CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 17 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 17 aprilie în istoria noastră

1647: A murit cronicarul moldovean Grigore Ureche; (n. 1590).

Grigore Ureche a studiat la şcoala iezuită de la Lvov si a învăţat latina, polona, slavona şi greaca.

A fost Mare spătar (1634—1643), apoi mare vornic (1643—1646).

Grigore Ureche, cronicar al Moldovei

Cronica sa, „Letopiseţul Ţării Moldovei”este cea mai veche scriere din Moldova în limba română și descrie istoria Moldovei în perioada  1359-1594.

Cronica a ajuns pînă la noi cu nişte interpolări inexacte ale călugărilor pisari: Simion Dascălul, Misail Călugărul şi Axinte Uricariul.

1735: S-a născut la Sibiu, lexicograful, istoricul și poetul sas transilvănean Johann Seivert; (d. 27 aprilie 1785, Gușterița, Scaunul Sibiu).

A fost  autorul primei lucrări lexicografice publicate despre scriitorii de limbă germană din Transilvania și a obţinut deasemenea rezultate importante în domeniul cercetării inscripţiilor şi al numismaticii, reuşind să strângă o colecţie valoroasă de monezi romane şi transilvănene.

Din 1751 Seivert a studiat la Gimnaziul din Sibiu , un rol important avându-l în educaţia sa rectorul gimnaziului, Andreas Schun.
În anul 1754 a plecat timp de trei ani pentru a studia teologia şi filozofia la universitatea Helmstedt.
După întoarcerea în Transilvania, Seivert a predat întâi la gimnaziul din Sibiu, dar în anul 1764 a renunţat la activitatea în învăţământ şi a devenit diacon la biserica mănăstirii St. Elisabeth din Sibiu.

Din 8 martie 1771 a devenit arhidiacon, adică predicator orăşenesc (Stadtprediger) la Biserica Parohială.
După câteva luni, în 16 noiembrie 1771, a fost numit pastor la biserica din Guşteriţa (Hammersdorf) unde a activat până la moarte.
Colecţia a fost cumpărată după decesul acestuia de contele Johann Nepomuk Esterházy şi de secţia de numismatică a Muzeului Brukenthal.

O preocupare importantă a sa a fost lingvistica. Johann Seivert, alături de Martin Felmer, au început să strângă terminologia dialectului săsesc. De asemenea a fost preocupat de istoria Transilvaniei, zguduită de profundele schimbări structurale din timpul domniei împăratului Iosif al II-lea.

1813: În Basarabia ţaristă este inaugurată eparhia ortodoxă a Chişinăului şi a Hotinului,  vechile legături cu Biserica Moldovei fiind astfel rupte.

1822 (17/29) : Delegaţiile marii boierimi muntene (şapte boieri) şi moldovene (şase boieri) sosesc la Constantinopol pentru a prezenta Porții Otomane revendicările clasei conducătoare din cele două Țări Române aflate sub suzeranitate turcească.

  Acestea erau:

-restabilirea domniilor pămîntene;
-consolidarea privilegiilor boierimii prin concentrarea puterii în mîinile unui grup restrîns de mari boieri;
-excluderea grecilor din funcţiile civile şi ecleziastice;
-dreptul exclusiv pentru pîmînteni de a ocupa slujbe publice;
-introducerea unor reforme progresiste etc.

Revolta lui Tudor Vladimirescu, în ciuda tragicului ei sfârșit, a avut totuși consecințe faste în Principate: turcii, nemaiavând încredere în greci, au hotărât să asculte cererea boierilor români de a li se da din nou un domn pământean” (Neagu Djuvara).

Constantinople.

Foto: Vedere din Constantinopol

Cele două delegații boierești au purtat tratative îndelungate cu autoritățile otomane și după trei luni de negocieri.

Domniile pământene au fost ulterior restabilite prin numirea de către Poarta Otomana la 1/13 iulie 1822,  a domnitorilor: Ioan (Ioniţă) Sturdza în Moldova şi Grigore Ghica în Muntenia,punând astfel capăt regimului fanariot, instaurat în 1711 în Moldova şi în 1716 în Muntenia). Grecii au fost de asemenea excluși din funcţiile publice.

1876: La Bolgrad, gubernia Basarabia, a apărut ziarul bulgar Bălgradski glas. Ziarul a fost editat până la data de 27 august 1877.

1878: S-a născut (in localitatea Bucești, Ivești, jud.Galați), chimistul român Negoiţă Dănăilă, unul dintre întemeietorii învăţământului românesc de chimie tehnică.

A absolvit Universitatea din Iași, Facultatea de Științe, secția fizică-chimie în 1902, plecând cu o bursă din fondurile „Casei școalelor” la Școala Politehnică din Charlottenburg – Berlin (1904-1908), unde a obținut în 1909 diploma de doctor a Universității Tehnice din Charlottenburg.

A  înființat în 1919 Institutul de Chimie Industrială si a  fost membru de onoare al Academiei Române din 1939; (m. 5 februarie 1953).

1880 (17/29): A apărut în „Monitorul Oficial” nr. 90, Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune, Banca Naţională a României (cu un capital de 30 de milioane lei), sub formă de societate anonimă cu participarea statului (care deţinea o treime din acţiuni, celelalte două treimi aparţinând deţinătorilor particulari), cu privilegiul exclusiv de a emite monedă.

Banca Națională a României

Foto: Sediul BNR astăzi

A început să funcţioneze la 1/13 iulie 1880, primul său guvernator fiind Ion I. Câmpineanu, urmat de Eugeniu Carada.

A fost de fapt, actul de naştere al Băncii Naţionale a României.

1880 : Prin Decretul nr. 1337/17 aprilie 1880, al domnitorului Carol I, Mihail Kogălniceanu a fost acreditat trimis extraordinar al României la Paris

1888 : A fost adus clopotul de la Patriarhia din București, cel mai mare din ţară la acea dată.

 Clopotele de la Patriarhie, în special cel mai mare dintre ele, datează din vremea mitropolitului primat Iosif (pe numele de mirean Ioan Gheorghian; n. 29 august 1829, Botoșani, Moldova – d. 24 ianuarie 1909, București, România), care a deținut în două rânduri demnitatea de mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1886-1893, 1896-1909).

Cel mai mare dintre cloptele Patriarhiei de la București, a fost turnat la Budapesta în anul 1888 şi cântăreşte 9 tone.

Atunci când a fost adus în ţară, clopotul nu a putut fi aşezat în clopotniţa ctitorită de Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu, pentru că aceasta nu era consolidată suficient.

Urcat pe deal cu sănii de lemn trase de şase perechi de boi, clopotul a fost instalat pe un eşafo­daj din traverse de fier, lângă clopot­niţă.

Era tras cu otgoane (frânghii) de 8 bărbaţi puternici, de câteva ori pe zi, după cum cereau rânduielile liturgice.

„Aşa a stat clopotul din 1888, timp de 70 de ani, până în timpul Patriarhului Iustinian Marina care, în 1958, în plin comunism, a consolidat clopotnița şi a mai adăugat un etaj. La etajul al doilea a fixat clopotul din 1888, după 70 de ani de aşteptare”, a spus Preafericirea Sa, Patriarhul Părinte Patriarh Daniel.

Clopotniţa de pe Dealul Patriarhiei din Bucureşti, care face parte din ansamblul monumentelor de la Centrul Patriarhal, adăposteşte astăzi, alături de alte clopote, şi clopotul mare, care a fost turnat din metalul altor două clopote din secolul al XVII-lea şi din bronzul câtorva tunuri turceşti.

Despre usi: Clopotniţa de la Patriarhie şi termopanele

Scurt istoric:

Clopotnita Catedralei Patriarhale este situata la est de actuala Catedrală Patriarhală. Turnul Clopotniței a fost construit de domnitorul muntean Constantin Brancoveanu în anul 1698, are acum trei niveluri și o inălțime de 20 m.

Partea sa superioară a fost reconstruita in anul 1959.

Clopotniţa a fost restaurată între anii 1956-1958, în plin regim ateu comunist, prin grija Patriarhului Justinian. Aici se gasesc clopotele patriarhiei, printre care si marele clopot executat în anul 1888.
Sub această clopotniţă a fost împuşcat în 8 iunie 1862 ora 17, primul ministru român Barbu Catargiu, venit la Dealul Mitropoliei pentru a ţine un discurs în şedinţa Adunării Deputaţilor desfăşurată în incinta Camerei Deputaţilor din complexul de pe Dealul Mitropoliei. Asasinul a rămas necunoscut până în zilele noastre.

1895: S-a nascut la Giurgiu, poetul, prozatorul si traducatorul Ion Vinea (pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki).

A frecventat cursurile Facultăţii de Drept, mai întâi la Bucureşti, apoi la Iaşi, unde şi-a luat diploma de licenţă. Nu a profesat niciodată avocatura. Încă din anii liceului, a editat în 1912 împreună cu Tristan Tzara şi Marcel Iancu, revista Simbol, cu atitudine netă împotriva curentului litear semănătorist.

Astăzi despre Ion Vinea

 A condus revista „Contimporanul” între anii 1922-1932, revistă care devine principala rampă de lansare a scriitorilor modernişti şi avangardişti români.

 Alături de colaborarea scriitorilor români (Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca, Ion Barbu ş.a.), revista condusa de Vinea a găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos etc.), întreţinânâd o vastă corespondenţă cu membrii „comunităţii” avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze revista mereu în actualitate.

  Faţă de creaţia sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-şi versurile în paginile diverselor publicaţii la care colabora, fără preocuparea de a şi le aduna într-un volum. O va face totuşi în anul 1964, când la 26 iunie se dă „bun de tipar” volumului „Ora fântânilor” de către Editura pentru Literatură.

Ion Vinea, în vârstă de 79 de ani, nu îşi va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor. Se stinge din viaţă câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie 1964.

1896: A murit la Craiova, Traian Rafael Radu Demetrescu (Tradem), poet pre simbolist , prozator si publicist. (n.3 noiembrie 1866, Craiova).

Traian Demetrescu,  semna ocazional și Traian Demetrescu-Tradem.

Remarcat de Alexandru Macedonski pentru poezia Ploaie din senin din „Vocea Oltului” (1882), acesta îi prefațează și primul volum, Poesii (datat 23 august 1884). Va mai publica șase, cu titluri semnificative: Freamăte (1887), Amurg (1888), Cartea unei inimi (1890), Sensitive (1894), Acuarele (1896), și șase volume de proză, dintre care două romane și un volum de note critice. Devenit popular prin versurile și romanele lui, foarte citite la sfârșitul secolului trecut, anunță în poezie pe George Bacovia.

În 1892 se îmbolnăvește de ftizie, boala agravându-i-se treptat. Se întoarce, astfel, la Craiova, însă activitatea gazetărească îl acaparează până la a uita să-și mai îngrijească sănătatea.

În 1894, la Editura Librăriei H. Steinberg din București, i se tipărește volumul Sensitive, cu unele poezii preluate din volumele anterioare. Tot acum, între lunile 7 februarie și 23 mai, colaborează, alături de C. Mille, la „Evenimentul literar”. Încercând să-și îmbunătățească sănătatea, acesta călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția.

În 1895 i se tipăresc, la Craiova, romanul Iubita in care transpar multe note autobiografice și volumul de proze (nuvele) Priveliști din viață, ultima lucrare pe care autorul a mai supravegheat-o, inaintea decesului sau.

1897: S-a născut la Iași, juristul român Traian Ionașcu, membru titular (din 1974) al Academiei Române; d. 19 noiembrie 1981, București.

A absolvit Facultatea de Drept de la Iași. A obținut titlul de Doctor în Drept la Facultatea de drept din Paris, cu teza Evoluția noțiunii de cauză în convențiile cu titlu oneros. A fost profesor de drept civil la Universitatea din București, vicepreședinte al Facultății internaționale de drept comparat din Strasbourg. S-a preocupat de unele domenii fundamentale ale dreptului civil. Din lucrările sale: Modificările aduse codului civil de principiul constituțional al egalității sexelorTeoria și practica litigiilor precontractualeTeoria generală a contractelor economice (2 vol.), Constantele dreptului – drept și logică

1901: Statul român cedează Academiei Române colecţiile Bibliotecii Centrale din Bucureşti.

1902: Tratatul secret de alianță româno–austro-ungar a fost reînnoit.

Încheiat la 4/17 aprilie 1902, la București, tratatul secret de alianță româno–austro-ungar, l-a reînnoit pe cel încheiat în anul 1892. La tratat a aderat în 12 iulie – Germania, iar în noiembrie – Italia și prevedea prelungirea sa automată după cinci ani, dacă niciuna din părți nu-l denunța.

1907: In urma fuzionarii principalelor grupari conservatoare Petre P. Carp a devenit seful Partidului Conservator.

Foto: Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iași – d. 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași).

1916: S-a născut la Iași, poeta Magda Isanos, prozatoare și publicistă; d.17 noiembrie 1944, București.

Magda Isanos (1916-1944)

A studiat la Iași (1934–1938) Dreptul și Filosofia. După ce a fost licențiată în drept a profesat scurt timp avocatura la Iași.

A debutat în 1932, cu poeziile Aș vrea un basm și Primăvara în revista Licurici a Liceului de băieți „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Chișinău. În 1933 a luat ființă pe lângă Liceul Eparhial de fete din Chișinău Societatea culturală „Iulia Hașdeu”, la înființarea căreia aportul Magdei Isanos a fost determinant.

A colaborat la revistele: Viața BasarabieiÎnsemnări ieșeneCuget moldovenescPagini basarabene.

A publicat în Însemnări ieșene, aproape număr de număr, poezii ca ÎnvrăjbiriLa marginea cimitiruluiBlestemLaculCalul de la birja de noapteUltimul sărutDupă scripturăLogodnă de primăvarăRisipireGreșeala de tiparVis vegetalCapriciiMurimRomanță, etc.

A fondat în 1938, împreună cu Ion Frunzetti, Laurențiu Fulga, George Petcu și alții, Gruparea scriitorilor tineri. A fost căsătorită cu poetul Eusebiu Camilar.

1917: În cadrul administraţiei guberniale de zemstvă a Basarabiei, s-a format Comisiunea şcolară moldovenească pentru întocmirea unui plan de naţionalizare a învăţămîntului.

1918; (7/30 aprilie): S-a infiintat  la Paris, Comitetul National al Romanilor din Transilvania și Bucovina, sub președintia lui Traian Vuia, apoi a dr. Ioan Cantacuzino.

A militat pentru desprinderea Transilvaniei de Ungaria și unirea acesteia cu România .

1920: S-a născut la Galați, coreograful Stere Popescu, fost prim solist al Operei din București în anii ′40 ; (m. 1968, la Londra).  

Stere Popescu (1920-1968)

Coregraf avangardist și poet, a studiat baletul cu Floria Capsali. În paralel a studiat și arhitectura.

A publicat studii de teoria dansului în revistele  Contemporanul și Luceafărul și poezii în Revista Fundațiilor Regale.

Acerut azil în Franța în noiembrie 1965, după participarea sa în piesa lui Pierre Boulez Ciocanul fără stăpân, la Festivalul de Dans de la Paris.

1920: Congresul Partidului Poporului din România, întrunit în zilele de 16-17 aprilie sub conducerea lui Alexandru Averescu, a acceptat fuzionarea cu gruparea lui Sergiu Niţă a Ligii Poporului din Basarabia , ceea ce a permis creșterea rândurilor  Partidului Poporului în Basarabia.

Noul partid a avut de înfruntat opoziţia Partidului Ţărănesc, cel mai popular partid din Basarabia la acel moment.Trebuie menţionat că Congresul Partidului Poporului din România a fost constituit la 3 aprilie 1918 (16 aprilie 1918, stil nou) la Iaşi in România.

1931: A avut loc accidentul aviatic al echipajului Bibescu–Burduloiu–Beller–Hunt în etapa de la Calcutta, India

În 10 aprilie 1931, a fost organizat un zbor către Extremul Orient, mai precis la Saigon. Avionul Fokker, având echipajul format din George Valentin Bibescu, maiorul Traian Burduloiu, locotenentul Radu Beller și mecanicul Hunt, a decolat de pe Aeroportul Le Bourget din Paris pe ruta: Roma–Atena–Alep–Bagdad–Gwadar (unde, până atunci, nu se mai avântase niciun echipaj românesc) –Jadpour–Allahabad–Benares–Calcutta (unde trebuiau să facă un popas de trei zile) și de acolo să continue drumul până la Saigon.

Echipajul Bibescu - Buduloiu - Beller - Hunt (1931)

Accidentul s-a petrecut după Jadpour, în ziua de 17 aprilie, când o ceata de vulturi a atacat avionul la o înălțime de 2.500 de metri. În momentul aterizării forțate, avionul a fost cuprins de flăcări. Ajunși cu greu pe pământ, membrii echipajului erau adevărate torțe vii. Trei, cu excepția lui Radu Beller, au reușit să stingă focul care le ardea hainele și care le provocase arsuri de gradul doi. Aviatorul Radu Beller a murit, iar principele Bibescu a fost grav rănit.

1917: S-a născut actorul Constantin Pace Bărbulescu; (d. București – 1998 ).

Constantin Bărbulescu (1917-1998)

Actor de teatru și film. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică, la clasa Marioarei Voiculescu. A interpretat peste 100 de roluri la mai multe teatre particulare și la Teatrul Național din București.

A fost distribuit în special în roluri precum cel al lui Tipătescu din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, cel al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza din filmul pentru televiziune Cuza Vodă difuzat de TVR în 1966, sau cel al lui Macbeth din piesa omonimă a lui Shakespeare.

A mai jucat în CidulRegele Lear de Shakespeare, Patima roșie de Mihail Sorbul etc. A jucat în filme ca: Focuri sub zăpadăRăsună valeaMihai ViteazulAurel VlaicuVlad ȚepeșDrumeț în calea lupilor, etc.

1929 : S-a născut la Iași, renumitul dirijorul israelian de origine română Mendi Rodan; (d. 9 mai 2009, Ierusalim).

Mendi Rodan (1929-2009)

A urmat Universitatea Națională de Muzică din București, unde l-a avut profesor pe Constantin Silvestri. Încă din anii de studii a devenit concert-maestru al orchestrei de Cameră Radio, sub bagheta lui Constantin Bobescu, care l-a remarcat și susținut.

 În anul 1953, a devenit dirijor permanent al Formațiilor Muzicale Radio. În anul 1961 a emigrat in Israel unde a devenit dirijor al Orchestrei Filarmonice, apoi al Orchestrei Simfonice Radio Israel și a fondat Orchestra de Cameră din Ierusalim. A efectuat turnee in Europa, SUA, Australia, Asia, America Latină și Africa de Sud și a concertat cu mari personalități ale lumii muzicale precum Arthur Rubinstein, Mstislav Rostropovich, Isaac Stern, Daniel Barenboim, Itzhak Perlman și Radu Lupu.

În paralel, a avut o activitate didactică. fiind directorul Academiei Rubin de muzică și dans din Ierusalim, membru in Consiliul israelian pentru educație superioară, profesor invitat la Universitățile Bloomington și Brigham Young din SUA și la Conservatorul Superior din Paris. A fost laureat a numeroase distincții, iar in anul 2006 a primit Premiul Israel. După 1989, a fost invitat de numeroase ori în Stagiunea Muzicală Radio, iar in 2004 a dirijat Orchestra Națională Radio într-un turneu european, în concerte la Paris, Bratislava și Viena.

1939 : S-a născut la București, pictorul Dumitru Icodin

Dumitru Icodin (n. 1939)

A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București din 1968. Între 1968–2002 a participat la numeroase expoziții de grup – Quadrienala de la Praga, Ateneul Român, Muzeul Național de Artă, Trienala de la Dalles (1971,1975, 1979,1984), Teatrul „Ion Creangă”, Stockholm.

A avut expoziții personale, între 1982–2002, la Gallatea, în Tulcea, la Caminul Artei (1988, 1991, 1994, 2002), Edenkoben, Dodel, Pirmasens, Landau și Dahn (Germania), etc.

1940: S-a născut la Vădeni–Cavadinești, Galați, folcloristul, editorul, criticul și istoricul literar, Ionel Oprișan.

Miracolul literar romanesc interbelic. Dialoguri adnotate - I. Oprisan -  Libris

A absolvit Facultatea de Filologie din București (1963). A fost cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române. A urmat o specializare la Bonn și a obținut titlul de Doctor în Filologie în 1981. A înființat editurile Saeculum I.O. și Vestala. A primit Premul Academiei (1986). Din opera sa: Opera lui Mihail SadoveanuRomanul vieții lui Bogdan Petriceicu HasdeuTroițe românești; a editat: Ion Marin Sadoveanu. Scrieri, vol. I-VIII, Omul de floriFolcloristică, vol I-II.

1945: Moare Ion Pillat, poet si eseist român, laureat al Premiului National pentru Literatura pe anul 1936, membru al Academiei Romane; (n.31 martie 1891, București).

Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, „Pe Argeș în sus”.

În 1910, s-a înscris ca student la Universitatea Sorbona din Paris  unde a studiat în principal istoria și geografia, dar a făcut în paralel și dreptul.Titu Maiorescu i-a publicat în 1911, o parte din poezii în  revista Convorbiri literare.În 1912, aflat în București în vacanță, l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, căruia i-a editat volumul Flori sacre.

În 1913 a obținut licența în litere la Paris și a participat la campania din Bulgaria, în timpul războiului balcanic.A obținut în 1914 și licența în drept, apoi a revenit definitiv la București unde a publicat volumul Eternități de-o clipă.

În 1916 a editat volumul Plumb al lui George Bacovia și a preluat conducerea revistei Flacăra, împreună cu Adrian Maniu și Horia Furtună. A participat la conferința de pace de la Paris ca secretar al lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene. În ziua semnării tratatului, a publicat într-o ediție restrânsă de lux, volumul Grădina dintre ziduri.

A primit în 1936 premiul național pentru literatură și a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În 1937 a tradus din Charles Baudelaire și a publicat volumul Țărm pierdut. A publicat în 1942 o antologie de traduceri din poezia germană și volumul de versuri Împlinire. În 1944, sub titul Poezii – Ion Pillat|Poezii, a apărut întreaga sa operă lirică, scrisă în perioada 1906 – 1941.

 După 1945 poezia sa este trecută la „index”, din rațiuni politice. Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse.

La data de 17 aprilie 1945 a suferit o congestie cerebrală în plină stradă; a fost transportat acasă (pe actuala stradă Alexandru Philippide la nr.9) în stare de inconștiență, iar în jurul orei 22 a decedat.

1945: A murit la București, poetul si prozatorul Mircea Streinul; (n. 2 ianuarie  1910 in localitatea Cuciurul-Mare, din fostul judet  Cernauti, azi in Ucraina).

Urmeaza cursurile liceului „Aron Pumnul” din Cernauti, unde, impreuna cu alti trei colegi pasionati de literatura, scoate revista „Caietul celor patru”.

Continua cu studii de litere, filosofie, drept si teologie la Universitatea  din Cernauti. impreuna cu Ion Rosea, Gh. Antonovici, George Drumur, Neculai Pavel si multi alti aderenti ulteriori, infiinteaza in 1931 gruparea „Iconar”, la Cernauti.

Cu colaborarea  lui Iulian Vesper gruparea isi infiinteaza in 1933 si o editura proprie. Mircea Streinul debuteaza in bucovineana Junimea literara cu un fragment de roman in nr. 5-8 din 1929; in presa bucuresteana debuteaza la 1 noiembrie  1930 cu un poem in revista Capricorn a lui G. Calinescu .

Apare primul sau volum de poeme: Carte de iconar (1933).

Are o intensa activitatea gazetareasca. A fost redactor la Glasul Bucovinei, Argonaut, Iconar, Fisier, Buna Vestire, Suceava. A colaborat si la Gindirea, Viata Romaneasca, Vremea, Curentul, Revista Fundatiilor Regale. Pentru poemele din volumul  „Itinerar cu anexe in vis” ia in 1934 premiul de poezie al Societatii Scriitorilor Romani, al carei  vicepresedinte  va deveni. 

S-a apropiat de miscarea legionara, propunind in 1937 chiar notiunea de „poezie legionara” (mistica, thanatica, ascetica, anti-confesiva, panteista, preocupata de temele sacrificiului, adoratiei, invierii, si guvernata de o viziune cosmica). 

  Din 1938 activitatea lui poetica se incheie si incepe seria volumelor  de proza, din care se disting romanele: Ion Aluion (1938; premiul JL Al. Bratescu-Voinesti” pe 1939), Drama casei Timoteu (1941), Pravalia diavolului (1942), Baieti de fata (1944).

A fost ost redactor la ziarul Buna Vestire din Bucureşti (oficiosul Mişcării Legionare).

A tradus un număr însemnat din operele reprezentative ale scriitorilor universali ai timpului: Diseară se improvizează de Pirandello (teatru); George Trakl – OpereMotanul de August Hinrich (comedie în trei acte; Războiul opiului de Hans Jany Rudi Brungraber (roman); Doamna cu garoafe de J.A. Groman (roman); Orpheu de Gluck.

A decedat în condiţii misterioase după invazia bolşevică, la data de 17 Aprilie 1945, în Bucureşti.

1954: A fost executat în închisoarea Jilava, după un simulacru de proces pus la cale de liderul comunist Gheorghiu Dej si camarila sa , fruntașul comunist Lucrețiu Pătrășcanu,  participant de seamă la înfăptuirea actului de la 23 august 1944 , jurist, sociolog și publicist, profesor la Universitatea Bucuresti , ministru al Justiției între anii 1944 – 1948.

1955: S-a născut cântăreaţa de muzică uşoară, compozitoarea și profesoara de canto, Angela Ciochină.

Angela Ciochină (n. 17 aprilie 1955, comuna Urecheni, județul Neamț – d. 7 iulie 2015, București).

1964: A murit marele actor român George Vraca;  (n. 1896).

Actorului George Vraca i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne.

1985: A murit criticul de film, eseistul și traducătorul, Dumitru Ion Suchianu ; (n. 1895).

Imagini pentru d i suchianu

Dumitru Ion Suchianu (n. 2 septembrie 1895 – d. 17 aprilie 1985)) a fost un sociolog, eseist, jurist, istoric, critic literar și critic de film român.

A fost fiul prof. de origine armeana Hanes-Ogias Suchianu si al Leliei (n. Nanu-Muscel). Cumnat cu Mihail Ralea, cu care a fost si coleg de liceu si facultate. Isi definitiveaza studiile secundare la Bucuresti si la „Liceul Internat” din Iasi, sectia moderna. Licenta in drept, litere si filosofie si doctor in stiinte politice si economice, la Paris. Conf. la Facultatea de Drept a Univ. din Bucuresti, la Catedra de istoria doctrinelor sociale.

A fost profesor titular la Scoala Superioara de Razboi; prof. titular la Acad. de Arte Frumoase; prof. de economie politica si finante la Școala de Știinte de Stat. Magistrat (1926-l948); membru in comisia de cenzură a filmelor (1929-1941).

In 1924, scrie pentru prima oara în publicațiile vremii despre film și cinematografie. În 1929, este remarcat ca primul teoretician român al filmului. In perioada 1926-1948, este magistrat și membru în comisia de cenzură a filmelor.

In 1940, este numit Director general al Cinematografiei și contribuie la organizarea studioului Oficiului Național Cinematografic.

A tradus în franceză Miorița și din poezia lui Arghezi, iar în română din Georges Michel, Silvio Micheli, Alberto Moravia, Georges Sadoul etc.

Marele scriitor Ionel Teodoreanu scria  despre D. I. Suchianu:

„… Și bucureșteanul Suchianu a trecut de câteva ori prin redacție, elegant, sportiv, ruginiu, creț, clipicios, graseindu-și teoriile și paradoxele (cu sorbituri intermitente ca de supă), foarte pitoresc, uneori parodiant hazos, alteori frenetic, facând scenă din locul lui, – ceilalti, în raport cu el, devenind sala, adică spectatori. Asa e Suchianu: un om-spectacol pe care unii il aplaudă, iar altii nu. Profesorul Ibrăileanu îl asculta cu interes”.

1990: A început să emită, în mai multe limbi de circulaţie internaţională, postul de radio Antena Bucureştilor, denumit ulterior Radio Bucureşti şi în prezent Bucureşti FM (98,3 MHz), post al Societăţii Române de Radiodifuziune şi parte a reţelei Radio România Regional, primul şi singurul radio (la acea dată) dedicat vieţii de fiecare zi a Capitalei. Inițiativa înființării postului a aparținut lui Eugen Preda, re-întemeietorul radioului public

Antena Bucureştilor (1990)

Postul era dedicat exclusiv vieții cotidiene din București și emitea prin Stația Herăstrău, pe frecvența de 70,4 MHz, banda OIRT – banda în unde ultrascurte pentru țările din blocul comunist.

1990: A fost înregistrată oficial prima candidatură pentru funcţia de preşedinte al României: Ion Iliescu, fost fruntaș al Partidului Comunist, propus de Frontul Salvării Naţionale (FSN).

1991: Delegației Parlamentului României i s-a acordat statutul de ”delegație asociată” la Adunarea Atlanticului de Nord (din 14 noiembrie 1998, AAN și-a schimbat numele în Adunarea Parlamentară a NATO).

1992: Conventia Democrată  Română a organizat în Piaţa Revoluţiei din București un miting de protest faţă de decizia Senatului de a nu admite observatori naţionali la alegerile prezidenţiale şi parlamentare.

1996: Este inaugurat oficial  la Cernavoda, primul reactor al Centralei nucleare electrice.

Au participat presedintele Ion Iliescu si primul ministru canadian, Jean Chretien.

In prezent  funcționează unitățile I și II, care e produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării.

Planul inițial, datând de la începutul anilor 1980, prevedea construcția a cinci unități. Unitatea I are o putere electrică instalată de 706 mw și produce anual circa 5 TWh.

Unitatea II a fost pornită pe 6 mai 2007, conectată la sistemul energetic national pe 7 august și funcționează la parametri normali din luna septembrie 2007.

1998: A fost instalat Guvernul prezidat de politicianul țărănist Radu Vasile, format de o coaliție a CDR, USD și UDMR.

Președintele României, Emil Constantinescu l-a desemnat prim-ministru pe Radu Vasile, după căderea Guvernului Victor Ciorbea, în urma a unei crize politice provocate de PD.

A avut de înfruntat recesiunea economică începută în anul 1997, când PIB a scăzut cu 6,1%, iar rata inflației a ajuns la 150%; s-a confruntat cu deteriorarea nivelului de trai (șomajul a depășit 10%); a fost adoptată o nouă Lege a învățământului; a avut loc mineriada din ianuarie 1999; participarea la Războiul din Kosovo; vizita Papei Ioan Paul al II-lea; iar România a fost invitată să înceapă negocierile pentru aderarea la UE. Guvernul Radu Vasile și-a încetat activitatea la 22 decembrie 1999.

1998: Începe să emită, la Iaşi, primul post de radio al Bisericii Ortodoxe Române, Radio Trinitas.

Având studioul la Mănăstirea Golia din Iaşi, Radio Trinitas a făcut parte din Institutului Cultural-Misionar Trinitas al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, până la data de 27 octombrie 2007.

De la acea dată Radio Trinitas este parte componentă a Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române, odată cu inaugurarea studioului de emisie Radio Trinitas Bucureşti, din Palatul Patriarhiei.

În prezent Radio Trinitas are patru studiouri, la Iaşi, Bucureşti, Craiova şi Sibiu. NOTĂ: Membrii CNA au aprobat, la 6.II.2014, solicitarea Patriarhiei Române de a acorda o licenţă naţională Radio Trinitas, prin reunirea celor 51 de staţii locale pe care le deţine în prezent

1998:S-a născut la Buzău, actrița Andra Gogan (Alexandra Gabriela Valentina Gogan), cântăreață, vlogger și prezentatoare TV. A reusit la 15 ani, împreuna cu fratele ei, Răzvan (12 ani), sa intre in Cartea Recordurilor de doua ori.

ANDRA GOGAN, LA UN PAS SĂ DEVINĂ STARUL NUMĂRUL 1 DE PE INTERNET – Şansa  News

A intrat în Cartea Recordurilor pentru Cel mai lung concert live susținut de un copil (3 ore și 20 minute – 55 melodii) și Cele mai multe CD-uri lansate de un copil (16 albume).

Recordul a fost confirmat pe 15 septembrie 2009. Cântă de la vârsta de 3 ani, printre proiectele la care a luat parte se numără producția Disney Doctorița Plușica și Sofia Întâi la care a dublat în limba română.

În 2016 a participat la emisiunea Românii au talent și a prezentat pe Neptun TV, emisiunea E vara ta! Andra a jucat in telenovele, danseaza si isi imprumuta vocea pentru personajele din serialele de la Disney.

 2003:  Preşedintele Romaniei, Ion Iliescu şi premierul Adrian Nastase, au asistat la Atena  la ceremonia semnării tratatelor de aderare la Uniunea Europeană a celor zece state invitate să devină membre UE începând cu 1 ianuarie 2004

2004: În Parcul Industrial din Ploieşti, a fost pornită prima centrală eoliană din România.

Parcul Industrial Ploieşti - prima centrală eoliană (2004)

Învestiția s-a ridicat la aproape 900.000 de euro. Centrala are o putere de maximum 700 KW și devine funcțională atunci când viteza vântului este cuprinsă între patru și 25 de metri pe secundă.

2005: A intrat oficial în funcțiune în baza Ordinul nr. 112/13 aprilie 2005 al Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației , Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență (SNUAU) 112

Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112 (2005)

Ordinul introduce în România numărul 112 ca număr unic pentru apeluri de urgență în rețelele publice de telefonie, iar sistemul intra în funcțiune începând cu data de 17 aprilie 2005, ora 00.00.

Primul apel la 112 a aparținut unei femei însărcinate care a apelat la acest număr de urgență pentru a solicita ajutor în vederea transportării sale la spital unde a adus pe lume un copil sănătos.

2006: A încetat din viață la București, Mihail-Constantin Eremia (11 noiembrie 1956, Giurgiu), jurist; profesor universitar la Facultatea de Drept din Universitatea București.

2007: A decedat popularul solist de muzica usoara roman  Gil Dobrica; (n. 1946).

2008 : A încetat din viață Paul Miron (13 iunie 1926, Giulești–Boroaia, județul Baia/Suceava – 17 aprilie 2008, Freiburg, Germania)

Lingvist și filolog; cadru didactic la Universitatea Freiburg; primul profesor universitar de limbă și literatură română din Germania Federală

2010 : A decedat fotbalistul român Alexandru Neagu (19 iulie 1948, București – 17 aprilie 2010, București).

Fotbalist; a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970.

2013 : A murit Paul Dan Cristea (13 februarie, 1941, BucureștiĂ, inginer electronist și fizician; membru titular al Academiei Române.

2014: A încetat din viață Dimitrie D. Stancu (11 februarie 1927, Călacea–Orțișoara, Timiș – 17 aprilie 2014, Cluj-Napoca).

Matematician recunoscut pe plan internațional, cu rezultate remarcabile în domeniul analizei numerice și teoriei aproximării; membru de onoare al Academiei Române.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/04/17/o-istorie-a-zilei-de-17-aprilie-video-4/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Simeon, episcopul Persiei

Sfantul Simeon, episcopul Persiei

Sfântul Simeon, episcopul Persiei a patimit pentru Hristos impreuna cu peste o mie de crestini in anul 341. Tot atunci au primit moarte muceniceasca Sfintii Audel si Anania, precum si Ustazan, eunucul imparatului persecutor.

Sinaxarul aminteste marturisirea lui Fusik, un functionar imperial, care in ascuns era crestin. Fusik l-a intarit pe preotul Anania, in timp ce acesta se afla cu capul pe butuc, zicandu-i: „Nu te teme, parinte, ci inchide doar ochii si fii tare, si Domnul te va binecuvinta cu vedera Luminii celei ceresti.”

În acel moment, împăratul insusi, văzând ca este creștin, i-a omorât pe Fusik și pe fiica acestuia, Asikitria.

Sfântul Simeon i-a intarit pe crestinii persecutati, ca nu cumva acestia de frica mortii sa se lepede de Hristos. La sfarsit, dupa ce si-a vazut turma incheindu-si cu cinste viata pe acest pamant, i s-a taiat si lui capul.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  4. ro.wikipedia.org.;
  5. mediafax.ro;
  6. Istoria md.;
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro;
  9. http://www.rador.ro/2019/04/17/calendarul-evenimentelor-17-aprilie ;
  10. Cinemagia.ro.

17/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ne „distanțăm” de Istorie?

Despre lecțiile patriotismului | DCNews


 
 În ciuda avertismentului lui Mircea Eliade, din „Vremea”, în 1935, denigrat pentru felix culpa, mai exact in-culpă, ne aflăm în plină criză a românismului: „a renunța la românism înseamnă, pentru noi, românii, a renunța la viață, a te refugia în moarte”.

Semn rău: ne stânjenesc eroii. V-ați întrebat de ce? Pentru că e greu să fii ca ei, să plătești cu viața pentru credința ta, scrie Magda Ursache în https://asymetria-anticariat.blogspot.com.

Despre Drumul crucii lor nu se scrie destul. Aurel State a făcut 18 ani de  Aiud în cârje, după ce s-a aruncat pe fereastra închisorii Uranus. Tortura pe înțelesul tuturor trebuia să fie – repet- lectură obligatorie în școală și nu este. 

Dacă ne salvăm, ne vom salva prin Memorie, prin Istorie. Altfel, ajungem să citim în presă că Experimentul Pitești a fost  scorneală, că Infernul închisorilor comuniste a fost pavat de intențiile bune ale lui Nicolschi, Pantiușa Bodnarenco, Teohari  Georgescu (Burăh Tescovici?), Drăghici, care nu  și-ar fi dorit altceva decât educare și re-educare, că trecutul martiric e „obsesesie bolnavă” a unora.

Consiliera președinților, Sandra Marilyn Andreea Budiș Pralong, ne cere să uităm;  gata, ajunge cu „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă”!
De ani de zile se duce o campanie contra istoriei naționale și a literaturii amprentate național.

Aflu din presă că nu poate fi deschisă Casa Memorială „N. Iorga” din Botoșani pentru că lipsesc dezinfectanții. Dar nu avem „dezinfectant” Boia, pentru care  etnoidentitatea e rău considerată și desconsiderată?
Se caută și se găsesc „înlocuitori” de steag, de limbă, de nume chiar: romince pentru românce. Numai minoritățile conlocuitoare sunt de neînlocuit.

Cum le spune cineva: „înlocuitoare”.

Nu putem marca pe 4 iunie Ziua Trianonului. Motivul: să nu ne bucurăm de tristețea maghiarilor, deși ei pot acoperi crucile eroilor români cu saci negri, de gunoi, într-un cimitir din România.

Recunoașterea internațională (cu acordul a 23 de state) a întregirii țării, a dreptului românilor din Transilvania, îi deprimă…

MAE a transmis verbal –zice presa-   să se blocheze orice manifestare consacrată Zilei Trianonului, dând directive în acest sens  reprezentanțelor diplomatice și ale ICR.

Nici timbrul omagial  n-a mai putut apărea, cu N. Titulescu, pe fondul Palatului Jules Hardouin Mansart, unde el și I. Cantacuzino au semnat Tratatul între Puterile Aliate și Ungaria.

Omagiu  pentru abilitatea diplomatică a marelui orator Titulescu? Preferăm să fim indiferenți sau amnezici, în timp ce  maghiarii susțin foarte vocal că Trianonul a fost „infam”, „operă diabolică” a românilor; că  sala Palatului a fost „sala de disecție” a Ungariei.

Nu părea prea „disecată” când, în martie 1939, a invadat, cu sprijinul Germaniei și Italiei, Ucraina Subcarpatică sau când, în aprilie ‘41 a invadat și anexat Voivodina (triunghiul Tisa-Dunăre-Sava).
Vineri, după joi 4 iunie,  președintele Iohannis a declarat că n-a înțeles: „Nu rezultă cu cla-ri-ta-te care este interesul so-ci-al vizat.” Spălați-vă pe mâini. Nu-i clar de ce  om avea noi Ziua Tratatului de la Trianon. Ca să-l inflamăm pe Orban?   Măi să fie! O fi încurcat Iohannis Orbanii? Pe Orban întâiul, cu capitala la Budapesta, cu ălălalt Orban, al doilea, cu capitala la București. Țară de certocrați, asta suntem.

Se pun în circulație o droaie de scenarii, dacă nu false, aproximative. Cum că Ciolacu ar face înțelegere secretă pentru cedarea Transilvaniei.

Oricum, inițiativa lui Titus Corlățean și Șerban Nicolae, ca 4 iunie să fie Ziua Tratatului de la Trianon, așa numita Lege Trianon, a căzut,  nu s-a promulgat.
Tratatul e doar un „episod juridic”, România întregită au făcut-o românii, susține acad. Ioan-Aurel Pop, totdeauna consistent în argumentație, împotriva inconsistentului Boia, onorat de Orban cu „Ordinul de Merit al Ungariei”.

Patriotismul - 1 decembrie 1918

Trianonul e legitimarea voinței poporului român și a jertfei lui. Niculae Gheran se întreabă de ce „reacționăm ca niște inculpați”. Ion Andreiță mi-a trimis un grupaj edificator din presa franceză , care deplânge actul centenar.
Violența minciunii despre trecutul eroic e maximă. Cazul Elisabeta Rizea? S-a spus cu nerușinare că a fost târfa partizanilor, o prostituată. Prințul Alecu Ghika? Un extremist. Mă mir că nu-i declarat „bandit”, cum îl apelau gardienii la Aiud.

Au încercat să-l reeduce marxist-leninist.L-au pus într-o mașină, să-i arate „realizările” democrației populare. Întrebat ce anume l-a impresionat, prințul a răspuns: „Sălciile de pe Aiudel”. Punct.

Spre dezamăgirea caraliilor: „Tot bandit ai rămas, prințule.Și câte nu ți-am arătat!”
Pentru libertatea Istoriei, ar trebui să nu existe teme tabu. Cei de dreapta ( și drepți) sunt perpetuu demonizați, ca-n timpuri nu de onoare, ci de oroare.

Oportuniști jalnici încearcă să corecteze trecutul cu argumente din perioada stalinistă. Pentru dogma rolleristă, războiul din Est,1941,  al reunirii Basarabiei și Bucovinei de Nord, era imperialist și rasist, chiar criminal.
Îmi doresc o istorie lipsită de invenții și incriminări, ca în problema Antonescu, de pildă, și asasinatul cvadruplu din 1 iunie 1946, de la Jilava. Iuliu Maniu a deplâns slăbiciunea regelui, supunându-se răzbunătorilor comuniști.Procesul a fost înscenare josnică. „Huo, huo!”, striga sala de judecată când Maniu i-a strâns mâna Mareșalului. Strigăm și astăzi huo?
O notă datată 18 mai 1946, din jurnalul lui Mircea Vulcănescu: „nu numai că îl admir, dar îl și iubesc pentru simplitatea adâncă cu care și-a asumat rolul lui tragic de acoperitor al neamului într-un ceas rău”.

Și poate că Vulcănescu se află și astăzi sub sentința criminal de război din cauza acestei opinii. Gheorghe Alexianu, în ciuda unei lungi lupte pentru reabilitare, dusă de fiul său, istoricul Șerban Alexianu,e sub aceeași sentință:  criminal de război.Copilul, atunci elev, a auzit împușcătura care i-a doborât tatăl.
Doar Tudor Arghezi a protestat, în „Adevărul vremii” din 9 iunie 1946, în tableta Moarte: „Am de cîteva zile, în grădină, un mormânt(…) Mormântul din grădină mă obsedează. Nu mă pot învăța cu acest mormânt și cu această moarte.”
Mareșalul Petain a fost grațiat; Antonescu nu. Preferăm mereu condamnarea la moarte?
Nu poate nimeni să spună că Raoul Șorban, declarat „Drept între popoare”, ar fi fost antisemit.

Totuși, a depus mărturie pro Mareșal, care a plătit cu moartea partea de eroare.Sigur că nu trebuie să-i trecem cu vederea erorile.Dar să nu se uite că România era între seceră și ciocan, URSS și Reich.

Avea de ales între condiția de satelit al Germaniei și cea de gubernie sovietică. În interviul cu Lamberto Sorrentini, din decembrie 1942, Mareșalul spunea : „Eu lupt cu Rusia care este un inamic mortal al țării mele”. Jaful Germaniei se poate suporta, nu și ieșirea la mare a rușilor” Știa că „ursul rus dintotdeauna” și-a ascuns colții după o zdreanță roșie”, așadar, „supremul bine pentru România este zăgăzuirea rușilor”.
Armata a refuzat să-l ucidă. La 1 iunie 1946, a fost împușcat de gardieni „voluntari”, nu de militari. Era în civil, cu panglică tricoloră la rever: „Trageți încă o dată, băieți, trageți.” E ceea ce Mircea Vulcănescu numește „măreția în restriște”. „Nici o lacrimă”, i-a cerut Mariei lui. „Retrage-te într-o mănăstire”.

Au „ retras-o” în Bărăgan, timp de 9 ani, a făcut acolo  4 infarcturi, au adus-o de la Lătești, în 1950, la Spitalul Panduri, din București. A murit în 1964 la Colțea, fără lumânare, singură. Există mărturia lui Paul Goma despre demnitatea cu care Maria Antonescu  a suportat vremile de restriște. Dacă o vreți, o auziți.
De ce insist pe acest subiect? Pentru că, după Roosvelt, „în politică nimic nu-i întâmplător”. Data de 23 august poartă ghinion românilor: 23 august, 1939, pactul Ribbentrop-Molotov și iarăși  23 august, 1944, când s-a împlinit previziunea lui Antonescu din 6 februarie 1943: „Să nu uite nimeni că în cazul unei înfrângeri vom suferi nu numai dezonoarea, dar ne vom pierde și viața. Rușii învingători ne-ar aduce bolșevismul în țară, ar nimici pătura conducătoare”.

Și câte altele: deportări în masă, slavizare, sovromuri jefuitoare……  Mai departe: dacă nu înfrângem comunismul și pe ruși „nu putem să asigurăm nici viața copiilor noștri, nici existența țării noastre.”
Roosvelt a fost speranța lui Iuliu Maniu, dar Roosvelt i-a deschis lui Stalin calea spre Europa. Au fost exterminați și cei care l-au susținut pe Antonescu, și cei care l-au trădat. Mereu trădarea e recompensată, dar vine (mai greu, dar vine) plata și răsplata Istoriei.
Nu sunt istoric, îmi pot permite să  mă las tentată de jocul cu dacă, nu mă pot opri să văd contrafactual : dacă Mareșalul era lăsat să încheie armistițiul, nu să fie băgat în seiful lui Carol II, poate că în noaptea  aceea n-ar fi fost începutul sfârșitului.

N-am fi fost condamnați la Ialta, la Conferință, prin acordul (secret?) SUA-Anglia-URSS. Acest acord  ne-a costat 45 de ani de comunism.

Dar cine ne-a susținut la Trianon? Franța și Italia. După SUA și Anglia, Arad, Timișoara, Oradea  reveneau ungurilor. Și Dobrogea!
Au fost exterminați și cei care l-au susținut pe Antonescu, și cei care l-au trădat. Primul a căzut generalul Sănătescu, cel care i-a „preparat” arestarea, împreună cu Dămăceanu și cu Emil Bodnăraș.Iar Petre Groza a câștigat atunci, nu în 6 martie’45, fotoliul de prim- ministru (al conspirației).

Uitase că Antonescu l-a pus în libertate, când fusese arestat. Prin banca lui de la Deva au trecut bani moscoviți pentru spioni și ilegaliști.

O spune N. Gheran, care știe ce spune. Grigore Niculescu Buzești a afirmat că dacă generalul Sănătescu ar fi înțeles la ce va duce schimbarea de alianță, n-ar fi organizat lovitura de stat. Când Mihai a intrat în grevă  pentru că Groza, instalat în 6 martie ‘45, n-a vrut să demisioneze la cerere regală, abdicarea impusă de pumnul lui Vîșinski era ca și înfăptuită.

Cu 18 zile înainte de a  abdica, copilul-rege a decorat-o pe Pauker cu înaltul ordin Coroana României în rang de Mare Cruce.
În istoria construită pe „cotitura” de la 23 august, războiul antisovietic  a fost declarat de Roller „tâlhăresc”.

În fapt, a fost „războiul dreptății”, „pentru Cruce și Lege, pentru Patrie și Onoare, pentru Pământuri și pentru Dreptate”, cum spunea, de ziua Eroilor, în 14 mai 1942, mortul fără mormânt..
Și pentru că se mai merge pe model Roller, sunt „recuperați” oamenii (dacă le pot spune așa) Hanei Pauker, exportatoarea de stalinism: Vasile Luca, ministrul de Finanțe cu 6 clase, Leonte Răutu ( se vorbește despre „capabilitatea” lui Leonte, secretar de redacție la gazeta „Pământ sovietic” din Bălți, între ’40-’41), Petre Borilă, luptător în Spania (comisar sovietic),Valter Roman… Croitoreasa din Codăiești Vaslui a murit de cancer în 1960, dar a fost reabilitată de Ceaușescu în ’68. La reabilitări suntem neîntrecuți. Lucien Goldmann (din Botoșani) a numit-o „Passionaria Balcanilor”.

Despre vitejia lui Valter Roman, purtător de Medalie de Aur „Secera și Ciocanul”, directorul Editurii Politice între ’64 și ’83,când a murit, auzim mereu de la fiu, noră, nepoată ce model le-a fost. Chiar și de 1 Decembrie, la televizor..

Am citit că ideea Regiunii Autonome Maghiare (1952-1968) a fost a lui, a „internaționalistului” Valter Roman, încă de atunci foarte… corect politic.
Dar ce nu se deformează impresionist pe canalele televizuale?

Este lăudat, în anul Centenarului, Carol II, pierzătorul de țară , declarat mare culturalizator, un brâncovean al culturii.

Bețivul Celentano, din Las Fierbinți, un serial de un umor grobian,care nu se mai sfârșește, practică răzbit luarea în râs a Centenarului:  vrea să i se spună Centenaro.
Are dreptate Dan Culcer, în legătură cu declarația preș. Băsescu despre Antonescu.

Culcer nu știe dacă a fost prostie, abilitate, căutare de capital electoral, indicații americane. Sau toate împreună.

Aceleași dubii poți avea în legătură cu declarația lui Iohannis privind Transilvania.

Opinanți sunt și pro, și contra, dar mai tare se aud agenții dezinformării, denigratorii Unirii, ai spațiului național. „Dualiștii” români cer să nu serbăm Trianonul ca să nu-i lezăm pe maghiari.

Nu le place sărbătorirea granițelor?

E treaba lor, spun toleranții care receptează fără reacție provocările antiromânești.În care timp, rudele reale ori imaginare ale foștilor „optanți”, care s-au stabilit în Ungaria după 1918 (350000 de persoane), își cer înapoi proprietățile,  plătite deja de România cu asupra de măsură.

Istoricul Vasile Lechințan ,specialist în instituții și edificii istorice din Transilvania, a tot tras semnale de alarmă privind reîmproprietărirea unor falși proprietari în Transilvania.

S-au retrocedat imobile și păduri unor inși care n-au fost vreodată proprietari.Ba chiar un sat întreg. S-au aplicat Legile Dietei mai rău ca pe vremea iobăgiei. Din clădiri publice au fost scoși români care au contribuit la ridicarea lor. Ca Liceul Piariștilor, al cărui nume e legat de Inochentie Micu Klein, de Gh. Șincai, de Petru  Maior. Liceul a fost ridicat din Fondul de Studii înființat de Maria Tereza, fundație publică susținută financiar de români, dar administrată de stat.

După instaurarea Dualismului austro-ungar (1867), fondurile au fost deturnate spre Statusul romano-catolic maghiar. Și nu-i deloc singurul exemplu.
Clopotele Transilvaniei bat. Dar pentru cine bat clopotele denigratorii Centenarului ,ai Trianonului?
Odată cu toate astea, memoria colectivă se distruge încet și sigur. Ne „distanțăm” de Istorie, iar risipitorii de țară se distanțează de toate, în afară de interesul personal.

La mémoire contre l’ histoire ,titlul lui François Bédarida, ar trebui să ne pună pe gânduri.


                                                                                                 

17/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Marea majoritate a ploșnițăriilor antiromânești gravitează în jurul Fundației pentru o Societate Deschisă (Open Society)

Imagini pentru Open Society

”Societatea deschisă” te vrea prost și antiromân, te vrea dușmanul propriului tău neam!

Pe vremea când aștepta să fie admis la London School of Economics, controversatul miliardar George Soros a început să citească pe lângă cărțile de economie și puțină filozofie.

Așa l-a descoperit pe la începutul anilor ’50 pe Karl Popper și a rămas foarte plăcut impresionat de lucrarea lui Popper intitulată … “Societatea deschisă și dușmanii ei”.

Contrar celor spuse de către pupincuriștii globaliști din presa din România, George Soros și-a țesut pânza de păianjen în România și în alte state fost comuniste din Europa Centrală și de Sud-Est cu mult înainte de momentul decembrie 1989, el infiltrându-se în țările din fostul bloc comunist european cu ajutorul fundațiilor pentru drepturile omului, după ce Uniunea Sovietică și sateliții săi din Europa de Est au acceptat să semneze Acordul de la Helsinki în anul 1975.

După semnarea Acordului de la Helsinki în anul 1975 de către țările din fostul bloc comunist european, anii ’80 au constituit un șir foarte lung de infiltrări ale rețelelor lui Soros în state comuniste, în care altfel ar fi fost extrem de dificil accesul, scrie https://glasul.info/societatea-deschisa-te-vrea-prost-si-antiroman-te-vrea-dusmanul-propriului-tau-neam/.

Agenda disidenților evrei comuniști din statele comuniste europene se potrivea mai bine cu dezideratele lui George Soros, decât cu formele de socialism național încercate de către unii lideri comuniști europeni.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Societatea-deschisa-SOROS-a.jpg

Mulți dintre primii bursieri ai lui Soros au fost recrutați tocmai din rândul odraslelor acestor disidenți comuniști din Europa Centrală și de Est.

Pentru a se putea infiltra în aceste țări comuniste (n.r. “societăți închise”), George Soros a început să participe periodic la ședințele organizației Helsinki Watch, înființată la New York.

George Soros s-a erijat treptat în susținătorul înfocat al acestei organizații, urmărind evoluția și extinderea ei pe plan geografic, până la momentul când aceasta s-a transformat în Human Rights Watch.

Directorul fondator al Helsinki Watch, Aryeh Neier, a devenit primul președinte al Institutului pentru o Societate Deschisă (Open Society Institute), adică al fundației lui George Soros.

Pe la mijlocul anilor ’80, controversatul miliardar George Soros a început să finanțeze masiv mișcările disidente din țările comuniste europene și pe cele care se erijau în mișcări pentru apărarea drepturilor omului.

Așa se face că Soros s-a putut nu doar infiltra în fostele țări comuniste din Europa Centrală și de Est, ci a reușit și să-și pună la punct niște rețele de informații și de propagandă, multe dintre ele chiar cu acces la instituții importante din statele blocului comunist european.

Mai mult decât o teorie politică ce ar propune un model specific de societate, conceptul de societate deschisă constituie mai ales un contra-model care permite atacarea și demolarea în negativ a teoriilor politice adverse.

Cu acest termen generic cu contururi plutitoare, George Soros s-a dotat cu o unealtă metapolitică din cele mai eficiente pentru a înfunda poziţiile ideologice concurente.

Prin conotaţia sa umanistă, ea îi permite să mascheze acţiunile de influenţă și de ingerinţă politică pe care le desfășoară în lume printr-o terminologie umanitară binevoitoare. 

Aproape toate ploșnițăriile antiromânești din România, oricum marea lor majoritate, gravitează în jurul Fundației pentru o Societate Deschisă (Open Society), fosta Fundație Soros.

Soros n-a făcut cunoștință cu România imediat după lovitura de stat așa cum ni se spune fals pe la televiziunile vândute, ci cu mult mai devreme, construindu-și cu mulți ani înainte de momentul decembrie 1989 o adevărată rețea de trădători și de vânzători de țară.

În România, aceste instrumente și trepăduși ai lui Soros sunt extremi de activi, vizibili și incisivi, răspândindu-și practic fără nicio opoziție veninul antiromânesc și propaganda “societății deschise” pentru mancurtizarea maselor, încercând sa taie neamului românesc legăturile cu cerul și cu pământul strămoșesc.

17/04/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: