ZIUA DE 18 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 18 iunie în istoria noastră

1848: Guvernul provizoriu din Muntenia (Valahia), decreteaza organizarea unui Corp de dorobanti si panduri, care ulterior va constitui baza unei armate populare, sub comanda lui Gheorghe Magheru, care este numit căpitan general.

 

Foto: Gheorghe Magheru (n. 8 aprilie 1802, Bârzeiu de Gilort, județul Gorj – d. 23 martie 1880, București), fost  comandant militar în oastea lui Tudor Vladimirescu (1821), apoi comandant în războiul ruso-turc din 1828-1829, vătaf al județului Romanați (din 1831), ministru de finanțe în cabinetul revoluționar din Țara Românească în anul 1848, apoi, temporar, comandant general al trupelor revoluționare din Țara Românească.

1849 (16-18 iunie): Trupele rusești chemate de Curtea de la Viena, trec în Transilvania și Ungaria si înăbușe revoluția.

1855: S-a nascut  omul politic român  Constantin C. Arion ( d. 27 iunie 1923), fost jurist, profesor, ministru de externe membru de onoare (din 1912) al Academiei Române.

A fost ministru al Cultelor şi Instrucţiunii (7 iulie 1900 – 13 februarie 1901 şi 29 decembrie 1910 – 27 martie 1912), al Internelor (28 martie – 14 octombrie 1912) şi al Agriculturii şi Domeniilor (5 aprilie – 31 decembrie 1913).

Nu a ezitat să facă parte din blamatul guvern al Păcii separate, condus de Alexandru Marghiloman, ca ministru al Afacerilor Străine (5 martie – 24 octombrie 1918) şi apoi ca vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (9 aprilie – 24 octombrie 1918). Ca jurist a avut  şi o carieră didactică la Universitatea in Bucureşti.

1868: Rusia a ridicat consulatul general de la București la rangul de agenție diplomatică.

1882: S-a născut la București renumita chimistă și fiziciană Ștefania Mărăcineanu; d. 15 august 1944, București.

A urmat Facultatea de științe Fizico-Chimice a Universității din București, și a susținut examenul de licență în 1910. A predat o vreme, Fizica la Școala Centrală, apoi a urmat cursurile de radioactivitate ținute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris. Și-a susținut doctoratul în 1924 la Sorbona cu teza Cercetări asupra constanței poloniului și asupra penetrării în metale, primind calificativul Très Honorable, fiind cooptată în echipa Mariei Curie. A lucrat și la observatoarele din Mendou și Paris, unde a demonstrat că plumbul supus mai multe secole radiațiilor solare a devenit radioactiv, rezultatele fiind publicate în revista Comptes Rendus des Séances de l’Académie des Sciences de Paris. Numită, în 1925, asistent universitar la Facultatea de științe din București, a creat aici primul Laborator de Radioactivitate din țară, folosind aparatură cumpărată cu banii proprii.

S-a ocupat și de fenomenele meteorologice, reușind, cu sprijinul profesorilor Bungețianu și Vasile Karpen și al aviatorului Bâzu Cantacuzino, să descopere procedeul de declanșare artificială a ploii cu ajutorul unor săruri radioactive și să stabilească legătura între cutremure și precipitații. În 1931 a provocat prima ploaie artificială din lume, în Bărăgan, continuând cercetările în Algeria, cu sprijinul guvernului francez.

A semnalat pentru prima dată că în ajunul producerii unui cutremur crește radioactivitatea în zona epicentrului. Principalele sale lucrări au fost: Actions spéciales du soleil sur la radioactivité du polonium et du plomb, Radioactivitatea și constituția materiei, Radioactivité, soleil, pluie artificielle și La radioactivité du globe, les radiations et les tremblements de terre. Les pluies et les tremblements de terre.

1884 : A luat ființă Institutul Meteorologic al României. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, observații meteorologice regulate, deși cuprinzând arii reduse, au fost făcute de către chimistul Petru Poni la Iași. Au urmat o serie de observații efectuate de intelectuali pasionați, care au înțeles rolul informațiilor meteorologice pentru economie. Astfel, au fost consemnate observații meteorologice în București (din 1773), Sibiu (din 1789), Cluj (din 1833), Sulina (din 1857), Giurgiu (din 1863), Timișoara (din 1874), Galați și Brăila (din 1878).

La 18/30 iunie 1884, Ștefan Hepites a pus bazele Serviciului Meteorologic al României, devenind una dintre cele mai vechi instituții cu caracter științific din țară. Avea sediul la stația meteorologică centrală, creată anterior de Ștefan Hepites la Școala de Agricultură de la Herăstrău.

Ștefan Hepites a fost însărcinat cu „organizațiunea și direcțiunea Institutului Meteorologic al României”. Institutul urma să se ocupe cu organizarea de stațiuni meteorologice în amplasamentele importante, cu studiul detaliat al condițiilor climatice în anumite regiuni și cu prelucrarea, interpretarea și publicarea rezultatelor observațiilor, sub forma de studii științifice.

În același an, la inițiativa lui Ștefan Hepites, România, împreună cu alte țări, a pus bazele Organizației Meteorologice Mondiale (World Meteorological Organization – WMO).

 1898 (18/30 iunie): A murit la Tecuci, Alexandru Papadopol – Calimah, istoric (lucrări privind istoria românilor), publicist şi om politic (militant pentru unirea Principatelor.

Alexandru Papadopol-Calimah a fost fiul căpitanului de corabie Nichifor Papadopol și al soției acestuia Eufrosina, născută Callimah.

Mama sa era fiica lui Scarlat Callimah Voevod, care a domnit în Moldova și în Țara Românească, la răndul său, fiu și nepot de domnitori ai Moldovei. Familia Callimah se trăgea din mazilul basarabean Vasile Călmașul.

Numele familiei a fost grecizat, sub forma Callimaki, de Ioan Teodor Călmașul, care a domnit în Moldova între anii 1758 și 1761.

A fost ministru de externe în perioada 1865-1866) și ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, membru al Societății Academice Române, membru titular al Academiei Române din 1876, vicepreşedinte al acestui for (1885-1886); (n. 15 ianuarie 1833, Tecuci).

1909: S-a născut la București artista plastică (artă decorativă şi ilustraţie de carte) şi scriitoare (memorialistică de detenţie), Lena (Elena) Constante ; (m. 2 noiembrie 2005).

A fost arestată în 1948 de regimul comunist sub acuzaţia falsă de complot, în „lotul Pătrăşcanu” (împreună cu Lucreţiu şi Elena Pătrăşcanu, cu soţul său, folcloristul Harry Brauner, filosoful Bellu Zilber ş.a)și condamnată la 12 ani de închisoare În închisoare, a „compus”, păstrând-o în memorie, o piesă de teatru în versuri, prezentată la Radio România Tineret abia după patru decenii: Zâmbete în floare, (1992).

A devenit cunoscută după Revoluția din 1989 în lumea occidentală prin două cărți care descriu experiența avută în închisorile comuniste: Evadarea tăcută și Evadarea imposibilă. I-a fost acordat Premiul pentru un destin excepțional în cultura română, de către Fundația Culturală Română în decembrie 1999.

1917: Se stinge din viață  la București criticul literar si filosoful românTitu Liviu Maiorescu, (n. 15 februarie 1840, Craiova), fost academician, avocat,   pedagog, politician şi scriitor, prim-ministru al României între 1912 şi 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române.

Titu Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza Junimismului politic şi “piatra de fundament” pentru opera multor scriitori contemporani lui.

1917: La Chișinău, in gubernia Basarabia, sunt deschise cursuri de două luni pentru instruirea cadrelor didactice moldovene. 

1925: S-a votat Legea pentru reglementarea repausului duminical si sarbatorilor legale in Romania, prin care  patronii tuturor întreprinderilor erau obligaţi să acorde, pe lângă repausul duminical, încă 11 zile de repaus pentru sărbătorile legale, inclusiv pentru cele religioase şi pentru ziua de 1 Mai (unde era foc continuu se acorda repaus ehivalent în alte zile ale săptămânii).

 1948: S-a născut poetul, ziaristul şi cantautorul Ion Zubaşcu; (m. 2011).

A debutat publicistic în 1970 în cotidianul regional Crișana (Oradea), cu un grupaj de poeme. Debutul editorial a avut loc în 1982 cu volumul de versuri Gesturi și personaje la Editura Albatros.

A colaborat la revistele: Tribuna, Flacăra, Luceafărul, România literară, Familia, Poesis, Zburătorul, Echinox, etc.

A avut o bogată activitate în muzica folk, la Cenaclul Flacara. Volume de versuri: Omul de cuvânt, Omul disponibil.

1951: În România ”populară” a început deportarea în Bărăgan a persoanelor din 203 localităţi de pe raza judeţelor Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi, situate pe o fâșie lată de 25 km de la granița Romaniei cu Iugoslavia.Regimul comunist a pus în mișcare cea mai amplă acțiune de deportare din istoria contemporană a României (după deportarea germanilor din România în fosta Uniune Sovietică, întreprinsă în ianuarie 1945).

Au fost vizate grupuri sociale și etnice considerate factori de risc pentru contaminarea cu „erezia” iugoslavă: chiaburi (țărani înstăriți), comercianți, foști industriași, refugiați din Basarabia, Bucovina și Ținutul Herța, români, germani, sârbi, bulgari, aromâni, evrei și alții.

Pe fondul încordării relațiilor dintre România și Iugoslavia, granița dintre cele două țări devenise o zonă extrem de sensibilă pentru guvernul comunist de la București. Populația din zona de frontieră, atât prin componența etnică cât și prin cea socială, reprezenta în ochii autorităților „un factor ridicat de risc” pentru contaminarea cu „erezia” iugoslavă. Iugoslavia anului 1948, transformată, după teoria lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, de fascistul Tito într-o „semicolonie a imperialismului anglo-american“, nu putea sta în calea sovietizării „firești” a României.

La 17 iunie 1951 s-a prăznuit, conform calendarului creștin ortodox, Duminica Rusaliilor; avuseseră loc și serbările de sfârșit de an școlar. Puțini dintre locuitorii vestului țării s-ar fi așteptat la o nenorocire chiar în ziua de Rusalii. În cursul nopții și în zorii zilei de 18 iunie, în sute de localități din Banat și din sud-vestul Olteniei au pătruns 20.000 de militari din Ministerul de Interne, trupe de Securitate, grăniceri, miliție și pompieri, însoțiți adesea de civili, bătând la porțile caselor și somându-i pe localnici să-și strângă lucrurile și să-și părăsească locuințele.

Din trei județe ale României, au fost deportate 12.791 de familii, respectiv 40.230 de persoane, în 2.656 de vagoane de tren și 6.211 de autocamioane cu destinația – câmpia stearpă a Bărăganului. În perioada 1951–1956, cât a durat domiciliul forțat în Bărăgan, au murit 1.731 de oameni, dintre care 174 de copii .

1961: Atleta română Iolanda Balaș a stabilit la Varșovia al doisprezecelea record mondial cu o săritură la înălțimea de 1,88 de metri.

Iolanda Balaș Soter rămâne în istoria atletismului ca sportiva care a câștigat peste 140 de concursuri consecutive.

1977: Iustin Moisescu  (n.5 martie 1910 – d. 31 iulie 1986), este recunoscut de autoritatile comuniste ale Romaniei, in demnitatea de  Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

A fost  al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; (1977-1986).

1978: A murit inginerul Iulian P. Gavăţ un geolog care a desfăşurat o muncă de pionierat în geofizica românească de prospecţiune (împreună cu T. P. Ghiţulescu, a fost autorul primei lucrări româneşti de prospecţiune gravimetrică, executată pe masivul de sare de la Floreşti-Prahova). A fost membru corespondent al Academiei Române din anul 1955; (n. 1900).

199o: S-a născut la București atleta română Sandra Izbașa.

Gimnastă de talie mondială, participantă și medaliată începând cu anul 2006 la competiții de mare anvergură, europene, mondiale, respectiv la Jocurile Olimpice de vară din 2008 și la Jocurile Olimpice de vară din 2012, unde a fost medaliată cu aur la sărituri.

1990: Prin validarea mandatelor parlamentare, forumul legislativ roman a fost legal constituit.

Foto: Alexandru Bârlădeanu

Vechiul activist comunist Alexandru Barladeanu (FSN) a fost ales presedinte ale Senatului, iar Dan Martian (FSN), presedinte al Camerei Deputatilor.

În urma hotărârii Curții Supreme de Justiție din 18 iunie 1990, privind rezultatele finale ale alegerilor din 20 mai 1990, publicate de către Biroul Electoral Central în Monitorul Oficial nr. 81–82 din 8 iunie 1990, a intrat în funcție Parlamentul României și Președintele României.

Ca atare, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) și-a încetat activitatea.

1992: A avut loc cea de-a doua runda de negocieri in vederea incheierii unui acord intre Romania si Comunitatea Economica Europeana.

1993: Tribunalul Municipiului Bucuresti  a acceptat cererea de punere in libertate condiționată a lui Emil Bobu, fost membru C.P.Ex al PCR, condamnat la 10 ani închisoare si 5 ani pierderea unor drepturi, pentru infracțiunea de complicitate la omor deosebit de grav.

Foto: Emil Bobu

1997:  Inainte de Conferinta Nationala a PDSR, grupul reformator condus de Teodor Melescanu (foto jos) a dat publicitatii o declaratie privind necesitatea unei  reale restructurari a acestei formatiuni politice.

1999: Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), a aprobat in unanimitate Strategia de securitate nationala a României.

2000: În al doilea tur de scrutin al alegerilor locale din Romania , au fost aleși primarii a 2.249 localități. Prezența la urne a fost de 46,93%. 

Primăria Generală a Capitalei a fost câștigată de Traian Băsescu, iar primăriile de sector de reprezentanții PDSR.

2000: A fost fondat postul independent de radio “Vocea Basarabiei”, o sursă de referinţă în arealul mass-media românesc de peste hotare al cărei fondator şi director a fost Valeriu Saharneanu.

Postul de radio care emite în limba română este deținut de compania Vocea Media SRL.

Radioul a început să emită pe 18 iunie 2000 din localitatea Nisporeni. În 2005 și-a mutat locul de emisie la Chișinău, de unde transmite și în prezent, pe 8 frecvențe, dislocate în Chișinău, Nisporeni, Glodeni, Drochia, Soroca, Ștefan Vodă, Taraclia, Căușeni. Cea mai mare parte a grilei sale de programe o constituie emisiunile de știri, dezbaterile și analizele.

În prezent, Vocea Basarabiei emite pe 8 frecvenţe, dislocate în Chişinău, Nisporeni, Glodeni, Drochia, Soroca, Ştefan Vodă, Taraclia, Căuşeni. Cea mai mare parte a grilei o constituie emisiunile de ştiri, dezbaterile, analizele etc.

2004: A decedat la Londra, Paul Neagu, artist de origine română stabilit în Marea Britanie, care a avut o mare  influenţă  asupra sculpturii britanice şi europene (lucrări: Hyphens, Starheads, Impulses and Vectors); (n. 1938).

2006:  A decedat popularul solist român  de muzica usoara si lautareasca, Gica Petrescu; (n. 2 aprilie 1915).

De-a lungul a șapte decenii de activitate și-a construit un repertoriu remarcabil prin bogăție și diversitate.

Radiodifuziunea Română i-a decernat în anul 2001 premiul “Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III”.

2011: In această zi istoricii din Republica Moldova îşi sărbătoresc ziua profesională.

Un proiect de lege în acest sens a fost aprobat în cadrul sedinţei Guvernului din țara vecină din 8 iunie 2011.

S-a hotărât de asemenea ca sărbătoarea profesională „Ziua istoricului” sa fie celebrată anual in ziua de  18 iunie.

Decizia a fost luată „în scopul susţinerii şi promovării ştiinţelor istorice, consolidării culturii şi educaţiei civice”.

In acesta zi a anului 1989, a fost constituita Asociatia istoricilor din Republica Moldova, organizatie  care a jucat un rol important in mișcarea de redeșteptare nationala din acea perioadă, si care a pledat pentru demolarea miturilor și falsurilor istoriografiei sovietice.

2011: A fost deschis traficului auto Pasajul Basarab din București, cel mai lung pod hobanat din România (360 metri), cel mai lat pod hobanat urban din Europa (43,3 metri) și cel mai lung pasaj rutier din București (1,9 kilometri).

2016: A decedat regizorul român de teatru și televiziune, jurnalist și pamfletar, Nae Cosmescu ;( n. 26 iulie 1940, București).

A scris aproape 3 000 de articole şi a rămas fidel profesiei legate de televiziune, care i-a ocupat cea mai mare parte din viaţă.
Regizorul Nae Cosmescu a montat circa 100 de spectacole de teatru, atât pe scenele teatrelor din Capitală cât şi pe scenele din ţară.

2016: A decedat medicul Mircea Chiorean, profesor universitar român, co-fondator al Serviciului Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD); (n. 6 mai 1933).

A absolvit Facultatea de Biologie a Universității „Babeș-Bolyai” în 1957 și Facultatea de Medicină a Universității „Iuliu Hațieganu” în 1964. În 1982 a devenit doctor în științe medicale la Universitatea „Carol Davila” din București, iar în 1990 a devenit medic primar al Spitalului Clinic Județean de Urgență din Târgu Mureș, secția de anestezie și terapie intensivă (ATI).

Între anii 1992 și 2003 a fost profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș. A contribuit la scrierea a trei monografii de specialitate și a numeroase articole științifice despre anestezie, terapie intensivă și imunologie, fiind de asemenea coordonator de doctorat în domeniul medicinei.

La 28 septembrie 2010, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înființarea SMURD, președintele României a conferit profesorului doctor Mircea Chiorean Ordinul „Meritul Sanitar” în grad de Cavaler, cu însemn pentru civili.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfintii Mucenici Leontie, Ipatie si Teodul

Sfintii Mucenici Leontie, Ipatie si Teodul au luat mucenicia in anul 73, in vremea persecutiei impotriva crestinilor pornite de cezarul Adrian.

Leontie a fost comandant roman in orasul Tripoli din Fenicia. Cezarul Adrian, afland ca Leontie este crestin a trimis un detasament militar pentru a-l aresta.

Ipatie, conducatorul acestui detasament, s-a imbolnavit pe drum, oastea fiind nevoita sa se opreasca. Intr-o noapte lui Ipatie i s-a aratat un inger, zicandu-i: “Daca vrei sa te faci bine, atunci striga de trei ori cu glas mare, ridicandu-ti privirea spre cer: ‘Dumnezeule al lui Leontie, ajuta-mi mie!’”.

Ipatie a descoperit ostașilor vedenia si toti au strigat dupa cum spusese ingerul.  Minunea insănatoșirii lui Ipatie i-a uimit pe multi, dar mai ales un anume Teodul. 

Atunci Ipatie si Teodul au luat hotărarea de a lua inainte celorlati pentru a-l gasi ei primii pe Leontie.

Ajungand, Leontie le-a grait lor despre credinta in Hristos astfel incat inimile lor s-au aprins de dragoste pentru Dumnezeu. In acel moment, un nor i-a umbrit din care s-a pogorat asupra lui Ipatie si Teodul o roua minunata. Acesta a fost Duhul Sfant Care a botezat sufletele lor. Tot atunci Leontie a grait catre ei astfel: “Intru Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.”

Cezarul Adrian a continuat sa-i prigonesca pe Teodul si pe cei doi fii duhovnicesti ai săi.

Astfel, fiind prinși, Ipatie si Teodul au fost torturati murind prin decapitare.

Leontie a fost torturat pana cand sufletul sau s-a mutat la Domnul.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/18/o-istorie-a-zilei-de-18-iunie-video-2/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md.;
10. agerpres.ro;
11. Cinemagia.ro;
12. CreștinOrtodox.ro.

Publicitate

SLUGA RUSEASCĂ IGOR (KREMLINOVICI) DODON RECUNOAȘTE CĂ NU SÎNT DIFERENȚE ÎNTRE LIMBA ROMÂNĂ ȘI AȘA ZISA ”LIMBĂ MOLDOVENEASCĂ”. VIDEO

Fostul ”prezident” al R.Moldova o ține una și bună că el respectă constituția țării și ca atare vobește ”moldovenește”.

Numai că în orice stat al lumii, Declarația de independență prevalează Constituției, iar în cazul unei neconcordanțe, Constituția trebuie aliniată Declarației. Pentru că Declarația nu mai poate fi modificată, dar Constituția da. Dealtfel există și o decizie a Curții Constituționale în acest sens, nerespectate de clasa politică moldovenistă cea atât de confuză cu privire la Statul de Drept.

Nici măcar Academiei Moldovei nu i de dă ascultare, doar educația sovietică a politicienilor de la Chișinău fiind mai presus decât orice,ocolind adevărul care deranjează, anume că suntem și noi și basarabenii suntem români pentru că vorbim limba română.

Până la urmă însă, sluga rusească Dodon a recunoscut cu jumătate de gură, că nu există deosebiri între limba română și cea așa zis ”moldovenească”…

Confiscarea proprietăţilor greceşti și reforma agrară înfăptuită de Cuza

Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), Domn al Principatelor Unite ale Valahiei şi Moldovei 1859-1866.

Cuza și confiscarea proprietăţilor greceşti. Cum ajunseseră atât de multe mănăstiri şi schituri româneşti în stăpânirea străinilor?

Ziua de 24 ianuarie ne readuce în memorie luptele şi năzuinţele seculare ale înaintaşilor noştri din toate teritoriile românismului pentru înfăptuirea Unirii, precum şi evenimentele cruciale din 1859, căci prin Unirea Principatelor Române s-a pus baza temeluirii României Mari, desăvârşită la 1918.

Actul istoric de acum 160 de ani a avut consecinţe importante asupra societăţii româneşti, deoarece măsurile luate de Principele Alexandru Ioan Cuza au vizat modernizarea principalelor domenii ale vieţii social-economice, politice, ba chiar religioase.

De schimbările fundamentale nu a scăpat nici Biserica Ortodoxă, care se lupta din răsputeri ca să-şi dobândească autocefalia faţă de Patriarhia de Constantinopol, aspiraţie imposibil de realizat din pricină că, până la Cuza, dar mai ales în secolul fanariot, elementul grec ajunsese foarte influent în Ţările Române. Confiscarea doar a proprietăţilor greceşti din ţară ar fi aruncat asupra politicii cuziste o pată greu de şters: xenofobia, ura faţă de poporul grec. Într-o astfel de cheie trebuie să înţelegem decizia grea a domnitorului de a etatiza toate proprietăţile bisericeşti, chiar dacă Biserica a suferit foarte mult din pricina nedreptăţii ce i se făcuse.

Hotărât să readucă acasă pământurile româneşti înstrăinate prin numeroasele danii făcute, cu voie sau de nevoie, de-a lungul timpului, Locurilor Sfinte din Răsărit, precum Sfântul Munte Athos, Mănăstirile de pe Meteore, patriarhiile de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia, Alexandria (chiar Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” din Sinai avea proprietăţi româneşti închinate), Cuza a propus, iniţial, răscumpărarea lor, oferindu-se să plătească, în rate, o sumă colosală: aproximativ 30 milioane franci.

Era, de fapt, o modalitate de înţelegere amiabilă cu grecii care, deşi tentaţi de suma impresionantă, au refuzat-o. În plus, văzându-şi periclitate atât interesele prezente, cât şi pe cele viitoare, au trecut peste faptul că împărtăşeam aceeaşi credinţă cu ei şi au încercat o „alianţă” neortodoxă cu Înalta Poartă, gândind că poate, poate vor reuşi să-şi păstreze întinsele suprafeţe funciare şi forestiere româneşti.

Turcii erau interesaţi ca grecii să nu-şi piardă daniile în Ţările Române, căci aşa aveau şi ei de unde să colecteze sumele imense de bani impuse acestora după cucerirea Constantinopolului şi a celorlalte patriarhii apostolice.

Actul a stârnit numeroase controverse până în zilele noastre

În astfel de condiţii, conducerea ţării s-a văzut nevoită a recurge la o lege prin care toate proprietăţile Bisericii să fie etatizate, trecute în proprietatea statului. Cu toate protestele vehemente ale marilor puteri învecinate şi îndeosebi ale Imperiului Otoman – devenit, tam-nisam, apărător al intereselor greceşti (sic!) -, Legea secularizării averilor mănăstireşti s-a adoptat pe 17/29 decembrie 1863.

Mulţi episcopi şi stareţi greci au trimis sultanului o sumedenie de jalbe, cerându-şi „drepturile cuvenite” în pământ românesc, punând, ca şi în trecut, puternice presiuni şi pe reprezentaţii Imperiului ţarist la Constantinopol, solicitându-le cu fermitate anularea legii care-i lăsa fără întinsele suprafeţe agricole şi forestiere din România.

La vremea respectivă, dar şi până astăzi, actul a stârnit numeroase controverse, căci nu toţi au înţeles de ce Cuza a hotărât să deposedeze şi proprietăţile bisericilor ori mănăstirilor neînchinate.

O privire generală asupra situaţiei mănăstirilor de dinainte de 1863 ne va lămuri: în Muntenia fiinţau 69 de mănăstiri, 35 dintre ele fiind închinate; în Moldova existau 122 de aşezăminte monahale, dintre care 30 închinate.

Procentul averilor funciare bisericeşti raportat la suprafaţa agricolă şi forestieră totală a României, constituită prin Unirea de la 1859 – deci fără Transilvania, Bucovina, Basarabia şi Dobrogea -, se ridica, în Muntenia, la 16,55% pentru cele neînchinate şi la 11,14% pentru cele închinate, iar în Moldova la 12, 16% pentru cele neînchinate şi la 10,17% pentru cele închinate, însumând puţin peste un sfert din teritoriul de atunci al Principatelor, adică 25,4% din suprafaţa totală a ţării.

„Până când ţăranii nu vor fi cetăţeni, noi nu vom avea o naţiune”

Se pune întrebarea: cum au ajuns atât de multe mănăstiri şi schituri româneşti în stăpânirea străinilor?

Ştim din istorie că, mai cu seamă, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, domnitorii români din Moldova şi Muntenia, dar şi unii boieri ori înalţi funcţionari de la curţile domneşti au donat aceste chinovii, împreună cu moşiile deţinute de ele, unor aşezăminte bisericeşti din Răsăritul Ortodox, ca sprijin pentru Bisericile apostolice surori aflate sub ocupaţie otomană, care le impusese biruri foarte ridicate.

Neplata lor atrăgea după sine distrugerea şi vinderea tuturor bisericilor şi mănăstirilor ortodoxe din Răsărit. Se cuvine însă remarcat faptul că în aproape toate actele de danie româneşti regăsim o cerinţă generală: obligativitatea ca noii proprietari să păstreze şi să susţină viaţa duhovnicească şi liturgică din mănăstirile închinate, îngrijindu-se de întreţinerea şi dezvoltarea lor.

Din păcate, prevederea a fost nesocotită în majoritatea cazurilor, iar în mare parte mănăstirile s-au văzut deposedate de toate bunurile, ajungând la sapă de lemn, aproape nişte ruine.

Cu toate acestea, au existat şi consecinţe pozitive, deoarece din pământurile Bisericii, după un an, Cuza a început să-i împroprietărească pe ţărani, prin promulgarea Legii rurale.

Organul legislativ, compus în bună măsură de mari latifundiari, s-a opus aprobării reformei agrare, iniţiate încă din 1862, văzându-şi periclitate interesele, dar Cuza nu a renunţat: a dizolvat Adunarea Legiuitoare, declanşând noi alegeri, după ce a schimbat şi legea electorală.

Doar aşa Principele a reuşit să treacă prin forul decizional legea care a stat la baza ameliorării existenţei ţăranilor români, căci, spunea el: „În această îmbunătăţire văd fundarea naţionalităţii române. Până când ţăranii nu vor fi cetăţeni, noi nu vom avea o naţiune”.

Chiar dacă nu a fost cea mai bună lege, suscitând dezbateri aprinse, conflicte şi numeroase inechităţi, totuşi reforma agrară a constituit începutul ridicării morale şi social-economice a satului românesc.

Peste 400.000 de familii ţărăneşti au primit pământ, iar altor 60.000 li s-au dat locuri pentru case şi grădini, în vederea întemeierii de gospodării. Mare parte din boierime s-a arătat refractară la noile dispoziţii legislative, recurgând la felurite tertipuri spre a o eluda. În atare situaţie, averea Bisericii, confiscată cu un an în urmă, a constituit principala resursă de împroprietărire a ţăranilor care, în total, au primit aproximativ 1.900.000 hectare de teren arabil, fâneţe şi pădure.

Legea agrară din 1864 a contribuit substanţial la nemulţumirea generală a duşmanilor politici ai Domnitorului Cuza. Revoltaţi de măsurile avangardiste ale acestuia, dar mai cu seamă văzând că-şi pierd privilegiile, au pus la cale aşa-numita „monstruoasă Coaliţie” care, în 1866, a pregătit alungarea Domnului de la tron. Exilat şi însingurat, Cuza a rămas în conştiinţa ţărănimii drept „Izbăvitorul”, cel care le-a dat pământ. Multă vreme după ce Alexandru Ioan Cuza a fost adus şi înmormântat la Ruginoasa, în ţinutul Iaşilor, fosta sa reşedinţă de vară, ţăranii din zonă sau veniţi special să se reculeagă la mormântul Domnitorului îşi scoteau cuşmele, ca semn de neuitare ori adâncă recunoştinţă.

Citiți integral în

http://ziarullumina.ro/biserica-domnitorul-alexandru-ioan-cuza-si-satul-romanesc-140921.html