CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 7 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 7 martie în istoria noastră

1395: Domnul muntean Mircea cel Bătrân și regele maghiar Sigismund de Luxemburg, au încheiat la Brașov un tratat de cooperare militară antiotomană, în condiții de egalitate.

A fost primul tratat de alianță românescă anti-otomană si era îndreptat “împotriva acelor vrăjmaşi cumpliţi, vicleni şi neîmpăcaţi duşmani ai noştri, care sunt turcii”.

Tratatul stabilea scopul, strategia și acţiunile comune contra otomanilor.

Mircea cel Bătrân (n. 1355 – d. 31 ianuarie 1418) a fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418.

Regele maghiar se obliga să-l sprijine pe Mircea  în cazul în care ar fi fost atacat de turci. În toate orașele și cetățile cucerite de la turci urmau să fie puse garnizoane ale lui Mircea, dublate de cele ale lui Sigismund.

Mircea cel Bătrân se angaja: “ca ori de câte ori de acum înainte regele maghiar va merge cu oştirea să împotriva aşa-zişilor turci sau împotriva unor părtaşi ai lor atunci tot cu oştirea, oamenii şi toată puterea noastră să fim datori a merge cu dânsul de asemenea noi înşine împotriva acelora”.

Dacă însă regele nu ar fi venit în persoană şi ar fi trimis doar oştirea, Mircea urma să procedeze la fel ca un egal al regelui, angajându-se să asigure liberă trecere precum şi hrană necesară, contra cost, oştirii regale ce va merge în părţile lui Dobrotici sau în orice alte locuri.

Imagini pentru Sigismund de Luxemburg photos

Sigismund de Luxemburg (n. 14 februarie 1368, Nürnberg – d. 9 decembrie 1437,Znaim, Moravia, azi Republica Cehă)

 O prevedere foarte importanta a tratatului de la Braşov era că regele maghiar recunoştea lui Mircea cel Bătrân stăpânirea asupra Banatului de Severin, Amlaşului, Făgăraşului, posesiuni pierdute de Radu I.

1441:  Iancu de Hunedoara (1407-1456) devenea voievod al Transilvaniei, în paralel cu funcţiile de comite al Timişoarei şi ban al Severinului. În această triplă calitate, dar şi ca guvernator (regent) al Ungariei (din 1446), a dus o îndelungată luptă împotriva expansiunii otomane, obţinând victorii de prestigiu.

Ioan de Hunedoara, alternativ Ioan (Ion) Huniade, Iancu de Hunedoara sau Ioan Corvin (n. ca. 1387 – d. 1456)  a fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 și regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin al Ungariei.

Iancu de Hunedoara, ''atletul lui Hristos'' care a reuşit să îl înfrângă pe  cuceritorul Constantinopolului
Ioan (Ion) Huniade (Iancu de Hunedoara), voievod al Transilvaniei, regent al Ungariei și castelul Huniazilor

Apărător al creştinătăţii contra otomanilor, Iancu de Hunedoara, a fost învins la Varna (1444) şi Kossovopolje (1448), dar a reuşit să-l învingă pe Mehmed al II-lea Cuceritorul la Belgrad (1456).

1471:  Ştefan cel Mare a învins la Soci, langa Ramnicu Sarat  oastea domnului muntean Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş.

Ocuparea Chiliei de către Ştefan a generat un şir de conflicte cu Radu cel Frumos, care a încercat în mai multe rânduri să recupereze această cetate maritimă.

Imagini pentru Ștefan cel Mare (Ștefan al III-lea) photos

 Ștefan cel Mare (Ștefan al III-lea) (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei.

Fără declaraţie de război, Ştefan atacă Ţara Românească, la 7 martie 1471, incepând astfel un „ război cu Radul voievod la Soci” (Cronicile slavo-române).

Despre localizarea bătăliei au existat opinii diferite – fie în Ţara Românească, fie în Moldova –, dar în ultima vreme, cei mai mulţi istorici sunt de părere că Socii se aflau în judeţul Râmnicu Sărat, la graniţa dintre cele două state (aşa cum a demonstrat istoricul Constantin C. Giurescu).

Confruntarea a fost puternică, moldovenii au „ucis dintre dânşii [munteni] mulţime mare. Şi toate steagurile lui au fost luate şi schiptrul cel mare al lui Radul voievod a fost luat. Şi mulţi viteji au fost prinşi atunci, care au şi fost tăiaţi. A lăsat vii numai pe doi boieri mari, Mircea comis şi Stan logofăt” (Ibidem).

Moldovenii s-au întors încărcaţi de prăzi şi cu 17.000 de robi ţigani. La 13 iulie 1471 , domnul moldovean scrie suzeranului său polon, la Cameniţa, relatându-i faptele şi anunţându-l că Radu a construit o fortificaţie la hotarul cu Moldova. Îi cere totodată să medieze pax vera et concordia între cei doi.

Foto: Radu cel Frumos (cca. 1437/1439 – ianuarie 1475) a fost domn al Țării Românești de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475).

Radu cel Frumos construise o cetate pe cursul inferior al Siretului – Crăciuna , în apropiere de vărsarea Buzăului, pentru a preîntâmpina noi atacuri şi ca sprijin în vederea recuceririi Chiliei.

După incursiunea domnului moldovean, concretizată în arderea Brăilei, Târgului de Floci şi a ţinutului Ialomiţei, Cazimir IV (1447 – 1492), regele Poloniei, care se temea „ca nu cumva Basarab [Radu cel Frumos] să năvălească fără veste asupra lui [Ştefan cel Mare] cu ajutor turcesc” (Jan Długosz), încearcă o mediere, dar fără nici un rezultat.

Prevăzând că va avea în curând de luptat cu turcii, Ștefan dorea să aibă un domn prieten în Țara Românească, în locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos.

În noiembrie 1473, Ștefan cucerește cetatea Dâmboviței de la București, și pune în scaunul Țării Românești pe aliatul său, Laiotă Basarab.

1821: Oastea lui Tudor Vladimirescu, Adunarea norodului, a ocupat Slatina.

Steagul lui Tudor Vladimirescu

Pentru a asigura controlul asupra țării, pandurii au pornit în marș spre București. La 28 februarie/12 martie, două coloane ale armatei revoluționare au plecat spre capitală. Ele s-au unit la Slatina o săptămână mai târziu (7/19 martie).

Ostașii stăpânirii din tabăra de la Coțofeni (800 de arnăuți s-au alăturat pandurilor, ceea ce ridica efectivele lui Tudor la aproximativ 8.000 de oameni, 2.000 călăreți și 6.000 pedeștri.

Oastea lui Tudor trecând Oltul

S-a pornit din nou în marș către capitală, cu asigurarea flancurilor și a unor trupe de ariergardă și avangardă pe itinerarul Slatina–Șerbănești (Olt)–Tecuci (Teleorman)–Vadu Lat (Girgiu) pe 10/22 martie.

1845: A murit  dramaturgul și poetul român Constantin Faca; (n. 1800).

Constantin Faca

Se tragea dintr-o familie de boieri mijlocii de origine greceasca, fiind fiul lui Ioan (sau Constantin) Faca, clucer, si al Mariei (n. Hrisoscoleo).

  Studiaza acasa si, probabil, la Acad. Greceasca de la Magureanu. Până să primească rangul de clucer (1844), fusese, cu 10 ani mai înainte, vtori-postelnic, apoi paharnic. A fost deputat în Obşteasca Adunare a ţării (1838), prezident al Tribunalului de Comerţ din Bucureşti (1842) şi, un an după aceea, procuror la înaltul Divan. A fost membru in Obsteasca Adunare (1838), presedinte al Tribunalului de Comert din Bucuresti (1842), procuror la inaltul Divan (1843).

Desi inrudit cu domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, se numara printre opozanti, avind vederi liberale. Prieten cu Anton Pann, apropiat si de cercul lui Heliade-Radulescu, a fost membru al Soc. Filarmonice si un sustinator convins al teatrului romanesc.

I. Heliade-Radulescu, ii  editeaza lucrarile in 1860. Constantin Faca a lasat doar citeva fabule si poezii satirice (Vulpea, Ministrul, Blestemul lumii) lipsite de vigoare, dar nu si de duh.

Piesa Comodia vremii, cunoscuta si cu titlul Franţuzite, scrisa în 1833 şi jucată în 1835 de elevii Şcolii de Mimica si Declamaţie a Societăţii Filarmonice, se numară printre textele de debut ale dramaturgiei pasoptiste.

1847: S-a născut in localitatea Blejoi, jud.Prahova, compozitorul și violoncelistul Constantin Dimitrescu; (d. 9.05.1928).

A scris piese pentru violoncel si pian  („Dans țărănesc”, „Serenada română”, etc.), șapte cvartete pentru coarde, concerte pentru violoncel și muzică de scenă.

A  fost unul dintre principalii promotori ai muzicii de cameră în România.

1856: A fost înființată Facultatea de Drept la Iași,in Principatul  Moldova, prima facultate a viitoarei Universităţi din Iaşi

Identitate vizuală jubiliară - Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Univesitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi, România, prima Universitate din Moldova şi din România

La 7 martie 1856 (24 februarie 1856, stil vechi) a fost înființată Facultatea de drept la Iași, Moldova, prima facultate din cadrul viitoarei Universități Alexandru Ioan Cuza.

În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica în Moldova, acesta acordă o atenţie deosebită reorganizării învăţămîntului care se soldează cu activităţi concrete la nivelul celui mediu şi superior. În 1856 la Iaşi, Moldova sunt inaugurate primele facultăţi de Drept şi Filosofie. Un rol important în organizarea învăţămîntului în Moldova l-au avut învăţaţii dascăli ardeleni, Simion Bărnuţiu, August Trebonoi Laurian (Augustin Trifan), Florian Aaron, etc, care au găsit aici, după 1848, o ospitalitate binefăcătoare în condiţiile regimului absolutist din Transilvania.

Simion Bărnuţiu, în 1856, este numit profesor la Facultatea de Drept, unde ţine cursuri de istoria dreptului roman, de drept natural, privat şi public, de logică şi de psihologie.

 

1864: S-a născut Adolf Schullerus, istoric, etnolog, filolog, profesor şi preot sas din Transilvania, autorul primei tipologii a poveştilor româneşti în sistemul preconizat de folcloristul finlandez Antti Aarne (metoda istorico-geografică); A scris lucrări etnografice şi folclorice privind cultura populară a saşilor, folclorul românesc şi maghiar din Ardeal. A fost deputat în primul parlament al României reîntregite; (m. 1928).

A fost autorul unor cercetări referitoare la începuturile saşilor din această provincie (bazate pe documente istorice şi elemente de lingvistică). A publicat un dicţionar al graiurilor săseşti din Transilvania.

1869: Înființarea Partidului Național al Românilor din Transilvania.

După alipirea Transilvaniei la Ungaria în anul 1867, la Miercurea Sibiului, a avut loc o conferință națională a fruntașilor politici ai românilor transilvăneni (23–24 februarie/7–8 martie), în cursul căreia a fost întemeiat Partidul Național al Românilor din Transilvania. Programul politic al partidului a fost acela al pasivismului, de nerecunoaștere a integrării Marelui Principat al Transilvaniei în Ungaria.

Președinte al partidului a fost ales Ilie Măcelariu. La numai o lună (23 martie/3 aprilie), partidul a fost interzis de autorități, întrucât, potrivit prevederilor legii naționalităților, singura națiune existentă în Ungaria era cea maghiară, nici o naționalitate neavând dreptul să se constituie într-un „partid național”. La 12 mai 1881 a fuzionat cu Partidul Național al Românilor din Banat și Ungaria, în urma cărei fuziuni a rezultat Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria.

1887: Conferinţa Partidului Naţional Român de la Sibiu îl alege ca preşedinte al partidului pe George Bariţiu.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1887-George-Baritiu.jpg

Alegerea lui George Barițiu ca președinte și a lui Ioan Slavici ca secretar al partidului consemnează victoria liniei politice a „tribuniștilor.

S-a hotărât să se adopte în viitor tactica „pasivismului” pentru întregul partid (adică neparticiparea la alegeri nu numai în Transilvania, dar și în Banat și în părțile ungurene).

1893: S-a născut la Râmnicu Vâlcea,dirijorul și compozitorul de muzică laică și religioasă, Nicolae Oancea( d.4 mai 1974).A studiat la Conservatorul din București cu reputații muzicieni Dimitrie Georgescu Kiriac, Ion Nonna Otescu, Alfonso Castaldi, Constantin Dimitrescu și cu I. D.Ștephănescu.

 A fost profesor de muzică la Alba Iulia, fondatorul și dirijorul Reuniunii române de muzică și cântări „Gheorghe Dima” din Sibiu (1921–1932), apoi al Coralei Catedralei Patriarhale (1932–1940). A fost profesor de muzică la Liceele „Gheorghe Lazăr” și „Gheorge Șincai”.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1893-1974-Nicolae-Oancea.jpg

A fondat și dirijat Corul Institutorilor din București, a fost profesor de Teorie-solfegii și director al Conservatorului Astra din București. A cules folclor, a susținut conferințe, concerte-lecții; a întreprins turnee artistice ca dirijor și compozitor în țară și peste hotare. A compus muzică corală laică și religioasp, precum și muzică de teatru.

1919: La Tarutino, in Republica Democratică Moldovenească, şi-a desfăşurat lucrările Congresului Nemţilor din Basarabia, care au votat unirea necondiţionată la România.

1931: A încetat din viață la Berlin, în Germania, regizorul, producătorul și scenaristul german din epoca filmului mut originar din România, Lupu Pick (n.2 ianuarie 1886, Iași).

 1939: In România se constituie  un guvern prezidat de Armand Călinescu; (7 martie – 21 septembrie 1939).Preluarea mandatului intervenea într-un moment de maximă încordare pe scena internațională, când s-a destrămat Cehoslovacia, iar trupele naziste au ocupat Boemia și Moravia.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1939-Armand-Calinescu.jpg

În fața amenințărilor tot mai realiste de schimbare prin forță a status-quo-ului în Europa de Est și de Sud-Est, Marea Britanie și Franța au decis să acorde garanții pentru independență Greciei și României, dar nu pentru integritatea teritorială. La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Guvernul Armand Călinescu, a decis „observarea strictă a regulilor neutralității stabilite prin convențiile internaționale față de beligeranții actualului conflict”.

1939: A murit chimistul Gheorghe Gh. Longinescu; contribuţii în domeniul chimiei analitice şi fizice; împreună cu matematicianul Gheorghe Ţiţeica a întemeiat revista „Natura”; membru de onoare al Academiei Române din 1936 (n. 1869).

1940: S-a născut arhidiaconul Jean Lupu, dirijor de cor, compozitor şi profesor; iniţiatorul, dirijorul (până în 2015) și directorul Corului de copii şi tineret „Symbol” al Patriarhiei Române.

  1941: S-a născut publicistul Radu Pascal, membru fondator al revistei de politică externă „Lumea” (1963); (m. 1996).

1942: A murit la București,Nina Arbore, pictor, grafician român (n. 8 octombrie 1889 la Tecuci, Galați).

În anul 1906 se înscrie și urmează cursurile Academiei de Pictură din Munchen unde studiază cu expresioniștii germani Friedrich Fehr, Angelo Jank și Karl Schmidt-Rottluff.

A urmat de asemenea cursurile profesorilor – creatori de referință în epocă, Wilhelm von Debschitz și Albert Weisgerber, dupa care făcut studii  la Paris în atelierul-școala al lui Henri Matisse, in  ultima promoție.

Mottoul dupa care lucra: „Urăsc tot ce-i vulgar și insistent, caut măreție și seriozitate clasică”.

Debutează cu trei lucrări: Pălăria verde, Portret, Un bătrân, la Salonul Oficial al Artiștilor în Viață, București, 1912.

A executat mpreuna cu pictorii basarabeni V. Manoli, I. Filatiev și V. Ivanov, în frescă, tempera și mozaic/ulei, lucrările monumentale la Biserica Sf. Împărați Constantin și Elena, Constanța (1936-1937), și la Biserica Sf. Ilie Tesviteanul, Sinaia (1938-1939), acestea constituind un prinos înnoitor, neo-bizantin, marcat de originalitate pentru atare gen de creație din prima jumătate a secolului al XX-lea – în primul rând prin amplificarea rolului tandemului: componente grafice și cele cromatice.

1945: O Conferință a conducătorilor comuniști, români și ruși, a avut loc la București, la 7 martie în cadrul căreia a fost prezentat un Plan de comunizare a României.

Informații asupra acestui plan au fost transmise de un agent al Oficiului de Servicii Strategice, la 27 martie: „Se atrage atenția asupra evaluării F.O. Sursa care a furnizat această informație este neverificată, iar reprezentanții noștri în zonă nu au putut până acum să o verifice.

1. Sursa afirmă că comunizarea României urmează să fie realizată într-un plan de 3 ani și dezvoltarea instituțiilor comuniste prin două planuri, fiecare de cinci ani.

2. O Conferință a conducătorilor comuniști, români și ruși, a avut loc la București, la 7 martie în cadrul căreia un plan a fost prezentat în fața grupului de către Evgheni Suhalov, reprezentantul Comitetului, care a spus că vine de la Gheorghei Dimitrov, conducătorul Comitetului. Erau prezenți: Ana Pauker, Constantin Doncea din Comitetul Central Comunist român, Constantin Pârvulescu, secretar al Comitetului Central comunist român.

3. Sursa nu a putut obține un exemplar, dar el dă punctele importante ale planului de 3 ani din memorie. (A) Desăvârșirea reformei agrare prin confiscarea marilor moșii și ruinarea moșierilor. (B) Desființarea armatei în forma ei actuală și crearea unei armate noi din diviziile „Tudor Vladimirescu” și „Avram Iancu” (ultima este încă în Rusia) ca și din toți ofițerii care activează acum pe teritoriul sovietic. (C) Lichidarea tuturor băncilor prin atacuri împotriva Partidului Național-Liberal, ai cărui membri sunt proprietarii celor mai multe dintre ele. (D) Micile gospodării țărănești trebuie desființate pentru a-i lipsi pe țăranii mici proprietari de pământ, de mașini și vite. Aceasta va deschide calea spre absorbirea lor în sistemul colectivist. (E) Abdicarea regelui și exilul familiei regale. (F) Suprimarea treptată a firmelor de import-export, care fac afaceri cu SUA, Marea Britanie și îndreptarea exportului României spre Uniunea Sovietică și țările de sub dominația sovietică. (G) Suprimarea partidelor istorice, prin arestarea, uciderea și răpirea membrilor lor. (H) Crearea unei organizații de poliție, întemeiată pe o „miliție populară” de tipul NKVD. (I) Îndreptarea populației rurale spre industrie. Dezvoltarea întreprinderilor de industrie în România. (J) Nici unui străin, cu excepția celor din țările de sub influență sovietică nu i se va permite intrarea în România.

4. Detaliile celor două planuri pe 5 ani vor fi date Anei Pauker în decurs de o lună” (Arhivele Naționale Washington, D.C., RG 226, Record of the Office Strategic Service).

1951: In Procesul verbal Nr. 10 al sedinței din 7 martie 1951  a Academiei Române, Secțiunea de Stiința Limbii Literatură și Arte, prezidată de  Acad. M.Sadoveanu, la care au  participat: Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil Petrescu, Al.Rosetti, Al.Toma, G. Oprescu, Jean Al. Steriadi, V. Eftimiu și tov. Geo Bogza, Prof. Al. Graur, Prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Parpessicius și K.H. Zambaccian, dar si-au scuzat absența Acad. Gala Galaction și Lucian Grigorescu, sedinta care a fost convocata  în urma ofertei sculptorului român  Constantin Brancusi de a lăsa moșternire Statului Roman circa 200 de lucrari și atelierul sau din Impasse Ronsin no. 10.

Foto: Brancuşi în atelierul său parizian

Printre luarile de pozitie exprimate in acea sedinta s-a remarcat cea a Acad. Prof. Graur care s-a pronuntat  impotriva acceptarii în Muzeul de Artă al R.P.R a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă.

În Procesul-verbal al Academiei Republicii Populare Române, din 7 martie 1951, s-a constatat că „Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură pentru că nu se exprimă prin mijloacele caracteristice acestei arte” (G. Călinescu), „datele și faptele […] arată că Brâncuși, o figură mai puțin cunoscută, arată lipsa de sinceritate […] sub influența unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul și cubismul, a devenit formalist, chiar cînd folosește elemente din arta populară, speculînd prin mijloace bizare gusturile morbide ale societății burgheze“ (G. Oprescu), iar Tov. prof. Graur este „împotriva acceptării în Muzeul de Artă al RPR a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă“.

Asa se face ca a fost respinsa oferta lui Brancusi și astfel o importantă parte a moștenirii genialului sculptor  a ajuns în proprietatea statului francez.

Ce a putut face propaganda comunista  din academicieni, din Academie și din arte, vedem abia acum,cand „omul nou” s-a făcut praf, iar „viitorul luminos” din anii comunismului s-a întunecat demult; Citiți Mai mult

1954: S-a născut la Petroșani, cântăreața de muzică ușoară Gina Pătrașcu.A câștigat trofeul Steaua fără nume și premiul I la interpretare la Festivalul de la Mamaia (1983) și a avut în palmares peste 400 de emisiuni de televiziune și 200 de melodii înregistrate. Din anul 1999 este stabilită în orășelul Gummersbach, din apropiere de Koln, Germania.

Este director artistic al Asociației Culturale România, al cărei director general este actualul său soț, Ștefan Toma.

A câștigat trofeul Steaua fără nume și premiul I la interpretare la Festivalul de la Mamaia (1983) și a avut în palmares peste 400 de emisiuni de televiziune și 200 de melodii înregistrate. Din anul 1999 este stabilită în orășelul Gummersbach, din apropiere de Koln, Germania. Este director artistic al Asociației Culturale România, al cărei director general este actualul său soț, Ștefan Toma.

1955: S-a încheiat starea de război dintre România şi Germania, declarată la 24 august 1944.
România a fost, după URSS, prima ţară din blocul comunist care a stabilit relaţii diplomatice, la rang de ambasadă, cu R.F.Germania, la 31 ianuarie 1967.

1965: S-a născut Dan Teodorescu, compozitor, textier şi cântăreţ de muzică uşoară; membru fondator al formaţiei „Taxi”.

1977: A murit poetul, eseistul, muzicologul și pianistul roman Virgil Gheorghiu (volume: „Marea vânătoare”, „Cântarea de faun”); (n. 22 martie 1903, Roman).

A urmat Conservatorul din București (1928-1930), își continuă studiile la Viena și la Schola Cantorum din Paris.

Debutează în literatură în 1925 cu volumul de poezii Cântările răsăritului, prefațat de Demostene Botez.

Între 1926 și 1928 ia parte la mișcarea de avangardă din Iași și – împreună cu Aurel Zaremba – editează revistele suprarealiste Prospect și XX-literatură contimporană.

Paralel cu cariera de muzicolog se desfășoară și cea de pianist, mai întâi în trio-ul Boniș (1932-1939) și, după război, la Filarmonica din București. Compune muzică vocal-simfonică și de cameră și este foarte activ ca cronicar muzical.

Cariera sa, împărțită între muzică și poezie, se intersectează cu avangarda în perioada aderării la gruparea din jurul revistei unu, din care este însă exclus pentru că publica și în alte reviste, ca Bilete de papagal (editată de Tudor Arghezi), Adevărul, Cuvântul liber. Volumele publicate după 1930 – Febre (1933), Marea vânătoare (1935), Tărâmul celălalt (1938), Pădurea adormită (1941) – nu se înscriu, propriu zis, pe coordonatele avangardei.

 1983: A murit compozitorul, dirijorul şi profesorul Nicolae Brânzeu; (n. 1907).

1983: A încetat din viaţă Dumitru D. Panaitescu, eseist şi traducător, fiul criticului literar Perpessicius.

Dumitru Panaitescu

A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1938).  A fost doctor în litere (1974), cadru didactic universitar la Facultatea de litere din Bucureşti. A debutat la Revista Literară a Liceului Sf. Sava (1931); (n. 9/22 iunie 1915)

1996: Senatul României a ratificat un acord între NATO şi statele participante la Parteneriatul pentru Pace, privind statutul forţelor armate trimise să efectueze serviciul militar pe teritoriul unei alte ţări.

2001: Reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare au semnat Declaraţia politică privind aderarea României la NATO.

2002: A murit Alexandru Balaci, critic și istoric literar român, membru al Academiei Române.

S-a născut la 12 iunie 1916, în localitatea Aurora din județul Mehedinți.

 Alexandru Balaci a fost un italienist român, politician comunist, membru supleant al CC al PCR.

A fost  redactor-șef la ESPLA, vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, director al Bibliotecii române din Roma situată în fosta Accademia di Romania (Școala Română din Roma), între anii 1981-1990, profesor și șef de catedră la Facultatea de Litere din București, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și redactor-șef al revistei Viața românească.

S-a consacrat studiului culturii italiene, elaborând numeroase lucrări de referință și traducând din opera unor mari personalități ale ei. A coordonat monumentală lucrare Istoria literaturii italiene și numeroase dicționare. A fost membru în numeroase academii, societăți europene și mondiale.

2004: A murit Nicolae Cajal, medic microbiolog român de etnie evreiască, senator român, membru al Academiei Române (corespondent – din 1963 și titular – din 1990; (n. 1 octombrie 1919, București).

BNR marchează 100 de ani de la nașterea lui Nicolae Cajal - Editia de  Dimineata

Specialist în inframicrobiologie, a avut valoroase  contribuţii în diagnosticul de laborator al virozelor, genetica virusurilor şi profilaxia unor viroze (vaccinul antirujiolos).

 În perioada 1994-2004 a îndeplinit funcția de președinte al Federației Comunităților Evreiești din România.

2004: A murit  medicul român Eugeniu Gh. Proca; (n.12 ianuarie  1927, Godeni, Arges).

A fost membru de onoare al Academiei Române, fondator al Societății Române de Urologie. A efectuat primele transplanturi renale din România. Membru al CC al PCR a fost ministrul sănătății în perioada 1978 – 1985.

A organizat primul Centru de hemodializă şi a efectuat primele transplanturi renale din România (1980);. A fost membru de onoare al Academiei Române din 1992.

 2010: A murit medicul Ioan Drăgan, considerat „părintele” medicinei sportive din România. A fost director al Centrului Naţional de Medicină Sportivă între anii1966-1986; el este cel care a pus bazele Agenţiei Naţionale Anti-Doping; (n. 1930).

  2014: A decedat compozitorul, teologul, dirijorul, bizantinologul şi profesorul Dragoş Alexandrescu; a fost redactor-şef la Biblioteca muzicală a Radiodifuziunii Române; (n. 1924).

2019: Primul laser de mare putere din România și cel mai puternic laser din Europa a reușit o premieră mondială: atingerea a 2×10.88 PW, reprezentând a zecea parte din întreaga putere a Soarelui pe Pământ concentrată într-o rază de lumină, adică cea mai mare putere atinsă de omenire.

laser-valley-ifin-hh-magurele-stiinta-tehnica-4

Laserul se află la Centrul Integrat de Tehnologii Avansate cu Laseri (CETAL), inaugurat la 21.X.2014, la sediul Institutului Naţional de Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei, din localitatea Măgurele, lângă București.

Proiectul a beneficiat de o finanțare de 311 milioane de euro fonduri europene, prin POSCCE 2007-2013 si Programul Operational Competitivitate 2014-2020.

 

2020: A decedat matematicianul și profesorul Nicolae Dan Cristescu, fost membru titular al Academiei Române ; (n. 1929, la Chelmenţi, azi în Ucraina).

In memoriam prof. univ. dr. Nicolae Dan Cristescu – UniBuc

Din 1953 şi-a desfăşurat activitatea în domeniul neabordat până atunci în România al teoriei plasticităţii şi vâscoplasticităţii, care s-a dovedit de mare importanţă în diverse sectoare ale tehnicii.

Alte domenii de cercetare abordate de omul de știință român au fost: mecanica rocilor, a materialelor compozite, a corpurilor solide deformabile, teoria proceselor de prelucrare a metalelor, mecanica materialelor granulare, propagări de unde.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/03/07/o-istorie-a-zilei-de-7-martie-video-4/


CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții Mucenici Episcopi din Cherson

Imagini pentru sfinti ortodocsi 7 mar tie 2020 photos.

Sfinții Mucenici Episcopi Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor si Elpidie au fost episcopi ai Chersonului, in ani diferiti. Toti au fost trimisi de catre Patriarhul Ierusalimului ca misionari in aceste tinuturi pagane, ca sa aduca in ele lumina Evangheliei. Ei au luat mucenicia din mâinile unor necredincioși, evrei, greci și sciți.

Dupa ce Vasilevs va invia din morti pe copilul conducatorului din Cherson, va fi ucis de pagani. Dupa moartea lui, au venit in Cherson, episcopii Evghenie, Agatodor si Elpidie. Si acestia au fost ucisi de pagani, tot in ziua a saptea a lunii martie. Efrem a fost omorat prin decapitare.

Episcopul Eterie, cerand ajutor de la imparatul Constantin cel Mare, reuseste sa-i alunge pe pagani, dar este omorat pe in momentul in care mergea la Bizant sa-i multumeasca imparatului pentru ajutor.

Cand ultimul dintre ei, Sfantul Capiton, a fost uns episcop pentru scitii cei salbatici si primitivi, ei au cerut un semn de la sfant ca sa-l poata crede. Astfel, l-au pus sa intre intr-un cuptor de foc, zicandu-i ca vor crede doar daca va iesi viu din el.

Cu rugaciune fierbinte si credinta mare, insemnandu-se cu Semnul Sfintei Cruci, sfantul episcop a intrat in foc si a ramas in acel cuptor vreme de un ceas, fara ca sa i se arda nimic, nici macar straiele. In urma acestei minuni primitivii sciti au strigat:

“Unul este Dumnezeu, Dumnezeul crestinilor, mare si puternic, Care le apara pe slugile Lui de flacarile focului!”

Atunci toata cetatea si imprejurimile au venit la Sfantul Botez. Dupa un timp, paganii l-au inecat in râul Nipru.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, Bucureșt, 2008.
  4. Timpul.md
  5. Istoria md.
  6. Wikipedia.ro
  7. http://www.rador.ro 
  8. Cinemagia.ro

07/03/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: