CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 29 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 29 martie în istoria noastră

1599: Cardinalul Andrei Bathory (n. 1566 – d. 3 noiembrie 1599, Sândominic), a devenit principe al Transilvaniei.

A fost din 1589 arhiepiscop de Varmia, apoi, în anul 1599, principe al Transilvaniei și suzeran al Țării Românești.

Sigismund Bathory (1572–1613) a domnit peste Transilvania de patru ori și a abdicat de la tron de trei ori, în iunie 1594, în martie 1598 și în 29 martie 1599, în favoarea vărului său Andrei Báthory.  „Nu trecură însă alte câteva luni și Sigismund, dovedind încă odată cât era de schimbăcios și de ușuratec [bine spunea despre el Mihai Viteazul că „nu știe nici ce face, nici ce vrea”] părăsi pentru a două oară tronul, făcând sa fie ales, în locu-i, vărul său cardinalul Andrei Bathory” (Constantin N. Giurescu, Istoria Românilor).

Andrei Bathory, principe al Transilvaniei şi suzeran al Munteniei (1599)

Andrei Bathory

La  16 octombrie in satul Şelimbar  din Transilvania, Andrei Bathory s-a confruntat cu  armata lui Mihai Viteazul, fiind infrânt.

Andrei Bathory a incercat să scape cu fuga, dar fost prins de secuii aliaţi cu Mihai Viteazul şi decapitat în coliba unui tăietor de lemne.

Capul său avea sa fie adus lui Mihai în prezenta  sotiei sale, doamna Stanca,  care se spune ca a exclamat  „săracul popă, săracul popă !”.

În imagine: Predarea capului lui Andrei Bathory lui Mihai Viteazul.

La 1 noiembrie 1599, Mihai a patruns în Alba Iulia, asemenea unui mare invingător, iar în curând, acesta avea să unească și Moldova cu Muntenia și Transilvania.

1677: Scaunul mitropolitan al Modovei a fost mutat oficial de la Suceava la Iași.

La solicitarea turcilor, care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Iași. Scaunul mitropolitan a rămas încă un veac în vechea capitală. Printr-un hrisov din 29 martie 1677, domnitorul Antonie Ruset (1675–1678) a hotărât mutarea reședinței Mitropoliei Moldovei de la Suceava la Iași, întrucât, potrivit practicii bizantine, scaunul mitropolitan sau patriarhal trebuie să fie în aceeași localitate cu administrația domnească. Domnitorul a construit chilii încăpătoare în jurul Bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iași, în care s-a mutat mitropolitul Dosoftei Bărilă (1671–1674, 1675–1686), unul dintre cei mai mari cărturari români ai vremii.

1815: S-a născut Costache Caragiale, dramaturg și actor român, primul director al Teatrului Național din Craiova (d.13 februarie 1877).

Era unchiul marelui dramaturg Ion Luca Caragiale, frate cu Luca (actor si conducator al teatrului de vodevil) si cu Iorgu Caragiale (tatal marelui dramaturg I.L. Caragiale).

S-a întâmplat în 13 februarie 1877 - Jurnal Spiritual

A studiat la Scoala Domnita Balasa si la Scoala de declamatiune a Filarmonicii, unde s-a înscris în 1835.
A debutat în teatru cu rolul Întâiul american din Alzira de Voltaire, pe scena teatrului Manolo.
În anul 1838, în urma închiderii Societatii Filarmonice, pleaca la Botosani pentru a organiza o stagiune teatrala în limba ţării, iar în 1839 pune bazele trupei nationale din Iaşi. Revine la Bucureşti, unde înfiinţează Teatrul de diletanţi (1844).

Dupa Revolutia din 1848, prigoniti pentru ideile lor, Costache Caragiale si Costache Mihaileanu vin la Craiova unde organizeaza prima trupa profesionista de teatru. Teatrul National va fi inaugurat la 29 iunie 1850.

În prima stagiune teatrala se prezinta: Duelurile de Costache Caragiale, Piatra din casa de V. Alecsandri si Moartea lui Mihai Bravul de C. Halepliu.
În anul 1851 obtine conducerea trupei Teatrului National din Bucuresti, iar în anul urmator inaugureaza noua cladire a teatrului.

În anul 1855, este îndepartat de la conducerea Teatrului National din Bucuresti, în favoarea vesnicului sau rival, Matei Millo. Se retrage din teatru si devine judecator de pace.

Este solicitat de C.A. Rosetti la Teatrul cel Mare ca profesor de declamatiune.
Aici va interpreta, ocazional, diferite roluri în spectacole de binefacere silit de conditiile materiale precare în care traia.

În anul 1866 apare pentru ultima oara în piesa Doamana Ruxandra de B.P. Hasdeu.
Îsi traieste ultimii ani într-o casa modesta de pe strada Brezoianu, în mizerie si împovarat de o familie numeroasa (G.Franga în Teatrul, nr.2, februarie 1957, p.111-112).

1821: Domnitorul Mihai Şuţu anunţă hotărîrea sa de a părăsi temporar Moldova şi instituie o căimăcănie care sa asigure conducerea treburilor tarii.
Mihail Suțu (Soutzo) sau Mihail Suțu al II-lea s-a nascut in 1784 Constantinopol – si a decedat la 12 iunie 1864 in Atena, Grecia . A fost domnitor al Moldovei in perioada 12/24 iunie 1819 (data firmanului de numire) – si 29martie/10 aprilie 1821.

 Mihai Șutu - 1821

Era nepotul de fiu al lui Mihai “Draco” Suțu din familia de greci Soutzos. A fost Dragoman al Porții (1815 – 1819) si a fost numit a fost numit domnitor în locul lui Scarlat Callimachi.

A favorizat intrarea în Moldova a lui Alexandru Ipsilanti Eteristul, liderul miscarii de eliberare a grecilor, în februarie 1821, apoi fuge în Basarabia, de unde pleacă în Austria, unde Metternich îl arestează, fiind reținut la Brunn (Brno) si inchis timp de 4 ani la Göritz.

Intors in Grecia, a fost reprezentantul acesteia la Sankt Petersburg, Stockholm, Copenhaga, Londra și Paris.

 1828: Se deschide la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, în Principatul  Moldova, Şcoala normală şi gimnaziul, unde studiile se făceau în limba română.

1830 (perioada 29 martie – 8 octombrie): Conform Tratatului de pace ruso-turc de la Adrianopol, au început lucrările Comisiei pentru delimitarea granițelor dunărene dintre Principatele române și Imperiul otoman.

Comisia era formată din delegaţii Moldovei, Ţării Româneşti, Rusiei şi Imperiului Otoman. 

Comisia de delimitare a granițelor - 1830

Fostele raiale Brăila, Giurgiu, Turnu, împreună cu 30 de insule din Dunăre au fost efectiv reîncorporate Țării Românești,iar lacul Brateş, Moldovei.

1848: Domnitorul  Moldovei, Mihail Sturdza, a refuzat să accepte din cele 35 de puncte ale Petiţiei-program din 27.III.1848, înaintate de revoluționari, pe cele referitoare la dizolvarea Adunării Obşteşti şi înfiinţarea Gărzii cetăţeneşti.

Cu toate că memoriul nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și cultural, în spiritul Regulamentului Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mișcării.

În seara aceleiaşi zile, domnitorul înăbuşea mişcarea revoluţionară cu forţa armată, operând numeroase arestări.Alexandru Ioan Cuza, Lascăr Rosetti, Răducanu Rosetti, Mitică Rosetti, Grigore Romalo, Manolache Costache Epureanu, Alexandru Moruzi, Zaharia Moldovanu, Alexandru Miclescu, Nicolae Catargiu, Vasile Canta și Dimitrie Filipescu au fost trimiși sub stare de arest la Galați, pentru a fi exilați în Turcia. Șase dintre cei 13 arestați au reușit să scape de sub pază la Brăila, de unde au trecut în Transilvania aflată sub stăpânire austriacă.

1857 : S-a născut la București, actorul român  Grigore Manolescu, unul dintre marii artiști ai teatrului românesc de la sfârșitul veacului al 19-lea, rămas celebru, între altele, ca primul Hamlet român; ( d.14 iulie 1892, Paris).

Grigore Manolescu (1857-1892)

Făcea parte dintr-o familie de boieri, descendenți ai familiei Bolintineanu, la 14 ani a fost izgonit de tatăl său din casa părintească, după ce a hotărât să aleagă cariera actoricească. Elev al lui Ștefan Vellescu la Conservatorul de muzică și declamație din București, a jucat de la 16 ani alături de Matei Millo. 

A debutat în comedia Poetul romantic pe scena Sălii Dacia, în fostul Han al lui Manuc. După absolvire, a jucat pe scena teatrului din Iași, apoi a Societății dramatice din București. În 1879 a plecat la Paris, ca bursier, împreună cu partenera sa de scenă și viitoarea soție, Aristizza Romanescu.

S-a perfecționat cu profesorul Arsène Louis Delaunay și cu vedete ale Comediei Franceze, ca Jean Mounet-Sully, Sarah Bernhardt și Edmond Got. Din 1880 a jucat la Teatrul Național din București, unde, din 1882 a devenit director de scenă. A jucat din nou la Iași, a plecat în primul turneu la Viena al trupei Teatrului Național din București, jucând în Hamlet și Romeo și Julieta pe scena Karltheater-ului.

Originalitatea interpretării sale, ajutată de un fizic avantajos, i-au permis realizarea de roluri variate în piese din repertoriul clasic național și universal: Despot Vodă și Ovidiu de Vasile Alecsandri, Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, Năpasta și O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Don Carlos de Friedrich Schiller, Ruy Blas de Victor Hugo, Discipolul diavolului de George Bernard Shaw, Romeo și Julieta și Hamlet de Shakespeare.

 

1878:  S-a născut la Barlad, poeta Elena Paximade. A compus mai ales poezie pentru copii semnând cu pseudonimul Elena Farago; (d. 4 ianuarie 1954, Craiova).

În 1895 se stabileşte  la București, unde se  angajeaza ca guvernantă în familia lui Ion Luca Caragiale.

Aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma, iar in 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.

În anul 1906  a publicat  primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga.

Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească, a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. 

Elena Farago a fost  distinsă de Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Șoaptele amurgului, Din traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920.

În 1921 a fost numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani. 

În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară „Năzuința”, la care au colaborat: Simion Mehedinți, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu.

De asemenea a patronat și revista educativă pentru copii și tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).

1879: S-a înființat Academia Română

Înființarea Academiei Române (1879)

Carol I „prin grația lui Dumnezeu și voința națională, domn al românilor”, a promulgat, prin Decretul nr. 749/29 martie 1879, Legea prin care Societatea Academică Română, a fost decretată instituție națională cu numele de Academia Română, funcționând ca for al moralității și independenței științifice.

A fost fondată la 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la 1 august 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879, Academia Română. Conform celor șase articole ale Legii, Academia Română, având reședința în Capitala României, avea rolul principal de cultivare a limbii și literaturii române: „cultura limbii și a istoriei naționale, a literelor, a științelor și a frumoaselor arte”; stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. „Academia Română este și rămâne persoană morală și independentă în lucrările sale de orice naturăˮ, se organizează pe baza propriilor regulamente și își administrează averea prezentă și viitoare.

Statul se obliga să facă o dotațiune fixă anuală de 30.000 lei „care se va înscrie în bugetul Statuluiˮ; din această sumă, o partea va fi „purureaˮ afectată de Academia Română pentru acordarea a două premii de cel puțin 5000 de lei fiecare, premiul „Gheorghe Lazăr” pentru merite în domeniul științelor și premiul „Ion Heliade Rădulescu” pentru merite în domeniul literar.

De asemenea, prin articolul 5 era prevăzut ca Academia Română să primească din partea Statului un loc pentru construirea unui edificiu al său; Academia întreținea relația cu Guvernul prin Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice.

Academia Română

Până în 1890, când a fost dat în folosință imobilul din Calea Victoriei nr. 135 (foto sus), Academia a fost găzduită în câteva camere în Palatul Universității.

În aceeași zi, membrii Academiei au fost primiți la Palatul Cotroceni de către domnitorul Carol I.

În cadrul audienței la palatul Cotroceni a membrilor academicieni, conduși de președintele Ion Ghica, domnitorul a spus: „Sunt mândru că sub Domnia Mea s-a fondat Societatea care azi devine Academia Română. Primesc cu o vie satisfacție a fi Președintele Onorar al acestui doct Corp, precum am fost fericit de a fi, chiar de la fundarea ei, Președintele Societății Academice”.

Din inițiativa și pe cheltuiala sa, Academia Română a început publicarea lucrării lui Hașdeu, Etymologicum Magnum Romaniae.

Cele mai reprezentative lucrări academice sunt Dicționarul limbii româneDicționarul explicativ al limbii româneDicționarul general al literaturii româneMicul dicționar academic și Tratatul de istoria românilor.

1881: La Teatrul Național din București, a  avut loc premiera  piesei lui Vasile Alecsandri, „Sânziana şi Pepelea”, „feerie naţională”.

Vasile-ALECSANDRI | Zâmbetul Soarelui

  1889: În România, se formează în urma demisiei guvernului junimist condus de Theodor Rosetti, un guvern conservator Lascăr Catargiu (3).

Lascăr Catargiu - 1889

Consiliu de miniștri al Partidului Liberal-Conservator, prezidat de Lascăr Catargiu, care a guvernat în perioada 29 martie 1889–3 noiembrie 1889.

Diferendele politice din interiorul arcului guvernamental au blocat activitatea Guvernului junimist Theodor Rosetti (2), care a fost silit să demisioneze.

În timpul mandatului Guvernului Lascăr Catargiu (3) s-a înființat Școala Superioară de Război.

Conflictele politice dintre grupările conservatoare au accentuat criza guvernamentală.

1903: Intră în vigoare Legea băncilor populare sătești și a Casei lor centrale.

Prima lege a cooperației a apărut la 28 martie 1903 și a fost publicată în Monitorul Oficial din 29 martie. Prin această lege s-a creat prima instituție centrală cooperatistă, numită Casa Centrală a Băncilor Populare instituție cu funcții multiple, organizată inițial numai pentru băncile populare, care a influențat apariția a noi forme de asociație cooperativă.

Concret, în acest moment, s-a produs apropierea între cooperativele de credit și cele de meseriași; în contextul în care și sistemul bancar era limitat (capitalul, în proporție ridicată, străin, dobânzile, la nivel cămătăresc și alte inconveniente), cele două forme de cooperative s-au sprijinit, cele de credit oferind surse financiare mai accesibile producătorilor. Au apărut și alte tipuri de cooperative (obști de arendare, obști de cumpărare, cooperative forestiere, cooperative de producție diversă, cooperative de consum, etc.). Prin modificările ulterioare, și-a extins aria asupra tuturor categoriilor de organizații cooperatiste.

1908: S-a născut poetul român Virgil Carianopol; (d.6 aprilie 1984).

poetul Virgil Carianopol

După ce a urmat primii ani de școală la Caracal (1916-1922), s-a înscris la o școală militară de artificieri din București (1924-1930). Între 1934 și 1938 a audiat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. A lucrat ca salariat civil în diferite servicii ale armatei.

Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică la Aiud și Periprava.

Virgil Carianopol a colaborat la revista „Viața literară”, condusă de George Murnu, revistă la care colabora masiv și Radu Gyr, sub pseudonimul Tartacot.

A fost afiliat la un moment dat grupului avangardist de la ”unu”, apoi s-a reprofilat după 1936 pe tradiționalism, iar versurile sale postbelice au fost fie etichetate oarecum ”neoclasice”.

În plus, a mai fost afiliat și imagismului, din descendența lui Ilarie Voronca sau a lui Serghei Esenin

Opera sa include versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil), lirică neoclasică, tradiționalistă (Flori de spini, Elegii și elegii) și care exaltă sentimentul național (Ștergar Românesc), precum și memorialistică (Scriitori care au devenit amintiri).

1910: La Viena se semnează Convenţia de comerţ româno-daneză, care va intra în vigoare la 21 iunie 1910.

1912: S-a născut la Arad,matematicianul român Caius Iacob,om politic țărănist,  fost membru al Academiei Române şi al Societăţii Matematice Franceze; (d.6 februarie 1992, București).

Caius Iacob (1912-1992)

Și-a făcut studiile universitare la Facultatea de Matematică a Universității din București (1928–1931), devenind licențiat la 19 ani; a susținut doctoratul la Facultatea de Științe a Universității din Paris, cu teza Sur la determination des fonctions harmoniques conjuguees par certaines conditions aux limites. Applications a l’hydrodynamique sub conducerea profesorului Henri Villat. Și-a dedicat viața învățământului superior și cercetării științifice, parcurgând toate treptele universitare, începând cu cea de asistent la Școala Politehnică din Timișoara și terminând cu cea de profesor la Facultatea de Matematică a Universității București.

A adus contribuții în domeniile mecanicii fluidelor și analizei matematice, preocupându-se în special de mișcările plane ale fluidelor incompresibile, de mișcările la mari viteze subsonice și supersonice, de soluțiile aproximative în dinamica gazelor, precum și de problema de limită din teoria potențialului. În 1940 a primit Premiul pentru mecanică „Henri de Parville” al Academiei de Științe din Paris.

A fost președintele Secției Matematice a Academiei Române începând din 1980 și până la sfârșitul vieții sale. La inițiativa sa, în 1991 a fost înființat Institutul de Matematică Aplicată al Academiei Române, care în anul 2001 a fuzionat cu Centrul de Statistică Matematică al Academiei Române, devenind actualul Institut de Statistică Matematică și Matematică Aplicată „Gh. Mihoc – Caius Iacob”. Opere principale: Introducere matematic.

1923: A intrat în vigoare Constituțiunea României.

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Promulgată prin decret regal la 28 martie 1923, a fost una dintre cele mai avansate și democratice constituții din Europa acelui timp.

Art. 7 din noua Constituție acorda din oficiu cetățenie deplină tuturor evreilor aflați pe teritoriul României, precizând că : „Deosebirea de credințe religioase și confesiuni, de origina etnică și de limbă, nu constitue în România o piedică spre a dobândi drepturile civile și politice și a le exercita. Numai naturalizarea aseamănă pe străin cu Românul pentru exercitarea drepturilor politice”.

 Liga Apărării Național-Creștine s-a împotrivit acestei măsuri și a îndemnat studențimea la manifestări de protest. Au avut loc ciocniri cu poliția.

În aceste mișcări studențești un rol important l-a avut Corneliu Zelea Codreanu, pe atunci membru LANC, ulterior fondator al Mișcării Legionare.

1926: S-a înființat la București, Institutul de Studii Bizantine , cu scopul de a contribui la dezvoltarea cercetărilor privind istoria civilizaţiei bizantine şi a influenţei ei asupra istoriei României.

FOTO-VIDEO] IN MEMORIAM: Nicolae Iorga-80 de ani de la asasinarea  „Apostolului Neamului”! | Radio România Reșița

Nicolae Iorga, recunoscut azi în lume ca unul dintre cei mai de seamă bizantiniști, a ținut în București primul Congres Internațional al Studiilor Bizantine, la care au luat parte cei mai importanți experți în domeniu.

Rodnicele interferențe culturale româno-grecești au influențat înființarea de către străluciții noștri savanți N. Iorga, V. Pârvan și Gh. Murgoci a Institutului pentru Studiul Europei Sud-Orientale, a Institutului de Studii Bizantine și a Institutului de Studii și Cercetări Balcanice.

1927: A încetat din viață la Cluj, juristul român Iuliu Coroianu , autorul textului Memorandumului, frate al Clarei Maniu; (n.1847, Craidorolț, Satu Mare).

Iuliu Coroianu (1847-1927) – Virtual Museum Of The Union

Afost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia , care a votat Marea Unire la 1 decembrie 1918.

1929: A murit Elena Caragiani-Stoenescu, prima femeie din România care a obţinut brevetul internaţional de pilotaj (eliberat la 22 ianuarie 1914 de către Federaţia Aeronautică Internaţională).

Este consemnată  în analele presei mondiale, drept primul corespondent de război care şi-a realizat reportajele din avion.

Elena Caragiani-Stoienescu (n. 13 mai, 1887, Tecuci), a fost prima femeie aviator din România şi unul dintre primele 10 din lume. A fost şi unul dintre deschizătorii de drumuri în  aviaţia sanitară din România.

În anul 1913 și-a luat licența în drept, devenind una dintre primele femei din România licențiată în științe juridice.

Elena, prima noastră aviatoare |

Primul său zbor l-a efectuat în anul 1912 cu un avion Wright adus special în țară pentru școlarizarea piloților, însoțită de profesorul său de echitație și de cel care a sprijinit-o permanent, cumnatul său, Andrei Popovici, viitor general de aviație] iar brevetul de pilot aviator cu numărul 1591 din 22 ianuarie 1914 i-a fost eliberat de Federația Aeronautică Internațională la 22 ianuarie 1914, în Franța, după ce a urmat Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa, fondată de prințul Valentin Bibescu și apoi Școala civilă de aviație a lui Roger Sommer, care funcționa la Mourmelon le Grand (Paris) (1913). 

Deoarece autoritățile române nu i-au admis să zboare Elena Caragiani a plecat în Franța unde a deven it  primul corespondent de război din lume, care scrie „reportaje din avion”. Ulterior va  face o deplasare în America, pentru a participa la survolarea oceanului alături de piloții americani (26 februarie 1914).

Revenită în țară în 1916, deși autoritățile române nu i-au admis să zboare ca pilot, au acceptat-o ca infirmier la Iași și, ulterior, la Tecuci. Fără să mai aștepte sfârșitul războiului, se hotărăște să plece iar în Franța, pentru a-și relua cariera de reporter, unde se căsătorește cu avocatul Virgil Stoenescu și se stabilește la Paris.

Când se îmbolnăvește de tuberculoză, revine în țară unde își află sfârșitul. Este înmormântată într-o criptă la Cimitirul Bellu.

1938: A murit la Cernăuți, Constantin Isopescu-Grecul, jurist român, politician  bucovinean implicat activ în lupta pentru făurirea statului naţional unitar român ; (n.2 februarie 1871, Cernăuți). În 1908, Isopescu-Grecul a înființat, împreună cu Nicu Flondor și Teofil Simionovici, Partidul Independent, care susținea un program moderat. Ulterior, Isopescu-Grecul s-a raliat lui Iancu Flondor, îmbrățișând viziunea conservatoare a acestuia în privința cauzei naționale.

A denunțat persecutarea românilor din Transilvania și a fost dezamăgit de oferta austriacă de anexare a Bucovinei la Republica Populară Ucraineană. La sfârșitul anului 1918, Isopescu-Grecul încă sprijinea autonomia sau independența Bucovinei și Transilvaniei în dauna Unirii cu Romania.

În timpul dezordinilor din Viena de după război, el și Iuliu Maniu au organizat unități de apărare formate din români, care au restabilit ordinea. Odată procesul de unire dintre Bucovina–Transilvania și România fiind inițiat, Isopescu-Grecul a acceptat rezultatul. A continuat să servească drept consul român la Viena și Praga în timpul Războiului româno-ungar.

În 1920, Isopescu-Grecul s-a întors în Bucovina în calitate de consilier al guvernelor românești. A revenit în politică opt ani mai târzidin Paralamentul României Unite.. În 1930–1933, a deținut poziția de rector al Univerității din Cernăuți.

1940: Comisarul poporului  la Externe, Viaceslav Molotov, a ţinut în Sovietul Suprem al URSS un discurs- avertisment privitor la raporturile cu România.

Veaceslav Molotov (Viaceslav Mihailovici Skriabin), Comisarul poporului la Externe al URSS
Veaceslav Molotov (Viaceslav Mihailovici Skriabin), Comisarul poporului la Externe al URSS

Cu trei luni înaintea ultimatului din 26 iunie 1940 adresat de URSS guvernului român – ministrul de Externe sovietic Veaceslav Molotov (Viaceslav Mihailovici Skriabin),  ţine un important discurs în faţa Sovietului Suprem, privind pretenţiile URSS,in acel moment aliata Germaniei, faţă de România.

Afirmînd că URSS nu are cu România un pact de neagresiune (ceea ce era  neadevărat, întrucît tratatele de la Londra nu fuseseră denunţate), spunea că aceasta se explică prin existenţa unei chestiuni litigioase, aceea a Basarabiei, a cărei anexare de către România nu a fost niciodată recunoscută de URSS.

Discursul a rămas inedit şi vom vadea de ce. Iata pasajul cu privire la Basarabia:

‘’Dintre statele vecine din sud pe care eu le-am mentionat, România esre cea cu care noi nu avem un pact de neagresiune. Acest fapt se datorează existenţei unei dispute nerezolvate, şi anume problema Basarabiei, a cărei ocupare de către România, Uniunea Sovietică nu a recunoscut-o niciodată, deşi noi nu am ridicat niciodată problema recîştigării Basarabiei prin mijloace militare. De aceea nu există nici un temei pentru înrăutăţirea relaţiilor sovieto-române. Este adevărat că, de mult timp, noi nu avem un ministru plenipotenţial în România, iar îndatoririle acestuia au fost îndeplinite de un însărcinat cu afaceri. Faptul acesta s-a datorat unor împrejurări specifice din trecutul apropiat.’’

Care erau  „împrejurările specifice’’?

Molotov s-a  grăbit  sa le explice:’’Dacă este cazul să ne ocupăm de această problemă, atunci trebuie sa reamintim rolul dubios pe care l-au jucat autorităţile române în anul 1938 în legătura cu Butenko, ambasadorul Uniunii Sovietice în România. Este binecunoscut faptul că ulterior el a dispărut în înprejurări misterioase nu numai din incinta legaţiei, ci şi din România, şi nici pînă astăzi guvernul sovietic nu a reuşit să obţină vre-o informaţie autentică cu privire la dispariţia lui şi, ceea ce este şi mai mult, s-a sperat ca noi vom crede ca autorităţile române nu au nimic de-a face cu această afacere scandaloasă şi criminală.

Nu mai este nevoie să spunem că astfel de lucruri ne se întîmplă într-o ţară civilizată sau întru-n stat bine organizat în acest scop. În urma acestei afaceri, motivul pentru care am întîrziat să numim un ministru al Uniunii Sovitice în România, este cît se poate de clar. Este de presupus însa că România va întelege că astfel de lucruri nu pot fi tolerate.’’

După cum se observă, Molotov pune cu ipocrizie neincherea unui tratat de neagresiune cu Romania nu pe seama ambiţiilor sovietice şi ale Kominternului, manifestate încă de la începutul anilor ’20, de acaparare a Basarabiei – pod strategic al sovieticilor spre Balcani şi sudul Europei – ci pe un incident diplomatic nefericit, în care România nu a avut, de altfel, nici un rol: dispariţia subită a ambasadorului sovietic Butenko la Bucureşti, în urma proceselor politice staliniste instrumentate la Moscova.

Declaraţia lui Molotov va marca începutul campaniei de anexare a Basarabiei către U.R.S.S..

În scurt timp, pe 21 iunie 1940, Şeful Direcţiei principale politice a Armatei Roşii a transmis regiunilor militare Kiev şi Odessa precizarea că Basarabia „să fie smulsă din mâinile tâlhăreşti ale României boieresti„; erau precizate obiectivele pe care trebuie să le aiba Armata Roşie, în caz de conflict armat între U.R.S.S. şi România :

rapida descompunere a armatei române, a demoraliza spatele (armatei) şi, astfel, a ajuta comandamentul Armatei Roşii să obţină, în cel mai scurt timp şi cu cele mai mici pierderi, victoria deplină„.

La 26 iunie 1940 U.R.S.S. emite autoritatilor  române o Nota Ultimativă în care solicită cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord în favoarea U.R.S.S.

La 28 iunie 1940 România  a cedat fără luptă U.R.S.S. teritoriile de mai sus, la care  agresorul sovietic a adaugat in ultimul moment si Tinutul Herţa,nespecificat in pretentiile ultimative oficiale ale acestuia.

1940: S-a născut la Pașcani, jud.Iași, compozitorul și muzicologul român Octavian Nemescu;(d.6 noiembrie 2020).

Octavian Nemescu (1940-2020)

A studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1956–1963), având profesori pe Mihail Jora, Paul Constantinescu, Alexandru Pașcanu și Anatol Vieru. În 1972 a luat parte la cursurile de vară din Darmstadt.

A predat Analiză muzicală și contrapunct la Universitatea din Brașov, a fost profesor de Contrapunct, armonie și Istorie a muzicii la Academia de arte „George Enescu”, profesor la Universitatea Națională de Muzică din București.

Din opera sa muzicală se evidențiază: Sonate für Klarinette und KlavierFour Dimensions in Time – IVGradeatia für TonbandFinalis-septima für Klarinette, Fagott, Violine, Cello, Klavier und SchlagzeugString Quartet for MidnightPostSymphony No. 3.

1941: S-a născut la București, poeta Constanța Buzea; d.31 august 2012, București .

Constanța Buzea (1941-2012)

A urmat cursurile Facultății de Filologie, Universitatea din București, obținând licența în 1970. A debutat în revista Tânărul scriitor în anul 1957.

 Primul volum i-a apărut în anul 1963. A fost o prolifică autoare de versuri: NoriiSala nervilorPasteluriLimanul oreiUltima ThulePelerinajRoua pluralNetrăitele, etc. În ultimii ani s-a consacrat poeziei de inspirație mistică.

De asemenea, a semnat numeroase culegeri de poezie pentru copii: Cărticica de doi aniCărticica de patru aniZgomotocicleta. Jurnalul său din anii 1969–1971 a apărut sub titlul Creștetul Ghețarului.

A fost redactor la revistele Amfiteatru și România literară, la cea din urmă a semnat rubrica de corespondență Post-restant. I s-au decernat premii literare importante, precum Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române și Premiul Național „Mihai Eminescu” (2001).

1941 : S-a născut la Braşov, actrița română Violeta Andrei.

Violeta Andrei

 A absolvit  U. N. A. T. C. Ion Luca Caragiale din București  si a debutat pe ecrane cu filmul „Golgota” (1966, reg. Mircea Drăgan).

 A fost soția ministru de externe comunist Ștefan Andrei.

 1945: Ministrul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu, a emis un Decret-lege ce viza epurarea administratiei publice de functionarii angajati de regimurile anterioare instalarii la 6 martie 1945, a guvernului procomunist marionetă a ocupanţilor sovietici condus de dr. Petru Groza.

Pe baza Decretului-lege nr. 996 privind epurarea administrației publice, a început epurarea funcționarilor regimurilor anterioare instalării la 6 martie 1945 a guvernului procomunist condus de dr. Petru Groza și au fost eliminați toți acei care „au activat, sub orice formă, în scopul instaurării sau menținerii regimurilor dictatoriale în România”. După demiteri au urmat sute de arestări.

1945 : A încetat din viață la București, magistratul român Mihail Oromolu (n.6 februarie 1875, Râmnicu Vâlcea), fost prefect al județului Dolj;,guvernator al Băncii Naționale a României (1922–1926).

1949: S-a născut la București, compozitorul român  Călin Ioachimescu, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1978.

Călin Ioachimescu (1949)

 S-a format la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, având profesori muzicieni de renume ai secolului 20 – Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Adrian Rațiu, Nicolae Beloiu, Tudor Ciortea.

Și-a completat pregătirea componistică la Darmstadt în perioada 1980–1984, a urmat și un stagiu de informatică muzicală pentru compozitori, la IRCAM din Paris, beneficiind de o bursă de documentare din partea statului francez.

A pus bazele unui studio de muzică electronică pe care l-a condus până în anul 2010.

A obținut numeroase premii de compoziție, lucrările sale fiind interpretate în concerte și festivaluri atât în România, cât și în străinătate.

1962: S-a născut Dan Bittman, solistul renumitei trupe românesti Holograf si  lider al formației Holograf începând cu 1985, compozitor, actor și prezentator de televiziune.

În 1994 a reprezentat România în cadrul concursului muzical Eurovision, unde a acumulat 14 puncte, ocupând la final locul 21.

Între 2001 și 2003, a moderat emisiunea-concurs Bravo Bravissimo, difuzată de TVR 1, iar din noiembrie 2004 a devenit prezentatorul emisiunii Dănutz SRL, difuzată tot de TVR 1.

În 2010 a fost desemnat consilier la Ministerul de Finanțe al României, dar la scurt timp după aceea a demisionat din această funcție.

Dan Bittman – Dincolo de nori : Europa FM

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Dan Bittman la 10 decembrie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler,  „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.

1963: A decedat omul de știință  Traian Săvulescu, preşedinte al Academiei Române.

Traian Săvulescu (n. 2 februarie 1889, Râmnicu Sărat), a fost un biolog și botanist român, fondator al Școlii românești de fitopatologie, primul care a făcut cunoscută în România flora Arabiei și Palestinei, membru și președinte al Academiei Române.

În 25 mai 1936, Traian Săvulescu a devenit membru corespondent al Academiei Române.

În 1938 a fost turnat filmul documentar Expediția Traian Săvulescu în Delta Dunării, în care se prezintă imagini din expediția desfășurată în iunie 1938, pentru „recunoașterea florei” din Delta Dunării.

În perioada 29 noiembrie 1946 – 30 decembrie 1947 a fost ministru al agriculturii și domeniilor în Guvernul Doctor Petru Groza și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. A fost deputat în Marea Adunare Națională.

În 1948 a devenit membru titular activ și secretar general al Academiei Române. În 1948, o dată cu naționalizarea inițiată de regimul comunist, Academia a încetat să mai existe ca instituție de drept privat, reorganizându-se sub titulatura de Academia Republicii Populare Romîne.

În această nouă organizare, Traian Săvulescu a fost președintele Academiei Republicii Populare Romîne în perioada 1948-1959 prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale.

 A rămas președinte de onoare al acesteia, până la decesul său, în 1963.

 A fost membru al unor academii străine, între care cele din Ungaria, Germania, New York (SUA).

De asemenea, a fost redactor responsabil al revistei Buletin de la section scientifique de L’Académie Roumaine, membru în comitetul de redacție al revistelor Phytopathologische Zeitschrift din Berlin și Sydowia din Bulgaria.

1965: S-a născut in oraşul Balş, judetul Olt, pictorul și sculptorul român Eugen Ilina.

Eugen Ilina (1965)

Din 1998 este membru al Uniunii Artistilor Plastici din Bucuresti. Lucrarile sale se gasesc în muzee si colecţii particulare din: Romania, S.U.A, Italia, Olanda, Germania, Franta, Grecia, Spania, Turcia, Japonia.

1966: A încetat din viață la București, compozitorul, pianistul, organistul, dirijorul de cor și pedagogul român de naționalitate germană Josef Paschill. ; ( n.17 septembrie 1877).

1971: A decedat in Bucureşti, scriitorul Dimitrie Panaitescu (Perpessicius), poet si critic literar, editor de marca al operei lui Mihai Eminescu, membru titular al Academiei Romane; (n.21 martie 1891, Braila).

Perpessicius

A semnat  cu pseudonimul Perpessicius în Cronica (1915), revistă condusă de Gala Galaction și Tudor Arghezi.

Mobilizat pe front, este rănit în 1916 și rămâne invalid de mâna dreaptă. A fost profesor în mai multe localități ale țării, autor al unor apreciate manuale de literatură pentru liceu, elaborate împreună cu Al. Rosetti și Jacques Byck.

A colaborat la revistele   Cuvântul, Lumea, Universul literar, România, Revista Fundațiilor Regale, Letopiseți, Neamul românesc, Cartea vremii, Flacăra, Gândirea, Cugetul românesc, Ideea europeană, Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească, România literară, Steaua, Luceafărul.

De asemenea a  ținut cronica literară la Radio, între anii 1934-1938, si a fost director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române (1957) și al revistei Manuscriptum.

1974:  A decedat la Stuttgart, în R.F.Germania, generalul, istoricul militar  și omul politic român Platon Chirnoagă (n. 1894, Com.Poduri, jud. Bacău).

Gen. Platon Chirnoagă a fost ministru de război în Guvernul Național Român din exil de la Viena (10 decembrie 1944 – 8 mai 1945), constituit  ca reacție la guvernul instaurat în țară în urma loviturii de stat de la 23 august 1944.

Scopul principal al noului guvern era de a organiza o armată care să lupte contra invadatorului sovietic, armată formată din voluntari recrutați dintre prizonierii de război români capturați de germani sau din cei veniți la muncă sau instruire în Germania.

Sinaxarul Demnității Românești, 24 martie 1974: Generalul Platon ...

Gen. Platon Chirnoagă  a reușit formarea și trimiterea pe frontul de la Oder a unui regiment de voluntari români (martie 1945), în timp ce al doilea era gata de plecare pe front, iar al treilea era în curs de formare în tabăra de la Kaufholz.

În data de 8 mai 1945, după capitularea Germaniei, generalul Chirnoagă a fost internat în lagărul de la Gleisenbach, de unde va fi eliberat în aprilie 1947. După eliberare va locui în Austria, Franța, și din 1968 la Stuttgart, în Germania.

În 21 februarie 1946 a fost judecat în lipsă și condamnat la moarte, în baza Legii 312/1945, în cel de-al doilea lot al „criminalilor de război”, fiind acuzat că a făcut parte din „guvernul fantomă” de la Viena, constituit de Horia Sima.

 1988: S-a desfăşurat cea de-a 31-a ediţie a Festivalului filmului de autor de la San Remo (Italia), în cadrul căreia actorul român Victor Rebengiuc a fost distins cu Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină pentru rolul din „Moromeţii” (ecranizare după romanul omonim al lui Marin Preda, în regia lui Stere Gulea).

Victor Rebengiuc Archives - CINEPUB

 1996: A decedat eseistul şi scriitorul român Mircea Herivan; (n. 20 octombrie 1930).

1997: În România, s-a trecut din nou la ora de vară, reintroducându-se prin Ordonanța de Guvern 20/1997,  programul orar practicat în statele Uniunii Europene.

Astfel, din ultima duminica a lunii martie, ora 03.00 a devenit ora 04.00, orarul de vară  aplicându-se pâna in ultima duminica a lunii octombrie.
Ora de vara a fost introdusa, in România, pentru prima data în 1932 și pâna în 1939 a functionat în fiecare an, intre prima duminică din aprilie (in 1932 – 22 mai), ora 00.00 si prima duminica din octombrie, ora 01.00 (ore locale).

Ora de vară 2020. Ceasurile se dau înainte cu o oră. Efectele ...

Intre 1 aprilie 1940, ora 00.00, si 2 noiembrie 1942, ora 03.00, ora de vara a fost in vigoare permanent in Romania.

Din 1943, practica trecerii la ora de vara a fost suspendata.
România a semnat Convenția fusurilor orare in 1979, iar in 1997, prin ordonanță guvernamentală, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în țările Uniunii Europene.

Intre 1979-1996 s-a trecut la ora de vară in ultima duminica a lui aprilie si la ora de iarna in ultima duminica a lui septembrie.
Prin introducerea orei de vara s-a urmarit sa se beneficieze cat mai mult de lumina naturala (a Soarelui) si reducerea folosirii luminii artificiale.

Benjamin Franklin a sugerat introducerea acestei masuri in 1784, dar primii care au introdus ora de vara au fost germanii, începând cu anul 1916 (intre 30 aprilie – 1 octombrie).

Au urmat britanicii ce au introdus ora de vara tot in 1916 (intre 21 mai – 16 octombrie), apoi tari precum: Belgia, Danemarca, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia si Tasmania. In prezent ora de vara, este folosita de doar 70 de tari din intreaga lume.
Nu toate tarile au aceleasi perioade pentru schimbarea orei de vara.

Singura tara mare industrializata care nu a introdus ora oficiala de vara este Japonia.

De la 1 mai 1980, China a utilizat ora de vara din 1986 pana in 1991, incetand sa o mai faca de atunci.

Tarile ecuatoriale si tropicale nu aplica ora de vara, deoarece durata zilei este egala de-a lungul anului. (Rompres)

2004: Șapte țări din Europa de Est, printre care și România, devin membre oficiale ale NATO.

La 29 martie 2004, cele sapte state invitate la Summit-ul NATO de la Praga in noiembrie 2002 sa devina membre ale Aliantei (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia, Slovenia),   au depus instrumentele de aderare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Aliantei Nord Atlantice.
Ceremonia de depunere a instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO a avut loc la Departamentul de Stat al SUA din Washington.

La festivitate au participat premierii celor sapte state – Romania, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia si Slovenia -, alaturi de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, si de presedintele SUA, George W. Bush. Romania a fost reprezentata de premierul Adrian Nastase, de ministrul Afacerilor Externe, Mircea Geoana, de ministrul Apararii Nationale, Ioan Mircea Pascu, si de consilierul prezidential Corina Cretu.
Depunerea instrumentelor de ratificare a Protocoalelor de aderare la NATO a fost urmata, pe 2 aprilie, de ceremonia inaltarii drapelelor de stat ale noilor tari membre.

De aceasta data, la festivitate au luat parte numai ministrul Afacerilor Externe si ministrul Apararii Nationale.

Cei sapte ministri de externe au fost intampinati de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, fiind apoi salutati de omologii lor din celelalte 19 state membre.
Integrarea in NATO a marcat revenirea Romaniei in familia tarilor din comunitatea democratica euro-atlantica.

Pentru a accentua semnificatia si importanta istorica a integrarii Romaniei in organizatia nord-atlantica, a fost promulgata Legea nr. 390/2004 privind instituirea Zilei NATO in Romania, in prima zi de duminica a lunii aprilie.

2005: Echipa feminină de tenis de masă a României a câștigat pentru a treia oară titlul european.

Echipa feminină de tenis de masă (2005)

A câștigat finala Campionatului European de la Aarhus, Danemarca, după victoria cu 3–2 în fața Croației.

2011 : A încetat din viață muzicianul român Alin Constanțiu (n.12 august 1939).

Alin Constanțiu - YouTube

A fost un clarinetist de jazz de excepție, supranumit „regele swingului la clarinet”și „Benny Goodman al României”.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Marcu, episcopul Aretuselor

Sfantul Mucenic Marcu, episcopul Aretuselor

Sfântul Mucenic Marcu, episopul Aretuselor, a distrus in timpul imparatului Constantin cel Mare (306-337) mai multe temple pagane, zidind in locul lor biserici.

Cand la tronul imparatesc ajunge imparatul pagan Iulian Apostatul (361-363), episcopul Marcu a fost supus la multe chinuri.
Despre suferintele Sfantului Marcu pentru credinta, ne scriu Sfantul Grigorie Teologul si Fericitul Teodorit.

A fost biciuit, batjocorit, defaimat, si tarat pe strazile cetatii. I s-au taiat urechile, a fost dezbracat, uns cu miere, legat de un copac spre a fi omorat de veninul insectelor.

Mucenicul lui Hristos a indurat toate fara jeluire. Rabdarea lui i-a impresionat puternic pe cetatenii orasului.

Datorita invățăturii sale, multi păgâni au primit credința in Hristos.
Atat de salbaticiti in lucrarea diavolului au fost tortionarii lui cei pagani, incat atunci cand l-au ucis, i-au sfasiat maruntaiele cu dintii.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/03/29/o-istorie-a-zilei-de-29-martie-video/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas, 2005;
  4. Wikipedia.ro;
  5. mediafax.ro;
  6. Istoria md.
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro
  9. Calendar Crestin Ortodox.ro
  10. http://www.rador.ro/2019/03/29/calendarul-evenimentelor-29-martie-
  11. Cinemagia.ro.

29/03/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: