CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 9 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 9 martie în istoria noastră

La 9 martie 1371 se înfiinţează la Siret, în capitala de atunci a Moldovei, o temelie catolică.

Primul titular al episcopiei catolice de Siret, a fost  călugărul franciscan polonez Andrei Wasilo, din Cracovia.

La 9/21 martie 1848, nobilii unguri din Transilvania solicitau printr-o  declaraţie, neţinând seama de opoziţia românilor băştinaşi majoritari, alipirea acestui străvechi ţinut românesc la regatul Ungariei.

1859: S-a născut Alexandru Averescu, mareşal al României şi om politic, comandantul Armatei a II-a în Primul Război Mondial şi erou al luptelor de la Mărăşti (iulie 1917), in timpul primului razboi mondial; (d.1938).

Imagini pentru Alexandru Averescu,photos

 1873: Impăratul rus Alexandru II-lea aprobă decizia Consiliului de Miniştri, de a trece administrarea tuturor bunurilor imobile din gubernia Basarabia ce aparţineau mănăstirilor de peste hotare, în subordinea Ministerului Bunurilor Statului, iar veniturile aduse de ele  să fie administrate de Ministerul Afacerilor Externe.

Până în 1873 veniturile erau transferate mănăstirilor respective.

1880: În România, a fost adoptată legea pentru organizarea Dobrogei (modificată la 30 martie 1886), care stipula o nouă organizarea a acestui teritoriu care fusese reintegrat în graniţele ţării în urma Războiului de Independenţă din 1877-1878 şi a Tratatului de pace de la Berlin  din 1878.

1887: S-a născut la Brânzenii Vechi, județul Bălți, Imperiul Rus, poetul, folcloristul şi publicistul patriot român basarabean, Ion Buzdugan, membru și secretar al Sfatului Țării,  (d. 27.01.1967, la Bucureşti).

 Numele său la naștere era Ivan Alexandrovici Buzdâga.

În anii  1917 – 1918, Ion Buzdugan a fost  unul din fruntașii mișcării naționale din Basarabia.

În calitate de secretar al Sfatului Țării la 27 martie 1918 Ion Buzdugan semnează Actul Unirii Basarabiei cu România  . Proclamând Unirea, el ținea în mâna dreaptă pe Biblia lui Șerban Cantacuzino, pentru a dovedi, în modalitatea sacră a jurământului, latinitatea limbii pe care o vorbeau deopotrivă românii din stânga și din dreapta Prutului.

După Unirea și-a luat licență în drept la Universitatea din Iași și doctor în economie politică la Universitatea din Cernăuți 

Ion Buzdugan a fost un poet important al Basarabiei și un mare patriot. Dacă obținerea independenței acestei provincii românești (de la 24 ianuarie 1918) poate fi socotită opera sa de obște, Unirea Basarabiei cu Patria Mamă nu s-ar fi putut face fără intervenția puternicei personalități a lui Ion Buzdugan.

A fost  deputat de Bălți în Parlamentul României UNITE  pe parcursul a 14 ani, din 1918 până în 1932 si membru al Guvernului.

Ion Buzdugan numit cu pietate de către Nicolae Iorga un „excelent român”. În spectrul vast al activității sale politice și culturale se înscrie și colaborarea sa la multiple publicații din Basarabia, cât și întreaga țară: „Sfatul Țării”, „Moldova de la Nistru”, „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul literar”, „Neamul Românesc”, „România” etc.

În 1940 se refugiază la București. În anii postbelici, când tot mai mult i-a fost este marginalizată creația literară, se ocupă de traduceri.

Rămâne unul dintre cei mai importanți tălmăcitori ai lui Alexandr Pușkin și Serghei Esenin și cel dintâi traducător al poeților simboliști ruși: Valeri Briusov, Konstantin Balmont, Aleksandr Blok etc.

Îmbolnăvindu-se grav, a fost internat la Institutul Oncologic (Filantropia) din București.  

1906: S-a născut Radu Boureanu, poet, prozator şi traducător (poezie: „Solara noapte”, „Vioara cosmică”; (d. 1996).

1907: Apogeul răscoalei ţărăneşti în   Moldova. Flacăra răscoalei cuprinde Muntenia şi Oltenia.

Răscoala de la 1907, reproducere, pictor Octav Bancila, preluat de pe magazinweb.byethost9.com
Pictor Octav Bancila – Răscoala de la 1907, reproducere

La 6 martie – 9 martie 1837 se inregistreaza in Româniaapogeul răscoalei ţărăneşti în Moldova. La 9-13 martie 1907 flacăra răscoalelor ţărăneşti  cuprinde toată Muntenia şi Oltenia cu o violenţă deosebită.

 Mai multe proprietăți ale latifundiarilor au fost distruse, iar numeroși arendași au fost uciși sau răniți. Guvernul conservator (Partidul Conservator) nu a putut face față situației, astfel încît liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea.

Liberalii au făcut ceea ce nu se puteau hotărî să faca conservatorii și anume să folosească armata și tunurile împotriva țăranilor.

A fost o adevărată tragedie mulţi ţărani fiind omorâți sau răniti.  Numarul real al  victimelor a rămas necunoscut pâna in zilele noastre.

1925: S-a născut la Șcheia, județul Suceava, istoricul literar Dimitrie Păcurariu. A fost profesor universitar, eseist, istoric și critic literar: ( d. 18 ianuarie 2002, București).

1929: A murit scriitorul și folcloristul român Theodor Dimitrie Speranția; (n. 1856, Onesti).

A fost membru corespondent (din 1891) al Academiei Române.

1942: S-a născut actorul şi regizorul român de origine aromână, Ion Caramitru.

  Este președinte al UNITER din 1990 şi din 2005, directorul Teatrului Național din București.

Ion Caramitru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, clasa profesor Beate Fredanov, în 1964, când a și debutat pe scena Teatrului Național din București, în „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu . A fost actor și regizor la Teatrul Bulandra, al cărui directorat l-a și deținut în perioada 1990 – 1993.

A participat la revoluția română din 1989, fiind printre cei care au ocupat Televiziunea Română în 22 decembrie 1989. Alături de Mircea Dinescu a anunțat la televiziune căderea regimului Ceaușescu.

A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale (figurând pe lista membrilor inițiali anunțați la TVR de Ion Iliescu), apoi în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, unde a ocupat funcția de vicepreședinte.

S-a plasat, în cele din urmă, în opoziție cu fostul președinte Ion Iliescu.

Membru PNȚCD, ministru al culturii (12 decembrie 1996 – 28 decembrie 2000) în guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu.

Este vicepreședinte al Asociației revoluționarilor fără privilegii.

1944: A decedat la Bucuresti biologul român, Grigore Antipa, întemeietorul Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti, vicepreşedinte al Academiei Române; (n.24.11.1867, Botosani).

Grigore Antipa a fost membru al  mai multor academii din străinătate. A întemeiat școala românească de hidrobiologie și ihtiologie.

Este savantul care a renovat total şi a instalat în 1906  în actualul său lăcaş din Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie Naturală, care acum îi poartă numele.

1945: S-a restabilit administrația românească în nordul Transilvaniei, ocupat de Ungaria horthystă în 1940.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1945-Restabilirea-administratiei-romanesti-in-nordul-Transilvaniei.jpg

A fost proclamată, oficial, la 13 aprilie 1945.„Scoțând Transilvania de Nord de sub autoritatea administrației românești, stimulând discret competiția româno-maghiară, amăgindu-i pe maghiari, a căror soartă era deja pecetluită și, în același timp, șantajându-i pe români, Stalin a obținut atât instalarea unui guvern comunist la București, teritoriul basarabean și bucovinean și participarea trupelor române la războiul din Vest, cât și o atitudine supusă și lipsită de combativitate din partea Budapestei. În fapt, sovieticii au fost aceia care au decis, încă din 1944, soarta Transilvaniei de Nord, dejucând cu bună știință toate tentativele anglo–americane de a da acestei probleme o altă soluție, mai convenabilă Ungariei” (Marcela Sălăgean, Transilvania în jocul de putere al Marilor Puteri, 1940–1947).

1947: S-a născut sculptorul Ştefan Călărăşanu; autorul mai multor lucrări de artă monumentală, între care „Clopotul libertăţii” şi „Compoziţie” în Timişoara, „Martir” şi „Iisus Cristos” în Lugoj, „Monumentul deţinuţilor politici” în Turnu-Severin, „Clopotul de piatră” în Reşiţa, ”Pianul No.1270” la Filamonica Banatul, „Cruce” în Cehia; este creatorul trofeului Festivalului Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara;(m. 2013).

1950: S-a născut muzicianul român Dan Andrei Aldea (Sfinx).

Imagini pentru Dan Andrei Aldea photos

Cântăreț, poliinstrumentist (chitară, vioară, claviaturi, blockflöte, muzicuță, chitară bas), aranjor și compozitor, Dan Andrei Aldea, liderul formației pop  Sfinx în anii șaptezeci, s-a stabilit din 1981 în Occident (mai întâi în Belgia, apoi în Germania), unde lucrează ca muzician dedicat studioului de înregistrări.

1961: A murit Cezar Petrescu, scriitor, traducător și gazetar român, redactor la ziarele Adevărul, Dimineața, Bucovina, Țara nouă, Voința, fondator și codirector, alături de Pamfil Șeicaru, al revistei social-politice și culturale Hiena (1919-1924).

Este autorul romanelor  „Întunecare”, „Calea Victoriei”, „Aurul negru”; (n.1 decembrie 1892, Cotnari, Iasi).

1966: A murit arhitectul şi urbanistul Duiliu Marcu; (n.23.03.1885).

Cele mai semnificative opere ale sale se înscriu în direcţia arhitecturii moderne, în cadrul căreia a fost, alături de arhitectul Horia Creangă, un adevărat creator de şcoală (clădirile Guvernului, Academiei de Înalte Studii Militare, Ministerului Transporturilor, Bibliotecii Academiei Naţionale ş.a.).

A fost membru titular al Academiei Române din anul 1955.

1971: A murit fizicianul Ion I. Agârbiceanu, conducătorul lucrărilor care au dus la realizarea primului laser românesc în 1962, membru corepondent al Academiei Române din 1963; (n. 6 ianuarie 1907, Bucium, comitatul Alba de Jos).

Imagini pentru fizicianul Ion I. Agârbiceanu,photos

A fost fiul prozatorului, scriitorului și preotului  român Ion Agârbiceanu și a Mariei Agârbiceanu.

1985: A murit la vârsta de 47 de ani, actorul român Constantin Băltăreţu; (n.16.04.1938, București).
A absolvit Academia de Teatru si Film din capitală in 1958, la clasa profesorilor Alexandru Finți si Ion Șahighian.

Împreună cu colegii de generație a participat la înființarea Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani, unde a jucat până în 1960, când s-a mutat la Teatrul Național Lucian Blaga din Cluj și apoi la Sibiu, la Teatrul Radu Stanca.
In 1965 s-a stabilit la Teatrul de Comedie din București.
Constantin Băltărețu a scris articole de presa, a publicat cartea Cultura spectacolului teatral, scrisa impreuna cu Andrei Baleanu, in 1976, a fost crainic la radio.
A debutat pe marele ecran in 1968, cu rolul lui Zeno din Balul de sîmbata seara, un film regizat de Geo Saizescu.
In 1974 a apărut in serialul TV Deux ans de vacances, o coproducție Romania, Belgia, Franta, Elvetia, Germania de Vest, in rolul personajului O’Brian, iar in 1975 juca in serialul Burning Daylight, coproducție România, Austria, Franța, Germania, in rolul lui Bettles.

2001: A incetat din viaţa  poetul Petre Ghelmez; (n.2 martie 1932, Gogosari, jud.Vlasca).

A debutat în presa literară  în iunie 1955, cu poezia Despărțire de sat, în revista Tânărul scriitor, iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri Germinații, în colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură.

A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum și la radio și televiziune.

2006: A decedat ântr-un tragic accident auto, cântăreața de muzică uşoară Laura Stoica; (n. 1967).

Imagini pentru Laura Stoica photos

A fost considerată una dintre cele mai importante soliste de muzica rock, dar şi una dintre cele mai puternice şi originale personalităţi feminine ale scenei muzicale autohtone.

2010: A murit Gheorghe Constantin, fotbalist și antrenor român; (n. 1932).

2012: A murit actorul român Dan Damian; (n. 29.07.1927).

Cariera sa la Teatrul Bulandra a început în 1953 odată cu spectacolul „Lumina de la Ulmi” de Horia Lovinescu în regia lui Dan Nasta.

În cei peste 38 de ani de colaborare cu Teatrul Bulandra, Dan Damian a interpretat peste douăzeci de personaje sub îndrumarea unora dintre cei mai importanți regizori români dintre care:

Valeriu Moisescu, Petre Popescu, Dinu Negreanu, Tompa Gabor, Cornel Todea sau Dan Micu.

Ultimul spectacol în care spectatorii Teatrului Bulandra l-au putut aplauda pe Dan Damian a fost „Arsenic și dantelă veche” în regia lui Grigore Gonța (1991).

2015: A decedat  compozitorul de muzică uşoară român Marcel Dragomir; (n. 30 octombrie 1944, Câmpina).

A fost profesor de clarinet-saxofon la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti (1971 – 1982) şi redactor principal la secţia de creaţie a Radiodifuziunii Române din Bucureşti (1984 – 1994).

A realizat emisiuni de radio şi de televiziune. A făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale de concursuri de muzică uşoară (Bratislava – 1972, Dresda – 1984, Slîncev Briag – 1986).

A scris muzică uşoară, dar şi muzică de teatru şi film.

A avut o activitate intensă în domeniul muzicii uşoare, compunând melodii foarte apreciate de public precum :

„Vreau să-ţi spun” (1972),  „De-aş putea-ntrupa iubirea” (1972), pentru voce şi pian, versuri de Veronica Micle, „Dansează primii fulgi de nea” (1973), pentru voce şi pian, versuri de Romeo Iorgulescu, „Ştrengăriţă” (1973), pentru voce şi pian, versuri de Angel Grigoriu, „Nu vreau să-mi dai infinitul” (1974) s.a.

2016: A avut loc o eclipsă de soare totală.

În dată de 9 martie 2016, a avut  loc o eclipsa totală de soare. Eclipsa totală a început în Oceanul Indian, a trecut la sud de Sumatra, cât și la sud de Borneo, apoi prin centrul insulei Sulawesi, pentru a continua peste insulele mărunte ale Indoneziei.

Eclipsă de soare totală pe 9 martie. Cum ne influenţează

Apoi parcursul său a evoluat  doar peste Oceanul Pacific.
 A fost  a X-a eclipsă totală din secolul al XXI-lea, dar cel de al XII-lea pasaj al umbrei Lunii din acest secol.

Precedenta a avut loc în 20 martie 2015, dar a fost vizibilă doar din locuri izolate ale planetei: insulele Feroe și Svalbard, arhipelag norvegian din Arctica.

Sărbători

Mucenicii  si  Ziua bărbatului (tradiție populară).

Imediat după 8 martie, Ziua femeii este urmată de cea a bărbatului când cei 40 de Mucenici le aduce în dar tot atâtea pahare de vin, închinate sfinţilor care au suferit martirajul din anul 320, pentru credinţa creştină. 

Totodată, bătrânii spun că zilele capricioase ale babelor iau sfârşit, lăsând loc zilelor calde ale moşilor, compensând prin bunătate şi înţelepciune. 

Pin su Luoghi da visitare

Aşadar, după omagierea zilei femeii la 8 Martie, această sărbătoare este destinată bărbaţilor, care trebuie să îşi măsoare rezistenţa împotriva Zeului Bachus, tradiţia românească spunand că prin cele 40 de pahare pe care trebuie să le consume in această zi în cinstea Sfinţilor Mucenici din cetatea Sevastei, aceştia vor fi sănătoşi şi feriţi de boli tot anul.   

 Tot astăzi, cei care sunt stropiţi cu vinul din pahare – ce simbolizează sângele vărsat de martiri – vor avea putere de muncă peste an.

Printre datinile adresate bărbaţilor se numără şi obiceiul de a merge la pescuit în această zi, iar cel care va prinde 40 de peşti, va trebui să mănânce unul viu ca să aibă noroc tot anul la prins peşte. 

Pe lângă “dezlegarea postului” la băutură, obiceiul are însă şi o semnificaţie moralizatoare, fiind totodată o probă de autocontrol pentru bărbaţi. 

Pentru a fi protejaţi de rele tot restul anului, cei care consumă toate cele 40 de pahare trebuie să îşi păstreze cumpătul, această provocare nefiind lipsită însă şi de riscuri.

Astfel, bărbaţii care intră sub “vraja” băuturii vor fi urmăriţi de acest viciu tot anul, căci credinţa lor nu este demnă de sacrificiul Sfinţilor Mucenici. 

Bărbaţii care abandonează această provocare sau nu rezistă efectului băuturii vor fi urmăriţi tot anul de acest viciu, întrucât credinţa lor nu este demnă de sacrificiul Sfinţilor. 

Legenda celor 40 de Sfinţi Mucenici din Sevastia este închinată credinţei supreme, pentru care aceştia s-au sacrificat şi au îndurat chinuri cumplite în numele dragostei purtate lui Iisus Hristos.

Ei au fost întemniţaţi, loviţi cu pietre, ţinuţi în apa ca gheaţa, schingiuiţi şi arşi pentru a se „lepăda” de creştinism, lucru pe care l-au refuzat cu demnitate, alegând moarte de martiri. 

Obiceiuri şi superstiţii de 9 martie  

Obiceiurile urmează un ritual specific, uneori cu puternice influenţe locale sau regionale. 

Potrivit credinţei populare, în ziua mucenicilor se deschid mormintele şi porţile Raiului, fiind un prilej pentru săvârşirea numeroaselor ritualuri prin care oamenii din popor încearcă să alunge gerul.

Astfel, pe 9 martie, bătrânii rostesc descântece, copiii dansează peste foc, iar pământul se loveşte cu beţe pentru a scoate căldura, in timp ce flăcăii bat tobele în sate. 

Tot în ultima zi a Babelor, bătrânii obişnuiesc să cureţe gospodăria şi ard gunoaiele cu foc adus din casă, pentru a aduce căldura şi afară.  

În semn de respect pentru credinţa de nestrămutat a Sfinţilor crucificaţi, gospodinele gătesc în această zi colaci în formă cifrei opt, numiţi, în funcţie de zonă, mucenici, sfinţi sau bradoşi. Colacii sunt copţi din aluat de cozonac, apoi unşi cu miere şi nucă. 

În Moldova, aceştia au formă cifrei opt şi sunt copţi din aluat de cozonac şi unşi cu miere şi nucă, care se dau de pomană, în credinţa că grâul va rodi astfel, iar oamenilor le va merge bine în acel an. 

În Dobrogea se păstrează aceeaşi formă, dar mucenicii sunt mai mici şi sunt fierţi în apă cu zahăr, cu scorţişoară şi nucă, în semn de purificare a lacului în care au fost aruncaţi cei 40 de Sfinţi Mucenici. În zona Galaţiului însă, colacii poartă numele “Sfinţi şi Sfinţişori”. 

În Muntenia, pe lângă bradoşii obişnuiţi, se face o “uitată” pentru morţi, un mucenic mai mare pe care copii îl “joacă” în jurul focului şi care este dedicat celor morţi. 

Tinerii sar peste foc, pentru ca fumul să le pătrundă pe sub haine, să fie feriţi de rele şi să se bucure de sănătate. Cenuşa este presărată de gospodine peste straturile din grădină şi în jurul arborilor din livezi, pentru ca aceştia să fie roditori. 

În multe sate din Banat, femeile merg la o apă curgătoare, curată, unde întind pomeni pentru cei morţi. Pe malul apei se aştern şervete curate pe care se pun mucenici îndulciti, o ulcică de colivă, un ulcior cu apă şi unul cu vin roşu, dulciuri şi mere. 

Ofrandele sfinţite se fixează pe plute mici din lemn de alun, fiind lăsate să plutească pe apă în numele răposatului.

Aici, obiceiul se numeşte “slobozirea pentru sufletele mortilor” şi este respectat cu sfinţenie în fiecare an în luna martie. 

Nici gospodăriile nu sunt neglijate, astfel că arătorii trag prima brazdă, iar înaintea plugului se aruncă un ou fiert pentru ca roadele să fie îmbelşugate. 

– Prin Legea 247 din 5 decembrie 2011 astăzi este Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/03/09/o-istorie-a-zilei-de-9-martie-video-2/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții 40 de mucenici din Sevastia Armeniei

Imagini pentru 9 martie sfinți ortodocsi photos


Sfintii 40 de Mucenici au patimit in localitatea Sevastia din Armenia, in vremea domniei imparatului Liciniu (307-323), la porunca guvernatorului Agricola.

Cei 40 de mucenici erau soldati care au marturisit ca sunt crestini si din acest motiv au refuzat sa jertfeasca idolilor.

Pentru marturisirea credintei in Hristos, cei 40 de mucenici au fost supusi la multe chinuri, ca in cele din urma sa fie scufundati intr-o apa aproape inghetata de langa cetate.

Precum tinerii din Babilon au invins dogoarea cuptorului prin lucrarea lui Dumnezeu, la fel cei  40 de mucenici au invins frigul si gheata lacului de langa Sevastia. In acea noapte de 8/9 martie a anului 320, 40 de crestini au biruit moartea, primind in chip vazut cununile muceniciei.

Multe minuni a savarsit Dumnezeu odata cu moartea muceniceasca a alesilor Lui, pentru imbarbatarea martirilor, dar mai ales pentru ca necredinciosii sa vada aievea atotputernicia Sa. Dar minunea cea mai mare este aceasta: ca pentru Dumnezeul nevazut, Care S-a salasluit in inimile lor, 40 de crestini au ales mai degraba sa moara intr-un lac inghetat decat sa accepte “un mic compromis” care i-ar fi despartit insa de dragostea lui Hristos.

Sfantul Candid i-a raspuns tortionarului care il ameninta cu deposedarea onorurilor militare: “Nu doar onorurile militare, ci chiar si trupurile noastre poti sa ni le iei, caci nicio onoare nu este mai inalta decat aceea de a fi ai lui Hristos Iisus, Dumnezeul nostru”.

Unul dintre mucenici nu a mai rezistat si a iesit din lac. Renuntand la credinta in Hristos, a fost dus intr-o baie calda, dar acolo a murit. Locul sau a fost luat de un alt soldat crestin, dintre paznici.

Iata ca acesta din urma, desi nu era amenintat in niciun fel, a inteles ca imparatia cerurilor era aproape de el; vazând cununile care se coborau asupra capetelor celor 39 sfinti, si-a lepădat hainele si a intrat in apa inghețata.

Cand torționarii au venit dimineața sa vada “rezultatele” rautatii lor, in locul mortii, ei au vazut viata, caci niciunul din cei 40 nu a murit peste noapte, tinuti fiind in viata de puterea Duhului Sfant.

Dar fiindca rautatea orbeste, tortionarii nu au putut intelege nimic, ajungand sa creada ca mucenicii beneficiau de o lucrare vrajitoreasca.

In cele din urma, slugile diavolului si-au desavarsit “opera”, omorându-i pe cei 40 de mucenici.

Cei 40 au săvârsit astfel, intr-o dimineata de martie, intr-o cetate mica din Armenia, lupta cea buna, si sunt pomeniti astazi, ca si atunci, ca simbol al biruintei mucenicesti, pomeniți fiind fără incetare in Imparatia lui Hristos, fiecare dupa numele lui: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, Bucureșt, 2008;
  4. Istoria md.;
  5. Wikipedia.ro;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro;
  7.  unica.ro;
  8. Calendar creştin ortodox;
  9. Rador.ro;
  10. Cinemagia.ro.

09/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Spionii Ghedeon – Istoria secretă a Mossad-ului

Anticariat: Gordon Thomas - Istoria secreta a Mossad-ului. Spionii lui Ghedeon

„The Secret History of the Mossad” de Gordon Thomas
Publicată la New-York – Tradusă în 16 limbi – prezentată în serial la televiziunea Britanica (canalul 4).
„Mossad-ul este ca gâdele oficial sau ca medicul din Camera Morţii care administrează injecţia letală. Acţiunile voastre sunt toate aprobate de Statul Israel. Când ucideţi, voi nu violaţi legea. Voi executaţi o sentinţă aprobată de primul ministru în exerciţiu.”

Meir Amit (Director General al Mossad 1963-1968)

Cartea care poartă titlul „GIDEON’S SPIES – The Secret History of the Mossad”a fost publicată de Editura St. Martin’s Griffin din New York, fiind tradusă în 16 limbi şi prezentată sub forma unui serial la Canalul 4 al televiziunii britanice

Această carte este rezultatul unor cercetări minuţioase cu o durată de 3 ani, în care autorului i s-a permis un acces fără precedent la persoane cheie din structurile Mossad.

Gordon Thomas - Editura Corint

Gordon Thomas este un scriitor britanic cu 53 de cărţi publicate până acum şi vândute în 45 de milioane de exemplare pe tot globul,dintre care două au fost ecranizate, relatează https://ichircu.blogspot.com.
Într-un interviu, autorul a mărturisit că nu ar mai scrie o asemenea carte despre spionajul israelian, din cauza ameninţărilor de tot felul primite de la diferite grupuri de interese.

Autorul a fost sigur că va fi arestat pe aeroportul din Tel Aviv la plecarea sa din Israel, motiv pentru care a încredinţat manuscrisul unor prieteni pentru scoaterea lui din ţară.

Asta explică, poate, de ce despre Mossad nu au fost publicate până acum cărţi de referinţă cum există despre alte servicii de spionaj ale lumii.
Despre spionajul american CIA, sunt publicate peste 200 de cărţi, iar despre cel britanic, MI5, sunt 51 de cărţi în vânzare.

Pe coperta cărţii este tipărită următoarea concluzie: „Aceasta este una dintre puţinele cărţi care a captat adevărata natură a guvernului Israelului şi procesul de gândire al elitei politice israeliene” (Ari Ben-Menashe, consilier al primului ministru Yitzhak Shamir).

„MOSSAD” sunt iniţialele din ebraică ale instituţiei de stat israeliene, create la 2 martie 1951 pentru spionaj etern, instituţie care în traducere se cheamă Institutul pentru Coordonare.

Acesta este pus sub jurisdicţia Ministerului de Externe al Israelului şi include în structura personalului său ofiţeri superiori reprezentând celelalte organizaţii ale comunităţii de informaţii ale Israelului: Shin Bet (siguranţa internă), Aman (spionajul militar al aviaţiei şi marinei militare). Funcţiile acestor ofiţeri superiori sunt de informare a Mossad-ului asupra nevoilor specifice ale clientelei sale.
În caz de dezacorduri asupra oricărei cereri formulate Mossad-ului de către clienţii săi, obiectul dezacordului este supus examinării primului ministru. Pentru exemplificare, Ben Gurion, primul ministru la naşterea organizaţiei a dat următoarea clarificare:

„Voi veţi da Mossad-ului lista de cumpărături a instituţiei pe care o reprezentaţi, Shin Bet sau Aman. Mossad va merge să obţină marfa cerută de voi. Nu este treaba voastră să ştiţi de unde s-a cumpărat sau ce preţ a plătit Mossad pentru informaţiile cerute de voi” (pag. 39). Tot Ben Gurion a definit în scris ordinul de funcţionare a Mossad-ului: „Mossad va acţiona sub conducerea mea, va lucra conform instrucţiunilor mele şi va raporta direct mie”.

Ce înseamnă și ce este MOSSAD? – Intelligence arena



În concluzie, în orice acţiune a Mossad-ului trebuie văzută mâna invizibilă a primului ministru în exerciţiu la acea oră. În acest context autorul aduce detalii inedite despre Benyamin Netanyahu, cel mai tânăr prim-ministru din istoria Israelului. Fiind un om cu experienţă în domeniul spionajului, se aştepta din partea lui să ştie cum funcţiona din interior Mossad-ul, când să asculte, cât de departe se poate merge în acţiuni externe etc.
De la început însă, Benyamin Netanyahu şi-a uimit ofiţerii cu lungă experienţă în spionajul extern, prin amestecul lui în detaliile operaţionale. La început a fost interpretat acest amestec ca fiind un zel exagerat, dar lucrurile au devenit alarmante când nu doar primul ministru Netanyahu, dar şi soţia sa, Sara, dorea să privească în spatele paravanului de protecţie al Mossad-ului. Sara invita în locuinţa ei privată, ofiţeri superiori ai Mossad-ului pentru a răspunde întrebărilor ei, argumentând că ea urmează exemplul lui Hillary Clinton, când era Prima Doamnă şi se interesa despre acţiunile CIA.

Sara Netanyahu a cerut să vadă profilul psihologic al conducătorilor lumii pe care ea şi soţul ei urmau să îi viziteze sau să îi primească în vizite de stat.

„A cerut în mod special detalii despre activităţile sexuale ale lui Bill Clinton”(pag. 3). A mai cerut, de asemenea, să vadă dosarele ambasadorilor Israelului ale căror ambasade urmau să le fie gazde în călătoriile lor externe. Amuzaţi de cererile ei, ofiţerii Mossad-ului au replicat soţiei primului ministru că obţinerea unor asemenea informaţii nu intră în atribuţiile lor de serviciu.

Mossad-ul face SUA părtaşă la Holocaust


Detalii şi mai neaşteptate sunt aduse de această carte în privinţa primului ministru Yitzhak Shamir, sub a cărui conducere a explodat scandalul Jonathan Pollard, ofiţer al marinei militare americane, prins spionând pentru Israel. Acest prim-ministru avea o teorie, potrivit căreia SUA erau în parte responsabile pentru Holocaustul evreilor din timpul războiului. El era convins că preşedintele Franklin Roosevelt ar fi trebuit să cadă la învoială cu Hitler pentru înlocuirea Angliei cu Germania în Orientul Apropiat.

Ca răsplată, Hitler ar fi permis evreilor germani să emigreze în Palestina şi Holocaustul nu ar mai fi avut loc vreodată.

Oricât de neverosimilă este această teorie, ea a înveninat vederile lui Shamir privind America până aproape de ură. El a ordonat Mossad-ului „ca gest de bunăvoinţă”, să trimită în URSS o parte din cele 500.000 de pagini secrete furate de Jonathan Pollard din SUA. Shamir spera că acest gest va ameliora relaţiile Israelului cu URSS. Documentele furate cuprindeau informaţiile la zi ale americanilor privind apărarea spaţiului aerian sovietic precum şi evaluările anuale ale CIA ale întregii capabilităţi de război a URSS, fotografii din satelit, interceptări de comunicaţii şi rapoarte ale agenţilor CIA din interiorul URSS.

Când Nahum Admoni, directorul general al Mossad-ului, a avertizat pe Shamir că transmiterea acelor rapoarte va permite în mod sigur sovieticilor să captureze pe spionii americani din URSS, primul ministru Shamir a ridicat cu indiferenţă din umeri (pag. 193). Acelaşi prim-ministru apare în carte implicat în asasinarea lui Robert Maxwell, proprietarul ziarelor „Daily Mirror” din Londra şi „Maariv”din Tel Aviv.

În decursul anilor, Maxwell devenise un agent de influenţă major al Israelului în Occident. Pe yahtul său, şeful Mossad-ului, Nahum Admoni l-a întâlnit în secret pe Vladimir Kriucikov, şeful KGB, în anul 1990, înaintea loviturii de stat contra lui Gorbaciov. Kriucikov venise în numele conspiratorilor de la Moscova să propună Israelului următoarele: Mossad va uza de influenţa sa în SUA şi Europa pentru recunoaşterea noului guvern care se va instala după debarcarea lui Gorbaciov.

La schimb, Kriucikov promitea Israelului libera emigrare a evreilor sovietici.
Un an mai târziu, la 30 septembrie 1991, când Kriucikov se afla în închisoare pentru eşecul complotului, Robert Maxwell ameninţa Mossad-ul că va dezvălui lumii secretul întrevederii lui Kriucikov cu Admoni de pe yahtul său, dacă nu i se returnează milioanele de dolari furate împreună din fondul de pensii al jurnaliştilor de la ziarul „Maariv” din Tel Aviv. Urmare acestui şantaj, Robert Maxwell este ucis.

Cartea explică succesul constant al Mossad-ului în culegerea de informaţii la scară mondială prin inventarea SAYANIM-ului de către Meir Amit, directorul Mossadului între 1963 şi 1968. În traducere din ebraică, Sayamin înseamnă „ajutor voluntar de la evrei”.

Fiecare SAYAN a fost şi este un exemplu al coeziunii istorice a comunităţii evreilor din lume. Indiferent de jurământul de credinţă al evreului faţă de ţara în care se află, „ÎN ULTIMĂ INSTANŢĂ UN EVREU VA ADMITE EXISTENŢA UNEI LOIALITĂŢI MAI MARI: CEA MISTICĂ FAŢĂ DE ISRAEL ŞI A NEVOII DE A AJUTA ISRAELUL CONTRA DUŞMANILOR SĂI”.

Sayanim a îndeplinit multe funcţii: un sayan care lucrează la o firmă de închiriat automobile, va furniza unui ofiţer Mossad un vehicul fără actele legale necesare închirierii (actul de identitate, permisul de conducere, cartea de credit etc.).
Un sayan de la un hotel va oferi cazare fără actele de rigoare. Un bancher sayan va descuia uşa băncii în afara orelor de program şi va furniza banii necesari. Un medic sayan va acorda ajutor medical, tratând o rană de glonţ, fără informarea poliţiei.

Sayanii nu primesc bani, decât pentru acoperirea cheltuielilor generate de serviciile lor, restul efortului lor este strict voluntar şi gratuit. Ei colectează date tehnice şi tot felul de informaţii „la vedere”: un zvon aflat la o petrecere selectă, o ştire de la radioul local, un paragraf dintr-un ziar, o poveste cu tâlc la o cină din „lumea bună”. Sayanii oferă gratuit şi voluntar piste noi de investigaţie pentru Mossad. În anul 1998 erau 4.000 de persoane sayan în Anglia şi aproape 16.000 în SUA.

Vaticanul, cel mai mare adversar al Mossad-ului
Un sayan care lucra ca mic funcţionar la un bogătaş creştin din Roma, face o copie în anul 1979 de pe un document primit de la Vatican de stăpânul lui. Era o propunere a Papei Ioan Paul al II-lea către O.N.U. de transformare a Ierusalimului în oraş internaţional, patrulat de căştile albastre ale trupelor O.N.U. şi în care Vaticanul urma să aibă răspunderea tuturor lăcaşelor de cult creştin. În câteva ore, acest document ajunge pe biroul lui Menachem Begin, primul ministru al Israelului, unde provoacă consternare. Conducătorii Israelului se temeau cel mai mult de acţiunile Vaticanului, după cum declara primul ministru Golda Meir: „Sunt fascinată de structura marxistă a papalităţii. În primul rând este puterea ei financiară care e aproape fără precedent. Apoi, papalitatea acţionează fără partidepolitice sau sindicate.

Întregul aparat este organizat pentru control. Curia Romană controlează episcopii, episcopii
 controleazăclerul, clerul controlează pe laici. Cu multitudinea lor de secretariate, comisii şi structuri, papalitatea este un sistem croit special pentru spionajşi informare”(pag. 213). Israelienii sunt permanent cu ochii pe Vatican pentru că ştiu că au un adversar de temut, cu peste 500 de ani de experienţă informativă. În plus, Vaticanul este ostil Israelului şi un prieten declarat al palestinienilor. De aici, eforturile constante din partea Israelului de a găsi cu Vaticanul un modus vivendi.

Preşedintele Ronald Reagan a stabilit cu Papa Ioan Paul al II-lea un acord fără precedent în istoria SUA, în baza căruia Papa va fi complet informat în toate aspectele politicii americane pe plan militar, politic şi economic. Concret, în fiecare vineri la orele 20, şeful rezidenţei CIA din Italia aducea Papei ultimele secrete obţinute de SUA de la reţeaua de sateliţi şi de la alte dispozitive de ascultare electronică sau de la agenţii CIA din lume. Niciodată în cei 500 de ani de istorie diplomatică, nu a fost mai implicat Vaticanul în acţiuni internaţionale ca în timpul Papei Ioan Paul al II-lea.

La 13 mai 1981, Papa era să fie ucis pentru activismul său, prin atentatul comis de turcul Mehmet Ali Agca. Mossad-ul a aflat din acţiuni proprii cine a ordonat turcului Agca să comită atentatul la viaţa Papei şi a comunicat Vaticanului rezultatul investigaţiei sale. Atentatul a fost pregătit în detaliu la Teheran , cu aprobarea şi sprijinul ayatolahului Ruhollah Khomeini, care vedea în asasinarea papei prima salvă în războiul contra Occidentului şi a valorilor sale, pe care Khomeini le considera aprobate de cea mai mare biserică creştină a lumii. Drept justificare erau citate la Teheran cuvintele Papei la o întrevedere de la Roma: „Ceea ce învaţă pe oameni Coranul este agresiune. Ceea ce învăţăm noi pe oameni este pacea.Desigur, natura umană distorsionează orice mesaj trimis de religie. Dar în pofida faptului că oamenii pot apuca pe căi greşite din cauza viciilor şi a obiceiurilor rele, creştinătatea aspiră la pace şi iubire. Islamul este o religie care atacă. Dacă se începe prin propovăduirea agresiunii la întreaga comunitate, se va sfârşi prin
cultivarea elementelor negative în fiecare om. Se ştie unde duce asta: asemenea oameni ne vor asalta violent” (pag. 238).

Papa a reacţionat prompt la aflarea veştii şi a surprins întreaga lume prin vizita sa inopinată la închisoarea din Roma, unde era încarcerat Agca. Turcul a confirmat că totul a pornit de la Teheran. Asta a influenţat atitudinea Papei faţă de Islam şi faţă de Israel. În mod frecvent, Papa va prezice în cercul lui intim de la Vatican că noul conflict al lumii nu va fi dintre Est şi Vest, adică dintre SUA şi Rusia, ci între Islamul fundamentalist şi creştinătate (pag. 242). În decembrie 1993 Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut statul Israel şi a stabilit relaţii diplomatice cu acesta.

Asasinarea lui Yizhak Rabin, un mister
Un capitol surprinzător al acestei cărţi este cel privind asasinarea în Israel a primului ministru Yizhak Rabin de către Yogal Amir. Un renumit jurnalist, Barry Chamish, a strâns şi a publicat pe Internet toate rapoartele medicale şi balistice, precum şi depoziţiile făcute la tribunal de cei care îl păzeau pe Rabin, de medicii, care au încercat să îi salveze viaţa şi interviurile luate israelienilor din comunitatea de informaţii.

Concluziile sunt şocante: „Teoria unui asasin, acceptată de Comisia de Anchetă a guvernului este falsă şi are scopul acoperirii unui atentat regizat, cu acordul primului ministru, atentat proiectat să eşueze, dar să refacă popularitatea în scădere a lui Rabin cu electoratul Israelului. Yogal Amir a acceptat faţă de stăpânii săi din comunitatea de informaţii să joace rolul de puşcaş unic. Amir a fost echipat cu gloanţe oarbe şi a tras un singur foc, nu trei cum se credea.
Yizhak Rabin nu avea sânge pe el, a mers fără sprijin pe picioarele lui la automobilul care îl aştepta. În timpul cursei stranii spre spital, Rabin a fost împuşcat de două ori cu gloanţe adevărate, care au fost trase din pistolul propriului său bodyguard, Yoram Rubin. Arma sa a dispărut la spital şi nu a mai fost găsită vreodată. Rubin se va sinucide ulterior” (pag. 133).

>>Independent de ancheta lui Barry Chamish, există depoziţii sub stare de jurământ care susţin acuzaţia lui Chamish că „ce s-a întâmplat acolo este profund ascuns şi conspiratorial”. La proces, Yogal Amir a declarat: „Dacă vă spun adevărul, întregul sistem se va prăbuşi. Cunosc destul pentru a distruge această ţară” (pag. 134).

Mossad-ul ştia cine a omorât-o pe prinţesa Diana
Cele mai fascinante pagini ale cărţii de faţă rămân totuşi cele privind moartea prinţesei Diana. Mossad-ul recrutase în serviciul Israelului, cu câteva zile înaintea decesului Dianei, pe Henri Paul, şeful agenţilor de pază şi supraveghere informativă de la Hotelul Ritz din Paris, care va duce cu el în mormânt atât pe Diana, cât şi pe fiul proprietarului hotelului Ritz.

Este o lungă listă a indiciilor unei conspiraţii contra Dianeişi autorul le înşiră pe toate în mod metodic şi fără menajamente.
Menţionez un singur indiciu edificator. Un fost ofiţer britanic din spionajul extern, MI6, pe nume Tomlinson, refugiat în Elveţia, a pus pe Internet numele reale a 12 colegi de la MI 6 a căror misiune era uciderea Dianei, fapt care a provocat un imens scandal în Anglia. Guvernul britanic a emis un mandat de arestare pe numele lui Tomlinson şi a retras în Anglia pe cei 12 ofiţeri din misiunile lor externe.

În încheiere, amintesc şi alte subiecte incendiare abordate de autor în această carte precum faptul că Vaticanul şi Mafia italiană au strâns 200 de milioane de dolari pentru sindicatul polonez SOLIDARNOST, bani furaţi de Mossad pentru finanţarea operaţiunilor lor „negre”;

Mossad-ul avea în anul 1998 o echipă de ofiţeri asasini de 48 de persoane dintre care şase erau femei – media lor de vârstă avea 25 de ani şi erau în perfectă condiţie fizică (pag. 123);

Israelul este a patra putere nucleară a lumii, cu un arsenal de 200 de bombe atomice.

09/03/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Insectarul DIGITAL de Oameni și Marele SECRET din spatele victoriei lui Trump la prezidențialele americane din 2016

Hillary Clinton, Donald Trump

Marele SECRET din spatele victoriei lui Trump la alegerile din 2016 – Insectarul DIGITAL de Oameni.


Câștigarea prezidențialelor de către Donald Trump a fost cel mai important eveniment politic în SUA în 2016. Miliardarul din New York s-a impus mai întâi în preliminarele republicane în fața a 16 candidați; mai târziu a obținut victoria în finală împotriva democratei Hillary Clinton. Victoria sa nu a fost anticipată de niciunul din institutele de sondare a opiniei publice. 

Toţi specialiştii au prezis înfrângerea categorică a lui Trump în acele alegeri. Şi totuşi el a reuşit o victorie uluitoare şi zdrobitoare în faţa lui Clinton, sfidând toate analizele ştiinţifice.


Revista elveţiană  Das Magazin, a oferit într-o documentare excepţională preluată de  evz.ro , explicaţia acestui fenomen care a şocat lumea.

Pe 9 noiembrie 2016, în jurul orei 8.30 dimineața, Michal Kosinski s-a trezit în camera sa din Hotelul Sunnehus din Zürich. Cercetătorul de 34 de ani susținuse la Institutul Federal Elvețian pentru Tehnologie (ETH) o conferință despre pericolele metadatelor și ale revoluției digitale.

Kosinski este expert senior în psihometrie, o ramură a psihologiei bazată pe date și ține în mod regulat conferințe pe aceste teme în lumea întreagă.

Când a deschis televizorul în dimineața aceea, a văzut că bomba explodase: în ciuda previziunilor făcute de toate institutele de sondare prestigioase, Donald J. Trump fusese ales președinte al Statelor Unite.

Timp de multe ore, Kosinski a privit cum tabăra Trump îşi savura victoria, a văzut rezultatele care veneau din fiecare stat și a avut o intuiție că rezultatul acestor alegeri are o legătură cu cercetările sale.

În aceeași zi, pe atunci o obscură companie britanică cu sediul la Londra emitea un comunicat de presă semnat Alexander James Ashburner Nix:
„Suntem încântați că abordarea noastră revoluționară privind comunicarea pe baza datelor a jucat un rol decisiv în extraordinara victorie a președintelui Trump.”

Nix este un britanic de 41 de ani, și Președinte Director General al companiei Cambridge Analytica. Este întotdeauna îmbrăcat impecabil în costume de comandă, poartă ochelari de firmă şi părul blond ondulat dat de pe frunte spre spate.

Alexander Nix

Compania sa nu a participat doar la campania electorală online a lui Trump, ci și la cea pentru Brexit.

Dintre acești trei jucători – meditativul Kosinski, foarte spilcuitul Nix și surâzătorul Trump – unul a lansat revoluția digitală, unul a pus-o în practică și al treilea a beneficiat de ea.

Big Data – urmele pe care le lăsăm peste tot fără să ştim

Oricine nu a petrecut ultimii cinci ani pe o altă planetă este familiarizat cu termenul Metadate (Big Data).

Metadate înseamnă în esență că orice facem, atât online cât și offline, lasă urme digitale. Orice operațiune executăm cu cardurile noastre, orice căutare pe care o tastăm pe Google, orice mișcare facem pe telefonul nostru mobil este înregistrată, orice „like” este stocat.

Mai ales fiecare „like”.Multă vreme nu a fost prea clar la ce ar putea folosi aceste date – cu excepția poate de a putea găsi reclame la remedii pentru hipertensiune imediat după ce am tastat „scădere tensiune arterială”.

Pe 9 noiembrie 2016, a devenit limpede că se poate face mult mai mult.

Compania aflată în spatele campaniei online a lui Trump – aceeași care a lucrat și pentru tabăra „Leave.EU” la începutul campaniei de Brexit – era o companie de Big Data: Cambridge Analytica.

Pentru a înțelege rezultatul alegerilor – și în ce mod comunicarea politică ar putea opera în viitor – este nevoie să începem cu un incindent straniu la Universitatea Cambridge, în 2014, la Centrul de Psihometrie Kosinski.

Psihometria, numită uneori și psihografie, se ocupă cu măsurarea trăsăturilor psihologice, ca de exemplu personalitatea.

În anii 1980, două echipe de psihologi au creat un model care căuta să evalueze oamenii pe baza a cinci trăsături ale personalității, cunoscute ca „Big Five”. Acestea sunt:

– Deschiderea (cât de deschis ești la noi experiențe?),

-Conștiinciozitatea (cât de perfecționist ești?),

– Extravertirea (cât de sociabil ești?),

-Acceptabilitatea (cât de prevenitor și cooperant ești?) și

-Nevrotismul (ești ușor iritabil?).

Pe baza acestor cinci trăsături – cunoscute și sub acronimul OCEAN, după inițialele de la termenii openness, conscientiousness, extroversion, agreeableness, neuroticism – putem realiza o evaluare relativ precisă a genului de persoană aflată în fața noastră.

Aceasta include necesitățile și temerile ei, și care este modul probabil în care va reacționa.

„Big Five” a devenit standardul tehnic al psihometrilor. Însă vreme îndelungată problema acestei abordări a fost colectarea datelor, deoarece implica completarea unui chestionar complicat și foarte personal.

Apoi a apărut Internetul. Și Facebook. Și Kosinski.

Operaţiunea OCEAN

Michal Kosinski era student la Varșovia când viața lui a luat o turnură nouă în 2008. A fost primit la Universitatea Cambridge pentru a-şi da doctoratul la Centrul de Psihometrie, una din cele mai vechi instituții de acest gen din lumea întreagă.

Michal Kosinski

Kosinski i s-a alăturat colegului său David Stillwell la un an după ce acesta lansase o mică aplicație pe Facebook, în zilele în care platforma nu devenise colosul de astăzi. Aplicația lor, „MyPersonality”, le permitea utilizatorilor să completeze diferite chestionare psihometrice, inclusiv câteva întrebări psihologice din chestionarul Big Five. („Intru ușor în panică” „Îi contrazic pe ceilalți”).

Pe baza acestei evaluări utilizatorii primeau un „profil al personalității” – valorile individuale ale Big Five – și putea opta să împărtășească datele profilului de Facebook cu cercetătorii.

Kosisnki se aştepta ca doar câteva zeci de colegi și prieteni să completeze chestionarul, dar în scurt timp sute, mii și apoi milioane de persoane și-au dezvăluit convingerile cele mai intime.

Deodată, cei doi doctoranzi au devenit proprietarii celei mai mari baze de date adunate vreodată, care combina scoruri psihometrice cu profiluri de Facebook.

Abordarea pe care Kosinski și colegii săi au dezvoltat-o în anii următori a fost destul de simplă. Mai întâi, le dădeau subiecților un chestionar sub forma unui test grilă online. Din răspunsuri, psihologii calculau valorile personale Big Five ale respondenților.

Apoi, echipa lui Kosinski compara rezultatele cu tot felul de alte date online de la subiecți: la ce au dat „like”, ce au distribuit sau postat, sau ce sex, vârstă sau loc de rezidență au specificat.

Acest lucru le permitea cercetătorilor să unească punctele și să facă corelațiile.„Like”-ografia descoperă şi cât lapte ai supt.

În urma celor mai simple acțiuni online puteau fac deducții remarcabil de precise. De pildă, bărbații care dădeau „like” la marca de cosmetice MAC erau foarte probabil homosexuali; unul dintre cele mai bune indicii ale heterosexualității era să dai „like” la trupa de hip-hop Wu Tang Clan. Cine o simpatiza pe Lady Gaga era foarte probabil un extravertit, în vreme ce o persoană care dădea „like” la o temă filosofică era mai degrabă introvertit.

Deși fiecare piesă din această construcție pare prea mică pentru a produce o concluzie sigură, când zeci, sute, mii de astfel de informații individuale erau puse la un loc, predicțiile rezultate deveneau destul de precise.

Kosinski și echipa sa și-au îmbunătățit continuu modelul. În 2012, ei au dovedit că pe baza unei medii de 68 de „like”-uri date de un utilizator era posibil să îi ghicești culoarea pielii (precizie 95%), orientarea sexuală (precizie 88%), sau simpatiile pentru Partidul Democrat sau cel Republican (85%).

Nu s-au oprit aici.

Coeficientul de inteligență, convingerile religioase, ca și consumul de alcool, de tutun sau de droguri etc. puteau fi și ele determinate.Din date era posibil să deduci inclusiv dacă părinții cuiva erau divorțați.Eficiența simulării lor era ilustrată prin cât de bine putea prezice răspunsurile unui subiect.

Kosinski a continuat să lucreze la perfecționarea simulărilor: în scurt timp a ajuns capabil să evalueze o persoană mai bine decât colegii de muncă ai acesteia, doar pe baza a zece „like”-uri pe Facebook.

Șaptezeci de „like”-uri erau suficiente pentru a depăși nivelul a ceea ce prietenii unei persoane știau despre aceasta, 150 – ceea ce știau părinții și 300 – ceea ce știa despre ea partenerul său.Mai multe „like”-uri puteau depăși chiar și ceea ce o persoană credea că știe despre ea însăși.

În ziua în care Kosinski și-a publicat descoperirile, a primit două telefoane: o amenințare cu un proces și o ofertă de muncă. Amândouă, de la Facebook.

Motor de căutare pentru Oameni

La doar câteva săptămâni după acea „like”-urile pe Facebook au devenit private din oficiu. Înainte, setările din oficiu permiteau ca oricine să vadă „like”-urile oricui.

Însă aceasta nu a reprezentat un obstacol în calea colectorilor de date; în timp ce Kosinski a cerut mereu aprobarea utilizatorilor, numeroase aplicații și chestionare online de astăzi solicită accesul la datele private ca o precondiție pentru a face teste de personalitate.

Însă nu era vorba numai despre „like”-uri sau Facebook: Kosinski era capabil acum să atribuie cele cinci mari valori psihometrice doar pe baza numărului de fotografii de profil pe care o persoană le are pe Facebook, sau câte contacte are aceasta (un bun indicator de extravertire).Și mai dezvăluim ceva despre noi înșine, chiar și atunci când nu suntem online. De exemplu, senzorul de mișcare al telefonului nostru dezvăluie cât de repede ne mișcăm și cât de departe călătorim (aceasta se corelează cu instabilitatea emoțională).

Kosinski a concluzionat că smatphone-ul este un amplu chestionar pe care îl completăm în mod constant, fie că suntem conștienți, fie că nu.Totuși, mai presus de toate – și aici este cheia – lucrurile funcționează și în sens invers: nu doar că pornind de la datele tale ți se poate crea profilul psihologic, dar datele tale pot fi folosite și atunci când se caută anumite profiluri: toți tații anxioși, toți introvertiții mânioși, de pildă.  Sau poate toți indecișii democrați?

Ceea ce Kosinski a inventat era un fel de motor de căutare a oamenilor. Atunci și-a dat seama de potențialul, dar și inerentul  pericol al muncii sale.Pentru Kosinski, internetul a fost dintotdeauna un dar căzut din paradis. Ceea ce a dorit mereu să facă a fost să dea ceva înapoi, să împărtășească.

Datele pot fi copiate, așa că de ce nu ar profita toată lumea de pe urma lor? Acesta era spiritul unei întregi generații. Începutul unei noi ere care transcendea granițele muncii fizice.

Dar ce s-ar fi întâmplat, se întreba Kosinski, dacă unii ar fi abuzat de motorul său de căutat oameni pentru a manipula?Așa că a început să adauge avertismente la majoritatea lucrărilor sale științifice. El atrăgea atenţia că abordările sale „ar putea reprezenta amenințări la adresa binelui individual, a libertății sau chiar a vieții”. Însă nimeni nu părea să înțeleagă ce voia să spună.

Misteriosul Dr. Spectre îşi face apariţia…

Cam în aceeași perioadă, pe la începutul lui 2014, Kosinski a fost abordat de un tânăr asistent de la catedra de Psihologie, pe nume Alexander Kogan. I-a spus că o face în numele unei companii interesate de metoda lui Kosinski și care ar dori să acceseze datele din aplicația „MyPersonality”. Kogan a spus că nu a fost mandatat să dezvăluie și pentru ce scop.

La început, Kosinski și echipa lui au luat în considerare oferta, care ar fi adus mulți bani institutului, însă apoi a ezitat. Într-un final, își amintește Kosinski, Kogan i-a dezvăluit numele companiei: SCL sau Strategic Communication Laboratories.

Kosinski a căutat numele companiei pe Google: „(Suntem) Prima opțiune pentru o agenție de management”, scria pe site-ul companiei.

SCL oferea strategii de marketing bazate pe simulările psihologice. Unul dintre domeniile sale principale: influențarea alegerilor. Influențarea alegerilor?

Tulburat, Kosinski a cercetat și restul paginilor. Ce fel de companie era asta? Și ce puneau la cale oamenii ăștia?

Ceea ce Kosinski nu știa la vremea respectivă: SCL este compania-mamă pentru un grup întreg de firme. Este neclar cine este proprietarul SCL și al diverselor sale filiale din cauza unei structuri corporatiste stufoase, ceva asemănător celor din Panama Papers.

Unele dintre filiale au fost implicate în alegeri din Ucraina până în Nigeria, l-au sprijinit pe monarhul Nepalului împotriva rebelilor, în vreme ce altele au creat sisteme pentru a influența Europa de Est (un program NATO de contracarare a proganadei Rusiei în zonă), sau de a-i face pe cetățenii afgani să fie mai favorabili față de NATO.

Iar în 2013 SCL a creat o nouă companie pentru a participa la alegerile din Statele Unite: Cambridge Analytica.

Kosinski nu știa nimic despre toate astea, însă avea o presimțire rea. „Totul a început să pută”, își amintește el. După noi investigații, a descoperit că Alexander Kogan a înregistrat în secret o companie care făcea afaceri cu SCL.

Potrivit unui articol din decembrie 2015, din The Guardian, și al unor documente interne ale companiei prezentate revistei Das Magazin, rezulta că SCL a aflat despre metoda lui Kosinski de la Kogan.

Kosinski a ajuns să suspecteze că firma lui Kogan a reprodus măsurătorile făcute pe baza „like”-urilor de pe Facebook pentru a le vinde acestei companii de influențare a alegerilor.

Atunci a rupt imediat orice contact cu Kogan și l-a informat pe directorul institutului, aprinzând un conflict în interiorul universității.

Institutul se temea pentru reputația sa. Alexander Kogan s-a mutat la Singapore, s-a căsătorit și și-a schimbat numele în Dr. Spectre.

Michal Kosinski și-a terminat doctoratul, a primit o slujbă la Stanford și s-a mutat în Statele Unite.
Vreme de un an a fost liniște. Apoi, în noiembrie 2015, cea mai radicală tabără dintre cele două ale Brexitului, „Leave.EU”, sprijinită de Nigel Farage a anunțat că a angajat o companie de Big Data pentru a-i sprijini campania online: Cambridge Analytica.

Specialitatea companiei: politici inovative de marketing – „microtargeting” – prin măsurarea personalității oamenilor pornind de la comportamentul lor online pe baza modelului OCEAN.

Kosinski a început să primească e-mail-uri în care era întrebat ce legătură are cu toate astea – cuvintele Cambridge, personalitate și analytics i-au dus pe mulți cu gândul la Kosinski.

Era prima oară când auzea de această companie, care și-a împrumutat numele, spunea ea, de la primii săi angajați, cercetători din cadrul universității. Oripilat s-a uitat pe website-ul companiei. Metodologia lui era folosită în scopuri politice?

După Brexit, prieteni și cunoștințe i-au scris să-i reproșeze ce a făcut. Oriunde mergea, Kosinski era nevoit să explice că nu are nimic de-a face cu această companie.(Rămâne neclar cât de mult a fost implicată Cambridge Analytica în campania de Brexit, compania a refuzat să discute aceste aspecte.)

„Bad Moon Rising”

Lucrurile se liniștesc din nou vreme de câteva luni. Apoi, pe 19 septembrie 2016, cu ceva mai mult de o lună înainte de alegerile prezidențiale din Statele Unite, riff-urile chitărilor lui Creedence Clearwater Revival de pe piesa „Bad Moon Rising” umpleau holul albastru închis al Grand Hyatt Hotel din New York.

Summit-ul Concordia este un fel de Forum economic mondial de la Davos în miniatură. Sunt invitați decidenți din lumea întreagă.

O voce catifelată de femei anunță:„Îl invit în scenă pe Alexander Nix, CEO al Cambridge Analytica.”Un bărbat zvelt într-un costum închis la culoare urcă pe scenă. Mulți din sală știu că este șeful strategiei digitale a lui Trump.

Cu câteva săptămâni înainte, Trump scria pe Twitter, deși destul de criptic: „Curând mă veți numi Mr. Brexit.” Observatorii politici au remarcat într-adevăr câteva asemănări frapante între agenda lui Trump și cea a mișcării Brexit.

Dar puțini au făcut legătura cu angajarea unei companii de marketing numite Cambridge Analytica.Până atunci, campania digitală a lui Trump însemnase o singură persoană, Brad Parscale, un antreprenor de marketing care îi crease lui Trump un website pentru 1500 de dolari.

La 70 de ani, Trump nu este prea înclinat spre tehnologie, pe biroul lui nu este nici un computer. Trump nu scrie e-mail-uri, dezvăluia odată asistenta sa personală. Ea este cea care l-a convins să-și ia un smartphone, de pe care acum dă non-stop mesaje pe Twitter.

De cealaltă parte, Hillary Clinton se baza puternic pe moștenirea primul președinte „al rețelelor de socializare”, Barack Obama. Avea listele cu adrese ale Partidului Democrat, lucra cu excepționalii analiști de Big Data de la BlueLabs și primea sprijin de la Google și DreamWorks.

Când în iunie 2016 s-a anunțat că Trump a angajat Cambridge Analytica, establishmentul din Washington a strâmbat din nas.

Niște tipi străini în costume de comandă care nu înțeleg America și oamenii ei? Serios?„Creierul cu noduri” de la Cambridge

„Este un privilegiu pentru mine să vă vorbesc astăzi despre puterea Metadatelor și a psihometriei în procesul electoral.”

Logo-ul Cambridge Analytica – un creier compus din noduri de rețea, asemenea unei hărți – se află în spatele lui Alexander Nix.

„Cu 18 luni în urmă, senatorul Cruz era unul dintre cei mai impopulari candidați”, explică blondul cu un accent britanic tăios. „Mai puțin de 40% din populație auzise de el”, continuă analistul.

Alexander Nix pe scena Forumului Concordia

Cambridge Analytica s-a implicat în campania prezidențială americană cu aproape doi ani în urmă, inițial în calitate de consultant al lui Ben Carson și Ted Cruz .

Cruz și ulterior Trump au fost finanțați în secret de miliardarul din domeniul software Robert Mercer, care, împreună cu fiica sa, Rebekah, se spune că este investitorul principal al Cambridge Analytica.

„Așadar, cum a făcut?”

Până acum, explică Nix, campaniile electorale au fost organizate pe baza conceptelor demografice. „Este o idee de-a dreptul ridicolă că o femeie ar trebui să primească același mesaj datorită sexului ei – sau toți oamenii de culoare, datorită rasei lor.”

Ceea ce voia să spună Nix era că în timp ce alți consultanți se bazează pe datele demografice, Cambridge Analytica folosește psihometria.

Nix afişează următoarea imagine pe ecranul din spate: cinci fețe diferite fiecare corespunzând unui profil psihologic. Este Big Five sau modelul OCEAN.

„La Cambridge”, spune el, „putem crea un model pe baza căruia să ghicim personalitatea oricărui adult din Statele Unite.”

Sala este captivată. Potrivit lui Nix, succesul companiei sale se bazează pe o combinație de trei elemente: știința comportamentală bazată pe modelul OCEAN, analiza Metadatelor, și publicitatea „țintită”.

Aceasta din urmă este publicitate individualizată, adaptată pe cât posibil la personalitatea unui consumator individual.

Nix a explicat inocent cum face compania sa asta. Mai întâi, Cambridge Analytica cumpără date personale din diferite surse, precum registrele funciare, dealerii auto, bazele de date ale lanțurilor de magazine: ce reviste citești, ce biserici frecventezi…Metodologia pare destul de asemănătoare celei dezvoltate cândva de Michal Kosinski. Iar compania a făcut exact ceea ce se temea Kosinski: „Am făcut profilurile fiecărei persoane adulte din Statele Unite – 220 de milioane.”

Cum să-i ţii pe alegătorii lui Hillary departe de urne.

Inconsecvențele uluitoare ale lui Trump și mesajele sale contradictorii s-au dovedit brusc a fi cel mai mare atu al său: un mesaj diferit pentru fiecare alegător.

În august 2016, matematiciana Cathy O’Neil observa pe blogul său că Trump acționa conform unui algoritm perfect de oportunități.

Marele SECRET din spatele Victoriei lui Trump (II) – O uluitoare OPERAŢIUNE de Penetrare a CREIERELE americanilor

Alexander Nix își reamintește și el: „Aproape fiecare mesaj pe care Trump îl transmitea era dictat de analiza datelor.

”În ziua celei de-a treia dezbateri televizate dintre Trump și Clinton, echipa lui Trump a testat 1750.000 de variații ale mesajelor publicitare pentru afirmațiile sale, pentru a găsi prin intermediul Facebook varianta optimă.

Majoritatea diferențelor erau microscopice, pentru a „atinge” țintele din cel mai bun unghi psihologic: titluri cu caractere diferite, culori, majuscule, cu o imagine sau un video.Acest reglaj fin permite mesajelor să ajungă până la cele mai mici grupuri, a exprimat Nix.

„Ne putem adresa satelor sau cartierelor în mod foarte specific. Până la nivel de indivizi.”

În districtul Little Haiti din Miami, echipa de campanie a lui Trump le-a trimis locuitorilor informații despre uriaşul scandal în care Fundația Clinton a „subtilizat” miliarde de dolari din ajutoarele internaționale, după cutremurul devastator din 2010.

Echipa Trump încerca astfel să-i determine pe oameni să nu meargă la vot. Acesta a fost unul dintre scopurile majore: să-i țină pe potențialii votanți ai lui Hillary (inclusiv militanții de stânga, afro-americanii și femeile tinere) departe de urne.

Nix și-a încheiat conferința de la Summit-ul Concordia proclamând că publicitatea generalizată, adresată tuturor („blanket advertising”) a murit.

„Copiii mei nu vor înțelege niciodată acest concept de comunicare în masă.”Și părăsind scena, a anunțat că, după ieșirea lui Ted Cruz din cursă, compania sa va sprijini unul dintre candidații rămași.

În ce măsură „trupele digitale” ale lui Trump au „țintit” cu precizie populația americană a fost mai puţin evident la momentul respectiv, deoarece aceste „atacuri” s-au produs mai puțin pe canalele TV „mainstream” și mai mult cu ajutorul mesajelor personalizate pe rețelele sociale și canalele TV digitale.

Și în vreme ce echipa lui Clinton credea că se află în frunte, bazându-se pe proiecțiile demografice, jurnalistul de la Bloomberg Sasha Issenberg a fost uimit să observe cu ocazia unei vizite la San Antonio – acolo unde era sediul de campanie digitală al lui Trump – că se organiza un al doilea „cartier general”.

Echipa Cambridge Analytica, compusă se pare din vreo zece oameni, a primit 100.000 de dolari de la Trump în iulie,  250.000 de dolari în septembrie, și 5 milioane de dolari în septembrie.

Potrivit lui Nix, compania a câștigat cu totul peste 15 milioane de dolari.

Cum să furi votul din casa omului

Măsurile „digitale” impuse de Cambridge Analytica în campania lui Trump au fost radicale: din iulie 2016, reprezentanților publicitari ai echipei li s-a pus la dispoziție o aplicație cu ajutorul căreia puteau identifica opiniile politice și tipurile de personalități ale locatarilor unei case. Era aceeași aplicație folosită și în campania de Brexit.

Aplicaţia care a permis „perierea” stradă cu stradă, casă cu casă

Oamenii lui Trump sunau doar la ușile caselor pe care aplicația îi indica drept receptivi la mesajele lor.

Ei veneau pregătiți cu ghiduri de conversație croite după personalitatea locatarilor și încărcau în aplicație noile informații culese la fața locului, care erau apoi transmise la sediul central de campanie.Nimic nou. Și democrații au făcut lucruri similare, însă nu există nici un indiciu că ei s-au bazat pe identificarea profilurilor psihologice.

În schimb, Cambridge Analytica a împărțit populația americană în 32 de tipuri de personalități și s-a concentrat doar pe 17 state.

Și la fel cum Kosinski stabilise că bărbații care preferă cosmeticele MAC sunt probabil în bună măsură homosexuali, compania a descoperit că o preferință pentru mașinile fabricate în Statele Unite însemna un indiciu puternic că respectiva persoană este un potențial alegător al lui Trump.

Printre altele, asemenea descoperiri indicau și care mesaje ale lui Trump funcționau mai bine și unde.

Decizia ca el să se concentreze pe statele Michigan și Wisconsin a fost luată pe baza analizelor acestor date.

Donald Trump devenise instrumentul prin care se implementa un model de Metadate.

În ce măsură metodele psihometrice au influențat efectiv alegerile?

Când i s-a pus această întrebare, Cambridge Analytica a refuzat să ofere vreo dovadă a eficienței campaniei sale. Și este foarte posibil ca la această întrebare să nu existe un răspuns.

Și totuși o serie de indicii există: ascensiunea surprinzătoare a lui Ted Cruz după alegerile primare este o realitate. Ca și numărul crescut de votanți din mediile rurale.

S-a înregistrat un declin al numărului de „voturi timpurii” („early votes”) ale afro-americanilor.Și faptul că Trump a cheltuit atât de puțini bani poate explica eficiența campaniei bazate pe personalitatea indivizilor.

Ca și faptul că a investit mai mult în publicitatea digitală decât în cea TV, în comparație cu Clinton.

Facebook s-a dovedit a fi arma supremă și cel mai bun agent de campanie electorală, după cum spune Nix.

Multe voci au susținut că statisticienii au pierdut alegerile din cauză că predicțiile lor au fost atât de eronate. Nu cumva, în realitate, statisticienii au câștigat alegerile – dar numai cei care au folosit noua metodă?

Un alt mare câștigător este Cambridge Analytica. Steve Bannon, membru în conducerea companiei, fost șef al publicației conservatoare Breitbart News, a fost angajat consilier și șef al echipei de strategi a lui Trump.

Cambridge Analytica a primit propuneri de colaborare din partea premierului Marii Britanii, dar și din Germania, Elveția sau Australia.

Succesul electoral a venit la momentul oportun pentru Cambridge Analytica.Lumea s-a întors cu susul în jos. Marea Britanie iese din UE, Donald Trump a fost ales președintele Statelor Unite.

Iar la Stanford, Kosinski, care avertiza asupra pericolelor folosirii psihometriei în domeniul politicii primește din nou mesaje acuzatoare: „Nu”, spune Kosinski liniștit, clătinând din cap. „Nu e vina mea. Nu eu am construit această bombă. Doar am arătat că ea există.”

Bad Moon Rising

I see the bad moon arising.

I see trouble on the way

.I see earthquakes and lightnin’.

I see bad times today.

 [Chorus:]

Don’t go around tonight,

Well, it’s bound to take your life,

There’s a bad moon on the rise. 

I hear hurricanes a-blowing.

I know the end is coming soon.

I fear rivers over flowing.

I hear the voice of rage and ruin.

 [Chorus] 

All right! Hope you got your things together.

Hope you are quite prepared to die.

Looks like we’re in for nasty weather.

One eye is taken for an eye.

09/03/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: