CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Despre divizarea artificială între moldoveni şi români

George Simion, incident la frontiera cu Republica Moldova. A vrut să intre  în țara vecină, deși are interdicție până în 2023

Suntem moldoveni!

Tot văd mesaje din partea unioniştilor în care încearcă separarea „românilor” de „moldoveni”. Chestia asta apare tot periodic şi nu aş vrea să cred că, din prostie sau din instigările altor forţe cointeresate, nu avem memorie şi nici nu ştim să ne urmărim propriul interes naţional, scrie militantul unionist George Simion, lider al Partidului Alianța pentru Unitatea Românilor (AUR), în ziarul http://www.timpul.md.

1. Etnia majoritară din Republica Moldova este aceeaşi cu cea de peste Prut. Nu avem ce demonstra în plus aici. Au demonstrat-o academiile de ştiinţe, istoricii, faptele.

2. Numărul unioniştilor cuprinde şi etnia majoritară din Republica Moldova, dar şi un număr mai mic, din partea etniilor conlocuitoare.

3. Cine a avut conştiinţa necesară ca să înţeleagă că aparţine naţiunii române, a făcut-o. În general acest lucru au făcut-o oamenii cu studii superioare. Mai mult, pe acest palier, nu vom creşte.

4. A milita pentru românism în aceşti ani înseamnă să militezi în primul rând pentru Unire, nu pentru afirmarea naţionalităţii.

5. SUNTEM ROMÂNI ŞI PUNCTUM a lui Mihai Eminescu era bun pentru a demonstra anumite adevăruri din epocă, adevăruri care acum sunt de la sine înţelese şi nu mai trebuie să fie demonstrate.

În loc de a ne antagoniza moldovenii din talpă care nu înţeleg că Moldova este mai mare decât Republica Moldova (şi nu vor înțelege nicicând), mai bine ne concentrăm pe timpurile când aceiaşi oameni vor şti că ţara în care ei locuiesc are graniţe de la Nistru până la Tisa.

Moldovenii (românii) din R. Moldova au o singură cale – de a nu deveni o altă etnie, cum doresc tovarăşii care conduc Republica Moldova: să facă unirea cu Ţara. Aşadar, acţionaţi în spiritul învăţăturilor lui Eminescu, nu bătându-vă cu Dodon pe statuia lui Eminescu.

Noi suntem majoritari aici, nu ne mai transformaţi în minoritari. Hai să acţionăm în consecinţă.

10/04/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce s-a întâmplat cu aurul românesc depus la Moscova?

Odiseea Tezaurului României la Moscova | Evenimentul Istoric

Detalii din arhivele ruse despre Soarta Tezaurului românesc depus pentru a fi protejat la Moscova, în timpul Primului Război Mondial. Soarta Tezaurului românesc depus atunci la Moscova.

La mai bine de un secol de la evacuarea tezaurului Băncii Naționale a României, la Moscova apar încă, mai ales din arhivele ruse, informații inedite…

Oficialii de la Moscova au mințit de fiecare dată când a venit vorba de acest subiect, teza lor favorită fiind aceea că peste 90 de tone de aur românesc ar fi dispărut în timpul războiului civil.

Deschiderea arhivelor ruse a scos la iveală faptul că în realitate sovieticii au cheltuit aurul românesc în primii ani de după instalarea la putere.

Ion Bistreanu a publicat un articol în revista Magazin istoric cu mai mulți ani în urmă în care refăcea parțial modul în care Lenin urmărea modul de cheltuire a aurului românesc (detalii aici).

Ultima comunicare a istoricului Florin Constantiniu, arăta pe baza unor documente de arhivă, că Cristian Rakovski, un comandant bolșevic de frunte, a primit bani din tezaurul românesc pentru a organiza declanșarea revoluției sovietice în România.

În numărul din noiembrie 2020 al revistei Magazin istoric Ilie Schipor publică prima parte a unei cercetări despre soarta aurului românesc, cercetare realizată în arhivele rusești.

De obicei ceea ce se publică în România despre tezaurul confiscat de ruși se bazează pe sursele de arhivă românești, articolul lui Ilie Schipor vine cu informații din arhivele ruse (o premieră în istoriografia română din ce știu eu).

Articolul acesta aduce o serie de informații noi față de cel al lui Ion Bistreanu, într-un tabel care reface traseul „evaporării” aurului românesc de la Moscova. Conform arhivelor ruse aurul românesc era evaluat în 1917 la 118 milioane ruble aur – până în 1924 mai rămăseseră 35 milioane ruble aur.

Prin 1922 aurul românesc reprezenta 51,71% din rezerva de aur a Uniunii Sovietice – este momentul de apogeu al crizei economice, perioada în care Lenin lansase Noua Politică Economică, permițând inițiativa privată pentru a evita colapsul.

Pe foarte scurt: Uniunea Sovietică s-a salvat de la colapsul economic din primii ani de după preluarea puterii cu ajutorul aurului confiscat de la România.

Iar chestia asta este dovedită cu documente de arhivă, abia aștept să citesc următoarele părți ale cercetării de arhivă realizate de Ilie Schipor.

10/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 10 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 10 aprilie în istoria noastră

1647: A fost sfințită a doua oară mănăstirea Plumbuita din București.

 Sfânta Mănăstire Plumbuita se afla in partea de est a orașului București, în cartierul Colentina. Se pare ca însuși numele „Colentina” provine de la una din luptele desfășurate în aceste locuri.

Deși nu s-au găsit dovezi știintifice cu privire la acest lucru, există o tradiție locală conform căreia numele cartierului ar proveni din urmatoarea conversatie: „Unde-i bătuși, spătare, pe turci și pe tătari?”, ar fi intrebat Matei Basarab, iar acesta ar fi raspuns: „Colea-n tină, Maria Ta”.

Numele de Plumbuita i-a fost dat de localnici, datorita faptului ca biserica a fost multa vreme acoperită cu tabla de plumb. Exista și legende în jurul acestei denumiri.

Monografia Mănăstirii Plumbuita, apăruta in 2001, spune ca exista trei versiuni privind numele sfântului lacaș. Una susține ca aceasta mănăstire s-ar numi „Plumbuita” pentru ca Matei Basarab ar fi învelit-o cu plumb.

Este o manastire ortodoxa de calugari, cu hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, situata in cartierul Colentina din Bucuresti, pe un mic deal de pe malul drept al raului Colentina.

Ctitorita de Petru Voda, fiul lui Mihnea si al Doamnei Chiajna, cu hramul de Sfantul Ioan Botezatorul, la data de 1 iulie 1564, Manastirea Plumbuita are o istorie zbuciumata, cu suișuri si coborasuri.

Prima ctitorire are loc in anul 1560, cand voievodul Petru cel Tanar (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul si al Doamnei Chiajna, incepe constructia manastirii, care va fi terminata de domnitorul Mihnea Turcitul.

In 1585, acesta inchina asezamantul manastirii Xiropotamu, de la Muntele Athos.

Biserica sufera mari distrugeri in anul 1595, iar in 1614 este grav afectata de un incendiu. Ajunge in forma sa actuala la a doua rectitorire, din anul 1647, cand biserica este rezidita din temelii din porunca domnitorului Matei Basarab,dupa modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 impotriva turcilor.

Atunci i se adauga Casa Domneasca si este intarita cu ziduri mari de aparare. Turnul-clopotnita este construit intre 1802-1806, de egumenul Dionisie din Ianina, dupa ce clopotnita manastirii fusese grav avariata de cutremurul din 1802.

Situata intr-o pozitie strategica, la iesirea din Bucuresti, pe un mic deal de pe malul raului Colentina, manastirea joaca un rol important in apararea orasului. In anul 1632, langa manastire se da o batalie cu miza importanta, intre oastea Tarii Romanesti,condusa de Matei Basarab, si oastea turca, in frunte cu Radu Iliasi.

Acesta din urma fusese trimis de sultan pentru a il inlatura din scaun pe Matei Basarab, urmand sa sa instaleze in locul sau un domnitor numit de Poarta Otomana.

Batalia este castigata de Matei Basarab, care ramane astfel pe tronul Tarii Romanesti.

Descoperiri recente de vechi cărți imprimate pe pamant romanesc atesta faptul ca la Bucuresti, in Manastirea Plumbuita, inca din 1573 se lucra la pregatirea matritelor.

Manastirea devine un monument de referinta pentru istoria culturala a Bucurestiului, incepand de la sfarsitul secolului al XVI-lea. In anul 1573, se infiinteaza aici prima tiparnita din Bucuresti, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea si a sotiei sale, Ecaterina Salvarezzo.

Aceasta este a treia tiparnita infiintata in Tara Romaneasca, dupa cea a ieromonahului Macarie, infiintata in 1508 la Manastirea Dealu si Radu cel Mare (1495-1508); si dupa cea intemeiata in 1544 sub Radu Paisie (1535-1545) la Targoviste, condusa de logofatul Dimitrie Liubavici, in care s-a format ca tipograf diaconul Coresi.

In timpul Revolutiei de la 1848, fara acordul autoritatilor bisericesti, manastirea este transformata in inchisoare politica. In luna octombrie a anului 1848, autoritatile vremii aresteaza si incarcereaza in beciurile de la Plumbuita o parte din capii Revolutiei.In timpul Revolutiei de la 1821,Tudor Vladimirescu ajungand cu oastea sa la Bucuresti, isi stabileste tabara la Plumbuita si pune santinele langa manastire, pentru a opri iesirea din oras a celor care incercau sa fuga din calea ostilor sale.

Incepând cu secolul al XIX-lea, manastirea traverseaza o lunga perioada de decadere. Cutremurul din 1802 afecteaza grav manastirea si clopotnita, care au fost reparate de catre egumenul Dionisie din Ianina, fost egumen al Manastirii Xiropotamu din Sfantul Munte Athos. 

Fiind inchinata inca din 1585, de catre domnitorul Mihnea Turcitul, Manastirii Xiropotamu, Plumbuita este jefuita sistematic de catre calugarii greci, averile ei luand calea Sfantului Munte. 

Incepand cu secolul al XIX-lea, manastirea traverseaza o lunga perioada de decadere. Cutremurul din 1802 afecteaza grav manastirea si clopotnita, care au fost reparate de catre egumenul Dionisie din Ianina, fost egumen al Manastirii Xiropotamu din Sfantul Munte Athos .

In 1940, maresalul Ion Antonescu incepe o actiune de restaurare, dorind ca Plumbuita sa devina Panteonul National al eroilor cazuti in razboiul pentru reintregirea neamului, iar locul sau de veci sa fie in acest lacas.

Desfasurarea ulterioara a evenimentelor si rezultatul celui de-Al Doilea Razboi Mondial nu au permis finalizarea acestui proiect. Vitregia vremurilor si rezultatul celui de-al doilea razboi mondial nu i-au permis sa-si vada visul implinit.

Biserica si cetatea lui Matei Basarab intra intr-un amplu proces de restaurare. Acesta nu este dus la bun sfarsit, restaurarea fiind reluata in anul 1953 si terminata prin grija Patriarhului Iustinian in 1955.

Manastirea a fost târnosită in data de 24 iunie 1958. Ansamblul actual al manastirii cuprinde: biserica manastirii, de plan triconc, cu turla pe naos, turnul clopotnita si chiliile.

Astazi, manastirea gazduieste cu bucurie si moaste ale unor sfinti mult cinstiti de romani: Sfantul Mare Ierarh Nicolae, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Mare Mucenic Pantelimon si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.

In cadrul manastirii functioneaza atelierele Sectiei de Pictura, Restaurare si Patrimoniu din cadrul Facultatii de Teologie din Bucuresti.

Pana recent, manastirea dispunea de ateliere de sculptura, de tamplarie mecanica si manuala, de preparat tamaie si ateliere de prelucrare a obiectelor de cult din metal, inclusiv o sectie de turnat clopote.

1848: Domnitorul Mihail Sturdza lichidează mişcarea revoluţionară din Moldova cu forţa armată.

Mihail Sturdza, domn al Moldovei (1834-1849)

 Foto: Mihail Sturdza, domn al Moldovei (1834-1849)

La 29 martie 1848 /10 aprilie 1848 domnitorul Mihail Sturdza înăbuşă mişcarea revoluţionară din Moldova cu forţa armată

Sub infruenţa evenimentelor revoluţiilor izbucnite în Europa, tinerii moldoveni reveniţi din occident au preluat valul revoluţionar cu rapiditate, fixîndu-şi pentru început ca obiectiv înlăturarea domnitorului Moldovei Mihail Sturdza, considerat de ei vinovat pentru toate abuzurile şi nedreptăţile din ţară.

Importul de democraţie urma să fie făcut printr-un program de 35 de revendicări ale protestatarilor sub titlul de Petiţie-Proclamaţie. Domnitorul Mihail Sturdza a mimat negocierile luînd în spate măsuri de represiune.

În cadrul intervenţiei de înăbuşire a mişcării revoluţionare din Moldova au loc mai multe arestări, iar 13 conducători (printre care şi Alexandru Ioan Cuza) au fost trimişi sub stare de arest la Galaţi, pentru a fi exilaţi în Turcia.

Şase dintre cei 13 au reuşit să scape la Brăila, de unde au trecut în Transilvania.

1849: Au loc primele tratative dintre conducătorii Revoluției pașoptiste române din Ardeal, în frunte cu Avram Iancu, și reprezentanții revoluționarilor maghiari.

La sfârșitul lunii martie 1849, combatanții români din Munții Apuseni erau complet înconjurați în munți de trupele ungare. La sfârșitul 10 aprilie 1849, deputatul maghiar Ioan Dragoș a fost trimis de Kossuth pentru a-i convinge pe români să depună armele, pentru că, prin rezistența lor, țineau blocate prea multe trupe maghiare, necesare în alte părți ale Transilvaniei, pentru a se opune trupelor austro-ruse, care pregăteau contraofensiva, din Moldova și Muntenia. După tratative care au durat câteva zile, la începutul lunii mai, încă nu se ajunsese la un rezultat concret, în afară de un armistițiu convenit pe durata discuțiilor.

În acest moment, se pare că independent de misiunea lui Dragoș, maiorul maghiar Hatvani a încălcat termenii armistițiului intrând cu trupele sale în Abrud.

Imagini pentru Avram Iancu, pictură 1849 de Barbu Iscovescu

Foto: Avram Iancu, pictură 1849 de Barbu Iscovescu

Avram Iancu (născut într/o familie de moți în 1824, la Vidra de Sus – d. 10 septembrie 1872, Baia de Criș, Hunedoara), a fost un avocat transilvănean și revoluționar român, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania.

A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth

1877:  Sunt rupte relaţiile diplomatice între Turcia şi România, în urma începerii Războiului de Independenţă a României.

1881: În România începe guvernarea lui Dumitru C. Brătianu, fratele lui Ion C. Brătianu.

Fișier:Dumitru C Bratianu.jpg - Wikipedia

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Dimitrie C. Brătianu, fratele lui Ion C. Brătianu, a preluat guvernarea , pentru a-i permite lui Ion C. Brătianu să organizeze ceremonia de încoronare a lui Carol I și a soției sale, Elisabeta, ca suverani ai României.

Guvernul Dumitru C. Brătianu va activa pană la data de  9 iulie 1881.

 1884 (10/22): Apare, la Iași, „Revista socială” (până în august 1887, cu întreruperi), prima publicație teoretică socialistă din România. A apărut lunar până în august 1887, cu întreruperi. Printre colaboratorii de seamă ai revistei s-au numărat Ion Nădejde și C. Dobrogeanu Gherea.

1893: La Cuhneşti, judeţul Bălţi, în gubernia Basarabia, s-a născut  patriotul si omul politic român Constantin Leancă, preşedintele Zemstvei Bălți din 1917 şi deputat în Parlamentul României 1919-1939.

Costache Leancă (n.1893-d.1942), Președintele Zemstvei Bălți din 1917 - gubernia Basarabia, deputat în Parlamentul României 1919-1939
Costache Leancă (n.1893-d.1942), 
Președintele Zemstvei Bălți din 1917 – gubernia Basarabia,
 deputat în Parlamentul României 1919-1939

 

La începutul lui martie 1918 a fost unul dintre autorii unei scrisori trimise Sfatului Ţării de la Chişinău (n.r. Repblica Democratică Moldovenească, succesoarea guberniei Basarabia) în care era revendicată Unirea Basarabiei cu România.

În perioada Interbelică a fost membru al Partidului Ţărănesc din Basarabia, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc din momentul creării acestuia, prin fuziunea, în 1926, a Partidului Ţărănesc (Ion Mihalache) şi a Partidului Naţional din Transilvania (Iuliu Maniu).

190: S-a născut la Cernăuți, diplomatul român Dragoș Cotlarciuc (d.1973 ).

Dragoș Cotlarciuc (1902-1973)

A urmat Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți, cursuri post universitare la Universitatea Sorbona din Paris, obținând ulterior titlul de Doctor în Științe Politice al Universității din Cluj. A intrat în diplomația română în 1927, în urma unui concurs. În cei 20 de ani de carieră a avut pe rând gradele diplomatice de atașat, secretar, consilier, prim consilier de legație, în toate foile calificative anuale fiind apreciat excepțional pentru calitățile profesionale, conduita și activitatea profesională. 

A îndeplinit misiuni permanente la Legația României din Tirana, Consulatul General al României de la Köln, Legația României la Sofia și Legația României la Budapesta. A fost șef de misiune pe durata mandatului de consul general la Köln și însărcinat cu afaceri ad interim la Sofia și Budapesta.

Ca însărcinat cu afaceri român ad interim la Budapesta, în colaborare cu consulul elvețian de la Budapesta, Carl Lutz, au salvat evrei originari din Transilvania de Nord, eliberându-le pașapoarte românești și punându-i sub protecția diplomatică elvețiană. În noiembrie 1947 a fost „comprimat” din diplomația română, în cadrul procesului de comunizare a României. Dosarul de urmărire a sa, deschis de Securitate, redă în limbajul de lemn destinul trist al unui om și diplomat excepțional în „raiul” comunist: „defetist notoriu și anti-sovietic înverșunat”. A fost urmărit intens de Securitate, între 1949–1961, când dosarul de urmărire a fost închis fără a se putea proba vreuna din învinuirile pe care regimul opresiv i le atribuia.

A trăit o vreme din vânzările unui mic magazin de consignație, și-a câștigat existența ca normator pe diverse șantiere de construcții până în 1959, când s-a pensionat.

1912: S-a născut in comuna Suliţa, judeţul Botoşani, Ilie Cleopa, arhimandrit și duhovnic la Mănăstirea Sihăstria; (d. 2 decembrie 1998).

Fr. Cleopa Ilie (1912 - 1998) - Sihastria Monastery, Romania (44)

 

Cleopa Ilie, născut cu numele de Constantin Ilie a fost un renumit trăitor al credinţei ortodoxe.

A fost uns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc de „Cleopa”. În iunie 1942 este numit locţiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a stareţului Ioanichie Moroi.

Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareţ al Mănăstirii Neamţ. Ulterior este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.

În 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie este hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu.

În 1948, urmărit de Securitatea comunista , se retrage pentru şase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareţ al Mănăstirii Slatina Suceava unde se transferă alături de 30 de călugări din obştea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.

Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obşte care numără peste 80 de persoane. Între 1952-1954, este urmărit din nou de Securitate şi se retrage în Munţii Stănişoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc.

După doi ani este readus în mănăstire, din dispoziţia Patriarhului Justinian.

În 1956, revine la metanie, iar în primavara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în Munţii Neamţului, unde îşi petrece următorii 5 ani.

Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obşti, şi povăţuieşte fără întrerupere atât calugări, cât şi mireni, timp de 34 de ani.

1913: S-a deschis calea ferată electrică Arad–Ghioroc–Pâncota, cu linia secundară Ghioroc–Radna.

Numită și Arad–Podgoria, era o fostă cale ferată privată, prima linie ferată electrificată de pe teritoriul actual al României. Pe o distanță de 58,318 km, a legat orașul Arad de localitățile Ghioroc, Pâncota, din zona viticolă a Munților Zarandului, de podgoriile Aradului și Radna pe Valea Mureșului.

Gara Arad - Săgeata Verde (1913)

Construcția a început la 11 decembrie 1905, la 10 noiembrie 1906 a avut loc prima probă cu o garnitură care funcționa pe benzină, cu o zi înainte de sosirea unei comisii de inspecție tehnică a lucrărilor desfășurate la cale.

Darea în exploatare a liniei a avut loc la 30 noiembrie 1906. În 1910 s-a hotărât electrificarea căii ferate, proces încheiat în 1913; în 4 aprilie, s-a făcut inspecția tehnică a lucrărilor de electrificare de către Comisia Superioară a Ministerului Comerțului din Ungaria, linia deschizându-se în 10 aprilie 1913.

Până în anul 1965, a fost singura linie îngustă electrificată și singura cale ferată îngustă. Trenul care circula pe aceasta rută era denumit de locuitorii Aradului Săgeata Verde.

1914: S-a născut la București, poeta si eseista română de origine evreiască Maria Banuș; (d. 14 iulie 1999).

Este fiica Anettei (născută Marcus) şi a lui Max Banuş, funcţionar. A absolvit, în 1931, Institutul „Pompilian”, urmând apoi Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti (1934). 

Debutează în presă la vârsta de 14 ani, în „Bilete de papagal”, cu o poezie intitulată chiar «14 ani».

Editorial, debutează cu volumul de poezii Ţara fetelor (1937), care aduce o notă de prospeţime tinerească în lirica momentului şi, în acelaşi timp, accente caracteristice pentru filonul ulterior al poeziei feminine de la noi. Doi ani mai târziu, publică un volum de traduceri din Rilke (Poeme, 1939).

Urmează un deceniu de implicare politică şi socială (Banuş a fost activistă în ilegalitate a PCR, militantismul său fiind evocat în paginile volumului Sub camuflaj, 1978). Face, în această perioadă, multă publicistică, scrie poezie şi proză, iar imediat după război numele său este prezent în paginile revistelor „Contemporanul”, „Steaua”, „Gazeta literară”, „Viaţa românească” etc.Banuş a fost una dintre reprezentantele de seamă al realismului socialist, lucru acreditat şi de numeroasele distincţii oferite de regimul comunist (Premiul de Stat, 1949, 1951; Premiul „G. Coşbuc” al Academiei Române, 1949). A primit, de asemenea, Premiul Uniunii Scriitorilor în 1986 şi Premiul Herder în 1989.

 A fost distinsa cu mai multe premii literare printre care: Premiul „George Coşbuc” al Academiei Republicii Populare Romîne (1949) , Premiul de Stat (1951), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Internaţional Gottfried von Herder (1989).

În anul 1964 a fost decorată cu Ordinul Muncii cl. I.

1922: S-a născut la Ploiești, Florin Comișel, compozitor, dirijor, folclorist român; (d. 7 octombrie 1985, Ploiești).
A fost fiul dirijorului de cor Gheorghe Comişel şi fratele mai mic al etnomuzicologei Emilia Comişel.

In memoriam Florin Comisel

Studiile muzicale le-a început în familie cu tatăl său, dirijorul şi profesorul Gheorghe Comişel, iar între anii 1939-1948 şi le-a continuat la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Marţian Negrea, Constantin Brăiloiu şi Ion Ghiga.

În anul 1943, pe când mai era student, a fost încadrat cercetător ştiinţific la Arhiva de Folclor a Societăţii Compozitorilor Români şi apoi la Institutul de Folclor din Bucureşti.

Începând din anul 1947 şi până în 1978, Florin Comişel a fost dirijor la diverse ansambluri şi instituţii artistice, printre care, în perioada 1957-1978, Ansamblul “Rapsodia Română”.

S-a remarcat în domeniul muzicii de teatru (operetă), pentru care a scris 16 titluri.
A fost profesor de armonie şi dirijat la Conservatorul din Bucuresti, unde i-a avut ca elevi, între alţii, pe Marin Constantin şi Ion Baciu.

1922:  Medicul Nicolae C. Paulescu obţinea brevetul de invenţie nr. 8322 sub titlul „Pancreina şi procedeul fabricaţiei ei”, pentru cercetările sale care au dus la descoperirea insulinei.

Imagini pentru c paulescu photos

În 1921 Paulescu reuşise să obţină dintr-un extras apos de pancreas, hormonul denumit de el „pancreină”, cu câteva luni înainte de descoperirea, de către Fr. G. Banting şi Ch. H. Best, a insulinei, pentru care cei doi cercetători canadieni au primit, în 1923, Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină.

În 1921 dr. Paulescu reuşise să obţină un extras apos de pancreas, hormon denumit de el ”pancreină”, cu câteva luni înainte de descoperirea de către Fr. G. Banting şi Ch. H. Best, a insulinei, pentru care cei doi cercetători canadieni au primit, în 1923, Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină

1922: Au început lucrările Conferinței economice și politice care a fost convocată la Genova, Italia în 10 aprilie–19 mai 1922. Au participat reprezentanții ai 34 de țări, între care și România, care trebuiau să discute problemele financiare apărute după sfârșitul Primului Război Mondial.

Participanți la Conferinţa economică de la Genova (1922)

Printre obiectivele conferinței s-au aflat și formularea unei strategii de reconstrucție a Europei Centrale și Răsăritene și a unei poziții a statelor capitaliste europene fața de noul stat bolșevic rus

1927: A fost adoptat Tariful vamal de import (Manoilescu).

Noul tarif vamal, avea un caracter net protecționist și urmărea apărarea unor produse ale industriei românești. Era minimal pentru țările care aplicau taxe preferențiale produselor românești, pentru celelalte țări taxele vamale ajungeau până la 50% din valoarea în vamă.

1928 : S-a născut la Arad operatorul de filme documentare român de naționalitatea maghiară Carol Kovacs.

A lucrat la peste 90 de scurt metraje la studioul „Alexandru Sahia”, dintre care: Eternul femininSub soarele de maiHoraCaii de dimineață.

1929: La  Radiodifuziunea Română, a debutat unul dintre cei mai de seamă conferenţiari ai Radioului, Nicolae Iorga, din a cărui prezenţă la microfon a rezultat volumul „Sfaturi pe întuneric” (emisia inaugurală a Radioului românesc a avut loc la 1.XI.1928).

1929: Prezenţa la microfonul Radiodifuziunii Române a primei personalităţi străine, scriitorul francez André Maurois.

Andre Maurois: France in the World of Tomorrow] | The NYPR Archive  Collections | WNYC

1932: În România se constituie Partidul Naţional Agrar din gruparea condusă de Octavian Goga, anterior desprinsă din Partidul Poporului, al mareșalului Averescu.

Imagini pentru o goga photos

       Octavian Goga

Nu a reușit să se afirme în viața politică românească, iar la 14 iulie 1935, prin fuziunea cu Liga Apărării Naționale Creștine a lui A.C. Cuza și formarea Partidului Național Creștin, PNA și-a încheiat existența

1936: S-a născut in  comuna Scșieni, județul Prahova, poetul și prozatorul român de origine evreiască, Horia Gane (pseudonimul lui H. Roșu-Gutman).

Horia Gane

 Intre 1941 si 1945 intreaga familie a fost deportata din Bucovina de Nord (Gura Humorului) si  in Transnistria.  La nici saisprezece ani e muncitor la Fabrica de Postav din Buhusi (1952-l954).

Intre 1954 si 1956 frecventează cursurile Facultății Muncitorești din București, echivalente studiilor liceale.

Se înscrie la facultatea de Limba și Literatura Româna (neterminată) a Universității din București (1956-l960).

Colaboreaza la revistele Luceafarul, Ateneu, Romania literara, Cronica, Viata Romaneasca, Tribuna etc. Debuteaza publicistic in revista „Scrisul banatean” (1956); debut editorial cu volum de versuri Lumina intirziata (1967), urmat de romanul Dimineata noului venit (1974) si de volum de poezii Plante ginditoare (1977), Melior (1981) si Puntea de hirtie (1986).

Urmeaza un curs de biblioteconomie (1961-1962) si e numit bibliotecar la Santierul Naval din Oltenita (1963-1965); director al Bibi. Raionale din Urziceni (1965-1967); activist cultural la Bacau: coregraf pentru dansuri populare, instructor de brigazi artistice, redactor la statia locala de radioficare (1967-1976); corector Ia revista Ateneu(1975-1976); muncitor la Fabrica „Proletarul” din Bacau (1976-l978); functionar la Federatia Comunitatilor Evreiesti din Bucuresti (1978-1981).

1937: Principele Nicolae, fiul regelui Ferdinand și al reginei Maria, a fost decăzut din rangul de membru al familiei regale, printr-un decret regal, ca urmare a căsătoriei morganatice cu Ioana Dumitrescu-Doleti.

Imagini pentru Principele Nicolae,photos

Prințul s-a exilat în același an, sub numele de Nicolae Brana.

Alteța Sa Regală Nicolae, Principe al României, Principe de Hohenzollern a fost cel de-al doilea fiul al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria (n. 15 august 1903, Sinaia— d. 9 iunie 1978, Lausanne), a fost fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea și unchi, după tată, al Majestății Sale Regale Mihai I al României. 

A  jucat  un rol  activ politic doar între anii 1927 – 1930,  când a făcut parte din Consiliul de Regență care  conducea țara in locul regelui minor Mihai I.

La 10 iulie 1942, regele Mihai I a luat decizia de a-i oferi din nou fostului prinț Nicolae dreptul de a face parte din familia regală.

1939: S-a născut Doina Levința, scenografă, pictoriță de costume și creatoare de modă română.

Doina Levintza, din nou Premiul pntru cele mai bune costume Credit Foto  Ionut Rusu - Cotidianul RO

1951: S-a născut Mircea Scarlat, critic literar român; (d. 1987).

1948: Are loc premiera dramei istorice „Michelangelo”, de Al. Kirițescu.

1958: Se desființează Uniunea Femeilor Democrate din România, în locul ei constituindu-se Consiliul Național al Femeilor, cu misiunea de a conduce mișcarea de femei, fără contururi organizatorice riguroase.

Desființarea propriu-zisă a fost pusă în fapt în ianuarie 1953, an în care se vor desființa și secțiile de Femei de pe lângă CC al PCR. Prin HCM nr. 1088/9 aprilie 1953, s-au înființat Comisiile de Femei de pe lângă Comitetele executive ale Sfaturilor Populare, iar la 10 aprilie 1958 s-a constituit Consiliul Național al Femeilor ca organ de conducere a mișcării de femei din România. Din Comitetul Executiv al Consiliului au făcut parte: Maria Rosetti (președintă), Lucia Demetrius, Maria Groza, Ileana Răceanu, Raluca Ripan, etc.

1970: S-a născut la Ploiești,  boxerul profesionist român Leonard Doroftei.

A început să practice boxul la vârsta de 14 ani la clubul Prahova Ploiești. Între 1986 și 1988 a cucerit în fiecare an titlul național la juniori. Mai târziu a obținut cinci titluri naționale la seniori în 1992, 1993, 1994, 1996 și 1997.

ROMANIA: Leonard Doroftei

A fost campion mondial WBA la categoria semi-uşoară (61,9 kg) între 5 ianuarie 2002 şi 24 octombrie 2003.

A câștigat medalii de bronz la Jocurile Olimpice de la Barcelona în 1992 și la Atlanta în 1996. De asemenea, a fost campion mondial în 1995 și campion european în 1996 și 1997. Palmaresul său la amatori este de 239 de victorii și 15 înfrângeri.

În 1997 Doroftei a devenit boxer profesionist făcând un contract cu clubul canadian Interbox. Pe 5 ianuarie 2002 a cucerit titlul de campion mondial profesionist la categoria semi-ușoară a versiunii WBA, învingându-l la puncte pe argentinianul Raul Horacio Balbi. Pe 31 mai, la București, Doroftei a luptat din nou împotriva lui Balbi și de data aceasta românul s-a impus în mod clar.

A urmat apoi marele meci dintre Dorin și americanul Paul Spadafora, contând pentru unificarea titlurilor WBA și IBF, la categoria semi-ușoară.

După o luptă dominată clar de român, cei trei judecători de ring au dat însă o decizie total greșită, cea de egalitate.

Pe 24 octombrie 2003, Doroftei urma să dispute un meci împotriva panamezului Miguel Callist. Meciul a fost anulat însă după ce românul a depășit greutatea categoriei sale la cântarul oficial ] Doroftei a pierdut astfel titlul de campion mondial WBA.

S-a retras după lupta pierdută împotriva celebrului Arturo Gatti de pe data de 24 iulie, 2004, ce a contat pentru centura WBA a canadianului de la o categorie superioară.

Pe 23 noiembrie 2012, a devenit noul președinte al Federației Române de box înlocuindu-l pe Rudel Obreja.

1982: A murit Victor Preda, biolog român, membru al Academiei Române; (n. 1912).

1990: Guvernul României adoptă hotărârea privind înființarea Fundației „România”, pentru dezvoltarea relațiilor cu alte state și promovarea legăturilor cu țara ale persoanelor originare din România.

1990: Guvernul Petre Roman a cerut Regelui Mihai sa-și amâne vizita în România, pentru o dată ulterioară alegerilor.

 1994: Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Tratatul de aderare la Comunitatea Statelor Independente (CSI) şi la Uniunea Economică, documente semnate anterior de preşedintele Mircea Snegur.

foreign policy doctrine Archives - GeoPolitica

Comunitatea Statelor Independente (abreviat CSI) este o organizație regională formată din 11 din cele 15 foste republici colonii rusești ale fostei Uniunii Sovietice, excepțiile fiind cele trei țări baltice: Estonia, Letonia și Lituania, precum și Georgia (din 2009) și Ucraina (din 2018).

1997: Sectorul Agricol Ilfov a redevenit Județul Ilfov

Sectorul Agricol Ilfov era înglobat în municipiul București, din 23 ianuarie 1981, ca al șaptelea sector al Capitalei, fiind alcătuit din 38 de comune și orașul Buftea.

BUCURESTI + ILFOV UAT (delimitare comune, orase, judete)-Judet si ZONE  LIMITROFE, harta de perete administrativa, rutiera, 100x140 cm, laminata,  baghete

În conformitate cu Legea nr. 24/12 aprilie 1996 pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 69/1991, denumirea Sectorului Agricol Ilfov a fost înlocuită cu Județul Ilfov, iar în urma aplicării Legii nr. 50/9 aprilie 1997 pentru modificarea articolului 126 din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial nr. 61/10 aprilie 1997, „sectorul agricol Ilfov va avea statut de județ, cu denumirea Județul Ilfov, având reședința în municipiul București”.

1997: A încetat din viaţă Petru Creţia, filosof, eseist şi traducător român; (n. 21 ian. 1927).

Imagini pentru Petru Creţia,

2002: S-a sinucis procurorul Cristian Panait (n. 29 martie 1973, Târgoviște, Dâmbovița, România). Sinuciderea acestuia la vârsta de 29 de ani, a fost intens mediatizată, din cauza suspiciunilor referitoare la presiunile la care ar fi fost supus într-o anchetă de contrabandă şi corupţie, cu ramificaţii politice până la vârful PSD, partidul de la putere.

DOSARUL PANAIT, episodul V. Ultimul document semnat de procurorul Panait  înainte să moară – Evenimentul Zilei

Șefii săi, Ilie Picioruș și Ovidius Păun, au infirmat soluția pe care a dat-o în dosarul care îl viza pe procurorul Alexandru Lele, care fusese suspendat din funcție după ce a dispus reținerea lui Adrian Tărău, fiul prefectului de Bihor numit de PSD.

Imagini pentru Petru Creţia,

2020: A decedat actrița română Olga Bucătaru ; (n. 1942).

A absolvit in 1965 IATC și în stagiunea urmatoare juca pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamț.

A colaborat o perioada cu Teatrul de Stat din Satu-Mare și a jucat în trupa Teatrului Odeon din capitală.

Din 2001 a fost lector universitar la Academia de Arte „Luceafărul”.

În anul 2002 i s-a conferit Ordinul Național ,,Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.


 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfintii Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompie și a celor treizeci și șase impreună cu dânșii.

Sfintii Mucenici Terentie, African, Maxim si Pompie

Acesti patruzeci de mucenici din Africa au trecut la Domnul, in timpul domniei imparatului Deciu, pentru ca au refuzat sa lepede credinta in Hristos aducand jertfe idolilor. Guvernatorul provinciei, Fortunian, a poruncit ca treizeci si sase dintre ei, sa fie omorati prin taierea capului.

Sfintii Mucenici Terentie, African, Maxim si Pompie, insa au fost aruncati in inchisoare fiind legati in lanturi. Aici s-a aratat un inger al Domnului, i-a eliberat din lanturi si a ospatat pe mucenici. Ei au fost scosi afara si torturati, apoi iar aruncati in temnita.

Guvernatorul a poruncit ca in locul unde erau tinuti acestia sa fie aruncati serpi veninosi si scorpioni, pentru ca mucenicii sa moara in chinuri. Dar necuvântatoarele nu s-au atins de ei.

Guvernatorul vazand ca nu reușeste să-i ucidă pe cei patru mucenici, a poruncit, in cele din urma, omorarea lor prin decapitare. Fiind adusi la locul executiei, ei au cântat în  psalmi aducând laude lui Dumnezeu.

Cu toții au luat cununa muceniciei în anul 250.

CITITI SI:

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  4. ro.wikipedia.org.
  5. mediafax.ro;
  6. Istoria md.
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro
  9. Creștin Ortodox.ro
  10. http://www.rador.ro/2019/04/10/calendarul-evenimentelor-10-aprilie.
  11. Cinemagia.ro.

10/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: