CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 2 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 2 iunie în istoria noastră

1247: Diploma cavalerilor ioaniţi semnalează existenţa formaţiunilor politice româneşti, conduse de voievozii Litovoi şi Seneslau.

Diploma Cavalerilor Ioaniţi este un act de donaţie al regelui Bela al IV lea al Ungariei în favoarea Cavalerilor Ioaniţi , emis la 2 iunie 1247,  care  consfinţeşte dăruirea unui întins teritoriu de la sud de Carpaţi  si  care cuprindea primele mici state feudale româneşti.

Acest document ne furnizează  date legate de viaţa economică, socială, politică şi militară a acestora.

Regele Ungariei Bela al IV-lea (1235-1270), acorda lui Rembald, preceptorul Ordinului cavalerilor ioaniţi, Banatul de Severin, impreuna  cu alte posesiuni.

Cu acest prilej diploma semnala existenţa formaţiunilor politice româneşti, conduse de voievozii Litovoi şi Seneslau şi cnejii Ioan şi Farcaş.

Banatul de Severin şi cnezatele lui Ian şi Farcaş urmau să se afle sub autoritatea Ordinului, in timp ce voievodatele conduse de Seneslau şi Litovoi rămaneau în stăpînirea românilor, în condiţiile pe care le avuseseră pană atunci.

 In document se spune ca ”mânați de acest gând, după o îndelungă sfătuire cu fruntașii si baronii regatului nostru, ne-am oprit la aceasta hotărâre, luata dimpreună cu venerabilul barbat Rembald, marele perceptor al caselor ospitalierilor din Ierusalim, din partile de dincolo de mare, cu privire la repopularea regatului, care prin năvălirea dusmanoasa a neamului numit tatari a indurat mare pagubă, atât prin pierderea bunurilor cât si prin uciderea locuitorilor.”


1711: Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei, a lansat o proclamație prin care le cerea supușilor săi să se prezinte în număr cât mai mare la oaste, până la data de 15 iunie. Trupele ruse au trecut Prutul după ce, la 30 mai Cantemir a trimis o scrisoare prin care cerea sprijin militar rus, deoarece otomanii aflaseră că trecuse de partea țarului.

Conform articolului 2 al Tratatului de la Luțk (26 aprilie 1711), domnul Moldovei trebuia să se alăture cu armată oastei ruse, trupele moldovene urmând să fie întreținute pe cheltuiala vistieriei rusești. La 27 mai, feldmareșalul rus Șeremetev a trimis de la Soroca o proclamație adresată locuitorilor Moldovei, prin care le cerea să se înroleze în armata rusă, urmând să primească soldă.

În sprijinul Moldovei, a fost trimis brigadierul Kropotov, cu un detașament de 3.000 de oameni. La 1 iunie, detașamentul de cavalerie comandat de Kropotov, alături de un polc moldovenesc condus de Apostol Ghicheciu, a trecut Prutul, iar a doua zi a intrat în Iași.

1816: S-a născut Constantin A. Rosetti, om politic liberal, fruntaş al Revoluţiei române de la 1848 în Muntenia și unul dintre conducătorii luptei pentru Unirea Principatelor Române; (d. 8 aprilie 1885).

A servit în armată, a intrat apoi în administrație, fiind șeful poliției din Pitești, în magistratură, procuror la Tribunalul civil din București, în paralel având preocupări literare. În 1844 a mers la Paris pentru studii, devenind prieten cu Ion C. Brătianu, pictorul Constantin Daniel Rosenthal, Scarlat Vîrnav. A participat la fondarea Societății studenților români din Paris, al cărei secretar a fost.

A avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc și în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza. A fost unul dintre conducătorii Partidului Național Liberal, a susținut cu entuziasm proclamarea independenței țării și participarea României la războiul ruso-turc din 1877–1878.

A pus bazele Asociației lucrătorilor tipografi din București, al cărei președinte a fost, a fost co-fondator al Casei de ajutor reciproc a tipografilor din România, a fost în mai multe rânduri ministru și președinte al Camerei Deputaților.

A fost i un promotor al ziaristicii române  moderne, scriitor, director al Teatrului National din Bucuresti (1859-1860).

In calitate de  ministru al cultelor şi instrucţiunii publice (1860, 1866-1867), a propus şi susţinut înfiinţarea Societăţii Academice Române (1866), care a devenit ulterior Academia Română, numărându-se printre membrii fondatori ai acesteia.

1821: S-a născut Ion C. Brătianu, personalitate de frunte a vieţii politice româneşti ; (d. 4 mai 1891).

A luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la revoluția din 1848 din Țara Românească, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu. După restaurarea rusească și otomană, a plecat în exil la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomiei principatelor dunărene.

A pus bazele Partidului Naţional Liberal (1875), pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii şi a contribuit decisiv la aducerea în ţară a principelui Carol I de Hohenzollern.A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a fost ministru al Apărării, al Afacerilor Externe, de Finanțe în următorii patru ani. În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul ruso–româno-turc din 1877 care a dus la independența României, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme. Ion C. Brătianu fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l’empire d’Autriche dans la question d’OrientRéflexions sur la situationMémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris și La Question religieuse en Roumanie au fost bine primite la Paris.

Pe plan intern, a avut un rol important în elaborarea şi aplicarea sistemului constituţional parlamentar democratic.

Guvernele conduse de el au iniţiat măsuri de consolidare a monarhiei, pentru stimularea industriei şi organizarea finanţelor ş.a.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1885.

1867: Ștefan Gonata devine membru activ al Societății Literare Române (Academia Română). La 22 septembrie 1870 este ales membru de onoare al acestei Academii.

Stefan_Gonata

Ştefan Gonata s-a nascut la 1 februarie 1838, in localitatea Trifăneşti, judeţul Bălţi, pe mosia tatalui sau din Basarabia tarista si a decedat la 18 septembrie 1896, Chişinău.

A fost un agronom  si om politic român basarabean, prieten cu Mihail Kogălniceanu. 

A studiat  la Paris filosofia si viticultura.

Revenit în ţară, a fost ales deputat pentru distribuirea sarcinilor rurale (1863 – 1865), apoi deputat al nobilimii pe diferite judeţe.

A fost unul dintre acei care a adus şi a aclimatizat în Basarabia viţa-de-vie franceză. Tot aici a încercat să transplanteze viţa-de-vie americană şi a făcut cercetări pentru combaterea filoxerei, care ruina podgoriile basarabene.

A colaborat la mai multe publicaţii agricole din Rusia, mai ales la revista Departamentului de Agricultură de la Sankt Petersburg, iar observaţiile sale ştiinţifice le împărtăşea cu savanţi din România şi din alte ţări europene.

La Zberoaia, in Basarabia, a deschis un spital şi a organizat un muzeu. 

1877: A murit la București Ion C. Massimu lingvist, reprezentant al curentului latinist și membru fondator al Societăţii Academice Române din 1867; (n. 1825, la Gropeni, Brăila).

Din însărcinarea Academiei, împreună cu August Treboniu Laurian, a fost autorul primului dicționar complet al limbii române, general, istoric și etimologic, Dicționarul limbei române.

1880: Guvernul SUA recunoaște independența de stat a României.

1881: S-a născut la Mârzești, Teleorman, politicianul român Stan Ghițescu, fost vicepreședinte al Camerei Deputaților (1926), ministru ; d.25 februarie 1952, închisoarea Sighet.

S-a afirmat de timpuriu în politică, intrând în Partidul Poporului condus de generalul Alexandru Averescu. Ajuns în conducerea acestui partid, a fost ales deputat, fiind deosebit de activ în Parlament, a fost ales și vicepreședinte al Camerei Deputaților în 1926. A fost ministru al Cooperației, ministru al Muncii. După instaurarea regimului comunist a fost arestat împreună cu alți demnitari ai fostelor guverne interbelice și dus la închisoarea de la Sighetu Marmației, unde a și murit.

1882: S-a născut mareşalul Ion Antonescu, militar şi om politici român, fost prim ministru al României şi “Conducătorul Statului”,  în perioada celui de-al Doilea Război Mondial – septembrie 1940 – august 1944.

 După mai bine de 60 de ani de la moartea sa, încă este un personaj controversat, iar Istoria Romaniei nu şi-a spus încă ultimul cuvant privitor la persoana sa.

Cert este că a rămas în inimile multor români ca un mare conducator, al carui patriotism nu poate fi contestat.

Ion Antonescu s-a născut la Piteşti la 2 iunie 1882, într-o familie de militari.

A fost şeful secţiei Operaţii de la Marele Cartier General în anii războiului pentru reîntregire, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major, ministru de război.

 Din 4 septembrie 1940 pînă pe 23 august 1944 a fost prim-ministru al României şi apoi şef al statului (conducător).

După cum ştim, Antonescu a luat decizia de intrare a României în cel de-al doilea război mondial, de partea şi sub comandamentul Germaniei.

Antonescu a avut reputaţia unui comandant militar foarte priceput şi pragmatic. Duritatea sa i-a adus porecla de “Cîinele roşu”. Între anii 1922 şi 1926, Antonescu a fost ataşat militar al României în Franţa şi Marea Britanie.

După reîntoarcerea în România a fost promovat Comandant al “Şcolii Superioare de Război” între 1927 şi 1930, Şef al Marelui Stat Major al Armatei între 1933 şi 1934 şi Ministru de Război între 1937 şi 1938.

Imagine similară

Generalul Antonescu a fost numit prim-ministru de către regele Carol al II-lea în septembrie 1940, după ce România fusese silită să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei Uniunii Sovietice (28 iunie 1940) şi nordul Transilvaniei Ungariei (30 august 1940).

La numai două zile de la numirea sa în post, l-a silit pe regele Carol al II-lea să abdice, iar fiul acestuia, Mihai a devenit noul rege.

 În faţa perspectivei unui război pe trei fronturi, (Germania în vest, Uniunea Sovietică în est şi Bulgaria în sud), Antonescu a căutat să facă o alianţă cu Germania Nazistă, în speranţa că va putea recupera măcar teritoriile ocupate de sovietici.

Acest parteneriat era dorit de germani datorită rezervelor de petrol foarte importante ale României.

 Imagini pentru antonescu şi horia sima photos

Ion Antonescu şi Horia Sima

Antonescu s-a apropiat politic de Garda de Fier, oferindu-le mai multe portofolii guvernamentale.

El spera să poată aduce sub controlul său Garda de Fier, deoarece activităţile lor paramilitare subminau autoritatea statului.

Această perioadă de coabitare între General şi Gardă a făcut ca statul să fie decretat “Stat naţional-legionar”.

Până în cele din urmă, cum cererile legionarilor pentru creşterea rolului lor politic în guvern au fost în mod repetat respinse de Antonescu, Garda de Fier s-a răsculat (Rebeliunea legionară 21-24 ianuarie 1941).

Antonescu a zdrobit rapid rebeliunea legionară, (avînd aprobarea tacită a germanilor, care doreau stabilitate economică în România), a scos în afara legii Garda de Fier şi a întemniţat pe toţi conducătorii acesteia care nu au reuşit să fugă din ţară.

În vara anului 1944, în vreme ce sovieticii avansau împingînd înapoi frontul către graniţele României, Antonescu a refuzat să-şi modifice poziţia şi să ceară un armistiţiu.

De aceea, pe 23 august 1944, Regele Mihai, sprijinit de principalele partide politice, a organizat o lovitură de stat, în urma căreia l-a destituit pe Antonescu şi l-a arestat.

După arestare, Antonescu a fost predat sovieticilor. Ostatic al sovieticilor, ţinut în arest timp de doi ani în U.R.S.S., a fost readus în ţară doar pentru a fi judecat “exemplar”.

Condamnat la moarte de instanţa “Tribunalului Poporului” la data de 17 mai 1946, a fost executat la inchisoarea Jilava alături de foşti colaboratori apropiaţi, la 1 iunie.

1882 (2/14): S-a născut la Tecuci, Ion Petrovici, filosof, scriitor şi om politic (de mai multe ori deputat şi ministru).

In 1899 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, având printre profesori pe Titu Maiorescu şi pe Nicolae Iorga.

În 1904 se licenţiază în Filozofie cu dizertaţia O problemă de filosofie iar un an mai târziu, în iunie 1905, Ion Petrovici devine primul Doctor în Filozofie al unei universităţi româneşti cu teza Paralelismul psiho-fizic.

În anul universitar 1905-1906, timp de două semestre, frecventează cursuri de filozofie la Leipzig şi la Berlin.

În noiembrie 1906 a fost numit conferenţiar la catedra de filozofie la Universitatea din Iaşi iar în 1912 este definitivat ca profesor. În anii 1923-1926 este decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie din Iaşi.

La sfârşitul lui ianuarie 1932 este invitat la Sorbonna şi la “Academia de Ştiinţe morale şi politice” din (Paris), unde prezintă comunicările La Nationalité en Philosophie şi respectiv L’Idée de néant. Stabileşte legături de colaborare cu André Lalande şi Paul Gaultier.

La 28 mai 1935 este ales membru al Academiei Române. În guvernul prezidat de Octavian Goga (1937-1938), Ion Petrovici devine Ministru al Educaţiei Naţionale.

În 1941 acceptă portofoliul de Ministru al Culturii Naţionale în guvernul lui Ion Antonescu. 

Printre lucrările sale cele mai importante se numara : Paralelismul psihofisic, Atelierele Grafice Socecu, Bucureşti, 1905; Cercetări filosofice, Tipografia Dacia Iliescu Grossu, Iaşi, 1907; Teoria noţiunilor. Studiu de logică, Tip. Dim. C. Ionescu, 1910; Introducere în metafizică, Bucureşti, 1924; Studii Istorico-Filosofice. H. Poincaré (ca filosof), Alfred Fouillée, H. Spencer şi problema cunoştinţei, Ed. a II-a completată, Bucureşti, 1929; Viaţa şi opera lui Kant. 12 lecţii universitare, Bucureşti, 1936; Spiritul filosofic în comparaţie cu spiritul ştiinţific, Editura Academiei, Bucureşti, 1972.

Postum: Douăsprezece lecţii universitare despre Immanuel Kant, Editura Agora, Iaşi, 1994); Schopenhauer. Viaţa şi opera, Garamond International, Bucureşti, 1995; Schopenhauer. Monografie istorico-filozofică, Eurosong & Book, Bucureşti, 1997; Din cronica filosofiei româneşti, Institutul European, Iaşi, 2005.

A fost membru titular al Academiei Române din 1934, vicepreşedinte al acestui for (1938-1941);

Dupa venirea comunismului la putere cu ajutorul armatei sovietice, este arestat şi condamnat la închisoare, petrecând 17 ani neîntrerupţi în temniţele regimului, până în 1964.

La 17 februarie 1972 se stinge din viaţă la Bucureşti.

1882:  S-a constituit, sub direcţia lui Gregoriu Ştefănescu, Biroul Geologic,care avea drept scop principal  întocmirii unei hărţi geologice a României. Aceasta a fost realizată în 1898, la scara 1:200.000).

În sistemul de redactare a propus unificarea denumirilor subdiviziunilor timpului geologic și a culorilor folosite la întocmirea hărților geologice la Congresul de la Bologna.

Biroul Geologic al României (1882)

Biroul Geologic a  funcţionat până în anul 1889, fiind urmat apoi de Serviciul de Mine şi Geologie, în perioada 1896 – 1906, iar din 1906, de Institutul Geologic al României.

Grigoriu Stefanescu (uneori Grigore, Gregoriu, n. 10 februarie 1836, Eliza Stoenesti, Ialomita – d. 20 februarie 1911, Bucuresti), a fost un geolog si paleontolog roman, explorator, membru titular (1876) al Societatii Academice Romane.

gREgORIU ŞTEfĂNESCU (1836 – 1911),

Impreuna cu Grigore Cobalcescu, a fost intemeietorul scolii române de stiintele pamantului (geologie, mineralogie, paleontologie).

A fost primul profesor in acest domeniu al Universitatii din Bucuresti, a condus lucrarile pentru elaborarea primei harti geologice a Romaniei si este descoperitorul unor rămășițe fosile de importanță deosebită.

A fost student al facultatii de stiinte de la Sorbona (1859-1862), iar dupa intoarcerea in Romania, a fost profesor de stiinte naturale la liceele Sf. Sava si Matei Basarab (1863). 

A scris primul manual de zoologie roman (1865).

In anul 1864, printr-un decret al principelui Alexandru Ioan Cuza, este infiintata Universitatea din Bucuresti unde Grigoriu Stefanescu este numit profesor la catedra de geologie, paleontologie si mineralogie in cadrul Facultatii de Stiinte (care avea in toamna lui 1864 sase profesori). Aici a organizat un muzeu de geologie si paleontologie cuprinzand exponate rare, unele aduse din calatoriile sale numeroase.

A publicat primul tratat român de geologie, Elemente de Geologie, in anul 1890. Pe masura ce Universitatea a crescut, din catedra sa s-au despartit o catedra de mineralogie, condusa de Ludovic Mrazec in anul 1894 si in anul 1905 o catedra de paleontologie, condusa de Sabba Stefanescu. Catedra de geologie a revenit in 1910, lui Sava Athanasiu.

A fost  pentru scurta vreme secretar general in Ministerul Instructiunii Publice si rector al Universitatii.

In timpul vietii lui s-a bucurat de o apreciere internationala deosebita, fiind membru al mai multor societati geologice straine.

1885: A decedat prințul Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl regelui Carol I al României; (n. 1811).

1904: S-a născut în cartierul Freidorf din Timișoara, (pe atunci în Austro-Ungaria ),actorul si campionul olimpic de natatie Johnny Weissmüller (Peter Johann Weissmüller), interpretul popularului personaj “Tarzan”.

Părinții săi, șvabi bănățeni, au emigrat în SUA  împreună cu fiul lor pe cand acesta avea varsta de vârstă de șapte luni.

 Peter Johann – Johnny Weissmüller  a susținut ulterior că s-ar fi născut în localitatea Windber (Pennsylvania), probabil pentru a fi selectat în lotul național de natație al SUA. 

A fost  de cinci ori campion olimpic la înot , deținătorul a 67 de titluri mondiale și 52 de titluri naționale.

 S-a retras din competitii si apoi a semnat un contract cu studioul MGM, care l-a si distribuit in rolul vietii sale: ”Tarzan, omul maimuta” in 1932, ecranizări inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs.

Se povestește că în timpul revoluției cubaneze, pe când Johny Weissmüller juca golf cu niște prieteni în Cuba  jucătorii s-au trezit înconjurați de revoluționari înarmați.

Fără să-și piardă cumpătul, Weissmüller a lansat celebrul strigăt al lui Tarzan, iar soldații, recunoscându-l, au fost foarte încântați să escorteze grupul într-o zonă sigură. A avut parte de bani, faima, insa nu si de mult noroc in dragoste.

A fost casatorit de sase ori, dar nici una dintre casniciile sale  nu a mers bine viata  sa  fiind presarata cu scandaluri.

A avut o biografie controversata, gasindu-si sfarsitul departe de celebritatea din timpul vietii, la Acapulco, in Mexic, la varsta de 80 de ani, la  20 ianuarie 1984.
Respectându-i-se dorința, la înmormântarea sa, coșciugul a fost coborât în groapă având ca fond sonor celebrul strigăt al lui Tarzan.

 1910: S-a născut (la Odessa, azi în Ucraina), dintr-un tată italian şi o mamă română,  Dan Petraşincu (pseudonimul lui Angelo Morretta), prozator,eseist, antropolog, scriitor şi traducător italiano-român. stabilit din 1951 la Roma , autor al romanului „Jungla”); (m. 1997). La vârsta de 10 ani s-a mutat cu familia în România, unde a urmat liceul la Râmnicu Sărat și București. A fost redactor la RampaAdevărulReporterLumea româneascăRomânia literară. A scos, împreună cu Mihai Șerban și Ieronim Sârbu, revista Discobolul. A tradus din Victor Hugo, Gaston Baty, Wanda Wasilewska și alții.

Din scrierile sale: SângeleOmul golMonstrulMiracolulJunglăEdgar Poe, iluminatulCora și dragosteaTimpuri împliniteUn mare poet al libertății: Alexandru Sergheevici PușkinLa resa dei conti, Lo spirito dell’India/Spiritul IndieiGli dei dell’India/ Mituri indieneIl Daimon e il superuomo/ Daimon și supraomI miti delle antiche civilta messicane/Miturile vechilor civilizații mexicane, etc.

A lucrat ca redactor la „Rampa”, „Adevărul”, „Reporter”, „Lumea românească”, România Literară.

A scos împreună cu Mihai Şerban şi Ieronim Sârbu revista Discobolul (1932-1933).

1915: S-a născut la Tiraspol, în Imperiul țarist, activistul comunist de etnie evreiască Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg); d.16 aprilie 1992, București.

A fost un general, spion sovietic, care a desfășurat o activitate criminală ca șef al Securității regimului comunist din România. A avut funcțiile de subdirector general al Direcției Generale a Securității Poporului și secretar general al Ministerului Afacerilor Interne. Este cunoscut ca torționar al Securității în special prin măsurile dure adoptate împotriva deținuților politici anticomuniști.

A contribuit cu acordul Moscovei, la îndepărtarea grupului Anei Pauker de la conducerea Partidului Muncitoresc Român(comunist), și a ordonat arestarea și anchetarea lui Vasile Luca și a fostului ministru de interne, Teohari Georgescu. A fost printre cei care s-au ocupat cu organizarea „Experimentului Pitești”, fiind recunoscut de mai mulți foști deținuți ca unul din cei care făcea vizite regulate în închisoarea Pitești, pentru a supraveghea desfășurarea „reeducării”.

1917: La Chișinău, in gubernia Basarabia, s-a constituit Societatea Culturală Moldovenească. Președinte de onoare al Societății a fost Vasile Stroescu, președinte – P. Gore, vicepreședinte – Vl. de Herța.

1930: S-a născut în localitatea Vânju Mare, Mehedinţi, baritonul român Dan Iordăchescu, profesor universitar, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1993); d.30 august 2015.

In memoriam Dan Iordăchescu | Radio Clasic

A absolvit Facultatea de Teatru din Iași, apoi Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1952–1956), cu profesori Constantin Stroescu, Petre Ștefănescu Goangă, Jean Rânzescu, Panait V. Cottescu și Jean Bobescu.

A făcut studii complementare de canto la Salzburg, Paris și Roma. A debutat în 1949 la Teatrul CCS din București în rolul Chiaburul din opereta Cântec de viață nouă de Florin Comișel. Ca prim solist a debutat în decembrie 1956 la Teatrul de Operă și Balet din București.

A întreprins 262 de turnee internaționale în 61 de țări și în 331 de orașe ale lumii. În aproximativ 1100 spectacole de operă, pe care le-a susținut pe tot globul, a cântat 45 de roluri importante; de asemenea, a cântat peste 1500 de lieduri în aproape 1600 de recitaluri. Din 1979 a susținut cursuri de masterat în Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Filipine, Grecia, Turcia (locuind 6 ani și jumătate la Istanbul) și România.

A fost profesor la Academia de Muzică din București. În 2007, la 77 de ani, era încă invitat pentru concerte și spectacole în România, Grecia și Spania. Cu cei 61 de ani de carieră neîntreruptă a devenit cel mai longeviv interpret în viață din lume. Înregistrări: Dama de pică de Ceaikovski, Integrala liedurilor lui G. EnescuIntegrala operei „Oedip” de G. Enescu Arii din opere (Mozart Verdi), Duete din Operete.

1930: S-a născut la Timişoara profesorul Sorin Botez, luptător  anticomunist şi om politic liberal român; (d.31 iulie 2009).

Sorin Bottez (1930-2009)

La 8 februarie 1949 a fost arestat sub acuzația că face parte din organizația anticomunistă „Avram Iancu” și condamnat la 20 de ani de muncă silnică (din care a executat 15 ani, fiind grațiat la 11 noiembrie 1963).

În momentul arestării, Sorin-Mircea Bottez era elev în ultimul an la Liceul „Mihai Viteazul” din București.

La 22 decembrie 1989   s-a numarat printre inițiatorii  actiunii de  reînființare a Partidului Național Liberal.

A deținut funcția de vicepreședinte al PNL și șef al Departamentului de Relații Externe până în septembrie 1992.

Între septembrie 1992-1994 a activat ca ambasador în Republica  Africa de Sud .

În perioada 1997-1998 a făcut parte din Guvernul Ciorbea, fiind numit ministru al informațiilor publice.

1935: În timpul vizitei în orașul Bălți, in România Unita, regele Carol al II – lea al României a fost prezent la inaugurarea catedralei Sfinții Constantin și Elena din localitate.

Carol al II-lea în orașul Bălți (1935)

Tot în această zi, monarhul, prințul moștenitor și membrii guvernului au fost prezenți la punerea pietrii fundamentale a capelei Liceului de fete și la inaugurarea monumentului eroilor.

1937: S-a născut la Cluj, biologul Dan Munteanu, specialist în ornitologie,președintele fondator al Societății Ornitologice Române, membru corespondent al Academiei Române din 1999; m. 25 februarie 2017.

Dan Munteanu (1937-2017)

A absolvit Facultatea de Științe Naturale la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. A fost cercetător principal la Institutul de Cercetări Biologice din Cluj Napoca (din 1973). În 1969 și-a susținut teza de doctorat în Biologie cu teza Avifauna bazinului montan al Bistriței moldovenești.

A efectuat studii despre avifauna, ornitogeografia, sistematica, ecologia, migrația și biologia păsărilor din România.

1937: A încetat din viaţă la Brașov, teoreticianul literar şi esteticianul Iosif Blaga, profesor, fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918; (n. 1 iulie 1864, Lăncrăm).

Era unchiul marelui poet român Lucian Blaga

1939: S-a născut la Oradea poetul,prozatorul și dramaturgul român Romulus Guga; (m.  18 octombrie 1983, la Târgu-Mureș).

Romulus Guga (1939-1983)

A fost redactor-șef al revistei Vatra, de la Târgu-Mureș, de la înființarea acesteia în 1971 până în 1983. Don operele sale: Bărci părăsiteNebunul și floareaParadisul pentru o mie de aniEvul Mediu întâmplător.

1945: Poetul Radu Gyr rostește memorabilul  său „ultim cuvant” în fața Tribunalului Poporului.

În el arată, printre altele, și inconsistența acuzațiilor de antisemitism aduse Mișcării Legionare, el însuși fiind fondatorul teatrului Evreiesc de Stat.

Radu Gyr (1945)

„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat:

«Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită».

Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați».
Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o.

Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz.

Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.

 1947: S-a născut la Buciumi, Sălaj , interpreta de muzică populară Sava Negran Brudașcu.

A debutat într-un cor sătesc, dirijat de un preot, care a participat la manifestări internaționale. Abia la 27 de ani a început o carieră solo.

În repertoriu are în special piese din zona Sălajului, fiind apreciată și pentru cântecele sale patriotice: Doamne ocrotește-i pe româniNoi suntem româniMă cunosc că-s sălăjancă,

1949: A încetat din viaţă la închisoarea Văcărești, generalul român Radu R. Rosetti, fost istoric, director al Bibliotecii Academiei Române; (n. 20 martie/1 aprilie 1877 la Căiuți, Bacău)

A fost autor al unor studii de istorie și teorie militară de incontestabilă importanță; președinte al Consiliului de Conducere al Muzeului Militar Național; membru titular al Academiei Române.

1952: In RPR se constituie Guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej, un consiliu de miniştri care a guvernat România în perioada 2 iunie 1952 – 28 ianuarie 1953. 

 

Foto: Gheorghiu- Dj si Ana Pauker „în mijlocul maselor”

Vicepreşedinti ai Consiliului de Miniştri au fost desemnati:  Ana Pauker (2 iunie – 24 noiembrie 1952), Chivu Stoica (2 iunie 1952 – 28 ianuarie 1953), Iosif Chişinevschi (2 iunie 1952 – 28 ianuarie 1953), Gheorghe Apostol (2 iunie 1952 – 28 ianuarie 1953).

A fost urmat imediat de al doilea Guvern Gheorghe Gheorghiu-Dej, între 24 ianuarie 1953–4 octombrie 1955, cu prim-vicepreședinții Chivu Stoica, Iosif Chișinevschi, Alexandru Drăghici și Emil Bodnăraș. Realizările acestui guvern au fost adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952; România a devenit membru fondator al Tratatului de la Varșovia (17 mai 1955). Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost direct implicat în aplicarea terorii comuniste în România. A legalizat lagărele de muncă, scopul acestora fiind „reeducarea elementelor ostile față de Republica Populară Română”, de fapt centre de exterminare a moșierilor, industriașilor, intelectualilor, preoților, etc.

1964: A decedat Dimitrie Caracostea, critic și istoric literar român, cu origini aromâne; (n. 10 martie 1879).

Este considerat a fi, alături de Tudor Vianu, unul dintre cei mai mari stilisticieni ai literaturii române. 

14997_t4

 A colaborat la revistele Convorbiri literare, Adevărul literar și artistic, Flacăra, Langue et littérature, Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, Viața românească etc.

Activitatea sa literară și științifică s-a orientat în două direcții: studiile de folclor (Miorița în Moldova, Muntenia și Oltenia, 1924) și exegeza operei eminesciene (Arta cuvântului la Eminescu, 1938; Creativitate eminesciana, 1943).

Expresivitatea limbii române reprezintă un important studiu de stilistică literară.

  În anul 1948, odată cu instaurarea regimului comunist în România, a fost exclus din învățământ.

In data de  5 mai 1950 in pofida vârstei sale înaintate a fost arestat și ținut timp de 5 ani în închisoare fără a fi judecat. 

1968: S-a născut la Piteşti, Teo Virginia Trandafir (Uță, înainte de căsătorie), producatoare de televiziune și radio, fost deputat PDL.

A urmat cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, secția Arabă–Engleză. 

 1989: A murit interpretul de muzică populară dobrogeană Grigore Kiazim,  consacrat ca interpret de excepție la mandolină şi banjo; (n. 1913).

1992: In timpul razboiului secesionist din Transnistria, patriotii romani Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Tudor Petrov-Popa, Alexandru Lesco si Petru Godiac, au fost arestati si aruncati in inchisoare, de către separatiștii transnistreni cu ajutorul serviciilor secrete ale Federației Ruse (GRU), de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei Uniuni ale Rrepublicilo Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), fiind acuzati  de “crime de razboi si actiuni de terorism”.

În urma pronunţării sentinţei, fără drept de recurs, din 9 decembrie 1993 Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte prin împuşcare, iar ceilalţi 5 membri la privaţiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani.

Procesul de judecată a fost considerat  neechitabil, deoarece de-a lungul lui nu s-a respectat prezumţia de nevinovăţiei şi au fost administrate probe prefabricate pentru susţinerea acuzaţiilor, membrii „grupului Ilaşcu” fiind condamnati pentru „delictul” de a fi luptat pentru independenţa şi integritatea ţării lor de baştină – Republica Moldova (succesoarea de dreapt a R.S.S.M.), devenită stat independent din 1991. 

P. Godiac a isășit doi ani de inchisoare. Ilie Ilascu a fost eliberat în mai 2001, sub presiunea comunităţii internaţionale.

A. Leşco a fost eliberat , dupa executarea a 12 ani de inchisoare.

Dupa eliberarea sa, Ilie Ilascu a intentat un proces, in urma caruia Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, la 8 iulie 2004, ca guvernele R. Moldova si F. Ruse  se fac vinovate de condamnarea si tinerea in detentie a acestor detinuti politici si a dispus eliberarea imediata si neconditionata a celor care mai erau in inchisoare.

Autoritatile separatiste de la Tiraspol nu s-au supus deciziei CEDO si insistentelor repetate ale diferitor structuri internationale.

  1997: A fost semnat, la Neptun, Tratatul privind relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina (de către preşedinţii Emil Constantinescu şi Leonid Kucima).

Imagini pentru Emil Constantinescu şi Leonid Kucima

Foto: Semnatea tratatului de presedintii Constantinescu si Kucima

In data de 20 iunie a avut loc ratificarea acestui tratat  în Camera Deputaţilor, iar  la 7 iulie –  în Senatul României, astfel încât la 12 iulie Tratatul româno-ucrainean a fost promulgat de președintele Constantinescu.

Era în fapt, o penibilă, ruşinoasă recunoaştere, după 57 de ani, a anexării ilegale din  28 iunie 1940, de către URSS, a nordului Bucovinei, a Ţinutului Herţei, a sudului Basarabiei, a Braţului Chilia, a Insulei Şerpilor, prin notele ultimative şi anexele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, încheiat, la 23 august 1939, între Hitler şi Stalin, între nazism şi bolşevism.

Totul, prin acte de încălcare flagrantă a teritoriului românesc, rezultat după făurirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

1997 : A fost implantat primul defibrilator cardiac din țara noastră.

A fost o premieră medicală în România, realizată la Institutul de Cardiologie al Spitalului Clinic Fundeni.

1998: A decedat medicul Mihai Ioan Botez, specialist în neurologie şi neuropsihologie, considerat fondator al neuromuzicologiei.

In 1971 s-a stabilit  în Canada. A fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993;  (n. 1927).

2019: În timpul vizitei apostolice în România a Papei Francisc ( 31 mai–2 iunie) a avut loc Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în ritul bizantin român și ceremonia de beatificare a șapte episcopi greco-catolici martiri s-a aflat în centrul agendei celei de-a treia și ultimei zile a călătoriei apostolice în România.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava

Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava

Sfantul Ioan cel Nou de la Suceva s-a nascut in Trapezunt (Asia Mica), in jurul anului 1300. Sfantul Ioan isi castiga existenta facand negot impreuna cu tatal sau. Vindeau icoane, smirna, matasuri de provenienta bizantina si cumparau grau, vite, miere sau diverse roade ale pamantului.

Intr-una dintre calatoriile sale spre Cetatea Alba, a discutat in contradictoriu pe teme religioase cu catolicul Reiz. La sfarsitul acestei calatorii, catolicul i-a spus conducatorului tatar al cetatii ca Ioan doreste sa devina musulman.

Dar in fata tatarului, Ioan marturiseste ca Hristos este singurul Dumnezeu. Dupa multe chinuri, Ioan cel Nou de la Suceava a fost tarat prin cetate de coada unui cal. In urma acestei pedespe Ioan se roaga lui Dumnezeu: „Iti multumesc, Stapane, Doamne, ca m-ai invrednicit pe mine, ticalosul, sa-mi spal pacatele cu insusi sangele meu si curat a ma face de faradelegile mele cele multe ce am savarsit inaintea Ta, din pricina neputintei omenesti”.

Unul dintre chinuitori, uimit de puterea cu care Ioan primea chinurile, a scos sabia si i-a taiat capul. Desi nu s-a permis ingroparea lui, acest lucru a fost posibil dupa ce prin minune, trei ingeri au tamaiat trupul sau.

Mai tarziu, Ioan i s-a aratat in vis unui preot, care i-a luat moastele si le-a asezat in altarul bisericii in care slujea. Acolo au stat pana cand sfintele sale moaste au fost luate de Alexandru cel Bun (1400-1432) si aduse la Suceava, pe 24 iunie 1402. Moastele sfantului Ioan cel Nou au fost asezate in biserica Mirautilor, pe atunci catedrala mitropolitana.

Amintim ca in anul 1950, la propunerea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe, intre sfintii cu moaste din Romania al caror cult a fost generalizat in toata Biserica, s-a aflat si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Data de praznuire a Sfantului Ioan cel Nou este 2 iunie, ziua martiriului. Credinciosii vin sa-l cinsteasca pe Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava si pe 24 iunie, de Sanziene, cand praznuim aducerea sfintelor sale moaste. Acest sfant este cinstit si ca ocrotitor al negustorilor.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/02/o-istorie-a-zilei-de-2-iunie-video-4/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Crestin Ortodox.ro;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  4. e.maramures.ro ;
  5. Wikipedia.ro.;
  6. mediafax.ro ;
  7. worldwideromania.com ;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  10.  Istoria md.
  11. Cinemagia.ro.
Publicitate

02/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un avertisment rămas actual al generalului Ion Costaș

Ion Costaș - Alchetron, The Free Social Encyclopedia

Foto: Ion Costaș (n. 1944, satul Țarigrad, raionul Drochia) este un general român basarabean din Republica Moldova, fost ministru al Afacerilor Interne al acestei țări imediat după obținerea independenței față de Rusia, în perioada 1990-1992 și ministru al Apărării în 1992.

El s-a aflat la pupitrul evenimentelor din 1992, războiul de la Nistru și este autorul volumului ”Transnistria 1989-1992. Cronica unui război nedeclarat”.

În 2019, generalul Ion Costaș scria în https://ioncoja.ro/generalul-ion-costas-avertizeaza-2/:

”Două pericole majore amenință încă securitatea Romaniei si noi părem pierduți în Epoca de Piatra.

Ucraina se pregateste de o invazie totala din partea Rusiei, iar Serbia este la un pas sa invadeze Kosovo.

Ganditi-va macar o secunda ce ar putea insemna asta pentru Romania… Pentru orice geopolitician sau expert in securitate sau aparare este cosmarul oricarei natiuni:

1. Un razboi pe teritoriul Ucrainei nehibrid, ci conventional poate conduce catre urmari dramatice pentru Romania:

– un aflux urias de migranti catre Romania ca zona de siguranta din calea dezastrului provocat de un razboi(chiar daca Romania este departe de a fi o insula de stabilitate politica INCA este o zona de stabilitate si securitate teritoriala).

Acest aflux de migranti va fi sporit de cei 400000 romani aflati in Bucovina luata cu forta de Ucraina sau cedata de lasi si tradatori carora Romania nu le va putea intoarce spatele cu garduri si mitraliere…Asadar ganditi-va la capacitatea Romaniei de a gestiona 5000 de migranti dar sute de mii…

– Exportarea de criminalitate organizata, spionaj si terorism in Romania intr-un mod fara precedent.

O tara cu dublul populatiei si teritoriului Romaniei, saracita excesiv, aflata in razboi de mai bine de 4 ani cu siguranta a generat structuri mafiote si infractionale uriase. Aceste structuri erau active si puternice inca dinainte de orice razboi. Astazi Ucraina poate deveni Siria Europei iar pentru Romania un dezastru in materie de securitate si aparare interna. Imi bazez analiza pe informatii din surse din cele mai bine documentate posibile, nu doar interne dar si externe.

Asadar intr-o astfel de situatie strcturile mafiote prospera si se dezvolta: de la traficul de fiinte umane (inclusiv „vinderea refugiatilor”) pana la trafic cu armament, terorism si distrugerea minimei stabilitati interne.– Spionajul. Un razboi pe teritoriul Ucrainei inseamna o tara penetrabila de catre toate serviciile ce nu-si doresc stabilitate in regiune sau care doresc extinderea zonelor de influenta. Cinismul cand vine vorba de spionaj nu are limite si este raportat la interesele legitime ale statelor.

Asadar vom avea o ingramadeala de operatiuni de spionaj, diversiuni si razboi hibrid de data asta nu numai pe teritoriul Ucrainei ci si pe teritoriul Romaniei, aceste operatiuni in cazul unei invazii generalizate a Ucrainei devin floare la ureche in Romania.

– Distantarea cinica, dar realista a investitorilor straini intr-o tara aflata in plina zona de conflict. Riscul unei investitii creste exponential, prin urmare si numarul investitorilor.

– Riscul improbabil, dar posibil al antrenarii in razboi a tarii noastre prin actiuni provocatoare la granițele Romaniei. Cel mai mare risc aici apare nu din razboiul clasic, ci mai degraba hibrid. Se creeaza premisele perfecte pentru destabilizarea unei tari (Romania) independent de obiectivele conflictului de la granita de catre state care actioneaza si isi doresc o Romanie divizata si cat mai slaba in regiune.

– Cresterea activitatii organizatiilor iredentiste si separatiste finantate de state cu politici revizioniste.

2. Razboiul Serbia – Kosovo

Invadarea Kosovo de catre Serbia este un al doilea cosmar pentru Romania. Nu doar din motivele explicate mai sus in cazul Ucrainei tinand cont aici de Banatul sarbesc si adversiunea sarbilor fata de autorizarea de catre Romania a zborurilor americane in timpul razboiului din Serbia, dar si pt ca acest conflict prezinta un specific aparte pentru Romania. Daca in cazul Ucrainei occidentul a mimat interesul si il va mima in continuare, in cazul Kosovo escaladarea razboiului este iminenta, tinand cont de interesul apararii de catre occident a investitiilor unor companii internationale in regiune.Din punctul meu de vedere decizia Kosovo nu este unilaterala, ci planificata si subventionata politic de state ce au alte intrese decat linistea regionala.

Întrebarea si concluzia mea este urmatoarea: cat de pregatita este Romania militar si politic sa administreze o astfel de criza de securitate cand pe noi ne preocupa incurajarea infiintarii aliantei sau cum s-o mai numi treaba asta cu tinutul secuiesc si mesajele de separare de Bucuresti a tuturor regiunilor, mai ales a Transilvaniei. Oricat de mult mi ar displacea si indiferent cine guverneaza si va guverna spun un lucru clar: atentie cu pianul pe scari politicieni oportunisti si cel putin cativa ani Romania trebuie sa mai pastreze centralismul. Putem presa asupra Guvernului central, al Parlamanetului sa fie integru, mai putin birocratic sau mai profesionist, dar nu putem ignora realitatea regionala decat daca suntem inconstienti.”

gen.Ion COSTAȘ – R.Moldova

02/06/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , | Lasă un comentariu

Moldovean sau român? Una din diversiunile murdare ale ideologiei imperiale ruse

Elevi romani, agresati de colegii maghiari pentru ca si-au desenat  tricolorul pe maini si fata | Ziarul National

SUNT MOLDOVENII ROMÂNI?

Una din diversiunile murdare ale ideologiei imperiale ruse care a făcut carieră e cea a raportului dintre moldovean și român, constată ziaristul basarabean  Constantin Tănase
Trebuie să recunoaștem că le-a reușit, deoarece în mentalitatea multor basarabeni moldovenii nu-s români, ci „o națiune aparte”.

Din păcate, la înrădăcinarea acestui fals au contribuit, după 1991, și unii dintre intelectualii noștri de frunte care își băteau joc de cuvântul „moldovean” („moldobou”, „moldoivan”), afirmând că… moldovenii nu există. Reminiscențele unei atare convingeri le mai regăsim și astăzi, în chiar comentariile unor ziariști de bună credință și calitate.

Aceasta, pe de o parte.
Pe de alta, mă întreb: ce fel de nație (spurcată!) suntem noi, moldovenii, dacă am acceptat drept imn de stat textul unei poezii scrise de Alexei Mateevici, dar ne batem joc cu încăpăținare de convingerile acestui om?! Dacă unii nu știu (încă), le-o spunem cu respect: textul actualului imn de stat al R. Moldova (adoptat de parlamentul agrarian-interfrontist din 1994, în locul imnului „Deșteaptă-te, române”) are la bază poezia „Limba noastră”, scrisă de Mateevici pe 25 mai 1917 la Congresul Scriitorilor din Basarabia unde s-a decis trecerea la alfabetul latin.
În cadrul acestui Congres a rostit o cuvântare poetul și preotul Alexei Mateevici în care le-a dat delegațiilor următorul sfat: „Lucrul drept poate înflori numai dacă se întemeiază pe idei drepte. Cu mâhnire am văzut astăzi că între d-voastră nu toți sunt uniți asupra unor idei drepte. Unii se socotesc moldoveni, alții – cei mai puțini – români. Ei bine, dacă ați luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să dați poporului idei adevărate, căci altfel întreg învățământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, așezat prin România, Bucovina și Transilvania. (Aplauze.)

Frații noștri din Bucovina, Transilvania și Macedonia nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și zic români. Așa trebuie să facem și noi! (Aplauze.)
Asta nu însemnează separatism, căci și cei din Transilvania, și cei din Bucovina, și cei din America se numesc tot români. Trebuie să știm de unde ne tragem, căci altfel suntem niște nenorociți rătăciți. Trebuie să știm că suntem români, strănepoți de-ai romanilor, și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii.
Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor și tuturor celor neluminați. Să-i luminăm pe toți cu lumina dreaptă”.
A trecut aproape o sută de ani și numărul celor neluminați nu a scăzut. Să precizăm, totuși, că unii sunt neluminați sincer, alții o fac pe prostul din interes, pentru că înțeleg foarte bine că „moldovean” și „român” nu se află în raport disjunctiv (care separă, care deosebește, care exclude), ci conjunctiv (care leagă, care unește) .

Sau, cum a spus Mateevici: da, suntem moldoveni, dar facem parte din marele trup al românismului.

De Ziua Naţională a României, orice român sănătos, din ţară sau „de pretutindeni”, indiferent dacă are paşaport românesc ori nu, mânat de valurile necazurilor cotidiene, nu poate să nu se gândească, măcar o clipă-două, în fugă, cu mândrie sau cu ciudă, la aceea că este român, că există o ţară numită România, că este şi el direct sau „indirect” legat de ea. Probabil că aşa se întâmplă peste tot, şi la alte popoare scrie același jurnalist român basarabean, în https://infoprut.ro/-constantin-tanase.

Nu cunosc folclorul, inclusiv cel patriotic al altor popoare, dar presupun că puţine sunt naţiunile care cântă cu mândrie identitatea lor etnică. La români, cântecele de genul „Nu uita că eşti român” nu sunt o raritate. Nu am auzit cântece de acest fel, de exemplu, la ruşi („Nu uita că eşti rus”).

Încerc să explic acest lucru prin faptul că ruşii, popor mare şi războinic, n-au avut timp să se mândrească că-s ruşi, fiind ocupaţi cu cucerirea altor popoare mai mici, astfel mândria de a fi cine sunt au cântat-o popoarele mici, pentru a rezista.

Cu totul deosebită e situaţia noastră, a basarabenilor, a moldovenilor din stânga Prutului. Moldoveanul este o fiinţă naţională (etnică) aparte, ciudată, chiar foarte ciudată. Există mai multe tipuri de… moldovean-tip: moldoveanul-român, adică cel care ştie cine este şi se consideră (deschis) român, moldoveanul-moldovean, adică cel care ştie că este român, dar nu recunoaşte (deschis) acest lucru, moldoveanul-antiromân, adică acel care ştie că este român şi-i urăşte pe români…

Mai există o specie de moldoveni care, într-adevăr, nu cred că sunt români, îi consideră pe români altă naţiune, dar îi urăsc pe români cu aceeaşi pasiune…

Când vorbesc de ură, nu exagerez, trebuie doar să precizez că ura aceasta a lor este amestecată cu un soi nelămurit de frică. „Frica de români” – iată una din marile performanţe ideologice ale comunismului rusesc!

După apariţia, în anii ’90 ai secolului trecut a romanului lui Cinghiz Aitmatov, noi am preluat cuvântul „mankurt” şi i-am numit cu el pe toţi moldovenii care nu se considerau români. Adevărul e că nu toţi aceştia sunt mankurţi. Şi nu aceştia sunt cei mai periculoşi, ci acei care ştiu cine sunt, dar, din diferite motive, nu-şi recunosc identitatea şi-i urăsc pe români cu pasiune leninistă.

Portretul-robot al moldoveanului-mankurt e dureros de simplu.

Acest moldovean s-a născut după anul 1940 şi a fost fabricat conform unei ideologii diabolice: în şcoală a învăţat „limba moldovenească” cu chiriliţă, istoria pe care a învăţat-o a fost istoria URSS, limba rusă i se băga pe gât din clasele primare, cântecele pe care le învăţa erau ruseşti, care slăveau „viaţa nouă”, Armata Roşie, „prietenia popoarelor”, „comunismul luminos” şi, bineînţeles, „fratele rus, care lumină ne-a adus”, educaţia s-a făcut în baza mitologiei sovietice (pionieri-eroi, comsomolişti-eroi, Eroi ai Uniunii Sovietice, stahanovişti ş.a.m.d.), românii erau prezentaţi drept fascişti, ocupanţi, care vorbeau altă limbă, limba „moşierilor români”. La facultate, acest moldovean învăţa ruseşte, o bună parte a cursurilor erau discipline… educative: „istoria URSS”, „istoria PCUS”, „ateismul ştiinţific”, „comunismul ştiinţific”, în care românii erau prezentaţi drept „ocupanţi” şi „fascişti”…

Acest moldovean făcea serviciul militar în „slăvita Armată sovietică”, unde se „slujea”, evident, ruseşte şi era educat ruseşte împotriva „ocupanţilor româno-fascişti”. Astfel, fiecare tânăr moldovean cu câteva clase, în doi-trei ani se întorcea „rus” în sat, „bine potcovit politic”. Existau două posturi de televiziune – cel central, rusesc, şi cel „naţional”, tot rusesc, comunist, antiromân. Ziarele, deşi „moldoveneşti”, erau toate ruseşti şi antiromâneşti, ca spirit, şi comuniste. Acest moldovean s-a născut la sat, a trăit la sat, n-a ieşit mai departe de centrul raional sau Chişinău şi a îmbătrânit la sat, într-o profundă atmosferă antiromânească… Astfel, la noi nu veşnicia s-a născut la sat, ci comunismul şi antiromânismul.

Să-l acuzi astăzi pe acest moldovean de „mankurtism” şi de lipsă de conştiinţă naţională românească este, cel puţin, necorect. Acesta e moldoveanul-victimă. Spuneam mai sus că cei mai periculoşi sunt moldovenii care ştiu cine sunt, dar nu recunosc acest lucru. Acesta e moldoveanul care a făcut carte, a mai umblat prin biblioteci, a înţeles cine este, dar, făcând o carieră mai mare sau mai mică, beneficiind astfel de fostul regim, dar şi făcând unele… „servicii preţioase” fostului regim, are tot interesul să îi rămână credincios până la moarte. Anume aceşti moldoveni formează „elitele” de după 1990, anume aceştia îi exploatează politic, în mod cinic, pe moldovenii-victime.

Toată clasa politică de la ’90 încoace a continuat, de fapt, linia ideologică antiromânească sovietică, rusească şi comunistă. Anume aceştia au împânzit administraţia „tânărului stat independent” la toate nivelurile, din rândurile acestora se recrutau (şi se mai recrutează) şefii de toate gradele, ambasadorii, laureaţii ş.a.m.d. Iată de ce, de la ’90 încoace, nu s-a produs acea „revoluţie a mentalităţilor”, care trebuia să se producă, moldovenii fiind ţinuţi în faza lor „prerevoluţionară”, ca un „material electoral” sigur şi garantat.

Nici actuala clasă politică, cea venită la putere anul trecut, nu a avut timp să se ocupe de această problemă, fără să realizeze că numai emanciparea naţională a moldovenilor îi va deschide uşa spre putere.

„Lupii tineri” vor puterea, dar uită că puterea e în mâinile celor care votează, iar votul academicianului are aceeaşi valoare cu votul unui cerşetor. Coaliţiile care se nasc în chinuri atât de grele sunt rodul acestei stări de lucruri. S-ar putea ca şi viitoarea alianţă, aflată azi în chinurile facerii, să se nască foarte… roşie, plătind astfel tribut unei ideologii criminale. Mi se pare că şi această Alianţă nu realizează adevărul fundamental: un stat ai cărui cetăţeni nu ştiu cine sunt (sau ştiu cine sunt, dar mint că sunt altceva şi altcineva) nu are cum deveni un stat liber, independent şi prosper.

Lupta cu sărăcia nu se va încununa cu succes, dacă îi pui să lupte împotriva ei pe nişte oameni cu fiinţa naţională contrafăcută. Aceştia se simt mai bine când sunt săraci… Americanii, nemţii, cehii ş.a.m.d. sunt prosperi pentru că ştiu (şi se mândresc!) că sunt americani, nemţi, cehi…( Constantin Tănase,”Meditaţii cu ocazia Zilei Naţionale a românilor de pretutindeni”).

02/06/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: