CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

R.Moldova, printre potențialele ținte ale Rusiei pentru o nouă invazie. „Ar putea Putin ordona o nouă invazie?

Sursă foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse - Facebook

Sursă foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse – Facebook

„Un agent al KGB-ului precum e Vladimir Putin știe să își ascundă sentimentele. Dar în 2013, după ce fostul președinte Barack Obama l-a caracterizat „copilul plictisit din fundul clasei”, Putin a reacționat nervos. Și pe bună dreptate: Copiii plictisiți din fundul clasei sunt rareori ambițioși. Putin, din prima zi a domniei sale de 21 de ani a avut planuri ambițioase, atât personale cât și pentru Federația Rusă”.

Așa își începe analiza intitulată „Ar putea Putin ordona o nouă invazie?”, în publicația Politico, cercetătorul Leon Aron, expert în spațiul ex-sovietic, într-un articol reprodus de https://www.defenseromania.ro/.

Acesta amintește că una din principalele priorități pentru Putin, după ce a devenit președinte, a fost controlul asupra instituțiilor ce nu se mai aflau în sfera de dominație politică după prăbușirea URSS: industrii majore, justiție, mass-media etc.

Apoi și-a alimentat ambițiile geostrategice prin „incursiunile din Ucraina și Crimeea, alianța militară cu Siria și atacurile asupra democrațiilor occidentale”.

În opinia expertului, multe dintre elementele din 2014 care au dus la invazia Ucrainei se regăsesc și azi, iar administrația Biden ar trebui să dezvolte o strategie cu privire la Federația Rusă.

Deja vu „Crimeea 2014”

Leon Aron precizează că sunt cel puțin două motive pentru care Putin ar putea ordona acțiuni militare similare cu cele din 2014. În primul rând setea președintelui rus de glorie iar cel de-al doilea intenția de a avea un „mandat pe viață” într-o țară în care economia și veniturile stagnează de mai bine de un deceniu iar pandemia de Covid-19 a lăsat răni adânci.

Mai mult, arestarea opozantului Alexei Navalnîi a declanșat proteste în peste 100 de orașe ale Rusiei, pentru prima oară de la demonstrațiile împotriva lui Putin din 2011.

Astfel, în 2014, când situația economică a Rusiei era tot sumbră, Putin a folosit „întoarcerea” Crimeei pentru a contracara criza economică și pentru a își crește popularitatea. Acțiune care i-a reușit, legitimându-și astfel mandatul. 

Sursa citată arată că dacă în 2013 Vladimir Putin avea o popularitate în scădere de 65%, după anexarea ilegală a Crimeei aceasta a explodat la 81%. Iar dacă în 1999 la numirea în funcția de premier nu era foarte cunoscut, popularitatea sa a crescut vertiginos imediat după acțiunea militară din Cecenia.

Cel mai mare nivel a fost atins în septembrie 2008, după războiul din august 2008 împotriva Georgiei.

Atunci Vladimir Putin avea o popularitate de 88%! 

Tarile unde Putin si-a pus piciorul in usa. "Conflictele inghetate" ar  putea aduce Rusia la doar 500 km de Bucuresti - Stirileprotv.ro

Georgia, Republica Moldova și Ucraina, potențiale ținte ale lui Putin pentru un „război scurt și victorios”

„Putin ar putea recurge la ceea ce a făcut foarte bine în trecut: războaie scurte și victorioase”, scrie Politico.

„În cazul în care Putin vrea să poarte un nou război scurt și victorios nu duce lipsă de potențiale ținte. Există cel puțin cinci state care ar putea fi victimele unor acțiuni militare. Trei dintre ele – Georgia, Republica Moldova și Ucraina – sunt state pe teritoriul cărora există conflicte înghețate ce pot fi foarte ușor reactivate de către trupele rusești sau de către separatiștii susținuți de Moscova”, precizează expertul Leon Aron în analiza sa.

El spune că alte state ce ar putea fi potențiale ținte ale Moscovei sunt Belarusul și Kazahstanul, ultimul cu cei mai mulți etnici ruși după Ucraina.

Totuși, semnalează Politico, niciuna din aceste țări nu ar putea să-i potolească ambițiile mari ale lui Putin atunci când vine vorba despre geostrategie.

O astfel de ambiție e reprezentată de statele baltice: Estonia, Letonia și Lituania, toate însă membre NATO.

„Deși Putin s-a lăudat să ajungă la Riga și Tallinn în două zile, o Reconquista imperială rusă este puțin probabilă. Rușii nu vor veni cu tancurile.

În schimb, Moscova ar putea desfășura o operațiune „hibridă”, pe modelul Crimeea, acțiune condusă de către forțele ruse, mai exact forțele speciale și unitățile de parașutiști de elită din cadrul Districtul Militar Vest al Federației Ruse”, precizează expertul în analiza sa. 

Politico îl citează pe generalul John Nicholson, fost comandant al trupelor SUA și NATO din Afganistan, care a estimat că NATO poate mobiliza în aproximativ 90 de zile o forță militară care să o depășească pe cea a Federației Ruse în zona Baltică.

„În schimb, au trecut doar trei săptămâni de la invazia Crimeei, până la așa-zisul referendum și anexarea oficială a Peninsulei la Federația Rusă”, mai precizează sursa citată.

17/03/2021 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 17 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂN ILOR

Ziua de 17 martie în istoria noastră

1819: S-a născut poetul român Alecu Russo, (numele familiei era Rusul sau Rusu), fiul lui Iancu Rusu, proprietar de pământuri într-un sat aflat pe valea Bâcului, în Basarabia, Prodăneștii Vechi).

A fost  unul dintre ideologii generaţiei de la 1848 din Țarile Române.

Imagini pentru alecu russo photos

Este autorul volumului „Cântarea României”, tipărit anonim in 1855, care apare în versiunea românească in publicația ”România literară” a lui Alecsandri; fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române.

Anterior, in 1850, ‘Cântarea României” aparuse, in versiune franceză, în România Viitoare, revistă politică a românilor exilați la Paris.

„Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» … E o scurtă ochire asupra trecutului țării, în toată vitejia și durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloșilor timpului de față și cu perspective limpezi deschise asupra viitorului.

O simțire tot atât de aleasă pe cât de puternică, o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranțe dau acestei scurte bucăți o valoare pe care unii n-au atins-o și n-o ating, și nimeni, în curgerea vremurilor, n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia și îmbărbăta maica în suferință, «țara cea dragă», și în același timp, pentru întâia oară se caută în desfășurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga)

 Poetul a decedat la Iași, la 5 februarie  1859 .

1866: Este promulgat  „Decretul pentru înfiinţarea „guardiei orăşeneşti”, instituită în toate oraşele, „pentru a priveghea la paza ordinei”.

Instituția Guardia Cetățenească sau Orășenească, denumită uneori și Guardie Națională împlinea o veche dorință a revoluționarilor de la 1848.

Fișier:Garda Oraseneasca in 1866 BAR ILR 493.jpeg - Wikipedia

Foto: Garda Orășenească în 1866 (Wikipedia.ro).

La 18 ianuarie 1864, monstruoasa coaliție a propus în Adunarea Legislativă un amendament pentru „crearea Guardiei Naționale„, ca element al puterii armate. Dar domnitorul Cuza n-a promulgat această lege, lichidînd prin lovitura de stat din 2 mai 1864, obstrucționismul Adunării și aducînd primele reforme în favoarea țărănimii. 

La scurt timp după răsturnarea în noaptea de 11 februarie 1866 a domnitorului Allexandru Cuza, a fost înființată  Garda Națională. Adunarea legiuitoare a votat legea la 10 martie, a fost aprobată de senat la 14 martie și sancționată de Locotenența domnească la 17 martie. „Graba organizării gardiei orășenești venea de acolo că, deși răsturnarea domnitorului Cuza era făcută de către armată, unitățile care luaseră parte la această mișcare nu erau decît o mică parte din garnizoana Bucureștilor și guvernul se temea de vreo contra mișcare a restului garnizoanei care a fost îndepărtată din capitală după câtva timp

Din conținutul legii rezultă că garda orășenească „se instituie în toate orașele României pentru a priveghea la paza ordinei„, fiind subordonată Ministerului de Interne. Membru al gărzii din București putea fi oricare locuitor al orașului, în vîrstă de 20–40 de ani, dacă dispunea de o casă în valoare de 5.000 lei, sau plătea chirie în valoare de 500 lei.

1866: A început să funcţioneze Banca României, creată prin transformarea Băncii Imperiului Otoman sub numele de „Bank of Roumania”.

Primul preşedinte al Consiliului sau de administraţie a fost Ion Ghica.

Imagini pentru Sediul Bancii Nationale a României photos

Foto: Sediul Bancii Nationale a României.

1867: Înființarea Depozitului General al Războiului.

În baza Înaltului Decret Regal nr. 380/17 martie 1867, domnitorul Carol I a aprobat raportul ministrului de Război nr. 2.734 privind înființarea Depozitului General al Războiului organizat pe două secții: Secția I – Harta României. Lucrări topografice interioare și Secția a II-a – Lucrări istorice. Statistică militară și lucrări regimentare.

1877 : S-a născut la Galați, inginerul hidrotehnist și electrotehnicianul Dionisie Germani, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române, fost profesor la Școala Politehnică din București; d.1 septembrie 1948, București.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1877-1948-Dionisie-Germani.jpg

A proiectat și a condus lucrări de alimentare cu apă și de canalizare a diferite orașe, ca Pitești, Tulcea, Turnu-Măgurele, Brăila, etc. A condus lucrările de captare de la Ulmi, pentru București, și a executat proiectul general de canalizare a capitalei. A fost distins cu Semnul Onorific Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului (1941).

1883: S-a născut la Curtea de Argeş, scriitorul Urmuz (Demetru Demetrescu-Buzău), unul dintre cei mai originali reprezentanţi ai literaturii române de avangardă.

Imagini pentru Urmuz,photos

A facut studii de drept și, după luarea licenței, a funcționat  ca judecător în localitatea rurală Cocu (Răchițele), în județul Argeș; este probabil ca, în jurul acestei perioade (circa 1908), să fi scris primele fragmente din colecția sa Pagini bizare. În cele din urmă, Urmuz a devenit judecător de pace în Dobrogea și mai târziu la Ghergani, județul Dâmbovița. Aceste misiuni au fost întrerupte în 1913, când a fost chemat sub arme, în Al Doilea Război Balcanic împotriva Bulgariei.

După campania din Bulgaria (1913), la care participă, este numit grefier la Înalta Curte de Casație.Anul 1922 a adus debutul lui Urmuz în presă. Fascinat de Pagini bizare, Tudor Arghezi a publicat două din ele în ziarul Cuget Românesc. Alte scrieri: Algazy & GrummerCronicariFuchsiadaPlecarea în străinătatePuțină metafizică și astronomie.

Este autorul cunoscutelor scrieri scurte  „fabulă” Cronicarii, Algazy & Grummer, Plecarea în străinătate, Cotadi și Dragomir.

  S-a sinucis la 23 noiembrie 1923,  în București, fără să lase vreo explicație asupra funestului său gest. Voia să moară în chip original, ” fără nici o cauză”.

Cadavrul i-a fost descoperit într-un boschet, si la acel moment, presa anunţa „sinuciderea unui funcţionar“. Scriitorul încă nu exista atunci.

Scrierile lui – puține la număr – cunosc o glorie postumă, care nu a încetat să creasca si au avut o neașteptată înrâurire asupra literaturii românești de avangardă.

Sașa Pană îi tipărește în 1930 o ediție a scrierilor, iar Geo Bogza scoate o revistă Urmuz.

Eugen Ionescu va explora mai târziu filonul literaturii absurdului, considerându-l pe Urmuz unul din precursorii „tragediei limbajului”.

Mai aproape poate de spiritul dadaist – deși nu pare să fi avut cunoștință de existența curentului Dada –  Urmuz a întreprins o critică în esență grotescă, unică în felul ei  a literaturii, căreia în ciuda aparenței hilare, de bufonerie a scrierilor sale, nu-i lăsa nici o speranță de supraviețuire.

Astăzi, Urmuz este considerat unul dintre marii rebeli ai istoriei, artist adulat şi „profet“ al câtorva curente literare, iar străinătatea îi dedică expoziţii, lucrări şi prelegeri în marile universităţi.

De la momentul acelei sinucideri, considerată astăzi un veritabil „act artistic“, opera lui Urmuz s-a propagat prin secolul XX, fiind însuşită, distilată şi prelucrată de câteva curente literare care au făcut istorie. Suprarealiştii şi-l revendică, la fel şi dadaismul, ba chiar şi o parte a adepţilor postmodernismului.

Operele sale au fost traduse şi citite de la New York la Paris şi retur, iar influenţa lui Urmuz a depăşit cu mult graniţele literaturii, fiind transferată în alte domenii artistice, precum muzica, pictura sau sculptura.

1916: S-a născut la Iași, compozitoarea şi pianista Hilda Jerea; (m. 1980, București).După absolvirea cursurilor începute la Conservatorul din Iași, termin ate la București, a urmat studii în Paris și Budapesta.

Imagini pentru hilda jerea photos

Cariera sa de pianistă concertistă și în ansambluri camerale a început în 1936. Totodată este cunoscută ca singura femeie-compozitoare afirmată în cadrul generației sale.

A fost secretară a Uniunii Compozitorilor (1949–1952), iar din 1966 fondatoare și conducătoare a formației camerale Musica Nova, cu care a participat la numeroase concerte și festivaluri internaționale de muzică nouă. În anii ’50–’60 a primit diferite Ordine ale Muncii și Premii de Stat. Creația sa cuprinde muzică de film, vocal-simfonică, Oratoriul Sub soarele deșteptării (1951), muzică simfonică, de cameră, corală, dar a excelat în domeniul liedului pentru voce și pian.

 

1917: S-a născut la Mezőtúr, Ungaria – august 1990, Zorica Laţcu (maica Teodosia din 1948), poetă creştină şi traducătoare, care a făcut parte din generaţia formată duhovniceşte în atmosfera plămădită la Mănăstirea Sâmbăta în jurul Părintelui Arsenie Boca, căruia Zorica i-a închinat volumul de versuri „Poemele Iubirii”.

Imagini pentru Zorica Laţcu photos

Între 1936–1940 a urmat la Cluj cursurile de Filologie clasică, Limba greacă și latină, precum și pe cele de Limbă și literatură franceză din cadrul Facultății de litere. A devenit preparator principal la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj și a colaborat la Dicționarul limbii române al lui Sextil Pușcariu, editat de Academia Română. A început să publice poezii din 1941 la revista Gândirea, condusă de Nichifor Crainic.

Ulterior, a fost colaboratoare la revista Telegraful român. În 1948 a intrat ca monahie în Mănăstirea Vladimirești de lângă Tecuci și a luat numele maica Teodosia, făcând parte din generația formată duhovnicește în atmosfera plămădită la Mănăstirea Sâmbăta în jurul Părintelui Arsenie Boca, căruia Zorica i-a închinat volumul de versuri Poemele Iubirii.

În 1956 a fost arestată și închisă la închisoarea din Miercurea Ciuc.

A publicat volume de versuri: Insula Albă (1944, volum de debut), Osana LuminiiPoemele IubiriiDinpribegieȚie, Doamne, Îți voi cântaSpre Insulă, etc.

A făcut importante traduceri din scrierile Sfinţilor Părinţi și a avut o însemnată contribuţie şi la tălmăcirea primelor volume de Filocalie, editate de părintele Dumitru Stăniloae.

A stat 3 ani în temniţele comuniste ; (m. 1990).

1921: Apare săptămînal la Bucureşti Viaţa Socială, organ de presă central al mişcării sindicale din România. 

Publicaţia apare în intervalele 17 martie 1921 – 25 martie 1923 şi mai – august 1928.

Printre colaboratori se numără P. Constantinescu-Iaşi, Gala Galaction, Gh. Cristescu, etc.

1930: S-a încheiat contractul pentru muniții și armamente dintre Ministerul Apărării Naționale din România cu uzinele Škoda din Cehoslovacia.

Contractul, în valoare de 1.250 milioane lei pentru puști mitraliere și 5.500 milioane lei pentru tunuri (în total 6,75 miliarde lei), denumit ulterior Afacerea Škoda, va duce la declanșarea celui mai mare scandal politic și mediatic din perioada interbelică.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1930-Titluri-de-ziare-despre-Afacerea-Skoda.jpg

Titluri de ziare privitoare la Afacerea Skoda

Net defavorabil României, contractul a provocat o puternică criză politică, scoțând la iveală corupția generalizată din aparatul administrativ al Statului, starea extrem de precară a Armatei Române, violarea secretelor de stat, implicarea politicienilor până la nivelele cele mai înalte și culminând cu implicarea regelui Carol al II-lea și a camarilei regale.

Cazul a scandalizat opinia publică și a fost cap de afiș pentru mai mulți ani de la izbucnirea lui. A fost pe larg instrumentalizat de partidele și oamenii politici, având în final un efect devastator asupra încrederii populației în instituțiile statului democratic, în contextul în care Europa se afla în plin proces de înarmare și în pragul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial

1932 : Pe scena Operei Române din Bucureşti, avea loc premiera tabloului coregrafic într-un act, „La piaţă”, de Mihail Jora, coregrafia fiind semnată de Floria Capsali.

1936: Au fost promulgat Codul Penal de la 1936 (denumit și „Codul penal Carol al II-lea”) avea un caracter unificator după realizarea Marii Uniri de de la 1 decembrie 1918, intrând în vigoare la data de 18.03.1936.

Astfel, se introduc pentru prima dată alături de pedepse, măsurile de siguranță, măsurile educative (pentru minori), pedepsele complementare și alte accesorii.

Codul nu prevedea pedeapsa cu moartea, pedepsei atribuindu-se rolul educativ și introducându-se instituția individualizării pedepsei.

Documentul era structurat în trei părți: dispoziții generale, dispoziții privitoare la crime și delicte și dispoziții privind contravențiile.

Asemeni codului penal anterior, pedepsele erau de trei feluri: pentru crime, pentru delicte și pentru contravenții.

Fiind considerată una dintre cele mai evoluate legi ale acelor timpuri, rămâne în vigoare până în 1969.

1939: Consiliul de Coroană al Românieia discutat situația creată după ocuparea Cehoslovaciei.În contextul amenințării reprezentate de expansiunea Germaniei naziste care ocupase Cehoslovacia, pericolul pentru granițele României creștea simțitor, mai ales că Franța și Anglia întârziau să-și arate sprijinul pentru statul român.

În urma consultărilor, s-a decis sporirea măsurilor de siguranță militară, intensificarea înzestrării armatei și „paza evenimentelor cu arma la picior”. Guvernul a luat măsuri de întărire a securității frontierei de nord-vest, mobilizând în acest scop, câteva contingente de rezerviști și îmbunătățind înzestrarea armatei. Aceste măsuri au fost conjugate cu o intensă activitate a diplomației române în spiritul politicii de pace și de echilibru.

1940: A încetat din viaţă actorul Ion (Iancu) Brezeanu (n. 1 decembrie 1869). A interpretat personaje din opera lui Ion Luca Caragiale (Ipingescu din „O noapte furtunoasă” şi „Cetăţeanul turmentat”din piesa „O scrisoare pierdută” etc.; (n. 1 decembrie 1868).

 A fost tatăl regizorului, producătorului, actorului și scenaristului Grigore Brezeanu.

Iancu Brezeanu
în  piesa „Cetăţeanul turmentat

Împreună cu Aristide Demetriade, N. Soreanu, Petre Liciu şi fiul său, regizorul Petre Brezeanu, participă la realizarea filmului „Independenţa României” (1912).

 1941: A încetat din viaţă la Cannes, în Franţa, Nicolae Titulescu (n. 17 martie 1882, Craiova, România), jurist, diplomat şi om politic român, profesor universitar la Bucureşti, ministru de Externe între 1927-1928 şi 1932-1936 si membru titular (din 1935) al Academiei Române.

Nicolae Titulescu a fost şi reprezentant permanent al României la Societatea Naţiunilor (1921-1936) şi preşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor (1930 şi 1931) numit în epocă „Ministrul Europei” sau „Omul Genevei”.

 A  desfășurat o vie activitate diplomatică pentru întărirea securităţii şi integrităţii teritoriale a României, mai ales după instaurarea naţional-socialismului în Germania.

Îndepărtat din Guvern (în august 1936), a emigrat în Franţa, unde şi-a continuat activitatea de promovare a ideii de asigurare şi menţinere a păcii în lume.

NOTĂ: Conform dorinţei testamentare,la 14.III.1992 au fost reînhumate, la Braşov, osemintele diplomatului Nicolae Titulescu (aflate la Cannes, timp de 51 de ani).

1944:  S-a născut Paul Cornel Chitic, dramaturg, critic de teatru şi critic de artă,  membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi al Uniunii Scriitorilor,  laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor in 1966. A murit pe 8 iulie 2007.

Foto: Paul Cornel Chitic (Wikipedia.ro)

1944: Încep, la Cairo, tratativele dintre Barbu Ştirbei, reprezentantul opoziţiei, şi Aliaţii coalitiei antinaziste, pentru încheierea unui armistiţiu, în numele Opoziţiei Unite şi al lui Iuliu Maniu.

Pentru a organiza rasturnarea regimului progerman din România, opoziţia cerea să se asigure: menţinerea independenţei ţării, respectarea drepturilor ei teritoriale, primirea statutului de cobeligerant.

Prințul Barbu Alexandru Știrbey (n. 4 noiembrie 1872, Buftea – d. 24 martie 1946, București) a fost un om politic din România, președinte al Consiliului de Miniștri, ministru de interne și ad-interim la Finanțe și la Externe, membru de onoare al Academiei Române.

Bunicul său a fost Barbu Știrbei, Domn al Țării Românești între 1849 – 1856. Tatăl său a fost Alexandru Știrbei, om politic, iar mama, Maria Ghika-Comănești.

Este descendent și din neamul Brâncovenilor prin bunica Elisaveta. Era  fratele Elisei Știrbei și al prințului George A. Știrbey (1883-1917).

El a jucat un rol deosebit în politica țării până în anul 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea.

Revenit din exil, după înlăturarea în 1940 a lui Carol al II-lea, Barbu Știrbey a fost trimis în misiune diplomatică la Cairo și Moscova, în încercarea de a trata cu Aliații.

În anul 1945, partidele politice istorice și Regele Mihai doreau formarea unui guvern sub conducerea lui Barbu Știrbey.

Dar la 2 martie 1945, guvernul Petru Groza a fost impus de Moscova, astfel că Barbu Știrbey nu a apucat să fie numit prim-ministru. El a murit în mod neașteptat în 1946 de cancer hepatic. A fost înmormântat, alături de bunicul său, domnitorul Barbu Știrbei, la Capela din parcul Palatului din Buftea.

 1944: S-a născut la București actorul de teatru și de film român Dan Nuțu.

A absolvit cursurile IATC în 1966, activitatea sa teatrală desfășurându-se la Teatrul Bulandra. Debutul în film este în Cartierul veseliei de Manole Marcus (1964), iar consacrarea o cunoaște în prima peliculă semnată de Lucian Pintilie, Duminică la ora 6 (1965), unde interpretează rolul unui adolescent ilegalist.

Urmează în film mai multe roluri de tineri nonconformiști (devine „durul-vulnerabil al cinematografiei anilor ’60”, conform lui Tudor Caranfil în „Dicționar de filme românești”, ed. Litera, 2002), care îi aduc o mare popularitate. Câteva din filmele în care a jucat: Diminețile unui băiat cumintePrintre colinele verziBariera100 de leiDincolo de nisipuriÎmpușcături sub clar de lunăRătăcire, etc.

Plecat din țară prin 1979, se stabilește în Statele Unite ale Americii, unde va practica inițial meseria de șofer de taxi. A mai încercat în această perioadă să păstreze legătura cu lumea teatrului și a filmului, însă nu a mai primit decât roluri de figurație.

Revine sporadic în țară după 1990, iar din 2005 se implică într-un proiect comun al canalului TV ARTE și (temporar) TVR1, de instruire a tinerilor creatori de documentare în cadrul unui Atelier de vară (Aristoteles workshop) ajuns la a treia ediție în 2008.

1958: A fost înființată Convenţia Organizaţiei Interguvernamentale Maritime Consultative (OIMC), încheiată la 6.III.1948, la Geneva (data oficială a înfiinţării OIMC este considerată 13.I.1959, când a avut loc prima sa reuniune.

Din 22.V.1982 şi-a schimbat numele în Organizaţia Maritimă Internaţională; OMI este instituţie specializată a ONU, cu sediul la Londra. România a devenit membră a acestei organizaţii prin Decretul 114/1965.

1960: A murit Hans Mattis Teutsch, pictor, sculptor şi teoretician al artei, unul dintre artiştii reprezentativi pentru avangarda românească.

Hans Mattis-Teutsch s-a născut pe 13 august 1884 la Brașov, într-o familie mixtă maghiaro-germană.

 A studiat timp de un an la Academia de Arte Decorative din Budapesta, cu pictorul József Rippl-Rónai, apoi, din 1903, la Academia Regală din München, unde a studiat cu Wilhelm von Rümann (1850–1906), și Baltasar Schmitt (1887–1942) , oscilând în arta sa între art nouveau, post-impresionism și fauvism, expresionism abstract, figurativ stilizat și constructivism.

Din respect pentru tatăl său vitreg, a adoptat în anul 1904 numele de Teutsch, pe care l-a atașat numelui său de naștere, Mattis.

În perioada 1944 – 1945, a fondat Gruparea Artiștilor Plastici din Brașov, care a devenit ulterior filială a Uniunii Artiștilor Plastici, fiind ales de câteva ori președintele acesteia.

A fost interzis de comuniști un număr de ani și reintegrat apoi în viața artistică brașoveană.

Cartea sa ”Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă sau Realismul constructiv”, finalizată în ziua de 18 decembrie 1959, dictată în limba germană și redactată în aceeași limbă de către eleva și colaboratoarea sa, pictorița Irina Lukász, a rămas în manuscris.

În memoria sa, Liceul de Arte Plastice din Brașov a primit numele său.

1970: S-a înființat la București,Academia de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Prin Decretul nr. 121/17 martie 1970, Universitatea Muncitorească a PCR și Școla Superioară de Științe Sociale „A.A. Jdanov” s-au transformat în Academia de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român, ca for care „organizează, îndrumă și coordonează întreaga activitate de cercetare în domeniul științelor sociale”.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1970-Academia-de-Stiinte-Social-Politice-%E2%80%9EStefan-Gheorghiu.jpg

Această instituție pregătea cadrele birocrației de partid și, de-a lungul timpului, a acordat zeci de doctorate considerate cu aceeași valoare ca doctoratele universităților și ale institutelor de cercetare, însă fără acoperirea științifică corespunzătoare. „Academia” a fost desființată în 1990.

1973: A încetat din viaţă avocatul (licențiat al Facultății de Drept din Iași), scriitorul şi publicistul român Demostene Botez, academician (membru corespondent din 1963) ; (n. 29 iulie, 1893, satul Hulub, comuna Dângeni, județul Botoșani – d. 17 martie 1973, Iași.

1973: A murit Demostene Botez, scriitor, publicist și traducător, membru corespondent din 1963 al Academiei Române.

S-a născut la  29 iulie 1893, în localitatea  Hulub, Botoșani.

A fost fiul lui Anghel Botez, preotul satului și al Ecaterinei Botez, născută Chirica, fiică de preot.

Imagini pentru Demostene Botez,photos

Demostene Botez  a fost  avocat (licențiat în drept al Facultății din Iași). A urmat primele două clase la școala primară în satul natal. Este trimis apoi la școală la Botosani în 1900, apoi la Iasi. Studiile liceale le face mai întâi la un liceu particular, iar apoi la Liceul Internat din Iași, pe care îl absolvă în 1912.

A urmat Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și a obținut licența în drept în 1915. A început să practice avocatura la Iași, iar din 1934 la București. Până în 1950 a practicat avocatura în paralel cu activitatea literară.

După 1950 a lucrat numai în domeniul literaturii și al publicisticii. A debutat în literatură în 1911, cu o poezie publicată în revista ieșeană „Arhiva”. Din 1921, a aderat de cercul de la revista „Viața românească”, care i-a publicat o mare parte a creației sale.

Debutul editorial a avut loc în 1918, cu volumul de poezii Munții, premiat de Academia Română. A publicat multă literatura pentru copii și a desfășurat o bogată activitate de traducător .

Demostene Botez a fost o perioadă președinte al Uniunii Scriitorilor din România. A fost membru al Partidului Muncitoresc Român.

Casa Memorială „George Topîrceanu” din Iași a aparținut scriitorului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu. În memoria sa, Liceul teoretic din Trușești poartă numele „Demostene Botez”. 

1991: Populaţia Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti a boicotat referendumul de restabilere a fostei Uniuni Sovietice.

La 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), populaţia Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM), deja suverane la acel moment, nu a participat la referendumul privitor la menţinerea URSS.

Trebuie de remarcat că referendumul unional din 17 martie 1991 a fost primul referendum de la crearea U.R.S.S.

Chiar dacă în multe dintre republicile unionale referendumul a avut totusi loc, în R.S.S.Moldoveneasca acesta  a fost boicotat de majoritatea populatiei , prezentandu-se la vot  doar  cetatenii din unele raioane din est (Transnistria de azi) şi Găgăuzia.

Harta administrativă actuală a Republicii Moldova
Harta administrativă actuală a Republicii Moldova

Nereuşita desfăşurarii referendumului în unele republici unionale printre care şi RSS Moldovenească nu a împiedicat Comitetul Central al URSS,  să declare că majoritatea respondenţilor care au participat totusi  au optat pentru restabilirea Uniunii Sovietice  şi ca prin urmare aceasta trebui refăcută.

În baza rezultatelor referendumului unional din 17 martie 1991 se va naste ulterior şi ideea de creare a Comunităţii Statelor Independente (CSI), care este o organizaţie internaţională funţională astăzi si care are in centrul sau Rusia.

2005: A încetat din viaţă la Cluj, eseistul, criticul, istoricul literar, laureat al premiului Herder, Adrian Marino.

Este cel mai tradus critic literar român.

Imagine similară

A debutat în 1939 la Revista „Jurnalul Literar”, avându-l ca director pe George Călinescu. A obținut titlul de doctor în 1946 cu teza „Viața lui Alexandru Macedonski”.

A fost arestat în 1949 pentru multiplicare și difuzare de texte ale „Școlii de cadre”, din cadrul Tineretului Universitar Național-Țăranist, activități considerate ilegale de guvernul de atunci si a  fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lătești (azi parte a comunei Bordușani, Ialomița), alți șase ani (1957 – 1963).

Nu va avea drept de semnatură până în 1965, când  a debutat  la 44 de ani cu „Viața lui Alexandru Macedonski”.

După alți patru ani, în 1969, a fost reabilitat politic complet și repus în toate drepturile.

A fost premiat de Academia Română și de Uniunea Scriitorilor. Între 1971 și 1972 face o specializare în Elveția si a  avut, de asemenea, burse în Franța și Germania Federală.

Între 1973 și 1980 întemeiază, redactează și conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de largă circulație, „Cahiers roumains d’etudes literaires”.

În 1985 obține Premiul Herder. Publică în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Este primul autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), versiunea în limba franceză apărând în 1981.[necesită citare]

Cele 7 volume „Biografia ideii de literatură” (1987-2003), reprezintă prima enciclopedie românească literară completă.

 A fost membru al Senatului Alianței Civice și al Senatului ASPRO.

2011: A decedat la București, cunoscutul critic, istoric literar și editor român, Romul Munteanu; (n. 18 martie 1926, Călanu Mic, Hunedoara).

A fost asistentul profesorului Dimitrie Popovici, în 1950, și a continuat activitatea universitara la  București, la Institutul Pedagogic și apoi la Universitatea din București.

Teza sa de doctorat,”Aspectele și dimensiunile iluminismului românesc” a fost susținută în 1960 la Universitatea din Leipzig.

În perioada 1957-1961 a fost lector invitat la Institutul de Romanistică din Leipzig. Profesor de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității din București, a publicat numeroase monografii, studii de sinteză sau culegeri de eseuri.

Din 1970 pînă în 1989 a fost director al Editurii Univers, unde a contribuit la unul dintre cele mai interesante proiecte culturale postbelice și anume la crearea unei „biblioteci universale” în limba română, reluînd un ideal drag lui Ion Heliade Rădulescu.

 2016: A decedat matematicianul Solomon Marcus, unul dintre iniţiatorii lingvisticii matematice şi ai poeziei matematice; (n. 1925)

Imagini pentru Solomon Marcus,photos

Era fratele scriitorilor Marcel Marcian şi Marius Mircu.

Domeniile sale de cercetare au fost extrem de vaste: analiză matematică, calculatoare, lingvistică, informatică, poetică, semiotică, antropologie, istoria şi filozofia ştiinţei, educaţie.

A fost membru titular al Academiei Române din 2001.

2019: A murit actriţa Silvia Ghelan, „Doamna Teatrului Naţional din Cluj”, pe care l-a slujit mai bine de 50 de ani; (n. 25.10 1924, Cluj).

A urmat cursurile Conservatorului din Cluj-Napoca și a jucat roluri dramatice, dar și comice (precum Veta din comedia lui I.L. Caragiale, O noapte furtunoasă), pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca, iar în 1985 și pe scena Teatrului Național din Târgu-Mureș.

A avut și câteva prestații în film, ca de exemplu, în pelicula Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu – 1980.

Justin Ceuca a publicat o carte despre marea actriță: Silvia Ghelan: eseu despre un actor – 1998.

Actrița a primit decorația Nihil Sine Deo în 2013, din partea Casei Regale.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Alexie (Canonul Mare)

Sfantul Alexie a fost singurul copil al dregatorului Eufimian. Cu cat inainta in viata, cu atat crestea in sufletul lui si dorinta nemurii si a vietii vesnice. Toate bunatatile pamantesti i se pareau lucruri de nimic.

Eufimian l-a cununat pe Alexie cu o fecioara incuviintata, dar impotriva vointei tanarului. De aceea, chiar din seara nuntii, Alexie a parasit in taina nu doar legatura pe care nu a dorit-o, ci si casa parintilor sai.

A fugit la biserica din Edesa, unde a stat 18 ani, imbracat saracacios si hranindu-se din mila celor care veneau la biserica.

Cand s-a facut cunoscut celorlalti ca este un om al lui Dumnezeu, el s-a inspaimantat de lauda oamenilor ca de o primejdie de moarte, si in taina a plecat spre Tarsul Ciliciei. Insa, corabia cu care calatorea a naufragiat, a fost luata de vanturi si purtata pe ape pana la Roma, locul nasterii sale.

Sfantul Alexie a vazut in aceasta intamplare mana lui Dumnezeu, si astfel a hotarat sa mearga la casa tatalui sau si acolo, sub chip de strain, sa-si petreaca in continuare cu pocainta cealalta vreme a vietii sale. Ajuns in casa parintilor, nemaifiind cunoscut de nimeni, a fost luat in deradere si batjocorit de servitori.

Cand i s-a apropiat sfarsitul, el a alcatuit o scrisoare, a strans-o in mână, si intinzandu-se, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu in ziua de 17 martie. Dupa o descoperire dumnezeiasca in Biserica celor Doisprezece Apostoli, imparatul si patriarhul au primit porunca de a-l cauta pe “omul lui Dumnezeu”.

La scurt timp, s-a descoperit ca acest “om al lui Dumnezeu” era fiul lui Eufimian, care traise ca un cersator in curtea acestuia, timp de saptesprezece ani.

Imparatul a citit scrisoarea cu voce tare si toti au fost cuprinsi de spaima. La atingerea de sfintele sale moaste bolnavii se vindecau, caci din trupul lui izvora un mir bine-mirositor.

Trupul Cuviosului Alexie a fost ingropat cu cinste in Biserica “Sfantul Apostol Petru“.

In primele patru zile ale Postului Mare, în cadrul slujbei Pavecernitei Mari, se citeste pe fragmente Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul. In miercurea din saptamana a V-a a Postului Mare se reciteste pentru a doua oara in perioada postului Canonul Sfantului Andrei Criteanul.

Spre deosebire de prima lectura din Postul Mare cand acest canon este impartit in patru stari citite la slujbele Pavecernitei din ziua de luni, marti, miercuri si joi din prima saptamana, in miercurea saptamanii a V-a canonul se citeste integral.

Scopul acestui canon, scris de Sfântul Andrei Criteanul († circa 740 d.Hr.), este să ne readucă aminte de starea noastră de păcătoșenie, de necesitatea chemării numelui lui Iisus Hristos în inima noastră și de importanța pe care o are pocăința în viața noastră.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/03/17/o-istorie-a-zilei-de-17-martie-video/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. Petre P.Panaitescu, Istoria românilor, Bucureşti, 1990.
  4. http://www.worldwideromania.com;
  5. Wikipedia.ro;
  6. mediafax.ro;
  7. Istoria md.
  8. http://www.rador.ro/2019/03/17/calendarul-evenimentelor-17-martie
  9. Cinemagia.ro.

17/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Cum se regizează condamnarea unui popor și mecanismele reinventării „antisemitismului” din România

Mecanismele reinventării „antisemitismului” din România, așa cum au fost descifrate de luptătorul anticomunist Traian Golea. Se repetă povestea?

Mecanismele reinventării „antisemitismului” din România, așa cum au fost descifrate de luptătorul anticomunist Traian Golea. Se repetă povestea?

Vedem că nu doar istoria ne este răstălmăcită, mistificată și manipulată împotriva celor care au înfăptuit-o cu jertfă de sânge, ci și prezentul e supus acelorași tratamente. Nu doar că nu mai avem voie să ne cinstim eroii, dar eroii noștri sunt uciși, în mod simbolic, din nou, scrie https://www.activenews.ro/opinii/Mecanismele-reinventarii- antisemitismului-din-Romania-asa-cum-au-fost-descifrate-de-luptatorul-anticomunist-Traian-Golea.-Se-repeta-povestea-

Etichetele sunt aceleași, fiind lipite de urmașii kominterniștilor, asigurând continuitatea urii. Sunt unii care parcă și-au pierdut rațiunea, stârnind, prin lipsa măsurii, antisemitismul (brusc, corifeii culturii naționale și marii duhovnici ai ortodoxiei românești sunt condamnați ca antisemiți, eroii rezistenței armate anticomuniste sunt considerați fasciști, într-un noian de acuzații care seamănă izbitor cu cele din anii ’50). Sau poate asta se urmărește, reinventarea antisemitismului, alimentând buzunarele unor neica-nimeni.

Marota legionară este scoasă iar la înaintare. Luptătorul anticomunist Traian Golea, un bun cunoscător al rețelelor des-ființării naționale, descifra mecanismele acestei mașinării, aducându-ne aminte de modul în care, în anul 1990, a fost instrumentată o uriașă minciună.

Atunci, primul-ministru Petre Roman, odrasla bolșevicului Valter Roman, declara că „manifeste ale Gărzii de Fier și a organizației patronale (sic!) Legiunea Arhanghelului Mihail au fost apariții comune în ultimele luni în acestă regiune”.

În studiul „Cum se regizează condamnarea unui popor”(apărut la Editura Studii Istorice Românești, Miami Beach, 1992), Traian Golea spunea: „Conflictul etnic de la Târgu-Mureș a servit doar ca pretext ca dl. Roman să poată face marea revelație, a pretinsei reapariții a Gărzii de Fier, care la acea dată nu exista decât în imaginația sa.

Apoi a venit dl Iliescu, cu mineriada sa din 13-15 iunie 1990, motivată cu pretinsa acuzație că legionarii ar vrea să dea o lovitură de stat”.

Scopul: să se poată demonstra că în România „are loc o recrudescență a legionarismului și în consecință și a anti-semitismului”, fapt care a dus la pierderi incalculabile (geopolitice, economice, financiare etc) pentru România.

Teza a fost puternic amplificată de rabinul Moses Rosen, colaborator al regimului comunist, iar în mass-media din România a fost vânturată în mod special de revista Grupului pentru Dialog Social, „22”.

Preluând afirmațiile tandemului comunist Iliescu-Roman, Elie Wiesel începea, prin intermediul revistei New York Times, presiunile asupra României, culminând cu obținerea unei Rezoluții din partea Senatului American, care condamna „resurecția anti-semitismului și a intoleranței etnice în România”, „întrucât laureatul Premiului Nobel și scriitorul umanist Elie Wiesel recent a vizitat România, țara sa de naștere, pentru a vedea și a mărturisi asupra acestor tendințe anti-semite” (extras din textul Rezoluției Senatului American, 11 iulie 1991).

17/03/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: