ZIUA DE 14 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 14 mai în istoria noastră 

1536: Umanistul, istoriograful și omul  politic ungar de origine  română  Nicolaus Olahus ( n. 10 ianuarie 1493, Sibiu — d. 15 ianuarie 1568, Pojon, astăzi Bratislava), editează lucrarea istorică “Hungaria”, pe care a redactat-o  la Bruxelles, în care tratează printre altele  despre latinitatea poporului român şi a limbii române.

Nicolaus Olahus a fost un învățat umanist, istoriograf și om politic de origine română care a avut demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Hungaria este prima lucrare, scrisă de un român, care abordează tema latinității poporului român și a limbii române și a unității etnice a celor trei provincii românești, Moldova, Muntenia și Transilvania.

1600 : Mihai Viteazul a luat măsuri pentru instaurarea unei administrații proprii la Iași, în capitala Moldovei.

Pentru prima dată, cele trei Țări Române se aflau sub aceeași cârmuire, fapt care era un eveniment remarcabil, chiar dacă semnificațiile lui n-au fost înțelese de contemporani.

S

Sigiliul lui Mihai Viteazul cu simbolurile stemelor celor trei ţări române unite

A dispus confecționarea unei steme comune a celor trei state românești – Muntenia, Transilvania și Moldova.

De asemenea, a numit la conducerea Moldovei un grup de patru boieri din Muntenia, iar cancelaria sa a emis documente prin care el se intitula „domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei”.

1742: A murit la Brasov, Radu II Tempea, protopop al românilor ortodocşi braşoveni, autor al cronicii româneşti „Istoria besearicei Şcheailor Braşovului”, lucrare care se remarcă prin expresivitatea limbii, colorată cu arhaisme și elemente ale lexicului popular.

A învăţat la şcoala de pe lângă biserica `Sf. Nicolae” din Scheii Braşovului, apoi a ajuns el însuşi dascăl,  diacon si  preot la aceeaşi biserică (hirotonit 19 februarie  1716, la Bucureşti, de Antim Ivireanul), apoi protopop al Braşovului şi al Ţării Bârsei (hirotesit in 1735), funcţionând până la moarte.

A fost un apărător al Ortodoxiei şi al drepturilor românilor transilvăneni.

1812: S-a născut la Iași, scriitorul şi omul politic Costache Negri, fruntaş al mişcării unioniste din Moldova; (d. 28 septembrie 1876, Târgu Ocna).

În 1834, a fost trimis pentru studii în  Franta si Italia. S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841, iar in anul 1842, era Venerabilul unei loji masonice  din Barlad.

 Izbucnirea revolutiei de la 1848 l-a găsit pe Negri la Paris , unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc.

În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar împreună cu un grup de exilați moldoveni a reușit să ajungă la Brașov. Acolo a luat parte la întocmirea declarației de principii din mai 1848 și a proclamației de demitere a domnitorului  moldovean Mihail Sturza.

În 1855, a fost trimis ca delegat al domnitorului  Grigore Alexandru Ghica la Constantinopol și la Viena  pentru a susține Unirea Principatelor Române.

În 1856 a făcut parte din Comitetul Unirii, la Iași, iar în 1857 a fost ales deputat și vicepreședinte al Adunarii Ad Hoc , convocate prin hotărârea Congresului de Pace de la Paris, 1856.

Negri a fost de mai multe ori îndemnat să candideze la tron, dar a refuzat de fiecare dată, cu o integritate morală ce nu pare a mai fi fost întâlnită în politica românească.

În 1859 a fost trimis la Constantinopol, ca reprezentant al țărilor unite pentru a obține recunoașterea stării de lucruri creată prin votul de la 24 ianuarie și deci a dobândi unirea definitivă.

Prieten bun cu  Alexandru Ioan Cuza  a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca și pe Vasile Alecsandri , să renunțe la viața politică.

S-a retras la Targu Ocna  și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: Numismatica  și colecționarea de tablouri.

Costache Negri decedat pe 28 septembrie 1876, iar Mormântul său se găsește la Manastirea Raducanu  din Targu Ocna , construită de către Radu Racoviță în 1664.

Mihai Eminescu a spus despre  Costache Negri ca fa fost „unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor”.

1839 (14/26 ): S-a deschis, la Iaşi, Expoziţia plantelor şi florilor exotice, prima expoziţie românească de acest gen din Principatele Române . Gazeta „Albina Românească” din 14 mai 1839, scria, cu această ocazie, următoarele rânduri: „Astăzi 14 mai, va începe în grădina domnească de la Socola expoziţia plantelor şi a florilor exotice”.

Organizarea expoziţiilor agrare și industriale în Principatele române a fost impulsionată şi de expoziţiile internaţionale de la Londra din anul 1851 şi de la Paris din anul 1855.

1848: Conducătorii revoluției din Transilvania se întâlnesc la Catedrala de la Blaj.

Cu o zi înainte de deschiderea Marii Adunări Naționale, conducătorii românilor din Transilvania au ținut, în catedrala din Blaj, o consfătuire pentru a stabili programul de desfășurare a Marii Adunări din 3/15–5/17 mai 1848.

„Aici se afla inteligența română din statul bisericesc, civil, nobilitar și militar din Transilvania; oarecîți din Banat și de la Criș…George Sion, Russo, Lascăr Rosetti, Curius, Ionescu, Teodor Moldovanu și alți frați de-ai noștri din Moldova” spunea Alexandru Papiu-Ilarian [Revoluția română de la 1848].

Punctul central al consfătuirii a fost discursul lui Simion Bărnuțiu (foto sus), a cărui idee principală era aceea a afirmării națiunii române ca națiune politică de sine-stătătoare. Respingând planul de uniune a Transilvaniei la Ungaria, Bărnuțiu s-a pronunțat pentru autonomia acestei provincii.

„Datoria națiunii române este aceea: de a-și proclama libertatea și independența, de a declara că pe viitor nu se va mai considera obligată decât prin legile la a căror elaborare și adoptare va participa ea însăși”, prin reprezentanții săi aleși „după drepturi și cuviință” [Istoria românilor. Constituirea României Moderne (1821–1878)]. Prin acest discurs, a fost formulat conceptul de națiune română.

1848: S-a născut la Budapesta poetul și publicistul Bonifaciu Florescu, traducător și critic literar, autor de manuale , fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu; d.18 decembrie 1899, București.

Era fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu. Luxița Florescu și-a adoptat în 1858 propriul fiu și s-a îngrijit de educația lui.

A urmat Facultatea de Litere la Academia din Rennes, obținând licența în 1872. Întors în țară, a fost profesor „provizor” la Catedra de Istorie universală critică de la Facultatea de Litere din Iași, apoi profesor de Istorie și de Limba și literatura franceză la Liceul Sfântul Sava din București, Gimnaziul „Mihai Viteazul”, Liceul Militar și Seminarul „Nifon” din capitală. A scris manuale, un dicționar, o antologie: La Poesie lyrique francaise du X-eme au XX-eme siecle, a scris Histoire de la litterature francaise jusqu’a Malherbe. A tradus din Alexander Pope, Pierre de Ronsard, Voltaire, Molière, Alfred de Musset, Henri Murger, Walter Scott, Johan Ludvig Runeberg, José María de Heredia, Theodore de Banville, Edgar Allan Poe, Henry Wadsworth Longfellow, Sándor Petőfi, din folclorul rus, chinez, albanez, indian, italian.

Membru al Partidului Liberal și prieten cu Pantazi Ghica, a colaborat la gazetele acestuia, în opoziție cu Junimea și Titu Maiorescu. Împreună cu Macedonski, a inițiat editarea gazetei Literatorul.

A fondat Portofoliul român și Duminica (alături de I.C. Săvescu); a condus Țara literară, a întemeiat Revista albastră și Biblioteca omului de gust și a colaborat la Revista orientală, România literară, Revista literară, Vestea, Peleșul, Analele literare, etc.

A scris versuri și proză în limba română: Ritmuri și rime, Aquarele și poezii în proză și în franceză: Quelques vers. Au profit des blessés.

1868: S-a născut la Chișinău, juristul și omul politic, Vladimir Hertza primul primar al orașului Chișinău după Marea Unire din 1918; d. 3 august 1924, Chișinău.

Și-a făcut studiile la Gimnaziul nr. 1, cea mai prestigioasă instituție de învățămînt din Basarabia pe care a absolvit-o în 1866. Se pare că apoi a absolvit un liceu juridic din Iaroslav. După ce s-a căsătorit, fără învoirea tatălui său, tânărul a dus în Italia o viață de cântăreț ambulant. Apoi, risipind toată averea părintească s-a statornicit în România.

În 1917 a fost instituit în funcția de vicepreședinte al Partidului Național Moldovenesc și al Societății Culturale Moldovenești, jucând un rol însemnat în actul Unirii.

A fost președintele Zemstvei județului Orhei, primul președinte al Comisiei Școlare Moldovenești.

Între anii 1918–1919 a fost primar al orașului Chișinău. A fost delegat și la conferințele de pace, tratând chestiunea Basarabiei.

1881: S-a constituit noul Partid Național Român din Transilvania.

Cercurile electorale ale românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, întrunite la Sibiu între 30 aprilie/12 mai–2/14 mai, au hotărât unificarea Partidului Național Român din Banat și Ungaria cu Partidul Național Român din Transilvania într-un singur partid, sub numele de Partidul Național Român din Transilvania, care a proclamat ca tactică de luptă politică „activismul”.

1901 : S-a născut scenograful și pictorul, profesor universitar, Alexandru Brătășanu; 29 noiembrie 1972, București.

Scenograf și pictor, profesor universitar. A studiat la Paris, la Academia Julien, Academia Ranson și cu profesorul Fernand Leger. Remarcabil scenograf de teatru dramatic și renumit profesor de scenografie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, a fost maestrul multor scenografi valoroși.

Este unul dintre fondatorii Teatrului Țăndărică. La acest teatru a semnat scenografia mai multor spectacole puse în scenă în perioada 1945–1949: Cu Țăndărică spre mările Sudului, Sirena cea mică de Lucia Demetrius după H.Chr. Andersen, etc. Alături de scenografii Elena Pătrășcanu, Lena Constante, Ileana Popescu, a mai semnat și alte spectacole: Pădurea fermecată, Nea Matache leneșul, Țăndărică la circ, Sperietoarea veselă, etc. și la Teatrul de Marionete Arad, în 1951, Galoșul fermecat, regia Sanda Diamantescu și Cristian Frangopol.

1911: O  echipă de gimnaști români a participat la concursul internațional de gimnastică de la Torino, Italia ( 11-14 mai), cucerind cupa de argint. Aceasta a fost  prima participare internațională a unei echipe românești.

1912: S-a născut la Constanța, cineastul român Ovidiu Gologan, operator și director de imagine de film ; d.26 aprilie 1982, București.

 „Ovidiu Gologan și-a început biografia artistică în 1936, ucenicind alături de Amedee Morin și Iosif Bertok, pentru a debuta în documentar în 1940 cu „Derbiul de la Băneasa”; a devenit apoi reporter de război și coautor la filmele „România contra bolșevismului” și „Războiul nostru sfânt”, pentru ca în 1946, la 1 iunie, să fie singurul operator care va filma executarea Mareșalului Antonescu. 

Artist polivalent, Ovidiu Gologan are o filmografie considerată de biograful său „impresionantă” nu numai prin varietatea subiectelor, ci mai ales prin numărul extrem de mare de filme pe al căror generic apare nurnele său în calitate de asistent, scenarist, regizor și operator” (Călin Stănculescu).

A fost directorul de imagine al filmelor Moara cu noroc, Pădurea spânzuraților, Aventurile lui Tom Sawyer și Moartea lui Joe Indianul (în colaborare cu Robert Lefebvre), Castelul condamnaților, Ciprian Porumbescu (în colaborare cu Aurel Kostrakiewicz). A regizat filme documentare: Inspecția Domnului Mareșal pe front (1941), Vizita Majestății Sale Regele pe front, 10 Mai 1942, O zi de târg la Sighișoara, Junii din Brașov, Ouă încondeiate, Cetatea Deva, Cântece și dansuri populare din Banat, etc.

1914: S-a născut la Ilimbav, Sibiu, folcloristul și etnomuzicologul Tiberiu Alexandru; d.20 aprilie 1997, București.

Folclorist, etnomuzicolog, organolog. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București, în perioada 1931–1936, cu Ioan D. Chirescu, Ion Nonna Otescu, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu, George Breazul și Ștefan Popescu.

Începând din 1935 a devenit colaborator al lui Constantin Brăiloiu la Arhiva de Folklore a Societății Compozitorilor Români, devenită în 1949 Institutul de Folklor. A fost dirijor al Reuniunii române de cântări și muzică din Caransebeș, profesor suplinitor de muzică la Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara. 

A fost, pe rând: profesor suplinitor, șef de lucrări, lector, șef de catedră, și profesor de folclor la Conservatorul din București.

A fost membru la International Folk Music Council for Traditional Music, vicepreședinte și președinte al Consiliului național român al acestui for internațional. A întreprins numeroase culegeri de folclor în țară (notabile, cele din Banat) și în Egipt, a susținut comunicări științifice la congrese internaționale, a publicat studii, articole, prezentări de discuri, note, cronici, recenzii în Muzica, Revista de folclor, Muzică și poezie, Contemporanul, Albina, Cântarea României, Tribuna României, etc. Din volumele sale: Muzica populară bănățeană. Notă monografică, Instrumente muzicale ale poporului român, Muzica populară românească, Folcloristică. Organologie. Muzicologie. Studii (2 vol.)

1914: S-a născut la Apahida, Cluj, istoricul profesor universitar Ștefan Pascu, fost membru titular (din 1974) al Academiei Române și președinte al Filialei Academiei Române din Cluj-Napoca ; d.2 noiembrie 1998, Cluj-Napoca.

A fost membru supleant al CC al PCR. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1938) cu mențiunea Magna Cum Laude, Accademia di Romania din Roma (1942), a fost laureat al Școlii de paleografie, diplomatică și arhivistică de la Vatican (1942). 

A luat doctoratul în istorie și filosofie în 1942. A fost profesor, decan și rector (1968–1976) al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, director al Bibliotecii Academiei din Cluj, Președinte al Comisiei internaționale de demografie istorică.

Personalitate marcantă a culturii românești din a doua jumătate a secolului XX, a fost specialist în istoria evului mediu și modern, cu o activitate științifică bogată în variate domenii istoriografice, elaborând opere fundamentale cu privire la evul mediu românesc și la mișcarea pentru libertate și unitate națională.

Din scrierile sale: Istoria Transilvaniei, Răscoale țărănești în Transilvania, Formarea Națiunii Române, Avram Iancu. Erou și martir, Istoricul Academiei Române. 125 de ani de la înființare, Istoria României. Compendiu, Monumente istorice de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, Istoria gândirii și creației științifice românești, etc.

1915: S-a născut la Hîncești, în Basarabia țaristă, lingvistul, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei Nicolae Corlățeanu; d. 21 octombrie 2005, Chișinău.

A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți (1939). A fost șef al Catedrei de limbă și literatură națională a Universității de Stat din Chișinău, șef de sector, director-adjunct și director al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, profesor la Universitatea de Stat din Chișinău.

A fost doctor habilitat, profesor universitar, Om emerit în Știință, laureat al Premiului Național pentru Știință, Cavaler al Ordinului Republicii, susținător fervent al limbii române pentru limba vorbită și scrisă la est de Prut.

Opere: Studiu asupra sistemei lexicale moldovenești din anii 1870-1970, Cuvântul în vâltoarea vieții, Scriitorul în fața limbii literare, Răspântii, Neologismul în opera eminesciană ș.a.

1917: A murit la Ghimeș, Ciuc/Bacău) Emil Rebreanu (n.17 decembrie 1891, Maieru, Bistrița-Năsăud).

A fost fratele lui Liviu Rebreanu, ofițer român din armata Austro-Ungară, erou român din primul război mondial, executat pentru dezertare și spionaj, după ce fusese prins în timp ce încerca să treacă la conaționalii români. Au fost numeroase situațiile în care militari români din Transilvania, mobilizați în armata austro-ungară, au dezertat sau s-au predat inamicului în timpul Marelui Război pentru reîntregirea țării, pentru a nu lupta împotriva fraților lor și împotriva idealului național al Marii Uniri.

Cazul lui Emil Rebreanu este mai cunoscut, el fiind fratele scriitorului Liviu Rebreanu și prototipul personajului Apostol Bologa din cunoscutul roman „Pădurea Spânzuraților” al aceluiași autor.

1923: A murit in București, Jacques Menachem Elias, mare proprietar filantrop şi bancher evreu din România.

A fost consilier al regelui Carol I, care l-a recompensat cu onoruri înalte pentru contribuția lui la dezvoltarea economiei românești.

 Deoarece până la Primul Război Mondial evreilor din România li se acorda numai individual dreptul de a fi cetățeni români , cu aprobarea Parlamentului, Jacques Elias a primit cetățenia română abia în anul 1880, printr-o procedură de urgență cerută de regele Carol I.

A fost un important om de afaceri,   proprietar de fabrici de zahăr (Fabrica de Zahăr din Sascut Târg, județul Bacău), bancher (fiind președintele și acționarul Băncii Generale Române) și industriaș.

În cei aproape 80 de ani de viață, a reușit să strângă o  avere enorma , deținând moșii de mii de hectare, ferme agricole, imobile în țară și în străinătate (9 imobile la Viena spre exemplu, precum și la Berlin, Roma și Paris), 2 hoteluri din București (Continental și Patria), 2 mine de mercur în Dalmația, fabrici și milioane de lei în acțiuni la New York, Bruxelles, Londra, Praga, Belgrad, Viena, Berlin etc.

Deoarece până la Primul Război Mondial evreilor din România li se acorda dreptul de a fi cetățeni români individual, cu aprobarea Parlamentului, Jacques Elias a primit cetățenia română abia în anul 1880, printr-o procedură de urgență, la cererea regelui Carol I.

Nu a fost niciodată căsătorit și că nu a avut copii.

După moartea sa, a lasat o importanta mostenire Academiei Române, cu condiţia înfiinţării „unei fundaţii de cultură naţională şi de asistenţă publică”, cu sediul în Bucureşti, care să poarte numele tatălui său, Menahem H. Elias (Fundaţia a fost întemeiată în 1925).

Testamentul sau mai prevedea si construirea  la București, „a unui spital de cel puțin 100 de paturi în condițiunile cele mai moderne… În acest spital, se vor primi bolnavi de ambele sexe, israeliți și de orice altă credință; se vor da consultații și medicamente gratuite”.

La data de 15 noiembrie 1938, în prezența  Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia și a Reginei Elena, precum și a altor personalități din țară și din străinătate, a fost pus în funcțiune in Bucuresti, Spitalul fondat de Familia Menachem H. Elias, care  poartă denumirea de Spitalul Elias.  

 La înmormântarea sa a participat întreg guvernul român.

A fost  membru post-mortem al Academiei Române din 1993; (n. 1844, Bucuresti).

 1929: S-a născut arheologul Florea Mogoşanu, reputat specialist român în  problemele paleoliticului; (m. 1986).

1933: S-a născut jurnalistul Florin Brătescu, crainic din 1957 la Radiodifuziunea Română.

În 1960 a devenit primul crainic-prezentator al televiziunii naţionale şi apoi, realizatorul uneia dintre cele mai apreciate şi longevive emisiuni a TVR, „Reflector”; s-a numărat printre fondatorii postului comercial de televiziune „Antena 1” şi ai postului de radio „Romantic FM”

1934: S-a născut la Ruseni, Edineț , în Basarabia unită cu România, filologul, profesor, Anatol Ciobanu; d. 8 aprilie 2016, la Chișinău, R.Moldova.

A fost un reprezentant de seamă al lingvisticii române, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.

A studiat la Universitatea de Stat din Moldova, în 1956 obținând Diploma cu Magna cum laude și, la propunerea catedrei, a rămas să-și continue studiile la aspirantură (doctorantură), avându-l îndrumător științific pe profesorul Nicolae Corlățeanu.

 A fost asistent, lector, lector superior, conferențiar, profesor (din 1976), prodecan al Facultății de Filologie (1964–1968), șef al Catedrei de Lingvistică generală și romanică, șef al Catedrei de Limba română.

Domeniul său de cercetare a cuprins sintaxa (funcțională, transformațională, contrastivă), sociolingvistica, lingvistica generală, cultivarea limbii, punctuația, limbile clasice (latina) ș.a.

A fost autorul a peste 600 de publicații, inclusiv opt monografii, zece manuale, 14 materiale didactice, două dicționare și circa 600 de articole științifice, note, recenzii, articole pentru enciclopedii, rezumate, etc.

 1948: Noaptea de 14/15 mai a acelui an a marcat în România ”populară” un val de arestări care viza opozanții regimului,  în special  studenţimea, organizaţiile patriotice considerate subversive, Mişcarea Legionară, dar şi Biserica, cultele religioase şi partidele politice.

În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestaţi peste 10.000 de tineri, anchetaţi, ulterior condamnaţi şi repartizaţi în puşcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea.

Arestările au continuat pe tot parcursul anului ’48, când loturi masive de oameni au fost duşi în aresturile miliţiei şi securităţii comuniste, apoi la anchete, condamnaţi şi expediați în sinistrele închisori și lagăre de muncă forțată.

Listele cu opozanţii regimului au fost întocmite cu multe luni înainte şi au fost folosite și pentru a forţa abdicarea Regelui Mihai, care a fost amenințat că în cazul în care va refuza să părăsească tronul și țara, se va trece la executarea studenților anticomuniști.

Astfel, în ziua de 30 Decembrie 1947 primul ministru, Petru Groza şi secretarul Partidului Comunist, Gheorghiu Dej au folosit în scop de şantaj politic listele cu opozanţii comuniştilor .

  Printre cei care au pătimit în temniţe se numără nume mari, ca cel al părintelui Nicolae Steinhardt, al pastorului Richard Wurmbrand, al episcopului greco-catolic Iuliu Hosu, al părintelui greco-catolic Tertulian Langa, al politicianului Iuliu Maniu, al poetului Radu Gyr şi al soţiei sale sau al lui Mircea Vulcănescu ș.a.

Prin Legea 127 / 2017, 14 mai a devenit Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.

Potrivit legii, sărbătorirea anuală a zilei de 14 mai poate fi marcată de autorităţile centrale şi locale, precum şi de instituţiile publice de cultură din ţară, prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte manifestări menite să cinstească memoria acestor martiri, în limita alocaţiilor bugetare aprobate.

Totodată, în această zi, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni şi materiale informative despre evenimentele petrecute în perioada prigoanei comuniste în ziua de 14 mai 1948.

1948: A fost semnat actul de naştere al Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti (într-o clădire din Str. Lipscani), prin fuziunea echipelor Unirea Tricolor MAI cu Ciocanul Bucureşti.

Din anul 1951 clubul îşi are sediul pe Şos. Ştefan cel Mare, iar numele său provine din vechiul cuvânt grecesc „dinamikos”, care înseamnă mişcare.

1951: A încetat din viață la închisoarea Sighet,omul politic român Tancred Constantinescu (n.18 mai 1878, Cahul ).

De profesie matematician și inginer, a fost ministru al Industriei și Comerțului în Guvernul Ion I.C. Brătianu.

1955: Opt ţări ale  blocului comunist  în frunte cu Uniunea Sovietică, semnează documentul de înființare a Pactului de la Varşovia, organizație militară menită să reprezinte o contrapondere la organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Numit oficial „Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală” („Tratatul de la Varșovia”) semnat de Albania (retrasă în 1968), Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, România, Ungaria și Uniunea Sovietică, a intrat în vigoare la 5 iunie 1955.

În urma  schimbărilor politice fundamentale intervenite in Europa Centrală și de Est in anii 1989 și 1990, „Tratatul de la Varsovia” și-a încetat existența la 1 iulie 1991.

1957: Moare Camil Petrescu, romancier, dramaturg, teoretician literar , cunoscut pentru romanele ale “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, “Patul lui Procust”, “Turnul de fildeş”, “Jocul ielelor” ; (n. 22 aprilie 1894).

Camil Petrescu  rămîne în literatura noastră unul dintre  inițiatorii romanului modern.

Cu vădite și temeinice inclinații spre filosofie, formația spirituală a scriitorului și-a pus amprenta asupra intregii sale creații literare.

Detalii… Camil Petrescu, biografie.

1968: Are loc vizita oficiala in Romania socialistă a presedintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle.

    

Foto: Ceaușescu și De Gaulle

A fost prima vizită după cel de-Al Doilea Război Mondial a unui şef de stat vest-european în România. În ziua de 14 mai 1968 mii de bucureșteni au salutat sosirea preşedintelui francez pe drumul de la aeroportul Băneasa până în centrul Bucureştiului. În plus, Ambasada Franţei din România estimează că un număr de aproximativ un milion de oameni l-au aclamat pe şeful statului francez în timpul deplasărilor în provincie.

Cel mai important discurs rostit în timpul vizitei a fost cel din dimineaţa zilei de 15 mai. În faţa Marii Adunări Naţionale generalul Charles de Gaulle a vorbit despre prietenia istorică dintre poporul francez şi cel român. Singura întrevedere tête-à-tête între liderul francez şi Nicolae Ceauşescu a avut loc în după-amiaza zilei de 14 mai şi a decurs sub auspicii pozitive.

Un alt obiectiv vizat pentru perioada vizitei în România a fost zona Craiovei, acolo unde statul francez a investit în obiectivele industriale. Cuvântarea rostită în ziua de 16 mai în Piaţa Unirii din Craiova a fost aclamată cu acelaşi entuziasm.

Franţa anului 1968 a fost dominată de proteste şi demonstraţii studenţeşti, în perioada pe care preşedintele francez a petrecut-o în România izbucnind mişcări studenţeşti în Cartierul Latin, urmate de protestele sindicatelor și o grevă generală care au paralizat Franţa timp de 15 zile. În acest context, generalul Charles de Gaulle şi-a încheiat şederea în România cu trei zile mai devreme decât fusese inițial prevăzut, pe data de 18 mai.

1980: A murit compozitoarea şi pianista Hilda Jerea; (n. 17 martie 1916).

1981: Cosmonautul Dumitru Prunariu s-a lansat în spatiul cosmic la bordul navei sovietice  Soiuz–40, devenind primul român și până acum singurul român care a zburat în cosmos.

Zborul a durat 7 zile, 20 de ore si 42 de minute, activitatea spațială desfășurându–se la bordul stației orbitale “Saliut 6″ .

 

1988: A murit inginerul agronom Emil Alexandru Negruţiu, autor al  unor  lucrări de genetică şi ameliorare a animalelor domestice; (n. 14 august 1911).

 Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care: Genetica şi ameliorarea animalelor (1969, în colab.); Cercetări de genetică cantitativă la rasa Bălţată românească şi Brună din Maramureş în Transilvania (1970); Genetica animală (1975); Ameliorarea animalelor domestice (1975, în colab.) ş.a. Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole din România.

A fost distins cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler, cu „Ordinul Muncii” cls. II, Medalia „Meritul Cultural” și cu titlul de  „Profesor Emerit”.

In 1965, împreună cu Petre S. Aurelian (n. 1833 – m. 1909), a înfiinţat, în cadrul Institutului Agronomic din Cluj, primul laborator de cercetări de genetică cantitativă şi a populaţiilor de din 1974.
Membru corespondent al Academiei Române – Filiala Cluj – 1 martie 1974

A lăsat lucrări şi studii, scrise singur sau în colaborare, referitoare la factorii ce inhibă sau favorizează creşterea tineretului taurin, cunoaşterea caracterelor şi particularităţilor raselor indigene şi străine de taurine, ovine şi suine.

A iniţiat cercetări de genetică cantitativă şi a populaţiilor de taurine din Transilvania, efectuate la parametri echivalenţi pe plan mondial. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care: Genetica şi ameliorarea animalelor (1969, în colab.); Cercetări de genetică cantitativă la rasa Bălţată românească şi Brună din Maramureş în Transilvania (1970); Genetica animală (1975); Ameliorarea animalelor domestice (1975, în colab.) ş.a. Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole din România. A fost distins cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler, cu „Ordinul Muncii” cls. II, Medalia „Meritul Cultural”. „Profesor Emerit”.

1992: A murit Victoria Mierlescu (n.1905),  primul actor invitat la microfonul Radiodifuziunii Române pentru a susţine un recital de poezie la microfonul Radiodifuziunii Române, ( la 4.XI.1928, la scurtă vreme de la emisia inaugurală a Radioului românesc în data de 1 XI.1928).

1998: A fost  inaugurat in București, primul hotel de cinci stele din România, Athénée Palace – Bucharest Hilton.

Hotelul, construit între 1912–1914, după planurile arhitectului francez Theophile Bradeau, avea 149 de camere și 10 apartamente decorate în stilul Ludovic al XIV-lea. A fost extins în 1936 și 1965.

Închis în 1994, Athénée Palace a fost cumpărat la licitație de către Hilton Worldwide, una din cele mai vechi și extinse lanțuri hoteliere din lume, care a început o renovare și extindere de 42. A fost inclus în rețeaua de hoteluri Hilton la data de 14 mai 1998.

2011: A murit lingvistul și istoricul literar Gheorghe Mihăilă, autor al unor lucrări de referință privind raporturile lingvistice şi literare româno-slave, cultura şi literatura română veche.

Născut în anul 1930, acad. Gheorghe Mihăilă şi-a făcut studiile liceale la Sighişoara, cele universitare la Facultatea de Filologie din Bucureşti, obţinându-şi titlul de doctor în anul 1960 cu teza „Împrumuturi vechi sud-slave în limba română – Studiu lexico-semantic” şi cel de doctor docent în anul 1971.

În cei aproape 50 de ani de carieră didactică la Facultatea de Filologie şi la Facultatea de Limbi Slave a avut cursuri şi seminarii de limbă slavă veche şi slavonă românească, paleografie slavo-românească, gramatică comparată a limbilor slave, cultură şi literatură română veche, raporturi lingvistice şi literare slavo-române, istoria slavisticii şi lingvisticii româneşti.

În paralel, a desfăşurat şi o bogată activitate de cercetare ale cărei rezultate au apărut în numeroase lucrări considerate de referinţă şi dintre care amintim: „Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi”, „Studii de lexicologie şi istorie a lingvisticii româneşti”, „Dicţionar al limbii române vechi (sfârşitul sec. X- începutul sec. XVI)”,”Cultură şi literatură română veche în context european – Studii şi texte”, „Între Orient şi Occident – Studii de cultură şi literatură română în secolele al XV-lea – al XVIII”, „Langue et culture roumaines dans l’espace sud-est européen”, „Contribuţii la etimologia limbii române”.

A elaborat singur şi în colaborare, unele ediţii critice cum sunt: „Ioan Bogdan. Scrieri alese”, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul lui Theodosie”, „Eminescu. Opere. Vol. XIV”, „B. P. Hasdeu, Cuvinte den bătrâni”, „Mihail Moxa. Cronică universală”.

A colaborat la apariţia unor lucrări fundamentale ca: „Dicţionarul limbii române moderne”, „Dicţionarul limbii române” (seria nouă) ş.a. La acestea se adaugă peste 350 de studii, articole şi comunicări apărute în reviste de specialitate din ţară şi de peste hotare.

Gheorghe Mihăilă a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1993, titular în anul 2004 şi între anii 1996-2004 a fost directorul Editurii Academiei Române.

Prin contribuţiile sale ştiinţifice, acad. Gheorghe Mihăilă rămâne un reper în istoria lingvisticii româneşti.

2017: A decedat actrița română de teatru și film, Tatiana Iekel, fostă soție a actorului Florin Piersic, împreună cu care a avut un fiu, actorul Florin Piersic, Jr.

Născută la Iaşi, pe 10 octombrie 1932, a fost repartizată la Teatrul Mic din București , imediat după terminarea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, unde a jucat cu  un talent inegalabil, până la vârsta pensionării.

Din filmografia sa amintim: ‘Marele singuratic’ (r. Iulian Mihu, 1976), ‘Mai presus de orice’ (r. N. Mărgineanu și Dan Pița, 1978), ‘Cine mă strigă?’ (r. Letiția Popa, 1979), scurtmetrajul ‘Advertising’ (r. Florin Piersic Jr., 2004), ‘Cars’ (r. John Lasseter, 2006), ‘Schimb valutar’ (r. Nicolae Mărgineanu, 2008), ‘Pickpocket’ (r. Florin Piersic Jr., 2008), ‘Bani’ (2008, un lungmetraj alcătuit din 12 scurtmetraje).

Tatiana Iekel a jucat și pe scena Teatrului Odeon, unde a evoluat în spectacolul ‘joi Mega.Joy’, în regia lui Radu Afrim.

În 2009, în cadrul Galei Premiilor UNITER, actrița a primit Premiul pentru întreaga activitate, iar la 19 aprilie 2010, tot în cadrul Galei UNITER, actrița a fost premiată pentru întreaga activitate. 

2018: A murit chimistul Ștefan Manea, unul dintre marii cercetători români în domeniul plantelor medicinale și aromatice; (n. 1937).

A fondat, în 1990, compania de produse homeopate, fitoterapeutice și galenice HOFIGAL; a avut peste 121 de brevete de invenții, toate fiind transformate în remedii naturale.

CALENDAR CREȘTIN  ORTODOX

Sfântul Mucenic Isidor

Sfântul Isidor s-a nascut in Alexandria si a fost conducator în armata impăratului Deciu (249-251).

Ostasul Iuliu este cel care ii vestește comandantului armatei ca Isidor este crestin.

Lui Isidor i s-a cerut sa renunte la credinta crestina si sa jertfeasca idolilor. Refuza, motiv pentru care i se taie limba.

In chip miraculos, chiar fara limba, Isidor Il mărturisea pe Hristos. Isidor a fost condamnat la moarte in anul 251. A primit cununa muceniciei prin tăierea capului.

Sfinții putneni: Iacob, Sila, Paisie si Natan

Pe 14 mai 2017, a avut loc la Mănăstirea Putna, proclamarea solemnă a canonizării sfintilor putneni: Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, si a colaboratorilor sai, Cuviosii Sila, Paisie si Natan. În ședința din 6-7 iunie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în rândul sfinților a Mitropolitului Iacob Putneanul al Moldovei, cu zi de prăznuire 15 mai, și a colaboratorilor săi, Cuvioșii Sila, Paisie și Natan, cu zi de prăznuire 16 mai.

Mitropolitul Iacob Putneanul a fost un mitropolit sfânt al Moldovei, un ctitor al învățământului românesc și un ales părinte duhovnicesc, care a vegheat asupra vieții monahale de la Mănăstirea Putna și așezămintele ei, Sihăstria Putnei, Sihăstria Ursoaia și așezământul din jurul Bisericii Dragoș Vodă, numit „Mănăstirea veche”, la mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Mitropolitul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 și, la numai 12 ani, în 1731, a intrat în viața monahală la Mănăstirea Putna. Acest tânăr cu înțelepciune de bătrân și viață aleasă a fost tuns în schima mică în 24 martie 1733 și apoi hirotonit diacon. A fost hirotonit întru preot la numai 17 ani, a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la 25 de ani și episcop de Rădăuți la 26 de ani.

După doar cinci ani, vrednicia și râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei de la Iași. Între 1750 și 1760, desfășoară o intensă activitate pastorală și socială, promovează cultura și tiparul românești și veghează la traducerea de cărți folositoare de suflet.

Reușește să deschidă o tipografie, unde în 10 ani a tipărit mai bine de 15 cărți de slujbă și de învățătură în limba română. Ele s-au folosit în bisericile și în mănăstirile din toate zonele locuite de români și au fost de un deosebit folos în apărarea identității ortodoxe a românilor din Transilvania.

În 1755 tipărește Bucvarul, primul Abecedar din Moldova, iar în 1759, la propunerea lui, se înființează în satul Putna prima școală elementară rurală din Moldova atestată documentar, școală care funcționează fără întrerupere până astăzi.

În perioada dificilă a domniilor fanariote, a intervenit împreună cu ceilalți ierarhi pentru eliminarea mai multor impozite foarte împovărătoare, în primul rând a văcăritului, legând cu blestem pe domnii țării să nu revină asupra acestora. Mitropolitul Iacob a intrat astfel în conflict direct cu unii conducători politici din acei ani, renunțând în cele din urmă la scaunul mitropolitan, în anul 1760, și s-a retras la Putna.

El a refăcut mănăstirea aproape în întregime, devenind al doilea mare ctitor al ei, după Sfântul Ștefan cel Mare. În această lucrare a fost sprijinit de către monahii mănăstirii și de cei ai sihăstriilor.

În general, în lucrarea sa pastorală și misionară, Mitropolitul Iacob nu a fost singur. Doar sprijinindu-se unul pe altul, lucrându-și fiecare talantul dat de Dumnezeu, Mitropolitul Iacob și monahii putneni, între care s-au remarcat arhimandritul Vartolomei Mazereanu și Cuvioșii Sila și Natan, au reușit să scrie o pagină sfântă în istoria zbuciumatului secol al XVIII-lea din Moldova, fiind împreună-ctitori ai vieții monahale putnene.

Citiți și:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/14/o-istorie-a-zilei-de-14-mai-video-2/

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. https://bunicutavirtuala.com/2021/05/14/14;
3. Istoria md;
4. Petre Otu, 100 de mari bătălii din istoria României, Editura Orizonturi, București 2009.
5. Wikipedia org.
6. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
7. mediafax.ro;
8. worldwideromania.com;
9. Enciclopedia Romaniei.ro
10.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
11. Cinemagia.ro;
12. Creștin Ortodox.ro.

Publicitate

Ileana Vulpescu : „Ce înseamnă naționalismul? Înseamnă să ții la nația ta, să faci efectiv parte dintr-o comunitate care se cheamă Patrie”

Foto: Ileana Vulpescu (1932-2021)

Scriitoarea română Ileana Vulpescu a trecut la Cele Veșnice marți, 11 mai 2021, la vârsta de 88 de ani, cu 10 zile înainte de a împlini 89 de ani.
Ea s-a alăturat strălucitului magistru Romulus Vulpescu și fiicei lor, Ioana, amândoi decedați în 2012, consemnează revista Manifest Românește. 

Dumnezeu să o ierte și să o odihnească!

 Filologa, lexicografa, prozatoarea, romanciera și traducătoarea română Ileana Vulpescu s-a născut pe 21 mai 1932 la Bratovești, Titești, Vâlcea, România. După o licență în Litere (limba și literatura franceză) la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959-1975).

A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu.
Ileana Vulpescu a scris proză și teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză și spaniolă, și a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă și contemporană românească.
Debutul Ilenei Vulpescu a avut loc în revista „Familia” din iulie 1966, cu povestirea Scrisoare către un cunoscut. În 1976, romanul său Rămas-bun (Editura Cartea Românească – 2100 de exemplare) a fost distins cu premiul Asociației Scriitorilor din București. Cinci ani mai târziu, Ileana Vulpescu a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Cântarea României” pentru romanul Arta conversației (Editura Cartea Românească – 50.000 de exemplare).

În 1987 a primit premiul „Flacăra”, pentru „Sărută pământul acesta” (50.000 de exemplare).
Din anul 1972, Ileana Vulpescu a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România. Cel mai cunoscut roman al său este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989. Romanele sale au fost traduse în slovacă („Rămas-bun casei părintești”), maghiară („Arta conversației”), italiană („Sărută pământul acesta”) și franceză („Arta conversației”).
În 1991, întreaga sa activitate literară a fost încununată cu premiul „România Mare”. La 23 octombrie 2015, Ileana Vulpescu a primit un premiu din partea Fundației Dignitas, precum și Trofeul Fundației Dignitas pentru Excelență – 2015, conceput de artistul plastic Mircea Nechita.
În același an, în iunie 2015, scriitoarei i-a fost conferit titlul de Cetățean de onoare al Craiovei, în semn de recunoștință pentru întreaga activitate culturală, pentru participarea sa la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române, pentru toate proiectele sale care au promovat și promovează imaginea pozitivă a României și pentru susținerea mediului academic.
A fost distinsă cu medalia Ordinului Național „Steaua României”. 

Într-un fragment din filmul „Ileana & Romulus Vulpescu – Confesiuni” de Fabian Anton, cu 10 ani în urmă, doamna Ileana Vulpescu răspundea unei întrebări fundamentale: CE MAI ÎNSEAMNĂ AZI PATRIA?
„Ce înseamnă naționalismul? Înseamnă că ții la nația ta. Nu înseamnă nici că disprețuiești pe alții, nici că vrei să-i persecuți. Absolut, mi se pare ceva firesc să ții la nația ta când tu efectiv faci parte dintr-o comunitate care se cheamă Patrie. Zicem că țări sunt multe, dar Patria e una singură. Dar dacă spui așa ceva unui om, în primul rând că ești considerat o rablă și un ramolit care n-are altceva de făcut și, în al doilea rând, ești condamnat – nu mai ești corect politic.

Asta este! Iar disprețul ăsta care se manifestă față de nație este lucrul cel mai trist din câte se pot întâmpla”.  

Pe 10 iulie 2015, marea doamnă a culturii române, Ileana Vulpescu, într-un interviu acordat Sabinei Iosub în Jurnalul Național, întrebată fiind despre politică, statutul nostru în UE și viitor,a răspuns că indiferent câte „Regimuri vin, pleacă, țara rămâne”.

Călin Georgescu: ”În ultimii 26 de ani, România a suferit pierderi mai mari decât în perioada care s-a scurs de la Ștefan cel Mare și până în 1989”. VIDEO

Toate pierderile României, de la Ștefan cel Mare încoace, sunt mai mici decât ce s-a pierdut în acești 26 de ani .

Aflați în campanie electorală, politicienii promit salarii mai mari, investiții și alocații.Din păcate, nimeni nu răspunde la întrebarea: „De unde vor fi găsiți banii pentru toate acestea?”.

Pentru majoritatea politicienilor aflați în campanie electorală, fericirea poporului pare că se reduce doar la nevoia de umplere a burților.

Deși se luptă pentru votul nostru, niciun politician nu răspunde la întrebarea: „Cine conduce România?”.

La această întrebare, dar și la altele, a răspuns Directorul Executiv al Instituției ONU pentru Indicele Global al Sustenabilității, Călin Georgescu. Călin Georgescu a elaborat o strategie durabilă pentru România, în 2008, la cererea Guvernului de-atunci, dar proiectul a rămas îngropat.

Invitat la Televiziunea Română, Călin Georgescu, a făcut o analiză rece și tăioasă a realității românești de după 1989.  Acesta a spus, printre altele, că România este tratată precum o mină de aur de către alte entități, de unde se extrage minereu până când țara va da faliment.

Conform acestuia, falimentul Românie este o chestiune de timp.

„România este o mină, din care se scoate, în fiecare zi, din decembrie 1989 încoace, aur. Și când nu va mai fi aur, mina se va închide. Falimentul este o chestiune de probabilitate matematică pentru România” , a spus expertul.

Acesta a detaliat subiectul susținând că România este controlată și condusă de străini, care dețin toate pârghiile strategice ale puterii.

Călin Georgescu afirmă că în ultimii 26 de ani, România a suferit pierderi mai mari decât în perioada care s-a scurs de la Ștefan cel Mare și până în 1989.

„În ultimul ceas, putem avea o vocație. În primul rând este un fenomen global. Ne naștem cu toții din iubire și intrăm într-o mare manipulare, în care nu există democrație, ci doar corectitudine politică. La nivel mondial.

Menționez că sclavagismul nu a dispărut. Ci doar e o altă formă.România a ajuns aici pentru că e într-un haos bine calculat. Trăim într-o formă anti culturală, s-a pierdut rușinea.

Și s-a pierdut rușinea pentru că lichelele și lacheii de serviciu și-au văzut visul cu ochii: cozile de topor au devenit topoare, după 1989 și au vândut pe mărgele de plastic întreaga țară. România a fost vândută de cei care au preluat puterea în 1989 și apoi și-au dat-o unul altuia timp de 26 de ani.

Au vândut-o cu bună știință, România nu mai deține nimic, nu are economie.România nu este un stat, ci o corporație.

Capitalul străin este cel care deține puterea, deține peste 60% din activele țării, peste 50% din profit și ceea ce este cel mai grav: stăpânește pârghiile strategice, de condus, ale țării: industria de petrol gaze, distribuția de energie…nu ne mai aparține.Industria ca atare, marile întreprinderi au fost distruse. Privatizarea s-a făcut în dezinteresul României.

Cel mai grav e că a fost vândut pământul. Și a fost vândut de cei care sunt astăzi la putere, pe vremea când erau miniștri ai agriculturii. Pădurile, apele, se vând. Totul este de vânzare.

Mai puțin sufletul românesc și eu pe asta mă bazez. Sufletul românesc va triumfa.

În 26 de ani, România a pierdut, și pot spune asta cu certitudine, peste 1 TRILION de euro. Toate pierderile României, de la Ștefan cel Mare încoace, sunt mai mici decât ce s-a pierdut în acești 26 de ani”, a spus reputatul expert român în direct la Televiziunea Română.