CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 10 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 10 mai în istoria noastră

1600 : Mihai Viteazul și oastea munteană înfrâng în lupta de la Bacău armata domnitorului moldovean Ieremia Movilă.

Expediția de cucerire a Moldovei a început la 14/24 aprilie 1600, când Mihai Viteazul a plecat din Alba Iulia, lăsându-l în locul său pe Banul Mihalcea. Armata sa a trecut prin Miercurea Sibiului, Făgăraș, Codlea, Brașov, Prejmer, iar la 26 aprilie/6 mai 1600, trupele muntene au pătruns în Moldova prin trei sau patru puncte. Toate coloanele au susținut lupte cu forțele moldo-polone care se retrăgeau spre nord, înaintând cu greutate din cauza ploilor torențiale. Armata lui Mihai Viteazul s-a întâlnit la Bacău cu trupele trimise de Ieremia Movilă. Moldovenii au fost înfrânți, dar pierderile au fost la fel de mari de ambele părți. Mihai Viteazul l-a alungat pe Ieremia Movilă, punând pe fugă armata trimisă în ajutor de Polonia în Moldova vasalului său, Ieremia Movilă. Mihai Viteazul a ocupat Moldova iar Ieremia Movilă a fugit, găsind refugiu împreună cu familia sa la Hotin. „Victoria de la Bacău a adus Moldova la picioarele lui Mihai și i-a dus faima până la Roma” (Alexandru I. Gonța, Studii de istorie medievală).

1838 : In Principatele Române se introduce în Regulamentul Organic un articolul adițional care stipula că textul Regulamentului nu poate fi modificat fără acordul comun al curților de la Istanbul și Sankt Petersburg

Adunarea Obştească a Ţării Româneşti (1838)

Imediat după confirmarea Regulamentului Organic, Rusia a început să reclame celor două Adunări aprobarea unui nou articol care să stipuleze că textul Regulamentului nu poate fi modificat fără acordul comun al curților de la Istanbul și Sankt Petersburg. Adunarea Obștească a Țării Românești a votat, la 10 mai 1838, introducerea unui articol adițional în Regulamentul Organic, care prevedea obligativitatea aprobării puterii suzerane (Poarta Otomană) și puterii protectoare (Rusia) pentru orice modificare constituțională.Faptul a semnificat o restrângere a autonomiei Țării Românești și o întărire a protectoratului Rusiei asupra acesteia.

1848: (La 10 mai stil vechi /22 mai 1848, stil nou) se constituie Comitetul revoluționar din Valahia, compus din Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Constantin Bălcescu, Al. C. Golescu (Negru), C. A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Ion C. Brătianu, Cezar Boliac (Albu), Radu Golescu, Ion Heliade Rădulescu și Ion Cîmpineanu.

Comitetul Revoluționar din Valahia (1848)

Totodată e adoptat un program al revoluției în 22 de articole, prin care se avea în vedere cucerirea puterii politice, prevederea cea mai înaintată fiind cuprinsă în articolul 13 (emanciparea și împroprietărirea clăcașilor prin despăgubire) și se stabilește ziua de 9 / 21 iunie, pentru declanșarea revoluției din Valahia.

1854: S-a născut sculptorul român de origine germană Carol Storck, fiul cel mare al sculptorului Karl Storck şi frate cu Frederic Storck; (m. 1926).
Din 1871 a studiat la Academia Regală de Artă din Florența, cu sculptorul Augusto Rivalta (1837-1925).

În perioada 1876-1880 a studiat și în SUA, la Philadelphia, unde a și expus lucrările sale.

Printre operele sale se numără statuile alegorice pentru Palatul de Justiție din București, numeroase busturi și sculpturi funerare, precum și Statuia dr. Carol Davila, inaugurată în ziua de 12 octombrie 1903, odată cu clădirea Facultății de Medicină, la intrarea căreia este amplasată

1858: Se desfasoara Conferinţa de la Paris a reprezentanţiilor celor şapte puteri  europene (Marea Britanie, Franţa, Austria, Prusia, Rusia, Turcia şi regatul Sardiniei), privind organizarea Principatelor Române.

La 10 mai 1858, stil vechi (22 mai 1858, stil nou) începe Conferința reprezentanților celor șapte puteri  de la Paris, privind organizarea Principatelor Române.

Congresul de la Paris_1856

Conferinta de la Paris (mai-august 1858) a prilejuit indelungate dezbateri; propunerea de unire deplina a Principatelor – de data aceasta cu un Domn pamantean – a intampinat opozitia inversunata a  Austriei si Turciei,  in ciuda rezolutiilor adoptate in tara si a exemplului de solidaritate pe care il oferisera patriotii romani.

Conferinţa reprezentanţilor celor şapte puteri – Marea Britanie, Franţa, Austria, Prusia, Rusia, Turcia şi Regatul Sardiniei – privind organizarea Principatelor Române, adoptă documentul final intitulat „Convenţia de la Paris”, document prin care se stabileşte viitorul statut politic, social şi administrativ al Moldovei şi Ţării Româneşti.

Intrarea în vigoare a acestei Convenţii, căreia i se conferea valoare de noua Constituţie a Principatelor Române, marchează încetarea de jure a aplicării Regulamentului Organic

In Conferința de la Paris, se stabilește viitorul statut politic, social și administrativ al Principatelor:

  • cele două țări vor purta numele de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare cu domn, guvern și adunare legislativă proprie;
  • se înființează Comisia Centrală pentru alcătuirea legilor de interes comun pentru ambele Principate, cu sediul la Focșani;
  • se desființează privilegiile și rangurile boierești;
  • se instituie responsabilitatea ministerială;
  • se reglementează prin lege relațiile dintre proprietari și țărani etc.

Statutul politic stabilit de Conferința de la Paris, devenit lege fundamentală a țării, rămînînd în vigoare pînă în 1864.

 1859: Incep la Focșani, lucrările Comisiei Centrale pentru elaborarea legilor comune ale Principatelor Moldovei și  Munteniei (Valahiei).

Primul parlament al celor două Principate, Comisia Centrală a fost adunarea legislativă care avea ca scop unificarea legislației celor două Principate, elaborarea legilor de care avea nevoie noul stat astfel încât Mica Unire să fie consolidată. Lucrările comisiei s-au desfășurat între 10 mai 1859–12 februarie 1862.

Sediul Comisiei Centrale Focșani (1859)

Sediul comisiei a fost în cea mai veche clădire din orașul Focșani, cu o formă aproape neschimbată fata de aspectul inițial, fostul Hotel Cimbru, actualul Muzeu al Unirii.

1864: Principele Alexandru Ioan Cuza a organizat un plebiscit pentru aprobarea unei noi Constituții.

Al.I. Cuza (1864)

Numită, prudent, Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris, în realitate, nu dezvolta, ci modifica dispozițiile Convenției, sporind drepturile puterii executive în dauna celei legislative.

Au fost chemați la urne, între 10/22–14/26 mai, circa 754 mii de alegători, din care s-au prezentat 90,7%.

Dintre aceștia, 99,8 au votat favorabil propunerea domnitorului. 

Statutul prevedea înființarea unei noi camere parlamentare, Senatul, alături de Adunarea Deputaților, instituindu-se astfel sistemul bicameral care a permis înfăptuirea reformei agrare

1866: Carol I al României,  ales prin plebiscit principe suveran al Principatelor Unite, dupa abdicarea principelui Al. Ioan Cuza, depune jurământul în fața Parlamentului României.

Fișier:Prince Karl of Hohenzollern Sigmaringen later King of Romania.jpg -  Wikipedia

Foto: Carol I depune  jurământul pe Constituţie

Carol I. Desen de D. William - Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi

A intrat în București pe 10/22 mai. Vestea sosirii sale fusese transmisă prin telegraf și a fost întâmpinat de o mulțime entuziastă de circa 30.000 de oameni. La Băneasa i s-a înmânat cheia orașului; în Dealul Mitropoliei a fost binecuvântat de către Mitropolitul Nifon, apoi a depus jurământul pe legile țării în Parlament.

Colonelul Haralambie a citit formula de jurământ românesc, comunicată prințului în traducere franțuzească: „Jur de a păzi legile României; de a menține drepturile sale și integritatea teritoriului”, după care prințul Carol, cu mâna dreaptă pe Evanghelie, a rostit în românește, cu voce fermă: „Jur”.

Din acest moment a început domnia sa ca principe suveran al Principatelor Unite Moldova și Muntenia. 

Proclamat domnitor al României în ziua de 10/22 mai 1866, a păstrat acest titlu până în 15 martie 1881, când a fost proclamat primul rege al României

 1866: S-a născut la  Siminicea, Suceava, botanistul Emanoil Teodorescu considerat întemeietor al şcolii române de algologie şi al învăţământului universitar de fiziologia plantelor.

A fost licentiat în științe naturale (1893), al Universitatii Sorbona din Paris, fiind șef de promoție.

Întors în țarã a ocupat un post de asistent la Universitatea din Iași, apoi la Institutul Botanic din București. În 1898 a plecat din nou la Paris pentru a lucra la Laboratorul de Biologie Vegetalã de la Fontainebleau.

Sub conducerea profesorului Gaston Bounier își susține (1899) teza de doctorat „Influența diverselor radiațiuni luminoase asupra formei și structurii plantelor”.

Între anii 1907 – 1935, a fost profesor titular la Catedra de Anatomie și Fiziologie Vegetalã din cadrul Facultãții de științe a Universitãții din București și director al Institutului Botanic

A organizat, la Bucureşti, primul laborator de fiziologie vegetală din România si a fost membru titular al Academiei Române din 1945, vicepreşedinte al acestui for (8.VI-2.VIII.1948).

A decedat la 26 aprilie 1949 in Bucuresti.

1876:  S-a născut la Paris, Paul Menu, fotograf şi operator de film de origine franceză, autorul primelor filmări din România; (d. 27 iulie 1973, Paris).

  Primele „Vederi româneşti”, filmate de operatorul de origine franceză Paul Menu au fost proiectate la 25 iunie 1897. Acesta a fost  practic actul de naştere al cinematografiei naţionale.

Paul Menu a avut un destin foarte ciudat. El a făcut parte din „armata” operatorilor francezi (cam o sută la număr) trimişi de fraţii Lumière în lumea întreagă pentru a populariza noua „invenţie” de la sfârşitul veacului al XIX-lea, cinematograful.

Ajuns în România, a fost o vreme ca fotograf al ziarului „L’Indépendance Roumaine”, pentru ca, peste ani, să-şi deschidă în Bucureşti un atelier fotografic  pe fosta Cale a Moşilor.

În mod cu totul şi cu totul paradoxal, autorul primelor filmuleţe de actualităţi româneşti, operatorul franco-român Paul Menu, cel care avea să trăiască 97 de ani! (între 1876 şi 1973), a fost operator cinematografic doar 40 de zile din lunga sa viaţă (şi acelea încă în secolul XIX, în vara anului 1897). În rest a fost fotograf, decenii la rând în Bucureşti.

În cele 40 de zile dintre 10 mai şi 20 iunie 1897, primul cineast român a realizat 17 „actualităţi” de câte un minut, developate la firma Lumière din Lyon şi prezentate în aceeaşi vară la Bucureşti, printre care Defilare de 10 Mai, Târgul Moşilor, Hipodromul şi cursele de la Băneasa, Terasa cafenelei Capşa, Inundaţiile de la Galaţi ş.a.

1877: Senatul României votează Proclamația de Independență față de Imperiul Otoman, care va fi  recunoscută pe plan international în Tratatul de la Berlin din 1878.

 La 10 mai 1877, a doua zi dupa proclamarea in fata Adunarii Deputatilor  de catre primul ministru Mihail Kogalniceanu , a independentei de stat a Romaniei, Senatul României a votat-o la rândul său, iar Principele României, Carol I, a semnat declarația de independență a României, aflată alaturi de Rusia, în  razboi  cu Turcia.

Acest act a căpătat, prin semnarea lui de către principele Carol I, putere de lege.

In aceeasi zi, guvernul, membrii corpurilor legiuitoare, mitropolitul Moldovei, preşedintele Curţii de Casaţie, preşedintele Curţii de Conturi, reprezentanţii altor autorităţi şi delegaţii ale locuitorilor din Argeş şi Buzău au mers la Palat, felicitându-l pe Carol pentru a 11-a aniversare a urcării sale pe tron şi aclamându-l în noua calitate de suveran independent.

 Au avut loc manifestaţii în numeroase judeţe, iar 10 mai a fost de atunci o sărbătoare cu dublă semnificaţie, devenind Ziua Naţională.

10 mai (numita si Ziua Regelui sau Ziua Regalității), a fost  Ziua națională a României între 1866-1916 și 1918 – 1948. (În 1917 a fost interzisă ca urmare a ocupației germane a României).

1877: Prima decorație românească – Steaua României

Steaua României (1877)

Este cel mai vechi ordin național; a fost creat în 1864 de Cuza Vodă; denumirea originală, propusă de domnitor era Ordinul Unirii. Cum cadrul legal nu permitea instituirea ordinului, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a limitat la a oferi decorația doar câtorva prieteni apropiați, majoritatea însemnelor rămânând în pivnițele palatului. Pe fundalul izbucnirii conflictului cu Imperiul Otoman, discuțiile pentru înfințarea unui ordin național s-au redeschis. Sub guvernarea lui Ion C. Brătianu s-a decis instituirea legală a distincției în forma ei de bază, fiind aprobată și noua denumire a ordinului care, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, a devenit Steaua României.După proclamarea independenței, Camera Deputaților a votat proiectul de lege privind instituirea ordinului, în 9 mai, iar domnitorul Carol I-a promulgat în 10 mai. A fost abrogat în 1948 și reînființat în decembrie 1998.

1881: Carol I de Hohenzollern–Sigmaringen este încoronat Rege al României (1881–1914), după ce anterior fusese Principe Domnitor  al României (1866-1881).

Regele Carol I şi copiii – Lectia de istorie

Foto: Carol I, Domnitor si Rege al României între anii 1866-1914.

Regele a cerut să fie încoronat cu o coroană confecționată din oțel. Președintele Parlamentului a înmanat regelui Carol I și reginei Elisabeta, coroanele făurite din oțelul unui tun cucerit de la turci, în timpul Războiului de Independență al României (1877-1878). Solemnitatea încoronării a avut loc la Mitropolie, de unde cortegiul s-a reîntors la Palatul Cotroceni. La ceremonii a participat și prințul Leopold, fratele lui Carol I și tatăl prințului Ferdinand, viitorul rege. Între 10–13 mai au fost organizate numeroase manifestări omagiale, consacrate evenimentului. La serbările din Cișmigiu au fost fi instalate fântâni luminoase care foloseau proiectoare cu arc electric, acționate de primul motor cu ardere internă adus în țara noastră.

1887: In România se promulgă Codul comercial care va intra în vigoare la 1 septembrie 1887.

Codul comercial a fost întrocmit după model italian și a fost ulterior modificat în 1895, 1900, 1902, iar din 1928 va fi aplicabil și în Basarabia, unde pană atunci funcționau legile comerciale ale Imperiului Rus.

1894: S-a nascut Elvira Popescu, actriță franceză de origine română; (d. 11 decembrie 1993 la Paris).

 

Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a manifestat încă din copilărie  talent scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz.

A absolvit cu brio Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti,  și a fost angajată la  Teatrul National, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale.

A intemeiat in Bucuresti, Teatrul Mic si Teatrul Excelsior, împreună cu  marii actori Ion Manolescu si  Ion Iancovescu.

A fost actriță  de teatru și film, directoare de scenă, cu o strălucită carieră în Franta; („La Présidente”; „Ils étaient neuf célibataires”; „Austerlitz”; „Plein Soleil”).

NOTĂ: Dicţionarul Membrii Academiei Române (1866-2003) menţionează ca dată a naşterii 10 mai 1896; unele surse precizează că însăşi actriţa, din cochetărie, se declara cu doi ani mai tânără.

1894: S-a redeschis la București, după o întrerupere de 10 ani, Expoziția artiștilor în viață.

Prima Expoziție a artiștilor în viață a avut loc în anul 1865 la București. Între 1865–1881, organizatorul Expoziției artiștilor în viață, expoziții ce pot fi considerate primele saloane oficiale de artă din România, a fost pictorul Theodor Aman. Prin lipsa unei piețe de artă reale și viabile și prin lipsa de entuziasm de care au dat dovadă autoritățile timpului, seria de evenimente culturale oficiale a fost întreruptă pentru câțiva ani de zile; ultima avusese loc în 1883 la Iași, fără o participare remarcabilă. A fost organizată de C.I. Stăncescu, director al Școlii de Belle-Arte.

1897: S-a născut la Sankt Petersburg (Rusia), pictorul de origine danezo- norvegiană George Lövendal (cunoscut și ca George Baron de Lövendal); (d. 18 februarie 1964, București).

A urmat școala de Belle Arte la Sankt Petersburg (1914–1917) dovedind un mare talent de portretist. După absolvire, a profesat la Soroca și Chișinău, în Basarabia. În revoluția bolșevică din 7 noiembrie 1917, tatăl său, Lorentius Löwendal, ofițer de marină în armata țaristă, aflat la comada fortăreței Kronstadt, a fost ucis de bolșevici, George fiind obligat să-și câștige singur existența, ca actor și balerin. 

George Lövendal (1897-1964)

După 1918, când Basarabia s-a unit cu România, a profesat în noua sa patrie, inițal ca scenograf la teatrul din Chișinău. A fondat în 1928, la Cernăuți, primul teatru cult de păpuși și marionete din România, a creat la București Academia liberă de arte plastice (1938), fiind totodată unul dintre membrii fondatori ai Fondului Artiștilor Plastici din România (din 1945).

A fost directorul tehnic al Teatrului Național din Cernăuți al Teatrului Național din Craiova, a desfășurat și o bogată activitate la teatrele „Lucia Sturdza Bulandra” și „Constantin Tănase” din capitală. La București, unde, între 1950–1964, a fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, având studenți personalități remarcabile ale artei românești.

1903: Are loc dezvelirea statuii lui Ion C. Brătianu în Piața Universității din București, opera artistului francez Ernest Dubois.

Imagini pentru statuia lui Ion C. Brătianu în Piața Universității din București,photos

 In 1948, dupa venirea regimului comunist la putere, monumentul a fost demolat si dat la topit.

Recent, s-a luat decizia reconstruirii statuii lui Ion C Bratianu  care va fi reconstruita si amplasata in Piata Universitatii,  langa Palatul Ministerului Agriculturii si Spitalul Coltea, vis a vis de Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti”, potrivit unei hotarari din  2014 a Consiliuului General al Municipiului Bucuresti.

1906: A apărut, la București ziarul „Neamul Românesc”, sub conducerea lui Nicolae Iorga.

Ziarul a fost editat cu întreruperi până în 1940.

1906: În România a fost înființat Ordinul Carol I.

Ordinul Carol I în grad de Colan (1906)

Ordinul Carol I este un ordin dinastic, de familie, acordat de Casa Regală a României. Ordinul a fost înființat pe data de 10 mai 1906 de către Regele Carol I al României pentru a comemora jubileul a 40 de ani de domnie.De la înființare și până la abdicarea forțată a Regelui Mihai și abolirea monarhiei, la 30 decembrie 1947, ordinul a fost cea mai înaltă decorație acordată de către Regele României. După abdicarea regelui ordinul a devenit inactiv pentru o lungă perioadă, fiind ulterior reînviat pe data de 5 ianuarie 2005.

 1913: S-au născut la Constanța, surorile gemene  Florica Cordescu-Jebeleanu (pictoriţă şi graficiana) și  Marcela Cordescu, graficiană).

CORDESCU FLORICA - facsimil din ARTISTI DOBROGENI de Florica Cruceru Ed.Muntenia Constanta 2005 pag.139

Marcela Cordescu – autoportret

Florica Cordescu-Jebeleanu a decedat in anul 1965 la Sinaia, iar sora sa, Marcela Cordescu  in anul 1984, la Bucuresti.

1918: Este adoptată legea de organizare a personalului administrației poștelor, telegrafelor și telefoanelor din vechiul Regat, care a fost extinsă prin decret regal și în Basarabia.

Dupa votarea de către Sfatul Țarii a actului unirii Basarabiei cu România, Legea din 1871, Legea de organizare a personalului administrației poștelor, telegrafelor și telefoanelor din România s-a aplicat și în Basarabia, prin decret regal, iar Ministerul Căilor de comunicație, Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Basarabia s-a transformat în Directoratul Lucrărilor Publice.

1921: Principele Carol al României (prinț moștenitor din 27 martie 1914), se căsătorește cu principesa Elena, fiica regelui Greciei, Constantin, și al reginei Sofia din Prusia, avand un singur copil, pe viitorul rege Mihai I; (n. 25 octombrie 1921).

1925: S-a născut politicianul comunist Ilie Verdeț, fost prim ministru al Republicii Socialiste România.

Imagini pentru Ilie Verdeț

A fost ministru în mai multe rânduri în guvernele din perioada 1965-1989 si a deținut de asemenea funcția de prim-ministru al României în perioada 1979-1982.

După Revoluția din decembrie 1989, Verdeț a înființat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român.

După fuga lui Nicolae Ceaușescu, la 22 decembrie 1989 , Ilie Verdeț a anunțat demisia guvernului Dăscălescu și formarea unui guvern ad-hoc format din disidenți. 
El s-a autoproclamat președinte al unui guvern provizoriu, guvern care a durat doar 20 minute, datorită opoziției mulțimii care nu dorea un guvern format din activiști comuniști.

La 16 noiembrie 1990, Verdeț a înființat un partid intitulat Partidul Socialist al Muncii care a intrat în Parlamentul României în urma alegerilor din 27 septembrie 1992. în urma cărora a obținut 3,18% din voturi  pentru Senat și 3,04% din voturi pentru Camera Deputaților.

La următorul scrutin din 3 noiembrie 1996, Partidul Socialist al Muncii nu a mai intrat în Parlament, obținând 2,16% din voturi la alegerile pentru Senat și 2,15% din voturi la alegerile pentru Camera Deputaților.

În iunie 2000, la Plenara Comitetului Național al PSM, Ilie Verdeț s-a retras din funcția de președinte al Partidului Socialist al Muncii, acceptând calitatea de președinte-fondator, din dorința de a păstra unitatea partidului, aflat în degringoladă după ce a devenit partid neparlamentar și ca urmare a acțiunii îndelungate a unui grup de presiune condus de vicepreședintele PSM, Ion Sasu.

 A  încetat din viață la data de 20 martie 2001 în orașul București, în urma unui infarct, la vârsta de 76 ani.

1925: A încetat din viață la Buzău, omul politic român Alexandru Marghiloman ( n.4 iulie 1854, Buzău).

Omul de stat conservator, a fost prim-ministru al României în anul 1918 și a avut un rol important în timpul Primului Război Mondial.

1927: S-a semnat Concordatul dintre România și Vatican.

Acordul dintre Regatul României pe de o parte și Sfântul Scaun pe de altă parte, a permis reorganizarea Bisericii Catolice de rit latin și a garantat credincioșilor exprimarea libertății religioase, așa cum fusese recunoscută, în Constituția din 1923, pentru ortodocși și greco-catolici. Din partea României a semnat ministrul Vasile Goldiș, ministru al Cultelor în guvernul Averescu, iar din partea Sfântului Scaun a semnat cardinalul Pietro Gasparri, cardinal secretar de stat.

1929 : Radioul național a difuzat primul festival de muzică românească.

1931: S-a născut pictorul Vasile Celmare

1931: S-a născut actorul Damian Crâşmaru. NOTĂ: Data oficială la care este înregistrată naşterea sa este 2 iunie 1931; decalajul este dat de faptul că tatăl său l-a declarat cu trei săptămâni mai târziu.

A absolvit ca sef de promoţie Institutul de Teatru din Bucuresti in 1953, la clasa profesorilor George Timică şi Ion Finteşteanu. A debutat pe scena cu rolul principal din spectacolul ,,Tartuffe’’ de Molière, in regia lui Ion Fintesteanu, in 1952.

De la absolvire joacă pe scena Teatrului Naţional din capitală. A interpretat roluri ca Othello – „Othello” de William Shakespeare, Leandre – „Doctor fără voie” de J.B.P. Molière, Sebastian – „Furtuna” de William Shakespeare, Alexandr – „Cei din urmă” de Maxim Gorki, Mortimer – „Maria Stuart” de Friedrich Schiller, Don Felix – „Castiliana” de Lope de Vega, Cyrano – „Cyrano de Bergerac” de Edmond Rostand  etc.

Damian Crasmaru - Home | Facebook

Este societar al Teatrului Naţional. Din 1955 a fost căsătorit cu actriţa Carmen Stanescu.

A jucat puţin in filme, a apărut in ,,Pepe şi Fifi”, regia Dan Piţa, 1994, „Încrederea”, regia Tudor Mărăscu, 1984.

A regizat spectacole prezentate de Asociaţia culturala Ind Art, in 2009 a regizat spectacolul „Atelier de teatru” , produs de Teatrul “EU si UE”, a primit premiile Nicolae Băltăţeanu la Gala Premiilor Păcală- 2007, Premiul de simpatie–UNITER şi SIVECO- 2003.

A decedat la 11.07.2019.

1936 : A fost inaugurat oficial  Muzeul Satului din București

Dimitrie Gusti la inaugurarea Muzeului Satului (1936)

Prof. Dimitrie Gusti, realizând că expozițiile temporare organizate aveau un caracter de improvizație, a propus organizarea Muzeului Satului Românesc din București.La înfăptuirea și concretizarea acestei idei și-a adus contribuția un grup de specialiști, care au coordonat cercetările monografice: Henri H. Stahl, Victor Ion Popa, Mihai Pop, Mac Constantinescu, Traian Herseni etc. Primăria Municipiului București a oferit o suprafață de 4.500 de metri pătrați, la marginea Lacului Băneasa, în Parcul Național „Carol al II-lea” (ulterior, Parcul Herăstrău, acum Parcul „Regele Mihai”).

Inaugurarea oficială a Muzeul Satului (1936)

Lucrările de amenajare a terenului au început în martie 1936. Construcțiile, selectate în timpul cercetărilor după criteriul reprezentativității, au fost demontate și aduse la București în 56 de vagoane de tren. Odată cu materialele de construcție, au sosit și 130 de meșteri, cunoscători ai tehnicilor tradiționale de lucru, care urmau să refacă monumentele într-un timp scurt.

Ceremonia inaugurării oficiale a avut loc în prezența regelui Carol al II-lea al României, ca manifestare în cadrul Festivalului Luna Bucureștiului. Pentru public, deschiderea a avut loc pe 17 mai.

1937: S-a nascut in Bucuresti actorul Constantin Diplan, unul dintre cei mai cunoscuți actori români ai perioadei 1970-1989.

A fost declarat admis la a doua încercare la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, alături de Marin Moraru, Camelia Zorlescu și de regretații Gheorghe Dinică, Marian Hudac.

A absolvit institutul în anul 1962, iar în 1963 a fost repartizat împreună cu Alexandru Arșinel, Camelia Zorlescu, Ion Andrei, Harry Baranga și Harry Zomenov la Teatrul de Stat din Targu Mureș, unde alături de aceștia înființează secția de limba româna a acestui teatru.

După o perioadă se transferă la Teatrul Național din București, unde și începe cu adevărat activitatea de actor. Colaboreaza in spectacole de teatru radiofonic si de televiziune, unde  interpreteaza numeroase roluri cum ar fi cele din piesele Un cuib de nobili, Toboganul, Seducatorul, Hamlet, Comoara din deal, Cu toata dragostea, Inspectorul broastelor etc.

Debutul în cinematografie a avut loc în anul 1966, cu filmul Ultima noapte a copilariei.

Au urmat: Stejar-extremă urgență, Pirații din Pacific, Zile fierbinți, Cursa, Pintea , E atât de aproape fericirea, Iarna bobocilor, De ce trag clopotele, Mitică?, Buletin de București, Zbor periculos, Vară sentimentală, Declarație de dragoste, Secretul lui Nemesis, Cuibul de viespi, Duminica in familie, Șobolanii roșii.

Constantin Diplan (n. 1937)

În anul 1990 a emigrat în Statele Unite, în acest moment locuiește în Montgomery Village, statul Maryland. A revenit ocazional în țară pentru a lucra la filmele Oglinda și Călătorie de neuitat.

Imediat după revoluția din 1989, mai precis în 1990 a emigrat în Statele Unite, în acest moment locuiește în Montgomery Village, Montgomery County,in statul american Maryland.

A revenit ocazional în țară pentru a lucra la unele proiecte cinematografice, cum ar fi filmele Oglinda (1993) și Călătorie de neuitat (1994).

1939 : Se inaugurează in Bucuresti, în fața Fundațiilor Regale, peste drum de  Palatul Regal, statuia regelui Carol I, creatie a sculptorului sârb Ivan Mestrovic).Cântărea 1200 kg și a fost inaugurată de Ziua Națională a României, în prezența Regelui Carol al II-lea al României și a Marelui Voevod Mihai, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Carol I.

S-a dezvelit la București statuia Regelui Carol I (1939)

În noaptea de 30/31 decembrie 1947, imediat după ce Regele Mihai a semnat abdicarea forțată și România a devenit Republica Populară Română, comuniștii au dat jos de pe soclu monumentul, care a fost tăiat și topit , iar din bronzul său a fost turnată statuia lui Lenin din București, realizată de sculptorul Boris Caragea.

Monumentul ridicat de  regimul comunist lui Lenin, a stat în  fața Casei Scânteii la București din 21 septembrie 1960 si pana in 3 martie 1990, cand a fost  dat jos de pe de pe soclu de o mulțime anticomunistă furioasă.

La 6 decembrie 2010 a fost inaugurată o nouă statuie a regelui Carol I, concepută de sculptorul Florin Codre, fiind amplasată în aceeași Piață (numită în prezent a Revoluției), între Palatul Regal, ce găzduiește Muzeul Național de Artă al României, și Biblioteca Centrală Universitară.

1945: S-a născut la Brașov actorul român Sorin Postelnicu.


A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie din București in 1967. Încă din ultimii ani de facultate a jucat pe scena Studioului Cassandra in spectacole ca Straniu Interludiu de Eugene O’Neill, ca Ned Darell, rolul lui Aemilian din Romulus cel Mare de Durrenmatt, in Caligula de Camus.


A fost repartizat la Teatrul din Bacău, unde a jucat in Vicleniile lui Scapin de Moliere ( Silvester), Câinele gradinarului de Lope de Vega (Tristan), Pogoară iarna de Maxwell Anderson (Mio), Omul care… de Horia Lovinescu (căpitanul Constantin), Pâine amară de Claude Spaack (Garcia). A recitat in spectacolul de poezie Clavirele plâng in oraș versuri ale lui George Bacovia si a fost laureat al festivalului dedicat marelui poet, in 1971 a obținut premiul criticii la Decada dramaturgiei originale de la Iași.
In 1972 s-a transferat la Teatrul de Stat din Arad iar în 1975 ajungea la București, la Teatrul Ion Vasilescu și apoi la Teatrul Giulești o perioada.
A debutat în cinematografie in anul 1964, cu filmul Cartierul veseliei. A jucat si in Zodia Fecioarei (1966), Profetul, aurul si Ardelenii (1978), Stop cadru la masă (1980), Exista joi? (1988).
A emigrat in Germania in 1990. A fost căsătorit cu actrița Rodica Mureșan și are o fiica actriță, Cesonia Postelnicu.

1946: S-a născut  fotbalistul român Răducanu Necula (Rică Răducanu).

Imagini pentru Rică Răducanu)photos

1947:  Ca o recunoaştere a contribuţiei României la cauza Naţiunilor Unite, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, a acordat regelui Mihai I cea mai înaltă distincţie de război a SUA.

1962: A decedat la București, compozitorul şi cântăreţul Dumitru Mihăilescu-Toscani, fost prim-tenor al Operei Române ; (n. 1 octombrie 1888, București).

1963: S-a născut în satul Crivina, județul Mehedinți, actrița română Cecilia Bârbora.

 Este soția  cunoscutului scenaristul si regizor Mircea Daneliuc.

1971: A decedat compozitorul, dirijorul, pianistul şi pedagogul român Mihail Jora, membru al Academiei Române; (n. 2 august 1891).

1981: A murit in Bucureşti, arhitectul şi profesorul Octav Doicescu, realizator al unor ansambluri arhitectonice de mare amploare (Casa Română de la Expoziţia Internaţională de la New York, Complexul de pe malul lacului Snagov, Opera Română, Institutul Politehnic din Bucureşti ş.a.); (n. 8 ianuarie 1902, Braila).

Imagine similară

La sfârşitul anilor 30, a scris  împreună cu Marcel Iancu şi Horia Creangă, broşura „Către o arhitectură a Bucureştilor„, o încercare de a prefigura un Bucureşti modern care păstrează valorile trecutului.

Concomitent, apare revista „Simetria„, redactată de George Matei Cantacuzino, Matila Ghyka, Tudor Vianu, Titu Evolceanu, Ştefan (Fanică) Constantinescu, Mac Constantinescu şi Octav Doicescu.

Ultimul număr a apărut în 1945.

Revista a fost  singura publicaţie a epocii care pune problema Orient – Occident în estetica vremii sau problemaMitocanului Român, articol scris în 1939.

A conceput chite pentu proiectul monumentului din Indore (India), monument ce trebuia sa adaposteasca o pasare maiastra a lui Brancusi. (New – York Times , 1974). Inceputul razboiului a pus capat constructiei din India.

A fost membru titular al Academiei Române din 1974 si Cetăţean de onoare al oraşului New York, 1939, titlu dat lui de celebrul primar La Guardia.

Nu a fost membru al unui partid politic, nici înainte şi nici după 1944. Numele său a fost dat unei străzi din cartierul Progresul, din oraşul său natal, Brăila.

O altă strada Octav Doicescu se afla la Timişoara, dar nu  si la Bucuresti , orasul pe care a incercat sa-l modernizeze scotandu-l din amprenta stilului greoi, cel Brancovenesc.

 1994: A decedat la Bucuresti, Radu Albala, prozator, traducător, critic şi istoric literar (n. 20 februarie 1924, Bucuresti).

  Licentiat in drept si absolvent al Facultatii de Litere, sectia filologie clasica, din Bucuresti, a profesat avocatura pana in 1948, cand a fost exclus din barou.

Dupa un stagiu de cativa ani la Biblioteca Academiei, adevenit redactor la Editura Litera. 
A colaborat la  revistele Viata Romaneasca, Romania literara, Teatrul (unde a semnat constant cronica dramatica).

S-a afirmat ca istoric literar cu volumul  Antim Ivireanul si vremea lui (1962).

A desfasurat o activitate intensa ca traducator si  de asemenea este autorul versiunii romanesti  a lucrarii Viata lui Constantin Cantemir de Dimitrie Cantemir.  si al textelor din volumul  Proza istorica latina.

A scris  libretul Anton Pann sau Povestea vorbii (in colaborare) pentru Operata din Bucuresti (1963) si numeroase scenarii si comentarii pentru Sahia-Film.

In anii din urma, revine decis la proza, trezind aprecierea criticii cu volumul  de povestiri Desculțe  (1984) si Făpturile paradisului (1987).

2011 : Transformarea Casei Regale a României în Dinastie cu caracter național și independent.

Regele Mihai I anunțat că toate legăturile istorice și dinastice dintre Casa Regală a României și Casa Princiară de Hohenzollern – Siegmaringen au luat sfârșit, renunțând la titlurile conferite de capii familiei princiare și anulând astfel și orice drept sau pretenție a acestei dinastii asupra Casei Regale a României.

2020: A murit Ion Ceaușescu, fost inginer agronom, fratele mai mic al dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu; (n.1932).

A murit Ion Ceaușescu. Cine era și cu ce se ocupa, de fapt, fratele lui  Nicolae Ceaușescu - IMPACT

10 Mai în Istoria Românilor

10 mai a devenit Sărbătoare naţională, hotărâtă de Camera Deputaţilor la 22 aprilie 2015 și marchează începutul domniei lui Carol I (1866), proclamarea Independenţei de Stat a României (1877) şi încoronarea primului rege al ţării noastre (1881).

Sarbatorită încă de la venirea pe tronul României a principelui Carol I, ziua de 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus în țara noastră regimul comunist.

Fișier:Prince Karl of Hohenzollern Sigmaringen later King of Romania.jpg -  Wikipedia

REGELE CAROL I AL ROMÂNIEI (1866-1914)

Aducerea pe tronul României a unui principe străin era necesară, in conditiile de instabilitate internă create după abdicarea forţată a lui Cuza la 11 februarie 1866, când unele puteri străine îşi puneau întrebarea dacă unirea celor două principate mai putea fi recunoscută.

Pentru depăşirea acestor momente de nesiguranţă politică şi urmând exemplul grecesc, românii au propus aducerea unui principe străin. Propunerea i-a fost făcută prinţului Filip de Flandra, însă acesta a refuzat oferta.

 După mai multe discuţii, s-a hotărât aducerea în ţară a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, un tânăr de 27 de ani.

Hotărârea fiind luată, deşi nu primise binecuvântarea familiei cu toată inima, Carol a plecat incognito, străbătând Austria cu teamă, deoarece aceasta era într-un conflict cu Prusia. Călătorind cu trenul, la clasa a doua, sub numele de Carol Hettingen, până la Buziaş, de unde a luat vaporul.

Prima imagine a noii capitale: porcii din curtea hotelului de pe Calea Victoriei

Până la Bucureşti a călătorit într-o căruţă a poştei, unde „opt cai erau înhămaţi la ea şi doi vizitii, amândoi călări, îi îndemnau mereu la tot mai mare goană, scoţând chiote şi strigăte…”, cum scria Mite Kremnitz în „Regele Carol al României”.

În timpul acestei călătorii şi-a dat seama că va trebui să aducă schimbări în ţară, situaţia nefiind deloc roz.

De pildă, prima imagine pe care și-o amintește din Capitală, este a unei șatre care trăsese în spatele hotelului în care era cazat, printre porcii ”evadați” din curtea unei gospodării din preajmă.

Hotelul era situat  pe… Podul Mogoșoaiei, actuala Cale a Victoriei. Femeile din lumea bună nu puteau traversa străzile din centru, din cauza noroaielor, circulând doar cu trăsura.

Toate acestea se vor schimba sub domnia lui Carol, până la începutul noului secol Bucureștiul fiind numit micul Paris, iar România, Belgia Orientului.

Moțiunea ”Independenței”, promulgată pe 10 Mai

La 10 mai 1866, Carol I intră în Bucureşti. Acest moment a reprezentat naşterea Dinastiei şi începutul unei perioade de profunde schimbări în societatea românească.

România avea încă, la acea vreme, statut de ţară aflată sub suzeranitatea turcă. Carol I, aflat în faţa Parlamentului, jura că va fi credincios legilor ţării, că va păzi religia românilor, integritatea teritoriului lor.

La 10 mai 1877, după ce cu o zi înainte Parlamentul României vota moţiunea care declara „Independenţa absolută a României”, Carol I proclama solemn Independenţa absolută a României, fapt ce a dus la acoperirea de glorie la Plevna, Griviţa şi Smârdan.

La 10 mai 1881 este și momentul când are loc proclamarea Regatului României.

Principele Carol  a devenit Regele României, cu numele de Carol I.

Istoricul Ion Bulei se întreba dacă 10 Mai reprezenta ziua regelui şi a familiei sale sau ziua tuturor românilor.

La început, ea avea mai accentuat prima accepţiune. „Sărbătoarea acestei zile avea şi semnificaţia aducerii aminte, având mereu persoana principelui (regelui) şi familia sa în centru.

Familia regală, pe lângă participarea la defilare, era prezentă la slujba pentru sfinţirea zilei la Mitropolie, la masa festivă de la Palat, iar seara ieşea în mijlocul bucureştenilor, asista la bătaia cu flori de la Şosea şi la spectacolul cu focuri de artificii din Cişmigiu.

Carol I, Ferdinand, dar şi Carol II şi Mihai I voiau să fie în această zi cât mai mult văzuţi, să ilustreze apropierea de popor (pentru orice suveran şi, prin imitaţie, pentru orice om politic în epoca modernă, imaginea publică era esenţială).

10 Mai nu era însă doar ziua regelui şi a familiei sale.

„Sărbătoarea regelui Carol e şi sărbătoarea României! Netrebnic românul care nu-şi uită astăzi de păsurile lui”, arăta Pompiliu Eliade într-o conferinţă la o serbare populară în 1903, îndemnând locuitorii Bucureştilor să petreacă, să uite de necazuri şi să trăiască laolaltă cu semenii o clipă de înălţare sufletească.

Stema Principatelor Romane (1859-1881).

Sub domnia lui Carol I, semnificaţia sărbătorii de 10 Mai a fost amplificată an de an.

În 1947 a fost înlăturată monarhia şi odată cu ea şi sarbatoarea de la 10 Mai din calendarul sărbătorilor românilor.

Regimul comunist care a venit la putere şi-a găsit 23 august ca zi naţională.

 In acelaşi timp s-a căutat ca 10 Mai să nu mai reprezinte altceva decât venirea în ţară a unei monarhii străine, care nu se încadra în tiparele orânduirii nou instalate la conducerea României. (dcnews.ro).

VIDEO: IMNUL REGAL AL ROMANIEI :

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

  Sfântul Simion Zilotul

Sfantul Apostol Simon Zilotul nu este altul decat mirele de la Cana Galileii. La nunta acestuia, Iisus a facut prima minune – prefacerea apei in vin. I s-a dat numele de “Canaanitul” si de “Zilotul” spre a-l deosebi de Sfantul Petru si de Sfantul Simeon “fratele Domnului”, urmasul Sfantului Iacob la Episcopia Ierusalimului.

Sfantul Simon Zilotul, numit si Natanael, este cel care si-a lasat casa, parintii si mireasa pentru Mirele cel ceresc. Sfantul Simon Zilotul era de neam din Cana Galileei, cunoscut Domnului nostru Iisus Hristos si Preacuratei Maicii Sale, deoarece Cana nu este departe de Nazaret.

Odata cu Pogorarea Duhului Sfant, mirele cel din Cana a inceput a propovadui si el, alaturi de Apostoli, Evanghelia in toata lumea. El a propovaduit in Mauritania, Africa si Britania, unde si-a dat si sufletul sau, fiind rastignit si ingropat.

Moastele Sfantului Simon Zilotul

In Bucuresti, la Biserica Podeanu aflata pe strada Dornei (in apropierea Pietei Chibrit) se afla o particica din sfintele sale moaste. Moastele Sfantului Simon Zilotul sunt acoperite de un baldachin construit dupa modelul celui aflat la Roma, intr-una din catacombele unde se afla moastele Sfintilor Chiril si Metodiu.

Cele mai multe persoane vin aici sa sa ceara ajutorul in casatorie. Sfantul Simon Zilotul este grabnic ajutator celor care vin cu aceasta rugaminte.

Despre felul minunat in care moastele Sfantului Simon Zilotul au ajuns la biserica Podeanu, parintele paroh Vasile Ailioaei ne-a marturisit: “Moastelor Sfantului Simon Zilotul au fost aduse aici din 1971, atunci cand episcopul Valerian (n.r.

Prea Sfintitul Valerian Zaharia – episcop al Oradiei) a venit si s-a salasluit intr-una din casele parohiale ale acestei parohii. Preasfintitul Valerian ajunge in Bucuresti pentru ca s-a opus autoritatilor comuniste care doreau inchiderea manastirilor in urma decretului 410.

Din 1971 si pana in 1996 a fost cu adevarat o taina. Episcopul Valerian era cel care pastra moastele Sf. Apostol Simon Zilotul, se inchina lor si nu lasa pe nimeni sa intre in acea camera, decat numai pe cei apropiati. Inainte de a-si da sfarsitul in mainile lui Dumnezeu a lasat ca aceasta taina sa fie cunoscuta.”

Preasfintitul a daruit aceste odoare de pret Bisericii Podeanu ca urmare a dragostei cu care a fost inconjurat, in ultimii ani ai vietii, de parintele paroh Vasile Ailioaei, de familia acestuia si de toti enoriasii bisericii.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/05/10/o-istorie-a-zilei-de-10-mai-video-2/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. ro.wikipedia.org.;
  4. mediafax.ro;
  5. Istoria md.;
  6. worldwideromania.com;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro;
  8. rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor;
  9. Cinemagia.ro.

10/05/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

3 comentarii »

  1. A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

    Comentariu de Ioan M. | 10/05/2021 | Răspunde

  2. A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

    Apreciază

    Comentariu de octavpelin | 10/05/2021 | Răspunde

  3. […] ZIUA DE 10 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR […]

    Apreciază

    Pingback de ZIUA DE 10 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR | Ciprian I. Bârsan | 10/05/2021 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: