 iulie 1862, Storojineț), în timpul în care Bucovina era anexată de Imperiului Austro-Ungar.

1913: S-a născut la Rădăuți, profesorul de teologie Petru Rezuş,(autor de lucrări de teologie fundamentală, dogmatică, istoria Bisericii), preot, prozator şi istoric literar (m. 7 mai 1995).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Teologie a Universității din Cernăuți, frecventând în paralel și cursurile Facultății de Litere și Filosofie. Între 1935–1937 s-a specializat la universitățile din Oxford, Cambridge, Strasbourg și Viena. 

1913-1995 Petru Rezuş

A fost proclamat Doctor în Teologie la Cernăuți (aprilie 1937). A fost hirotonit preot la București, la Parohia Sfântul Vasile de pe Calea Victoriei (1938). Carierea sa în învățământ a început ca profesor de Apologetică și Dogmatică la Academia Teologică din Caransebeș. Aici a înființat biblioteca orașului și revista Altarul Banatului, a fost profesor de liceu, profesor titular la Catedra de Teologie fundamentală a Facultății de Teologie din Cernăuți (aflată în refugiu la Suceava) și prodecan al facultății, profesor la aceeași specialitate în cadrul Facultății de Teologie din București și director al acestei instituții. S-a remarcat, de tânăr, ca un teolog și publicist erudit, semnând studii și articole în multe publicații ale vremii, fiind membru al mai multor societăți literare. După venirea în București, a fost redactor la revistele Ortodoxia și Studii Teologice.

A colaborat cu studii, articole, eseuri, note, recenzii, poezii, proză, culegeri de folclor la multe dintre revistele teologice ale vremii. De asemenea, a colaborat la Calendarul Credința din Detroit (SUA), și la Vestitorul canadian din Ontario (Canada). Scrieri teologice: DezvoltareadogmaticăTradiția dogmatică ortodoxăAspecte soteriologiceAxiologia ortodoxăDespreDuhul Sfânt. A scris poezii, romane, povestiri, basme etc. dintre care: volume de versuri: La vaduri de vremeTrecerea înaltăVama de aur; romanele: La umbra sfinxuluiCosițele DoamneiRăzboieniDansul șerpilorDumbrava roșie, monografii.

  1913: A murit  poetul, prozatorul şi traducătorul român Ştefan Octavian Iosif, fost membru fondator al Societății Scriitorilor Români; (n. 1875, Brașov).

Ștefan Octavian Iosif - Wikiwand

Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905).

Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel se cunoscuseră la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuși câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau – structural vorbind – niște visători și niște romantici.

Fiind și apropiați ca vârstă (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. 

Și-au luat pseudonimul – A. Mirea – sub care au început să publice lucrări originale și numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urma să semneze împreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu.

Din păcate au iubit aceeași femeie, pe poeta și prozatoarea Natalia Negru.

Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Șt. O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina.

În 1910 relațiile dintre soți se răcesc și, în 1911, cei doi divorțează.

Șt. O. Iosif moare în spital, la 22 iunie 1913, iar Natalia Negru se recăsătorește în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereușite de sinucidere prin împușcare, după ce își împușcase soția într-o criză de gelozie.

Natalia Negru i-a supraviețuit și va mai trăi aproape 50 de ani.

 1918 (22 iunie / 5 iulie): S-a înființat sub președinția lui Vasile Stoica,în Statele Unite la Youngstown Liga Națională Română, reunind 182 de organizați și parohii, care a desfășurat o activitate de lobby fructoasă cu scopul de a face propagandă în jurul problemei româneşti; influențând într-o mare măsură oficialitățile și opinia publică americană, în favoarea unității poporului român.

1918 Liga Națională Română - Vasile Stoica

A cuprins pe toți românii din organizațiile culturale și filantropice, indiferent de credințe politice și religioase.

La 13 septembrie acelaşi an va fuziona cu „Comitetul naţional român”.

Semnificația Ligii americane a fost subliniată chiar în comunicatul oficial al Casei Albe din 18 mai 1918: „Românii din toate părțile SUA s-au întrunit de curând și au format o organizație națională activând în folosul României Mari. Totul e supus ideii eliberării nu numai pentru cei din Transilvania, dar și pentru cei care au fost siliți să facă o pace asa de nenorocoasă în România”.

  1919: A apărut (până la 1 august 1928), la Bucureşti, săptămânal şi apoi lunar, publicaţia „Ideea europeană” (Critică artistică şi socială), sub conducerea lui Constantin Rădulescu-Motru şi Emanoil Bucuţa.Revista îşi propunea „să informeze publicul românesc asupra curentelor de idei şi transformărilor sociale din Europa, interpretând, totodată, cu obiectivitate, pe cele din cuprinsul românesc”.

 1927: S-a născut regizorul de teatru Vlad Mugur; în 1971 s-a autoexilat, stabilindu-se în Germania; după 1990 şi-a reluat colaborările cu teatrele din România (m. 2001, la München)

1928: S-a născut biochimistul Mircea Petru Cucuianu; întemeietorul şcolii româneşti de biochimie clinică; contribuţii în domeniul hemostazei, trombozei, aterosclerozei şi lipidologiei; membru corespondent al Academiei Române din 2014.

 1934: S-a născut Ion Taloş, etnolog, folclorist şi traducător; în 1987 solicită azil politic în Germania (profesor de literaturi populare romanice la Universitatea din Köln).

1936: Au început lucrările Conferinței Internaționale de la Montreux, privind regimul strâmtorilor Mării Negre.

1936 Conferința Internațională de la Montreux

Conferința a avut loc între 22 iunie–21 iulie la Montreux (Elveția). Au participat Turcia, URSS, Marea Britanie, Franța, Bulgaria, România, Grecia, Iugoslavia, Australia și Japonia, conferința fiind convocată de către Turcia în scopul revederii acordului adoptat la Conferința de la Lausanne (1922–1923) și stabilirii unui nou regim al strâmtorilor Bosfor și Dardanele.

Convenția, încheiată la Montreux în 20 iulie, confirma principiul libertății de trecere și de navigație prin strâmtori pentru navele comerciale ale tuturor statelor pe timp de pace, precum și în timp de război, dacă Turcia nu era parte beligerantă, conferind Turciei dreptul de a militariza zona strâmtorilor în situație de conflict armat. Delegația română a fost alcătuită din Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Străine, Constantin Contescu și Vespasian V. Pella, miniștri plenipotențiari.

 1940: A fost creat Partidul Naţiunii, partid unic, totalitar, care a înlocuit partidul Frontul Renaşterii Naţionale, organizaţie politică unică în stat (primul partid „de masă” din istoria României), sub conducerea supremă a regelui, având drept scop sprijinirea monarhiei şi a regimului autoritar al regelui Carol al II-lea.

Şeful suprem al FRN era regele. Totodată, s-a reorganizat şi formaţiunea paramilitară „Straja ţării” A reprezentat o încercare de ultimă oră a lui Carol al II-lea de a se alinia, pe plan intern, la noua balanţă de forţe de pe continent, înclinând în favoarea Reichului. S-a dizolvat la 11 septembrie acelaşi an.

Decret-lege pentru transformarea Frontului Renaşterii Naţionale în Partidul Naţiunii :

Art. I. Frontul Renaşterii Naţionale devine partid unic şi totalitar, sub denumirea de Partidul Naţiunii. El va funcţiona sub conducerea supremă a Majestăţii Sale regelui.

Art. II. Partidul Naţiunii îndrumează viaţa morală şi materială a naţiunii şi statului român. El este o instituţiune de drept public.

Art. III. Conducătorul suprem numeşte forurile superioare ale partidului, care sunt singurele răspunzătoare.

Art. IV. Normele de organizare, funcţionare şi disciplină vor fi hotărâte de conducerea supremă.

                    “Monitorul oficial”, din 22 iunie 1940

NOTĂ: La 16 decembrie 1938 se înfiinţase, prin Decret-lege, Frontul Renaşterii Naţionale, organizaţie politică unică în stat (primul partid „de masă” din istoria României), având drept scop sprijinirea monarhiei şi a regimului autoritar al regelui Carol al II-lea; şeful suprem al FRN era regele; totodată, s-a reorganizat şi formaţiunea paramilitară „Straja ţării”

1941: Germania începe  atacul asupra URSS având numele de cod Operatiunea Barbarossa.

În noaptea de 21 – 22 iunie, Armatele româno-germane au declanşat operaţiunile militare pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub ocupaţia sovietică (22 iunie-26 iulie 1941).

Imagini pentru harta operațiunilor militare de eliberare a basarabiei photos

La data atacarii URSS, numărul total de soldaţi români aflaţi în prima linie era de 325.685, distribuiţi în 12 divizii de infanterie, o divizie blindată, o divizie de infanterie rezervă, o divizie de grăniceri, 3 brigăzi de munte, 3 brigăzi de cavalerie şi 2 brigăzi de fortificaţii. La aceste forţe se adăugau 5 divizii de infaterie germane.

Participarea armatei române în războiul declaşat de Germania împotriva URSS s-a făcut în baza înţelegerii intervenite între Adolf Hitler şi Ion Antonescu.

Discuţiile între cei doi şefi de stat au avut loc la Munchen, la 12 iunie 1941. În nici unul din documente, România nu este menţionată ca aliată, deși se angajase alături de trupele germane în războiul împotriva agresorului sovietic.

Pentru România începea Războiul Sfînt, care a fost, de la un capăt la altul (1941-1944), anticomunist, drept şi naţional, bucurîndu-se de aprobarea întregului popor.

În zorii zilei de 22 iunie, asumîndu-şi răspunderea în faţa istoriei, generalul Ion Antonescu a emis din oraşul Piatra Neamţ, următorul Ordin de zi către armată: “Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşul din Răsărit şi Miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevizmului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre!..“.

1941 Ordinul lui Ion Antonescu

Dintre membrii srălucitului corp ofiţeresc român trebuie menţionaţi generalii: Al.Ioaniţu, Iosif Iacobici, Ilie Şteflea (şefi ai Marelui Stat Major), C. Pantazi, N. Ciupercă, N. Dăscălescu, Ioan Al.Sion, C. Constantinescu-Claps, Gh. Avramescu şi Petru Dumitrescu, acesta din urmă comandant neîntrerupt al legendarei Armate a 3-a din momentele de dinaintea trecererii Prutului pînă la sud-est de Stalingrad şi înapoi, pînă la angajarea bătăliei Moldovei, în august 1944.

Detaşamente militare române forţează Prutul, 22 iunie 1941

Foto: Detaşamente militare  române forţează Prutul

Grupul de Armate Sud al mareşalului german Gerd von Rundstedt, în care erau încorporate şi forţele româneşti, era împărţit în două de către Mlaştinile Pripiat.

Pricipalul sau efort la declanşarea Operaţiunii Barbarossa urma să aiba loc la nord, în timp ce forţele aflate în România trebuiau să aştepte ca ofensiva să progreseze mai mult în Ucraina pînă să înceapă şi ele atacul.

Această decizie a fost luată de OKH în primăvara anului 1941, deoarece general-colonelul Franz Halder considera Prutul ca fiind o barieră prea grea pentru o ofensivă motorizată şi pentru că potenţialul ofensiv al trupelor române nu era prea ridicat în ochii comandanţilor germani.

De aceea marea majoritate a forţelor mecanizate germane a Grupului de Armate Sud era concentrată în Polonia, pe frontul românesc aflîndu-se în principal doar unităţile motorizate româneşti.

După cum urma să se vadă, Prutul nu era o barieră chiar atît de formidabilă în condiţiile atacului surpriză, soldaţii români ocupînd cîteva poduri intacte peste rîu încă de la începutul războiului.

Probabil că o ofensivă puternică înca din prima zi pe frontul din Moldova ar fi cauzat probleme serioase Frontului de Sud-Vest sovietic, care a opus o puternică rezistenţă lui von Rundstedt.

Pentru operaţiunile din Bucovina de Nord (nordul Principatului Moldova) şi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (fosta Basarabie ţaristă, estul Principatului Moldova) erau angrenate  Armata 11 germană (comandant, general – colonel Eugen von Schobert) şi Grupul de armate general Ion Antonescu (Armatele 3 şi 4 române).

Dislocarea unităţilor la începutlul operaţiunii era următoarea:

în nord – Armata 3 (Corpul de Munte şi Corpul de Cavalerie), comandată de general de corp de armată Petre Dumitrescu;

în centru –Armata 11 germana (Corpurile 11, 30 si 54 germane ) a geneneral-colonelului Eugen von Schobert, căruia i se subordona şi Armata 3;

în sud – Armata 4 româna (Corpurile 5, 3 si 11) a generalului de corp de armata Nicolae Ciupercă; în Delta Dunării era detaşat Corpul 2 Armată, comandat de general de divizie Nicolae Macici.

Imagini pentru eliberarea basarabiei photos

Foto: Armata Română trece Nistrul

Operaţiunea de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei de nord s-a soldat cu succes şi s-a încheiat la 26 iulie 1941.

1941: Odată cu intrarea trupelor române în Basarabia,URSS a rupt relațiile diplomatice cu țara noastră, între România și URSS fiind instituită starea de război.

În aceeași zi a fost declanșat un  bombardament sovietic asupra Constanței, principalul port român la Marea Neagră.

1941 Raid aerian sovietic asupra Constanţei

Odată cu invazia Uniunii Sovietice, la 22 iunie 1941, armatele sovietice staționate în Ucraina au opus o rezistență îndârjită în fața atacului german, păstrând o linie stabilă a frontului, iar Flota Sovietică a Mării Negre a atacat Constanța. Scopul acestui atac era cucerirea Dobrogei, obligând armata germană să amâne ofensiva pe frontul ucrainean în fața acestei noi amenințări, dar și distrugerea depozitelor de combustibil din Constanța și anihilarea forțelor navale românești, care reprezentau o amenințare. Începand cu seara de 22 iunie, avioane sovietice au bombardat Constanța, fiind întâmpinate cu focurile bateriilor antiaeriene, dar stratul gros de nori le-a protejat.

Formațiile sovietice au atins chiar și câte 100 de avioane odată. Au fost lovite garniturile de tren care transportau combustibil, danele portului, dar și obiective civile. Au fost omorîți 30 de soldați care deserveau o baterie antiaeriană. Catedrala și alte clădiri din zona peninsulară au fost grav afectate.

  1943: S-a născut teatrologul şi profesorul universitar George Banu, stabilit la Paris din 1974.

A devenit membru de onoare din străinătate al Academiei Române in anul 2013.

1950: S-a nascut politicianul roman Adrian Năstase, fost ministru de externe si fost prim ministru al Guvernului Romaniei.

Intre 1990-1992 a fost ministru de externe al României din partea FSN, apoi președinte al Camerei Deputaților între 1992-1996 respectiv 2004-2006, din partea PDSR, respectiv PSD. Între decembrie 2000 și decembrie 2004 a fost prim-ministru al României; candidat al Partidului Social Democrat la funcția de șef al statului, la alegerile prezidențiale din 2004, fiind învins, în al doilea tur de scrutin, de candidatul Alianței Dreptate și Adevăr, Traian Băsescu; în prezent este preşedinte membru-fondator al Fundaţiei Europene “Nicolae Titulescu”.

 1952: S-a născut violonistul de origine română Sherban Lupu, stabilit în SUA.

 1960: S-a născut Valentin Nicolau, proprietar al grupului editorial Nemira, preşedinte-director general al Televiziunii Române între anii 2002 – 2005, scriitor şi dramaturg; (m. 2015).

  1960: S-a născut Rovana Plumb, om politic social-democrat; ministru al muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice în Guvernele Victor Ponta 3 şi 4 (din 5 martie 2014).

A fost ministrul mediului (decembrie 2012 – martie 2014) şi ministrul delegat interimar pentru ape, păduri şi piscicultură (26 februarie  – 5 martie 2014) în Guvernul Victor Ponta 2; ministrul mediului şi pădurilor în Guvernul Victor Ponta 1 (mai – decembrie 2012); preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor în guvernarea 2001-2004; deputat în Parlamentul European (2007 – mai 2012) şi vicepreşedinte în Grupul Politic Social-Democrat din Parlamentul European (2011 – mai 2012); deputat în Parlamentul României între anii 2004 – 2007 şi în legislatura 2012 – 2016; preşedinte al Organizaţiei de Femei PSD, din 2005, şi vicepreşedinte al Organizaţiei de Femei a Partidului Socialiştilor Europeni (PES Women), din 2006, preşedinte al Consiliului Naţional al PSD din 20 martie 2015.

 1961: A decedat principesa Maria de România, fiica regelui Ferdinand al României, regină a Iugoslaviei şi soţia regelui Alexandru I al Iugoslaviei; (n. 1900).

Foto: Prințesa Maria de România și regele Alexandru I al Iugoslaviei

 1963: A decedat Maria Tănase, una dintre cele mai cunoscute cântăreţe de muzică populară românească, supranumită “Pasărea măiastră”, “Edith Piaf a României” și “Regina cântecului românesc” (n. 1913).

 

1964: S-a născut diplomatul Sorin Dumitru Ducaru, şef al Diviziei pentru riscuri de securitate emergente din cadrul NATO (din mai 2013); ambasador la Reprezentanţa Permanentă a României la NATO (2006-2013); ambasador al României în SUA (2001-2006).

  1966: S-a născut regizorul şi scenaristul Alexandru Solomon.

 1971: A murit botanistul George Bujorean, unul dintre fondatorii ecologiei experimentale româneşti; (n. 1893).

  1974: A decedat la Bucuresti, Ion Conea, unul dintre cei mai importanţi geografi români, reputat specialist în geografie istorică, figură marcantă a a şcolii geopolitice româneşti şi un specialist care a adus o mare contribuţie în domeniul toponimiei; (n. 15 ianuarie 1902, Coteana, județul Olt).

conea

 A condus activitatea de cercetare monografică a satului Clopotiva (judeţul Hunedoara), monografie care a fost tipărită integral în 1940 (cu titlul Clopotiva, un sat din Haţeg – Monografie sociologică). A colaborat la revista Geopolitică şi geoistorie.

 El  plasează geopolitica în domeniul vast al relatiilor interstatale, anticipând importanţa pe care o va avea aceasta în studiul relaţiilor şi al presiunilor dintre state.

Având o perspectiva geografică asupra lumii, Conea considera că mediul politic trebuie urmărit şi definit pe temeiuri geografice.

Pe acest considerent Conea afirmă că geopolitica trebuie să fie capabilă să ofere explicaţii despre înfăţişarea hărţii politice a lumii, harta aceasta fiind conform intuiţilor sale obiectul de studiu al geopoliticii.

În acest context el definea politica drept ştiinţa mediului politic planetaro ştiinţă a atmosferei sau a stării politice planetare.

Opera : 

Clopotiva, un sat din Hațeg – Monografie sociologică

Geopolitica – împreună cu Anton Golopenția și Mihai Popa Veres. Editura Ramuri, Craiova 1940

Scurtă prezentare geografică a Republicii Populare Romîne – împreună cu Ion Velcea. Editura Stiințifică, București 1957

Articole în Revista Geopolitica și geoistoria

  1975: A murit artista decoratoare Mimi Podeanu; (n. 1927).

  1992: A apărut, sub conducerea redacţională a publicistului Ion Cristoiu, primul număr al cotidianului „Evenimentul zilei”.

  1992: A murit preotul Virgil Gheorghiu, scriitor francez de origine română, diplomat interbelic, jurnalist, poet, romancier, memorialist; (n. 1916).

Imagini pentru Virgil Gheorghiu, photos

După 23 august 1944 a plecat în Occident; în 1946 începe studii de teologie la Heidelberg/RFG; în 1948 se stabileşte în Franța, unde va deveni, în 1963, preot al Bisericii Ortodoxe Române din Paris .

Este autorul celebrei cărţi „Ora 25”.

 1994: Semnarea Tratatului de prietenie şi colaborare dintre România şi Cehia, cu prilejul vizitei oficiale la Bucureşti a preşedintelui ceh Vaclav Havel (21 – 22.VI.1994).

 1995: România a depus, în cadrul unei ceremonii la Paris, cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană; demersul a fost precedat de o întâlnire a întregului spectru politic românesc, care a semnat, cu o zi în urmă, „Declaraţia de la Snagov” (la 1.II.1995 a intrat în vigoare Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană, Acord semnat la 1.II.1993) – 20 de ani.

NOTĂ: La 25.IV.2005 a avut loc ceremonia de semnare a Tratatelor de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană (la Abaţia Neumünster din Luxemburg), precedată de reuniunea Consiliului European, care a dat votul final asupra documentelor ce consfinţeau calitatea de viitoare membre ale UE pentru cele două ţări; de la 1.I.2007 România şi Bulgaria sunt membre ale Uniunii Europene (după ce Parlamentele tuturor ţărilor UE au ratificat cele două Tratate semnate la 25.IV 2005).

 2002: A decedat Ion Petreuş, renumit interpret al cântecului popular maramureşean; (n. 25 august 1945, Glod, Maramureş).

La Teatrul de Vară din Baia Mare: Festivalul Național Concurs de Folclor „ Ion Petreuș”, ediția

A urmat studiile Şcolii generale din Glod, Maramureş şi a Şcolii Populare de Artă din Baia Mare. Încă de mic copil, a învăţat să cânte la fluier, apoi din vioară şi din „zongoră”, cum e numită în partea locului chitara obişnuită.

În adolescenţă a început să cânte împreună cu fratele său Ştefan, la căminul cultural, câştigând şi câteva concursuri de amatori.

Ion Petreuş a decedat, pe 22 iunie 2002, în urma unui accident petrecut în curtea casei, când s-a lovit la cap şi a murit apoi la secţia Neurochirugie a Spitalului Judeţean Maramureş.

Fraţii Petreuş (Ştefan şi Ion), au fost doi din cei patru fraţi ai familiei Petreuş (Ştefan, Ion, Ioana şi Pătru), cântăreţi de muzică populară, renumiţi pentru cântecele din zona Maramureşului, de pe Valea Izei.

S-au făcut remarcaţi prin numeroasele înregistrări instrumentale şi vocale pe care le-au realizat şi prin materialele discografice pe care le-au elaborat.

 2009: A decedat la București, pictoriţa şi profesoara Rodica Lazăr; (n. 1931, Huși).

Lazar Rodica

 A fost absolventă a Institutului de Arte Plastice la secția Artă Monumentală din București, clasa profesorilor Ștefan Constantinescu și Gheorghe Labin, în 1956. Mai târziu, în 1961 avea să devină cadru didactic la același Institut, catedra de Desen a secției de Pedagogie.
Ca artist plastic s-a impus printr-o susținută activitate în domeniul picturii de șevalet. Temele și subiectele artei sale denotă o lirică a metaforicii vizuale (Balerină, Mireasă, Adolescentă, Corabie și  

A avut o activitate prodigioasa: multe si bine primite expozitii personale, in galeriile de prestigiu ale Capitalei, dar si la fel de multe participari la expozitiile colective, organizate in strainatate. Si nici premiile mari ale tarii nu au ocolit-o.

Vreme de aproape 20 de ani, din 1960 si până în 1988, Rodica Lazar a fost si profesor universitar, la acelasi Institut, „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, unde studiase.

 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Inceputul Postului Sfintilor Petru si Pavel; Sfantul Grigorie Dascalul, Sfantul Mucenic Eusebie

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel incepe anul acesta pe 22 iunie. Acest post este cunoscut in popor sub denumirea de Postul Sampetrului. Este randuit de Biserica in cinstea celor doi apostoli si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (Fapte 13,2 si 14,23). Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel era numit in vechime Postul Cincizecimii, datorita darurilor Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli.

Sfântul Grigorie Dascălul

Imagini pentru Sfantul Grigorie Dascalul photos

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Tarii Românesti, este sărbătorit pe 22 iunie. S-a născut în anul 1765 și a intrat în monahism la Mănăstirea Neamț și a fost ucenicul Sfântului Paisie Velicicovski.

A fost ridicat la rangul de Mitropolit al Tarii Românești, direct din treapta de ierodiacon, in anul 1823.

Canonizarea Sfantului Ierarh Grigorie Dascălul a fost proclamată, pe 21 mai 2006, de ziua hramului Catedralei Patriarhale din București, Sfinții Impărați Constantin și Elena.

Moaștele sale se află la Mănăstirea Căldărușani din judetul Ilfov, în apropierea Bucureștiului.

Sfantul Mucenic Eusebie

Viaţa Sfântului Cuvios Eusebiu din Siria | Doxologia

 S-a afirmat mai ales ca aparator al dreptei credinte in fata ereziei ariene. Sfantul Mucenic Eusebie, in calitate de Episcop al Samosatelor, a fost cel care l-a sustinut pe Sfantul Meletie pentru a fi numit Episcop al Antiohiei.

In timpul domniei lui Iulian Apostatul, cand crestinii au suferit noi persecutii, Sfantul Eusebie si-a dezbracat vesmintele arhieresti, inlocuindu-le cu cele ale unui simplu soldat simplu, cutreierand astfel Siria, Fenicia si Palestina. In tot acest timp, Sfantul Eusebie a cercetat situatia crestinilor si a bisericilor. A hirotonit preoti, diaconi, citeti, iar in unele locuri a sfintit ierarhi.

In anul 361, dupa moartea lui Iulian Apostatul, la indemnul Sfantului Eusebie, Sfantul Meletie a convocat un sinod la Antiohia, impotriva ereziei ariene. Sinodul s-a tinut in vremea domniei imparatului lovian. Insa, dupa moartea acestuia, a urcat pe tron Valens, iar prigoanele impotriva Bisericii au izbucnit din nou.

In timpul domniei acestuia, Sfantul Meletie a fost trimis in exil in Armenia, iar Sfantul Eusebie in Tracia. Urmand la tron Gratian, persecutiile asupra crestinilor au incetat. Astfel, cei doi mari ierarhi au fost rechemati din exil.

In timp ce se afla in cetatea Doliche spre a sfinti un episcop, un eretic a strivit capul sfantului cu o tigla. Sfantul Eusebie s-a mutat la Domnul in anul 379.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/22/o-istorie-a-zilei-de-22-iulie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.
  10. agerpres.ro;
  11. Crestin Ortodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

22/06/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: