CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Dezvăluirile unui prestigios expert american în problemele chineze: Coronavirusul este O ARMĂ BIOLOGICĂ.

Imagine prezentată

Steven Mosher, expert american în problemele chineze: Coronavirusul este O ARMĂ BIOLOGICĂ. O privire asupra intențiilor și capabilităților unui război biologic mondial în conivență cu artizanii Marii Resetări

Steven W. Mosher este președintele Institutului de Cercetare a Populației care se opune eugeniei și autorul volumului „Bully of Asia: Why China’s Dream is the New Threat to World Order”.

Fost membru al Fundației Naționale pentru Știință, Mosher a studiat biologie umană la Universitatea Stanford sub îndrumarea renumitului genetician Luigi Cavalli-Sforza.

Deține titluri academice înalte în Oceanografie biologică, Studii est-asiatice și Antropologie culturală.

Unul dintre cei mai proeminenți observatori ai Chinei, acesta a fost desemnat în 1979 să fie primul sociolog american care să desfășoare cercetare în teren în China.

Redăm mai jos o selecție de idei din articolul său, publicat pe LifeSiteNews, scrie www.activenews.ro, preluat de Romanian Global News.

La sfârșitul lunii ianuarie a anului trecut, pe când coronavirusul care ne-a schimbat viețile pentru totdeauna începea să se răspândească în lume, s-au ridicat primele întrebări legate de originile sale. Era natural sau creat de om?

Oamenii de știință comuniști din China și aliații lor de la Organizația Mondială a Sănătății au insistat pe ideea că virusul provenea de la un mamifer exotic – un liliac, poate, sau un pangolin – care, din anumite motive, se vindea într-o piață de pește și fructe de mare din Wuhan.

Când virusologii „de frunte” din America, Dr. Anthony Fauci și alții, au sprijinit ideea că infecțiile Covid își aveau originea într-un animal consumat ca aliment, chestiunea s-a considerat a fi „caz închis”.

De atunci, presa americană a tot continuat să vândă acea poveste. În ianuarie 2020, Radioul Public Național informa deja:

„O piață umedă din Wuhan este considerată sursa probabilă a actualei izbucniri de coronavirus care împânzește acum planeta.” National Geographic s-a grăbit să se alăture acestui discurs, spunând: „Piețele umede au lansat coronavirusul.”

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 26_bioweapon-1.gif

Nimeni nu fusese, de fapt, în teren în Wuhan – guvernul chinez nu a lăsat străinii să se apropie de oraș în anul ce a urmat – dar cumva toți știau exact care era sursa virusului.

Câteva persoane nu au fost de acord. Printre ei s-a numărat și Dr. Francis Boyle, un expert în războiul biologic.

El a sugerat: „Coronavirusul cu care avem de-a face aici este o armă biologică ofensivă”. Vorbind despre Institutul de Virusologie din Wuhan, care este la epicentrul epidemiei, el a adăugat că au existat „raportări anterioare de probleme cu acel laborator și cu diverse scurgeri din el.”

Dr. Yan Li-Meng, care a fugit din China în aprilie anul trecut, subscrie. Ea numește virusul o „armă biologică nerestricționată”, spunând că un coronavirus de la lilieci a fost izolat de Armata Populară de Eliberare și a fost apoi modificat prin „câștig de funcție”, pentru a-l face mai contagios și mai mortal.

Pentru ca doctorii Boyle și Yan să aibă dreptate, China ar trebui să aibă atât „intenția”, cât și „capabilitatea” de a dezvolta o astfel de armă biologică. Dar le are cu adevărat?

Nu este un secret că regimul comunist chinez, deși este semnatar al Convenției privind armele biologice, consideră dezvoltarea armelor biologice o componentă esențială în dobândirea supremației militare.

Începând cu 2007, cercetătorii guvernului chinez au scris public despre dezvoltarea de arme biologice folosind controversatul tip de cercetare prin „câștig de funcție”, pentru a face virușii mai letali.

Vicepreședintele Academiei de Științe Medicale Militare, He Fuchu (贺福初), a spus în 2015 că biomaterialele reprezentau noile „vârfuri de comandă strategică” ale războiului.

Apoi, în 2017, un comentator de top al televiziunii de stat din China a dezvăluit că armele biologice, folosind viruși, constituiau o nouă prioritate în politica de securitate națională a lui Xi Jinping.

Generalul din Armata Populară de Eliberare, Zhang Shibo (张仕波), a mers chiar mai departe, afirmând în același an în cartea sa, intitulată „War’s New High Ground”, că „dezvoltarea biotehnologică modernă prezintă semne tot mai puternice, caracteristice unei capabilități ofensive”, incluzând potențialul pentru „atacuri genetice etnice specifice (特定种族基因攻击).

Pentru a fi cât se poate de clar, Generalul Zhang vorbește despre arme biologice care distrug alte rase, dar la care oamenii care arată ca el au o imunitate naturală sau dobândită. O astfel de armă i-ar viza selectiv pe africani sau pe caucazieni sau pe japonezi sau pe coreeni, dar ar lăsa vie și nevătămată populația chineză.

Cei care ar putea riposta că acel general cu viziuni radicale nu vorbește neapărat în numele conducerii comuniste ar trebui să aibă în vedere faptul că Zhang a fost membru deplin al celui de-al 18-lea Comitet Central (2012-17) al Partidului Comunist Chinez și că a fost președintele Universității Naționale de Apărare din China în acea perioadă.

Prin urmare, nu este nici un dubiu că PCC avea în intenție deja de câțiva ani să dezvolte arme ofensive de război biologic. Dar poate, oare? Ce știm despre capabilitățile Chinei?

Știm că Republica Populară Chineză și-a însușit genetica inversă – tehnicile de mutație genetică necesare creării unei super-arme biologice – pentru că noi (americanii – n.red.) i-am învățat pe cei mai buni oameni de știință ai lor cum să o facă. De fapt, este chiar mai rău decât atât: se poate chiar ca noi să-i fi plătit pe oamenii de știință chinezi care au creat virusul chinezesc ce face acum ravagii în lume.

Cu scurt timp înainte de izbucnirea focarului din Wuhan, șeful organizației EcoHealth Alliance a vorbit într-un interviu despre colaborarea sa cu Institutul de Virusologie din Wuhan, numindu-l „laborator de clasă mondială, cu cele mai înalte standarde”. Peter Daszak a explicat că el finanțase studii de cercetare la Institutul de Virusologie din Wuhan timp de 15 ani.

Activitatea presupunea colectarea de coronavirusuri din natură și folosirea unor tehnici implicând „câștig de funcție” pentru a le face mai contagioase și mai mortale.

TRANȘANT: Coronavirusul este O ARMĂ BIOLOGICĂ, susține Steven Mosher,  expert american în problemele chineze. O privire asupra intențiilor și  capabilităților unui război biologic mondial în conivență cu artizanii  Marii Resetări | ActiveNews

Steven W. Mosher este președintele Institutului de Cercetare a Populației care se opune eugeniei și autorul volumului „Bully of Asia: Why China’s Dream is the New Threat to World Order”. Fost membru al Fundației Naționale pentru Știință, Mosher a studiat biologie umană la Universitatea Stanford sub îndrumarea renumitului genetician Luigi Cavalli-Sforza.

Deține titluri academice înalte în Oceanografie biologică, Studii est-asiatice și Antropologie culturală.

Fiind unul dintre cei mai proeminenți observatori ai Chinei, acesta a fost selectat în 1979 să fie primul sociolog american care să desfășoare cercetare în teren în China.

Redăm mai jos o selecție de idei din articolul său, publicat pe LifeSiteNews, scrie www.activenews.ro, preluat de Romanian Global News.

La sfârșitul lunii ianuarie a anului trecut, pe când coronavirusul care ne-a schimbat viețile pentru totdeauna începea să se răspândească în lume, s-au ridicat primele întrebări legate de originile sale. Era natural sau creat de om?

Oamenii de știință comuniști din China și aliații lor de la Organizația Mondială a Sănătății au insistat pe ideea că virusul provenea de la un mamifer exotic – un liliac, poate, sau un pangolin – care, din anumite motive, se vindea într-o piață de pește și fructe de mare din Wuhan. Când virusologii „de frunte” din America, Dr. Anthony Fauci și alții, au sprijinit ideea că infecțiile Covid își aveau originea într-un animal consumat ca aliment, chestiunea s-a considerat a fi „caz închis”.

De atunci, presa americană a tot continuat să vândă acea poveste. În ianuarie 2020, Radioul Public Național informa deja: „O piață umedă din Wuhan este considerată sursa probabilă a actualei izbucniri de coronavirus care împânzește acum planeta.” National Geographic s-a grăbit să se alăture acestui discurs, spunând: „Piețele umede au lansat coronavirusul.”

Nimeni nu fusese, de fapt, în teren în Wuhan – guvernul chinez nu a lăsat străinii să se apropie de oraș în anul ce a urmat – dar cumva toți știau exact care era sursa virusului.

Câteva persoane nu au fost de acord. Printre ei s-a numărat și Dr. Francis Boyle, un expert în războiul biologic. El a sugerat: „Coronavirusul cu care avem de-a face aici este o armă biologică ofensivă”. Vorbind despre Institutul de Virusologie din Wuhan, care este la epicentrul epidemiei, el a adăugat că au existat „raportări anterioare de probleme cu acel laborator și cu diverse scurgeri din el.”

Dr. Yan Li-Meng, care a fugit din China în aprilie anul trecut, subscrie. Ea numește virusul o „armă biologică nerestricționată”, spunând că un coronavirus de la lilieci a fost izolat de Armata Populară de Eliberare și a fost apoi modificat prin „câștig de funcție”, pentru a-l face mai contagios și mai mortal.

Pentru ca doctorii Boyle și Yan să aibă dreptate, China ar trebui să aibă atât „intenția”, cât și „capabilitatea” de a dezvolta o astfel de armă biologică. Dar le are cu adevărat?

Nu este un secret că regimul comunist chinez, deși este semnatar al Convenției privind armele biologice, consideră dezvoltarea armelor biologice o componentă esențială în dobândirea supremației militare. Începând cu 2007, cercetătorii guvernului chinez au scris public despre dezvoltarea de arme biologice folosind controversatul tip de cercetare prin „câștig de funcție”, pentru a face virușii mai letali.

Vicepreședintele Academiei de Științe Medicale Militare, He Fuchu (贺福初), a spus în 2015 că biomaterialele reprezentau noile „vârfuri de comandă strategică” ale războiului.

Apoi, în 2017, un comentator de top al televiziunii de stat din China a dezvăluit că armele biologice, folosind viruși, constituiau o nouă prioritate în politica de securitate națională a lui Xi Jinping.

Generalul din Armata Populară de Eliberare, Zhang Shibo (张仕波), a mers chiar mai departe, afirmând în același an în cartea sa, intitulată „War’s New High Ground”, că „dezvoltarea biotehnologică modernă prezintă semne tot mai puternice, caracteristice unei capabilități ofensive”, incluzând potențialul pentru „atacuri genetice etnice specifice” (特定种族基因攻击).

Pentru a fi cât se poate de clar, Generalul Zhang vorbește despre arme biologice care distrug alte rase, dar la care oamenii care arată ca el au o imunitate naturală sau dobândită. O astfel de armă i-ar viza selectiv pe africani sau pe caucazieni sau pe japonezi sau pe coreeni, dar ar lăsa vie și nevătămată populația chineză.

Cei care ar putea riposta că acel general cu viziuni radicale nu vorbește neapărat în numele conducerii comuniste ar trebui să aibă în vedere faptul că Zhang a fost membru deplin al celui de-al 18-lea Comitet Central (2012-17) al Partidului Comunist Chinez și că a fost președintele Universității Naționale de Apărare din China în acea perioadă.

Prin urmare, nu este nici un dubiu că PCC avea în intenție deja de câțiva ani să dezvolte arme ofensive de război biologic. Dar poate, oare? Ce știm despre capabilitățile Chinei?

Știm că Republica Populară Chineză și-a însușit genetica inversă – tehnicile de mutație genetică necesare creării unei super-arme biologice – pentru că noi (americanii – n.red.) i-am învățat pe cei mai buni oameni de știință ai lor cum să o facă. De fapt, este chiar mai rău decât atât: se poate chiar ca noi să-i fi plătit pe oamenii de știință chinezi care au creat virusul chinezesc ce face acum ravagii în lume.

Cu scurt timp înainte de izbucnirea focarului din Wuhan, șeful organizației EcoHealth Alliance a vorbit într-un interviu despre colaborarea sa cu Institutul de Virusologie din Wuhan, numindu-l „laborator de clasă mondială, cu cele mai înalte standarde”. Peter Daszak a explicat că el finanțase studii de cercetare la Institutul de Virusologie din Wuhan timp de 15 ani. Activitatea presupunea colectarea de coronavirusuri din natură și folosirea unor tehnici implicând „câștig de funcție” pentru a le face mai contagioase și mai mortale.

Coronavirusurile erau perfecte pentru această muncă, a declarat cu entuziasm Daszak: „Ele pot fi manipulate în laborator destul de ușor”. Este o proteină spike. Proteina spike determină foarte mult din ceea ce se întâmplă cu coronavirusul, riscul zoonotic [de transmitere la om]. Deci poți lua secvența și construi proteina. Și am lucrat cu Ralph Baric de la Universitatea Carolina de Nord pentru a face aceasta. Inserăm secvența în structura altui virus și apoi facem puțină muncă de laborator.”

Daszak a afirmat că studiile pe care le realiza împreună cu laboratorul din Wuhan erau necesare pentru a crea un vaccin care să prevină următoarea pandemie. În lumina a ceea ce s-a întâmplat de atunci, interviul lui din 9 decembrie 2019 sună aproape ca o spovedanie anticipată. În mod clar, omul habar nu avea că Partidul Comunist Chinez ar putea avea în minte alte întrebuințări pentru periculoasele coronavirusuri decât cercetarea pentru vaccinuri.

Concluzia este că, datorită, în mare parte, instruirii și finanțării primite din partea SUA, China avea la dispoziție toate instrumentele necesare pentru a crea o armă biologică mortală: laboratorul, tehnologia și biomaterialele prime.

Cât îl privește pe Daszak, odată ce a început pandemia, ultimul lucru despre care dorea să vorbească era colaborarea lui cu laboratorul din Wuhan. S-a grăbit să susțină afirmația Chinei că originea virusului era o piață umedă și ataca pe oricine spunea altceva, etichetându-l drept un adept dezaxat al teoriei conspiraționiste.

Într-un interviu acordat în aprilie pentru DemocracyNow, el a insistat: „Ideea că acest virus a scăpat dintr-un laborator este o aberație totală. Am lucrat cu acel laborator timp de 15 ani. Acolo sunt unii dintre cei mai buni oameni de știință din lume.”

Totuși, China are un istoric bogat în accidente de laborator. În 2004, de exemplu, virusul SARS a scăpat dintr-un laborator din Beijing de două ori (!), declanșând o izbucnire a bolii. Laboratorul din Wuhan poate fi de ultimă generație, dar standardele chineze de siguranță sunt, în general, destul de îndoielnice. Și dacă cercetătorii chinezi îndeplineau ordine urgente de a cerceta și dezvolta arme biologice, e aproape sigur că s-au sărit anumiți pași.

Mai mult, dacă primele infectări cu coronavirus ar fi fost un simplu rezultat al unei transmiteri accidentale de la animal la om, după cum se pretinde, aceasta s-ar fi putut întâmpla oriunde în China. Cât de curios este faptul că epicentrul pandemiei se întâmplă pur și simplu să fie localizat la doar câțiva kilometri de locul unde se află singurul laborator de nivel 4 din China? Întâmplare? Eu cred că nu.

Chiar și fostul director al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), Robert Redfield, crede acum că este posibil ca sursa coronavirusului să fie laboratorul din Wuhan.

De la început, însă, Washington Post și alte instituții de presă „mainstream” – parte din eșafodajul media al „Marii Resetări” – au încercat să ne convingă că noul coronavirus este un produs al naturii și nu al unei acțiuni intenționate.

Liderii Partidului Comunist au o caracteristică foarte mare pentru a-și învinui principalul rival geopolitic pentru crimele pe care le comit ei înșiși.

Cu minciunile și stilul său evaziv, PARTIDUL COMUNIST CHINEZ încearcă pur și simplu să-și acopere incompetența în controlarea focarului? Sau liderii săi încearcă să ascundă ceva mult mai grav: complicitatea lor criminală la originile epidemiei? Chiar și ținând cont de înclinația partidului comunist pentru secret, multiplele niveluri de înșelăciune angajate de oficialii comuniști în ultimele două luni, inclusiv cele de la cele mai înalte niveluri, au fost extraordinare.

S-ar putea să nu știm niciodată cu siguranță dacă noul coronavirus a fost destinat să fie folosit ca armă biologică. 

Dar știm că principalii vectori ai mass media, difuzorii și rețele sociale occidentale fac tot posibilul pentru a respinge însăși această posibilitate ca pe o fantezie paranoică.

 Mai știm, pentru că generalii Armatei Populare de Eliberare din China ne-au spus acest lucru, că cercetătorii lor se luptă să dezvolte arme biologice letale atât de rapid cât le permite tehnologia occidentală și probele de virus furate.

 Este foarte rezonabil să presupunem că, datorită acestui efort de a dezvolta o armă mortală, standardele de siguranță au fost neglijate la Institutul de virologie chinez din Wuhan și că periculosul coronavirus mortal a reușit să scape din laborator.

În sfârșit, dacă noul coronavirus a fost deja modificat înainte de a ajunge pe străzile din Wuhan este (aproape) de o importanță secundară. Căci liderii comuniști sunt clar angajați într-un efort de a dezvolta o astfel de armă ca parte integrantă a strategiei lor pentru ca RPC să înlocuiască SUA ca putere dominantă pe planetă.

În altă ordine de idei, crede cineva că autoritățile comuniste – odată ce au perfecționat o armă biologică la care ei înșiși au o imunitate naturală sau indusă – ar ezita să declanșeze o pandemie mortală asupra Occidentului, pentru a atinge „visul chinez” al dominării lumii?

 Cei care se îndoiesc că liderii Partidului Comunist pot folosi un astfel de „buzdugan asasin”, trebuie să ne spună cu exactitate ce considerații morale sau etice le-ar putea opri mâna. Pentru că nu mă pot gândi la niciuna.

Citiți aici articolul integral al lui Steven W. Mosher

Citiți și MISTERUL COVID-19 Zeci de experți internaționali întăresc afirmația conform căreia virusul COVID-19 provine dintr-un laborator din China. OMS nu o exclude

09/04/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 9 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 9 aprilie în istoria noastră

1514: S-a declanșat marea răscoală țărănească de sub conducerea lui Gheorghe Doja (9 aprilie–15 iulie 1514), una dintre cele mai mari consemnate în istoria teritoriului de azi al României.

Războiul condus de Gheorghe Doja. Xilografie de la Augsburg, sec. XVI

Datorită amplorii, a programului și a consecințelor sale,ea este considerată a fi fost un adevărat război țărănesc, care a avut drept cauză principală creșterea constantă a îndatoririlor feudale ale țăranilor iobagi dar și ale țăranilor liberi.

Elementul său declanșator l-a constituit Bula Papei Leon al X-lea pentru chemarea la cruciada antiotomană din 9 aprilie 1514. S-a promis eliberarea din iobăgie a țăranilor participanți la cruciadă, astfel încât în tabăra de la Buda s-au adunat zeci de mii de țărani, preoți ai satelor, plebea orașelor, meșteșugari săraci și unii nobili împovărați de datorii, care sperau ca, prin participarea la cruciadă, să scape de situația grea în care se aflau.

Az ország három részre szakadása, az 1490 és 1568 közti évek |  tortenelemcikkek.hu

Aceștia erau conduși de micul nobil secui Gheorghe Doja (György Dózsa), fratele său, Grigore Doja (Gergely Dózsa) și Laurențiu Meszaroș (Lörinc Mészáros). Ulterior aceștia au devenit conducătorii răscoalei antifeudale.

Nobilimea, înspaimântată de numărul mare al iobagilor care părăsiseră ogoarele, tocmai în timpul muncilor agricole de primăvară, a încercat să-i oprească și să-i silească pe cei plecați să se întoarcă. Față de asemenea atitudine a marii nobilimi, țăranii au uitat de cruciadă și au întors armele împotriva nobilimii feudale având loc ciocniri sângeroase.

1654: A murit Matei Basarab, domn al Munteniei; (n. 1580).

Matei Basarab (n. 1580, Brâncoveni, Muntenia) a fost domnul Ţării Româneşti între 1632 şi 1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu domnitorul Vasile Lupu  al Moldovei.

Pe plan cultural, Matei Basarab a ctitorit şi a refăcut o seamă de lăcaşuri de cult.

Matei Basarab a fost cel care a adus o contribuţie majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viaţa oficială, religioasă şi civilă. El a introdus prima legislaţie scrisă: „Pravila mică” (tipărită la mănăstirea Govora, 1640), care a fost tradusă din limba slavonă de către Moxa, precum şi „Îndreptarea legii” (Târgovişte, 1652).

  Tot Matei Basarab (1632-1654) a fost iniţiatorul şi comandantul general al Ligii antiotomane, constituită din Ţările Române, Polonia şi Rusia. Cel care a fundamentat ideologic doctrina poporului român a fost savantul domnitor al Moldovei, Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711), membru al Academiei din Berlin.

Liga antiotomană a eşuat în cele din urmă din cauza lipsei de coordonare.

Sfârşitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorităţii domneşti în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Şerban.

Dacă Ştefan cel Mare a zidit 45 de biserici şi mănăstiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, fiind astfel cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc (conform lui C. C. Giurescu.

Printre altele, a reconstruit Episcopia Buzăului, „după ce mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea veche, făcută de strămoşii săi, arsă şi stricată de năvălirile varvariceşti”, aşa cum scria un cronicar al vremii.

Dar cea mai cunoscută dintre ctitoriile lui Matei Basarab rămâne Mănăstirea Arnota (din actualul judeţ Vâlcea), ridicată între anii 1633-1636, pe locul unui lăcaş de cult mai vechi.

A fost înmormântat la Târgovişte, de unde a fost mutat în 1658 la ctitoria sa – Mănăstirea Arnota – de către un sobor de preoţi, în frunte cu patriarhul Macarie al Antiohiei şi secretarul acestuia, cărturarul Paul de Alep, care se aflau atunci în Ţara Românească.

1669: În Muntenia începe domnia lui Antonie-Vodă din Popești.

Antonie-vodă din Popești - Portrete

Antonie din Popești (? – februarie 1672, Istanbul, Turcia) a fost domn al Țării Românești în perioada 9/19 aprilie 1669–cca. 13/23 ianuarie 1672.

Era fiul lui Mihai Grecul din Târgșor, comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul,un bun gospodar care a reușit să-și sporească averea. A fost pus într-o serie de dregătorii sub ascultarea postelnicului Constantin Cantacuzino în care s-adovedit priceput și cinstit. A obținut tronul cu sprijinul Elinei Cantacuzino, fiind considerat o simplă marionetă în mâinile Cantacuzinilor.

1732: Primul memoriu înaintat de episcopul Ioan Inochenție Micu – Klein Curţii de la Viena, în care acesta cerea respectarea drepturilor acordate clerului unit prin Diploma Leopoldină.

Inocenţiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. 22 septembrie 1768, Roma), a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraş. În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” şi mănăstirea cu acelaşi hram.

Este considerat întemeietorul gândirii politice româneşti moderne.

1749: La mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, domnul Moldovei Constantin Mavrocordat a convocat Marea Adunare a ţării.

Constantin Mavrocordat, de 4 ori domn al Moldovei (1733-1769)
Constantin Mavrocordat, de 4 ori domn al Moldovei (1733-1769)

Despre desfăşurarea Adunării aflăm din Aşezămîntul de dezrobire şi din relatările cronicarului Pseudo-Enache Kogălniceanu.

Conform Aşezămîntului se stabilea statutul vecinilor în comparaţie cu ţăranii slobozi aşezaţi pe moşii boiereşti şi mănăstireşti.

Boierii au fost nevoiţi să recunoască abuzul care s-a făcut prin asimilarea vecinilor cu robii ţigani, promiţînd că pe viitor vecinii vor fi consideraţi “săteni megieşi fără moşie”.

S-a mai convenit “ca tunci cînd se va vinde moşie oamenii să nu se vînză”. Boierii au convenit să nu le mai spună “vecini” acestor ţărani, “ci ca nişte săteni ai satelor în sat să rămînă”.

Afirmaţia privitoare la rămînerea în sat nu se referea la moşia stăpînului, ci era o obligaţie fiscală a tuturor categoriilor de ţărani, introdusă încă în octombrie 1741 de a nu părăsi satele fără încuviinţarea domniei.

Boierii au refuzat să accepte răscumpărarea vecinilor cu 10 lei ca în Muntenia, socotind această sumă foarte mică, dar au reuşit să capete încuviinţarea domnului ca foştii vecini să presteze 24 de zile de boieresc pe an.

1803: A încetat din viață la Sibiu, jueistul sas, fost guvernator al Transilvaniei, Samuel von Brukenthal (26 iulie 1721, Nocrich, Sibiu ).

PALATUL BRUKENTHAL DIN AVRIG | DESKREPORT by Stelian Tănase

A fost un mare colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.

1848 : Revoluționarul român bănățean Eftimie Murgu a fost eliberat din închisoarea de la Pesta.

Eftimie Murgu (1848)

În anul 1844, Eftimie Murgu a inițiat o nouă mișcare națională prin care se urmărea unirea Banatului cu Țara Românească, Moldova și Transilvania. În urma unui denunț, Murgu a fost arestat și târât într-un proces care a durat timp de trei ani.

La proces, Murgu s-a apărat cu vehemență, susținând că nu se consideră supus al acestei țări și nu va da nici o lămurire, decât dacă va fi liber, înaintea împăratului Austriei.

Condamnat la trei ani de detenție, Eftimie Murgu a fost transportat la închisoarea din Budapesta.

În timpul revoluției, datorită manifestațiilor tineretului român și maghiar din Pesta a fost eliberat din închisoare, la data de 27 martie/9 aprilie.

1850: A avut loc, pe scena Teatrului Național din Iași, premiera comediei „Coana Chirița sau Două fete și-o neneacă”, de Vasile Alecsandri.

Ciclul de comedii cunoscut sub numele Chirițele este alcătuit din patru piese: Chirița în Iași sau Două fete ș-o neneacă (1850), Chirița în provinție (1852), Cucoana Chirița în voiaj (1863), subintitulată cânticel comic și farsa de carnaval Cucoana Chirița în balon (1876).

Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher. Premiera a avut loc la Teatrul Național din Iași, cu actorul Matei Millo în rolul Chiriței

1859 – S-a născut  omul politic român Bădărăi, Iași, Alexandru Bădărău (d.27 martie 1927, Iași).

Alexandru Bădărău (1859-1927)

A deținut funcțiile de primar al municipiului Iași, și de ministru în două guvernări conservatoare. Și-a început studiile la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, dar a fost exclus pentru că a participat la mișcarea socialistă (1881).

 A continuat studiile la Paris, obținând licența în Drept și diploma de absolvire a Înaltei Școli de Științe Politice, precum și la Bruxelles, unde a obținut titlul științific de Doctor în Litere și Filozofie, fiind printre inițiatorii unui cerc socialist și ai tipăririi revistei Dacia viitoare.

În anul 1885, s-a întors în România, lucrând ca profesor de Franceză la licee din Iași și profesor suplinitor de Psihologie la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. În paralel cu activitatea didactică, a profesat și avocatura. În anul 1888, a fondat împreună cu George Panu, Partidul Democrat Radical, care va fi absorbit de către Partidul Conservator în 1897.

Membru marcant al acestui partid, a fost ales deputat de Iași și apoi primar al Iașului (1899–1901), realizând alimentarea cu apă a orașului. A fost ministru al justiției în Guvernul George Gr. Cantacuzino (2), ministru al lucrărilor publice în Guvernul Titu Maiorescu (2). A fondat ziarul Opinia, după Primul Război Mondial consacrându-se cu totul activității publicistice.

 1864: In România este aprobată legea privind interzicerea cumulului de funcţii publice.

1881: Guvernul Ion C. Brătianu (3) a demisionat

Ion C. Brătianu (1881)

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Ion C. Brătianu, care a guvernat între 11 iulie 1879–9 aprilie 1881. Practic, Ion C. Brătianu era prim ministru din 24 iulie 1876, conducând guvernele succesive 1, 2 și 3.

În acest ultim mandat, a avut loc revizuirea Constituției; s-a adoptat Legea pentru organizarea Dobrogei; canalizarea Dâmboviței; răscumpărarea căilor ferate (statul a preluat exploatarea și administrarea acestora); înființarea Direcțiunii princiare a CFR; înființarea Băncii Naționale; Proclamarea Regatului (14 martie 1881). Pentru a putea organiza și conduce festivitățile pentru încoronarea lui Carol I ca suveran al României, a lăsat, pentru o scurtă perioadă, conducerea cabinetului fratelui său, Dimitrie C. Brătianu.

1882 : S-a născut la Brăila, renumitul cântăreț de operă George Niculescu-Basu ; ( d.19 octombrie 1964).

George Niculescu-Basu (1882-1964)

Cântăreț de operă (bas), Artist al poporului, solist al Operei Române din București, autor de memorii. A cântat de tânăr în corul Catedralei Sfântul Niculae din Brăila, iar apoi a jucat în opere, operete, vodeviluri, chiar și piese dramatice cu diverse trupe particulare, în turnee. 

A cântat cu Leonard (cu care a dormit ani în șir în aceeași cameră), tenorul Achil Popescu, George Enescu (cu care a colaborat în concertele susținute în spitale pentru răniții din război).

A primit supranumele Basu pentru a fi delimitat de alți doi Niculescu din aceeași trupă. Nemulțumit de cultura vocală după ureche și lipsa studiului de specialitate, în 1919 a plecat la Milano, unde a învățat canto cu Vittorio Podesti, Carlo Ragni și Giuseppe Danza.

În același timp, în numai două luni, a interpretat 20 de spectacole cu rolul Mefistofele din opera cu același nume de Arrigo Boito, la Teatrul Carcano din Milano.

A cântat la Teatrul Reggio din Parma, la Cairo, Bologna, Arena din Milano și Lisabona, după care s-a întors în țară, solist al Operei Române din București. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I-a.

1894: S-a născut la București, marele scriitor, romancier și dramaturg român Camil Petrescu (d.14 mai 1957).

Camil Petrescu (1894-1957)

Din 1913 a urmat cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București, absolvită cu calificativul Magna cum laude, în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P. Negulescu. A debutat în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi. Debutul editorial a fost cu volumul Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În 1916, a fost mobilizat și a plecat pe front ca ofițer în Primul Război Mondial,fiind rănit în timpul unui bombardament german.

Și-a pierdut auzul la o ureche, iar infirmitatea l-a marcat întreaga viață. Experiența trăită în război se regăsește în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). Încă din anul 1920 a participat la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă a publicat primele poezii.

Furtunosul gazetar de stânga, N.D. Cocea i-a servit ca prototip pentru viitorul său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust. În 1933 a publicat cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust.

În 1939 a fost numit directorul Teatrului Național din București, unde a funcționat doar 10 luni. A fost Doctor în Filozofie și membru titular din 1948 al Academiei Române.

1917: Partidul Național Moldovenesc din Basarabia și-a publicat programul politic în ziarul Cuvânt moldovenesc.

În contextul libertăților politice instaurate de revoluția rusă din februarie 1917, în Basarabia a câștigat teren ideea autodeterminării, potrivit căreia popoarele erau libere să-și hotărască soarta. Lupta pentru autodeterminarea Basarabiei era condusă de Partidul Național Moldovenesc, constituit la începutul lunii aprilie 1917, la Chișinău.

Programul formula principalele revendicări politice, sociale și culturale ale mișcării de eliberare națională: dobândirea celei mai largi autonomii administrative, judecătorești, bisericești, școlare și economice a Basarabiei; convocarea Dietei provinciale (Sfatul Țării), potrivit obiceiurilor vechi și nevoilor de acum ale țării; introducerea în școlile de toate treptele a învățământului în limba națională a poporului; autonomia bisericii în frunte cu un ierarh din partea locului; satisfacerea serviciului militar pe teritoriul Basarabiei; oprirea colonizării (adică interzicerea așezării străinilor pe pământul Basarabiei), împroprietărirea țăranilor etc.

1918: Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România.

Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte compnentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918 (stil vechi)

Foto: Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii  (succesoarea guberniei Basarabia,fostă parte componentă a Principatului Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918.

La 9 aprilie 1918 stil nou (27 martie 1918, stil vechi), în prezenţa prim-ministrului României Al. Marghiloman, Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România. Unirea cu România a fost aprobată cu o largă majoritate de voturi: 86 pentru, 3 contra, 36 abţineri, 13 absenţi.

După votare, prim-ministrul român Marghiloman vine cu o declaraţie în care afirmă: „În numele poporului român şi al Regelui său Majestatea Sa Ferdinand I, iau act de hotărîrea Sfatului Ţării şi proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una şi indivizibilă„.

În Actul Unirii se menţiona: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu Mama sa, România„. Actul cuprindea şi 11 condiţii.

În aceeași zi, doi reprezentanți ai Basarabiei au intrat în Guvernul României.

Detalii… Actul Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti cu România,   Sfatul Ţării 1917-1918,   Republica Democratică Moldovenească.

1924: S-a născut la Vețel, Hunedoara, scriitorul român Francisc Munteanu, regizor și scenarist de film; (d.13.04.1993, la București).

În anii războiului a lucrat în Arad pentru a-și câștiga existența ca muncitor, ucenic la un pictor, lăcătuș. În 1943 era elev torpilor pe un submarin in Oceanul Atlantic. După război a început să scrie,proză scurtă în reviste arădene. Fiind prieten cu Titus Popovici au strâns împreună povestirile și schitele într-un volum din 1951, numit Mecanicul și alți oameni de azi. A plecat la București și în 1950 a debutat în teatru cu piesa Sabotaj, pe scena Teatrului Național.

A scris, nuvele: LențaCiocârliaHotel TristețeCerul începe la etajul trei, romane: A venit un omBarajulDacă toți copacii ar fi la felDincolo de ziduriPatru zile fierbințiProfesorul de muzicăScrisori din Calea LacteeSonata in re majorStrada semaforuluiStatuile nu râd niciodată, etc. Din filmele regizate: Soldați fără uniformăCerul n-are gratiiLa patru pași de infinitDincolo de barierăCerul începe la etajul IIITunelulCântecele măriiPistruiatulMelodii, melodiiDetașamentul ‘Concordia’Un petic de cerDuminică în familie, pentru multe dintre acestea scriind si scenariul.

1930: S-a născut la Recaș-Timiș, mezzosoprana română  Martha Bugariu- Kessler ;(d. 8 ianuarie 2000, București).

Martha Kessler (1930-2000)

A fost căsătorită cu muzicianul, scriitorul și medicul Klaus Kessler, care a încurajat-o și susținut-o la debutul în carieră sa de cântăreață, care a durat din 1950 până în 1980.

Datorită lui, artista a debutat în 1950 la Catedrala Evanghelică din Sibiu cu Missa în si minor (BWV 232) de Johann Sebastian Bach. Ulterior, a făcut parte din cvartetul vocal al Filarmonicii „George Enescu” din București, unde a cântat timp de 30 de ani.

A susținut spectacole în toată Europa, în Uniunea Sovietică și în Israel.

A realizat un concert care a ilustrat cântecul popoarelor pe stiluri și epoci, și a cutreierat lumea cu acest spectacol, fiind primită cu respectul datorat marilor artiști.

1931: A încetat din viață prozatorul și inginerul român Nestor Urechia (n.1 mai 1866, București), fiul istoricului și scriitorului V.A. Urechia.

A fost membru al Mișcării cercetășești din România și autorul unor cărți pentru copii și a unor monografii turistice.

1933: Regele Carol al II-lea a promulgat Legea privind transformarea Secției de Științe Agricole a Universității din Iași în Facultatea de Științe Agricole la Chișinău.

Facultatea de Ştiinţe Agricole Chișinău (1933)

1937: Consiliul de Coroană a decis excluderea Principelui Nicolae din familia regală.

Principele Nicolae (1937)

Principele Nicolae al României a fost cel de-al doilea fiu al regelui Ferdinand I și al reginei Maria. A jucat un rol politic activ între anii 1927–1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență

Principele Nicolae a fost un aprig susținător al reîntoarcerii în țară a fratelui său mai mare, contribuind la actul restaurației din 8 iunie 1930, ceea ce i-a permis să se dedice pasiunilor sale.

În 28 octombrie 1931, Principele Nicolae s-a căsătorit în secret cu Ioana Dumitrescu-Doletti, o femeie de statut social necorespunzător (divorțată), mariaj anulat la 7 decembrie, același an, de către Tribunalul Ilfov.

Între 1932–1935, principele s-a apropiat de Garda de Fier, finanțând-o, cu scopul de a-și legitima căsătoria, lucru care a atras mânia lui Carol al II-lea.

1939: S-a născut actriţa Anda Caropol.

Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București promoția 1960, la clasa profesorului A. Pop. Marțian, asistent Cornel Todea, a fost colegă de an cu marii actori Stela Popescu, Sebastian Papaiani, Rodica Popescu Bitănescu  ș.a

De peste cinzeci de ani este actriță a Teatrului Nottara din București.

În film a debutat  în 1962 cu un rol în  drama lui Francisc Munteanu ” Cerul n-are gratii „, si  șapte apariții în filme de succes dar interpretând roluri secundare.

A fost căsătorită cu renumitul actor Ion Marinescu după divortul acestuia de colega ei, Oana Diamandi și până la moartea lui din 1998.

Sărbătorită în fiecare an de colegii de teatru și presă,  Anda Caropol declară de fiecare data : „Noul an care vine în viața mea, îl privesc cu seninătate…Pentru anul ce urmează îmi doresc ca Dumnezeu să mă ferească de toate bolile de pe lume, mai puțin de aceasta boala incurabilă care este teatrul.”  

1947: S-a născut Horia Alexandrescu, jurnalist, director-fondator al cotidienelor „Independent” (2005), Cronica Română (1993-2001), „Curierul naţional” (1990-1993).

Horia Alexandrescu împlineşte 72 de ani. Jurnalistul a realizat emisiunea  “Cafeneaua politică”, difuzată pentru prima dată în 2004, la TVR

Ca scriitor și membru al Uniunii Scriitorilor din România, a publicat peste 15  volume de publicistică.

1961: A decedat Alexandru Kiriţescu, dramaturg şi traducător român interbelic, care face parte din aceeași generație cu Victor Eftimiu și Mihail Sorbul.

A fost frate cu scriitorul de spectacole de revistă Nicolae Kirițescu.

Alexandru Kiritescu - Gaitele, Nunta din Perugia - Cumpără

A scris comedii satirice („Gaiţele sau Cuibul de viespi”, „Dictatorul”), evocări istorice („Nunta din Perugia”, „Borgia”, „Michelangelo”), remarcabile prin conflictul incisiv, varietatea tipologică şi valoarea observaţiei sociale şi psihologice (n.28.03.1888).

1964: Intră în vigoare Decretul nr. 176/9 aprilie 1964 de grațiere și amnistie.

Nefiind publicate în Buletinul Oficial al RPR, textele Decretelor nr. 767/1963, 176/1964 și 411/1964 au rămas necunoscute.

1964: A încetat din viață poetul și publicistul român Mihu Dragomir (Mihail G. Dragomirescu); (n. 24 aprilie 1919, Brăila ).

S-a afirmat și ca autor de literatură științifică-fantastică și ca traducător.

În 1952 este publicat volumul „Stelele păcii” pentru care va primi Premiul de Stat clasa a III-a iar în 1955 la editura E.S.P.L.A vede lumina tiparului „Pe struna fulgerelor”, care conține poemul „Războiul” premiat cu Premiul de Stat clasa a II-a.

A fost șeful Secției de Poezie al revistei Viața Românească dar a fost exclus din PCR  pentru „activitate fascistă și antisovietică”.

1970: A fost inaugurat Aeroportul Internațional Bucuresti – Otopeni (din mai 2004 se numeste Aeroportul Internaţional Henri Coandă) (foto).

1974: A fost inaugurat stadionul de fotbal Steaua din Bucuresti.,cu ocazia meciului amical cu echipa sârbă OFK Belgrad (rezultat 2-2).

Capacitatea oficială a stadionului a fost inițial de 32.000 locuri.

Stadionul a fost renovat în 1996 și demolat în 2018.

1996: Politicianul Traian Băsescu și-a anunțat demisia din calitatea de deputat.

Traian Băsescu, declarații alarmante despre un potențial război. Ce șanse  are România în fața Iranului - IMPACT

Într-o declarație citită în plenul Camerei, Băsescu și-a motivat gestul prin dorința de a se pune la dispoziția justiției.

1998: La Chişinău s-a  dezvelit o statuie a lui Mihai Eminescu, în faţa Universităţii.

Iniţiativa a aparţinut Uniunii „Vatra Românească” şi „Ligii pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni”.

2015: A decedat solistul vocal, compozitorul şi orchestratorul roman Constantin Draghici ; (n.19 ianuarie 1932 în Bucureşti).

A debutat in 1961 la televiziune cu piesa Nu eşti de vină tu de Enrico Fanciotti. Piesa va fi înregistrată pe un disc împreună cu o altă melodie intitulată Gelozia.

Constantin Drăghici - A căzut o frunză-n calea ta (Cerbul de Aur 1968) -  YouTube

A fost o prezenţă constantă a emisiunilor realizate de Valeriu Lazarov şi Alexandru Bocăneţ. În 1962 obţine Medalia de Bronz la Festivalul Tineretului de la Helsinki cu melodii compuse de Nicolae Kirculescu şi Henri Mălineanu.

În 1967 obţine premiul al III-lea la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară Mamaia cu compoziţia proprie N-ar trebui. Alături de Teatrul Constantin Tănase face turnee în Franţa, Germania, Italia, Rusia, Polonia, Bulgaria. Înregistrează pentru case de discuri din Germania (Amiga, Show, BASF). Participă la inaugurarea canalului german de televiziune în culori.

Alături de teatrul Ion Vasilescu face turnee în Israel. Îşi petrece o bună perioadă din viaţă în SUA.

În 1982, în urma unui contract la Town Hall, New York, i se oferă un angajament pentru încă un an. Cântă în programe de night club, musicaluri.
În Los Angeles colaborează cu Margareta Pâslaru şi cu formaţia lui Radu Goldiş. iar în 1990 se întoarce în ţară şi susţine recital la Festivalul Mamaia.

În perioada 1992-1995 se stabileşte în Germania şi apoi revine în România.

2019: Are loc Ceremonia de deschidere a Campionatelor Europene de Lupte de la București, după 40 de ani de la ultima ediție acestor campionate care a fost găzduită de România.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/04/09/o-istorie-a-zilei-de-9-aprilie-video-4/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Eupsihie

Sfantul Mucenic Eupsihie

 Eupsihie s-a născut intr-o familie de nobili crestini fiind crescut de mic in dragostea de Dumnezeu si de semeni.  In timpul domniei lui Iulian Apostatul, pe cand intaistatator al Bisericii din Cezareea era Sfantul Vasile cel Mare, Eupsihie avea sa se casatoreasca cu o tanara nobila.

Insa,  chiar  în timpul  cununiei, un cortegiu format din pagani ce  aduceau jertfe zeitei Fortuna, a trecut prin apropiere. Eupsihie impreuna cu alti crestini, care erau de fata, au intrat templul catre care se indrepta cortegiul,  unde au daramat statuile, aducand mari stricaciuni templului.

Imparatul Iulian Apostatutl auzind de acest eveniment a poruncit ca vinovatii sa fie decapitati, ca multi crestini sa fie recrutati in armata, si ca toti sa plateasca tributuri exorbitante fata de imparatie.

De asemena, acesta a mai dispus reconstruirea imediata a templului pe cheltuiala tuturor crestinilor.

Eupsihie fiind prins de persecutori a fost mai intai legat de un copac si torturat cu salbaticie, iar mai tarziu decapitat. Sfantul Mucenic Eupsihie a trecut la Domnului ân anul 362.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  4. ro.wikipedia.org.
  5. mediafax.ro;
  6. Istoria md.;
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro;
  9. Cinemagia.ro.

09/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

UN CONFLICT ÎNTRE RUSIA ȘI UCRAINA PARE DIN CE ÎN CE MAI GREU DE EVITAT

Iminent conflict Rusia-Ucraina: “La începutul lunii mai, totul va fi pregătit”

Un război între Rusia și Ucraina devine tot mai greu de evitat. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a decis să mobilizeze trupe la graniță.

Ca de obicei, conflictul e însoțit de ample eforturi propagandistice și dezinformative. Moscova dezminte că armata rusă amenință Ucraina. Or, această amenințare e incontestabilă. Se vede clar nu doar din avion, ci și din sateliți.

Au zărit-o și deslușit-o până și americanii administrației Biden, parcă mai preocupată de pandemie, de criza refugiaților de la frontiera meridională americană și de împăcarea cât mai rapidă cu aliații Rusiei de la Teheran, decât cu rezolvarea marilor probleme ale globului. Iar Rusia afirmă că ar face doar ”exerciții”. 

Totuși, americanii știu ce înseamnă ”aceste exerciții”. Washingtonul relevă, ca atare, aparent credibil, că Moscova încearcă să intimideze Kievul. Reacția altor lideri occidentali, de la premierul britanic Boris Johnson și secretarul general al NATO, Stoltenberg, la oficialii UE gen Josep Borrell e cvasiidentică.

Toată lumea își exprimă solidaritatea cu victima încercării de intimidare și solicită politicos explicații făptașului. Dar nimeni nu mișcă un deget.   

Kremlinul susține că trupele mobilizate în apropierea frontierei cu Ucraina nu reprezintă nicio amenințare, însă experții în securitate spun că un nou conflict ar putea fi declanșat chiar în mai puțin de o lună.

Rusia ar putea intra în război cu Ucraina

„Se va întâmpla sau nu? Vom ve­dea. Cei din Occident nu ştiu ce să facă în această privinţă“. Aşa rezuma situa­ţia recentă ex­pertul rus în securitate, Pavel Felgenhauer, scrie EUObserver, reluat de Mediafax și Digi24.

Când ziarul rusesc Rosbalt l-a întrebat de ce ar dori Kremlinul să înceapă un război, acesta a răspuns:

„Puneţi această întrebare unui psihanalist. Lucrurile se întâmplă deja. Război într-o lună, la începutul lunii mai, totul va fi pregătit“, a declarat Felgenhauer.

Comentariile acestuia vin după ce Putin a început dintr-o dată să strângă trupe la graniţa ucraineană săptămâna trecută. Manevrele vin pe fondul unei creşteri a violenţelor în estul Ucrainei, creând pretexte pentru intervenţie. Acestea au stârnit de asemenea semnale de alarmă în Bruxelles.

Europa este amenințată

„Mă tem că ceva rău este pe cale să se întâmple“, a adăugat un diplomat UE.

Kremlinul nu a vorbit prea mult despre motivele din spatele acestei mobilizări.

„Pentru mine, tăcerea Rusiei este destul de înfricoşătoare şi elocventă“, a declarat un ofiţer de securitate dintr-o ţară parteneră a NATO.

Potrivit ambasadorului ucrai­nean la UE, Mykola Tochytskyi, ceea ce Putin îşi doreşte cu adevărat este să recucerească Ucraina.

UE a impus sancţiuni împotriva unui număr însemnat de oficiali ruşi, restricţionând în acelaşi timp afacerile cu bănci şi firme de energie din Rusia.

Însă ultimele sancţiuni europene legate de Navalnîi par neînsemnate în raport cu ameninţarea cu război a Rusiei, a declarat Kostiantyn Yelisieiev, fost consilier prezidenţial ucrainean, pentru EUObserver.

O ameninţare cu blocarea gazoductului Nord Stream 2 sau a accesului la sistemul de plăţi Swif l-ar face pe Putin să se gândească de două ori, potrivit lui Yeilisieiev.

La rândul său,https://www.dw.com/ro scrie:

”Chiar dacă Rusia crede că s-ar putea bizui, parțial, pe strategica ei alianță cu China comunistă, cu Iranul și cu Turcia, vestul continuă, în ciuda sancțiunilor apusene, să fie enorm de important pentru Moscova”. 

Cele mai puternice contra-măsuri ar fi ca UE să ofere poporului ucrainean „o perspectivă de integrare“ şi ca NATO să îmbrăţişeze Ucraina cu un plan de acţiune pentru integrare, a declarat Eliseev, care conduce acum New Solutions Centre, un think-tank din Kiev.

09/04/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: