CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 6 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 6 martie în istoria noastră

1486: Are loc Bătălia de la Şcheia (Bulgari), parte Războaielor moldo-otomane, o confruntare care a avut loc în timpul expediţiei otomane care a avut ca scop înlocuirea domnului Moldovei, Ştefan cel Mare (1457 – 1504), cu pretendentul Hroiot, un fiu al lui Petru Aron (1451 – 1452, 1454 – 1457). Sultanul Bayezid al II-lea (1481 – 1512) a încredinţat atacul aspra Moldovei sangeacbey-ului de Silistra, cu ordinul de a-l îndepărta domn. Armata turcă condusă de paşa Bali bey Malkocioglu a pătruns pe teritoriul Moldovei, în timp ce Ştefan cel Mare se afla în Polonia.

Stefan cel Mare si Aprodul Purice (Theodor Aman) - foto preluat de pe commons.wikimedia.org

Stefan cel Mare si Aprodul Purice (Theodor Aman – foto commons.wikimedia.org)

Turcii au ajuns până în apropiere de Suceava, bătălia cu oastea domnitorului moldovean întors de grabă în ţară având loc la Şcheia.

În prima parte a bătăliei, oştile lui Ştefan sunt învinse:

„a bătut Petru Hronoda pe Ştefan voievod şi a câştigat lupta şi Ştefan voievod a căzut de pe cal şi a zăcut printre morţi de dimineaţă până la prânz. Atunci a venit călare un boier, cu numele Purice, care a recunoscut pe Ştefan voievod. Atunci a scos pe voievod de acolo, de şi-a adunat oastea lui, şi a trimis la Petru voievod pe un boier, anume Pântece, care s-a supus lui Petru voievod şi l-a scos afară din bătălie, după ce l-a convins că de acum câştigase bătălia. Şi cu ceata lui au tăiat capul lui Petru voievod şi au adus capul lui Ştefan voievod. Astfel, a rămas Ştefan voievod stăpân în ţară, cu ajutorul lui Dumnezeu”. (Cronicile slavo-române).

Cei doi boieri ai lui Ştefan, Purice şi Pântece, au schimbat situaţia, salvarea domnului şi uciderea pretendentului la domnia Moldovei a dus la mobilizarea trupelor şi la victoria moldovenilor.

Consecinţa cea mai importantă a acestor ultime conflicte cu otomanii a fost încheierea păcii cu sultanul, în acelaşi an (1486), Ştefan cel Mare fiind de acord şi cu plata tributului.

1760: S-a născut la Paris, Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg, străbunica din partea paterna, a regelui Carol I al României; (d.17 octombrie 1841).

 Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg  a fost fiica Printului Philip Joseph de Salm-Kyrburg (primul print de Salm-Kyrburg) si a Mariei Theresa de Hornes, fiica cea mare si mostenitoarea printului Maximilian de Hornes.

Amalie Zephyrine von Salm-Kyrburg

Parintii ei, aristocrati germani, s-au stabilit în Franța, la Paris, in jurul anului 1750. Amalie avea trei surori si un frate, toti mai mari. 

In 1782, la cererea parintilor ei, ea s-a casatorit cu Anton Aloys, prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen.
In timpul Revolutiei franceze, fratele sau Frederic al III-lea si iubitul ei, Alexandre de Beauharnais au fost ghilotinati, dar Amalie Zephyrine a stiut cum sa supravietuiasca revolutiei.

In 1797, ea a cumparat cimitirul in care fratele si iubitul ei au fost ingropati intr-un mormant de masa. In ciuda a tot, printesa a mentinut relatii bune cu o serie de figuri influente ale Revolutiei, cum ar fi Charles-Maurice de Talleyrand si Josephine de Beauharnais, vaduva iubitului ei Alexandre si viitoarea sotie a lui Napoleon Bonaparte.

Cativa ani mai tarziu, Amalie Zephyrine a folosit cu succes contactele sale la curtea lui Napoleon pentru a mentine suveranitatea principatului sau de Sigmaringen. Ea a devenit tutorele nepotului ei Frederic al IV-lea de Salm-Kyrburg (1789-1859), care a devenit Print de Salm-Kyrburg in 1794.

Conditia lui Napoleon pentru a salva principatul de Sigmaringen a fost ca fiul ei, Karl, sa se casatoreasca cu Antoinette Murat, nepoata lui Joachim Murat.

Pentru familia Hohenzollern-Sigmaringen a fost o casatorie greu de acceptat (Antoinette era fiica unui carciumar), insa mariajul a fost unul fericit.

S-au nascut patru copii, intre care si Karl Anton, tatal viitorului rege Carol I al Romaniei.

Dupa douazeci de ani la Paris, printesa s-a intors in 1822 la Hohenzollern-Sigmaringen, unde initial a locuit intr-o anexa a fostei manastiri Inzigkofen si mai tarziu intr-o resedinta numit Prinzenbau, pe care sotul ei a construit-o pentru ea la Sigmaringen.

Amalie era foarte iubita, dadea regulat pomeni celor saraci, ajuta scolile si, de asemenea, a infiintat un institut de formare pentru tinerele fete. A murit la varsta de 81 de ani.

O stanca in Donautal, in Hohenzollern-Sigmaringen este numita Amalienfelsen, amintind de ea .

 1837: Bisericile din stânga Nistrului  sunt scoase din  ordinul autoritatilor  imperiale ruse  din subordinea eparhiei Chişinăului şi Hotinului.

1837: Prin decret imperial rus, mănăstirea Căpriana din gubernia tarista Basarabia, revine din subordinea eparhiei Chişinăului, în cea a mănăstirii Zografu de pe Muntele Athos

6 martie, istoricul zilei
Mănăstirea Căpriana

La  9 martie 1873 este trecută în subordonarea Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei.

Mănăstirea Căpriana, unul din cele mai vechi așezăminte monastice din Moldova dintre Prut si Nistru, este situată în codrii ce acoperă ținutul deluros al Moldovei Transprutiene, numiți candva codrii Lăpușnei, si reprezintă un monument de valoare culturală și istorică excepțională pentru neamul românesc.

1866:  S-a născut la București, Dumitru Kiriac-Georgescu, compozitor, profesor, dirijor de cor şi folclorist, unul dintre precursorii şcolii moderne de compoziţie în România; (m. 8 ianuarie 1928, Viena).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1866-1928-Dumitru-Georgescu-Kiriac.jpg

A studiat mai întâi la Conservatorul din București (1880–1885), apoi la Conservatorul de la Paris și la Schola cantorum din Paris (1892–1897). A fost totodată licențiat al Facultății de Drept din București.

Activitatea sa de dirijor de cor a început la Capela română din Paris (1894–1899). După reîntoarcerea în țară, a pus bazele Societățiile corale Carmen, al cărei dirijor a fost timp de aproape trei decenii (1900–1928), în același timp dirijând și corul bisericii Sf. Spiridon-Nou și ansamblul coral al Conservatorului bucureștean. A fost membru fondator al Societății Compozitorilor Români (1920), activând în favoarea înființării unei arhive de folclor a societății.

Orientarea muzicii corale și vocale a lui D.G. Kiriac este legată de valorificarea folclorului: Am umblat pădurileCodrule, codruțuleHai, hai murgule, haiÎngerul a strigatAxionul Învierii

1883: Este promulgată Legea pentru aderarea României la Convenția Internațională a metrului, încheiată, la Paris, la 8/20 mai 1875.

1892: A murit pictorul Mişu Popp, participant la Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania.A fost un reprezentant al academismului românesc.

Imagine similară

Foto: autoportret Mihail (Mişu) Popp (n. 19 martie 1827, Braşov, Imperiul Austriac  – d. 6 martie 1892, Braşov, Austro-Ungaria.

  1897: În România, a fost adoptată legea repausului în zilele de duminică şi sărbători.

Potrivit legii, repausul se acorda liber numai o jumătate de zi, duminică dimineaţă, şi 14 sărbători pe an, dar condiţionat pentru întreprinderile industriale, întrucât Camera de Comerţ avea latitudinea să hotărască întreprinderile în care trebuia să se lucreze continuu.

Legea a fost dată la iniţiativa primului ministru Lascăr Catargiu, sprijinit de primarul capitalei de la acea vreme, scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea, care a susţinut adoptarea legii spunând că: „muncitorii nu-şi pot vedea niciodată copiii, plecînd la lucru în zori şi întorcîndu-se acasă noaptea, tîrziu”.

1899: A murit la Sibiu, Ieronim G. Barițiu, publicist și traducător român, fiul lui George Barițiu (n.7/19 august 1848, Brașov).A militat pentru drepturile politice, economice și sociale ale românilor din Imperiul Austro-Ungar.

1907: În România între  6 martie – 9 martie răscoala ţărănească din Moldova ajunge la apogeu. Revolta ţăranilorluase amploare inițial în localitățile din județele Dorohoi și Iași.

Răscoala de la 1907, reproducere, pictor Octav Bancila, preluat de pe magazinweb.byethost9.com
Răscoala de la 1907, pictor Octav Băncilă

 

La începutul secolului XX, în România, țărănimea constituia peste 80% din populație, majoritatea ţăranilor aveau foarte puțin pământ în proprietate iar a zecea parte dintre aceştia chiar deloc.

Majoritatea țăranilor trăiau din ceea ce lucrau, în dijmă sau  cu plată, la marii proprietari.

În România acelei perioade, identic precum în Rusia, Polonia, Ungaria, existau proprietari de latifundii foarte mari care se întindeau pe zeci și chiar sute şi mii de hectare.  

O altă cauză este impunerea țăranilor spre cultivarea culturilor destinate exclusiv exportului (grîu, rapiță, etc), marii latifundiari dorind să scotă profituri maxime din exportul de alimente.

Orientarea agriculturii spre export în România vine încă din vreme principatelor românești în urma tratatului de la Adrianopol (1829), tratat care a deschis hotarele principatelor pentru comerțul cu occidentul. Creșterea fenomenului arendășiei, constituie a treia și cea mai importantă cauză a răscoalei. Boierii nu mai doreau să se ocupe direct de administrația proprietăților lor, trecînd cu traiul la oraș.

Acest fenomen a avut loc pînă și în zona Moldovei, cea mai conservatoare din România. Prin urmare boierii și marii latifundiari, închiriau domeniile lor unor intermediari (arendași), primind în schimb o sumă fixă (arendă).

Arendașii, deseori străini de sat și chiar de neam, la rîndul lor încercau să obțină de pe seama țăranului profituri cît mai mari într-o perioadă cît mai scurtă de timp. Arendașii fiind mult mai duri și neînduplecați cu țăranii decît boierii ajunsese să fie dușmanul principal al țărănimii din România.

Răscoala țărănească din 1907, pornind din nordul Moldovei a ajuns pînă în Oltenia, cuprinzînd toată România. Mai multe proprietăți ale latifundiarilor au fost distruse, iar numeroși arendași au fost uciși sau răniți.

Guvernul conservator (Partidul Conservator) nu a putut face față situației, astfel încît liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea. Liberalii au făcut ceea ce nu se puteau hotărî să faca conservatorii și anume să folosească armata și tunurile împotriva țăranilor.

A fost o adevărată tragedie, numarul real al taranilor morti ramanand necunoscut pana in zilele noastre.

1919: Ungariei i se înmânează hotărârea Consiliului Militar interaliat de la Paris (Nota Vyx), privind obligativitatea retragerii trupelor maghiare din Transilvania, până la încheierea tratatului de pace  care va hotărî noile graniţe politice. 

1920: S-a născut in comuna Prăjesti, lânga Bacău,  marele actor român de teatru și film Ernest Maftei; (d. 19 octombrie 2006).

A fost unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români.

Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România.

A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR 2.

Ernest Matei și-a  începe cariera politică în Mișcarea Legionară unde a ocupat un rol important în județul Bacău. A aderat la  la mișcarea legionară „Frăția de Cruce”, la vârsta de 17 ani. 
În dosarele de la Securitate era numit chiar al treilea cel mai periculos om pentru comunismul român.

După decapitarea Mișcării Legionare de către regimul Carlist, rămâne printre puținii supravietuițori din zonă, astfel că în momentul în care este alungat Carol al II-lea și instaurată Legiunea Arhanghelului Mihail la putere, este desemnat responsabil pe 4 județe, în principal din cauza lipsei de cadre superioare, el având doar 21 de ani la data respectivă.

A fost judecat de către comuniști de mai multe ori însă a fost achitat tot timpul din cauza intervențiilor evreilor salvați de el și care au depus mărturii pentru a-l ajuta. Pentru a scăpa de opresiunile comuniste preia numele de Irimia Valahul.

A participat activ la evenimentele din 21 decembrie 1989 apărând în fața demonstranților cu un steag fără stemă (nedecupat) și a rămas în stradă până la finalizarea evenimentelor. A participat la protestele din iunie și a fost bătut și lăsat inconștient pe malul Dâmboviței fiind salvat ulterior de un trecător.

În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturându-se camarazilor săi împreună cu care luptase și suferise în închisori.

 

1930: A avut loc, la cinematograful Capitol din Bucuresti, premiera filmului documentar Viața unui oraș, reintitulat ulterior Viața începe mâine, realizat de regizorul Jean Mihail, pe un scenariu de Eugen Relgis, cu Geo Maican în rolul principal. Această peliculă a marcat începutul carierei de documentarist a regizorului.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1930-Premiera-Viata-unui-oras-Jean-Mihail.jpg

Despre film Cmil Petrescu a scris: „Viața unui oraș – exact viața capitalei – este cel mai reușit moment de tehnică românească de până acum. Sunt minunate priveliști, capete de expresie, scene amuzante, care dovedesc că domnii J. Mihail și T. Posmantir au făcut mari progrese în ultimul timp, că au ieșit din faza dibuirilor” (Camil Petrescu).

1933: S-a născut  artista română de teatru și film, Margareta Pogonat: (d.11 mai 2014, Bucuresti).

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anul 1959, la clasa profesorului Alexandru Finti, după care şi-a făcut debutul în spectacolul de teatru „Două lozuri”, în care a jucat împreună cu Grigore Vasiliu Birlic.

A desfăşurat o bogată activitate teatrală (Teatrul de stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de stat din Ploiești, Teatrul Nottara.

In cinematografie a debutat în 1957 în „Pasărea furtunii”, r.Dinu Negreanu). Primește Premiul ACIN de interpretare în 1972 („Drum în penumbră” , r. Lucian Bratu) și 1973 („Zestrea”, r.Letiția Popa și „Dragostea începe vineri”, r.Virgil Calotescu).

A sustinut si o activitate didactică după 1990 la două facultăți particulare – Spiru Haret și Universitatea Ecologică, la care a predat Actoria.

Din 1974 şi până în 1998, când s-a pensionat, Margareta Pogonat a jucat doar pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti, în piese precum „Patru lacrimi”, „Oameni feluriţi”, „Sentimente şi naftalină” şi „Omul care face minuni”.

1939: A decedat la  Cannes, primul patriarh al României, Miron Cristea, membru de onoare al Academiei Române, de la 7 iunie 1919.

 Pe numele de mirean Elie Cristea (n. 20 iulie 1868, Toplița), a avut o activitate prodigioasa fiind publicist, filolog, senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și teolog. A fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 – 1939).

În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost prim-ministru al României.

Decesul patriarhului Cristea a determinat încheierea madatului guvernului

1945: Instaurarea guvernului dr. Petru Groza. Sub presiunea militară sovietică, regele Mihai I este nevoit să accepte numirea lui Petru Groza ca prim ministru; acesta formează un nou guvern, în care ministerele cheie erau deținute de comuniști.

Petru Groza, șeful guvernului, era o simplă marionetă. Nu era comunist, dar se bucura de încrederea comuniștilor și a ocupanților sovientici și primise conducerea guvernului , tocmai pentru a înşela opinia publică românească şi internaţională.

Avea o anume abilitate ca om politic, un considerabil farmec personal, un suflet destul de generos, unele bune intenţii, mari ambiţii şi o inepuizabilă colecţie de anecdote deochiate.

Nu se bucura de vreun prestigiu moral sau politic, nu se distinsese în nici un fel, pe tărâm social ori prin patriotism în timp de război, neavând nici cea mai mică autoritate în vreun domeniu.  Era într-o poziţie de două ori dezavantajată, acceptând să fie o marionetă rusească.

Mai întâi că slujea pentru comunişti care, la rândul lor, slujeau Moscova, iar apoi, nu numai că nu era stăpân asupra propriului guvern, dar nu era nici măcar în propriul său birou.

Comuniştii se întâlniseră în casa lui şi el participase cel puţin la una dintre aceste foarte periculoase rendez-vous-uri, ba chiar stătuse o lună la închisoare, din această pricină. A fost eliberat datorită intervenţiei lui Maniu pe care, drept răsplată, guvernul său l-a aruncat în închisoare.

Groza nu avusese de-a face cu acţiunea de la 23 august, dar se bucura de oarecare aureolă, datorită frumoasei sale vile, hotelului care-i aparţinea, băncii care prospera, foartei profitabilei fabrici de băuturi, confiscată de la evrei, şi întinselor ateliere textile, obţinute în acelaşi fel. Era plin de slugărnicie şi lipsit de sentimentul onoarei personale. Toate acestea au făcut din el o unealtă potrivită pentru scopurile Kremlinului şi pentru „felia românească” a comunismului internaţional.

1945 : S-a născut la Bacău, jurnalistul și scriitorul, realizator de emisiuni radiofonice. Paul Grigoriu ; (d.3 aprilie 2015, Buciumeni, Dâmbovița). Jurnalist și scriitor, realizator de emisiuni radiofonice. A absolvit Facultatea de Limbi romanice, clasice și orientale la Universitatea București (secția Franceză-Spaniolă). Din 1969 a lucrat la Radiodifuziunea Română, Redacția emisiunilor pentru străinătate (REPS), secția Franceză. După 1990 a devenit realizator al emisiunii Matinal de la Radio România Actualități.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1945-2015-Paul-Grigoriu.jpg

A fost redactor-șef al Programului III (Radio România Tineret), director general adjunct al Radiodifuziunii Române, director general interimar al Societății Române de Radiodifuziune, Director general adjunct (șef al canalelor naționale).

A fost realizator de emisiuni, profesionist de excepție și moderator al cotidianului program Sfertul academic. Cariera jurnalistică a lui Paul Grigoriu a fost marcată de prestațiile estivale de la Radio Vacanța și de radioprograme precum Noapte albastră.

A avut și o activitate literară, debutând cu poezie în 1967, în revista Amfiteatru. Prima sa carte apărută a fost Anatomia unei străzi (1992), urmată de Vară franceză (Un romantic la Paris)Moștenirea tinichigiuluiRadiografii. 1969–1989G de la Gugiumeni. Falsă monografie. A primit două importante distincții: Ordinul Meritul Cultural și Ordinul Național Serviciul Credincios.

1947: S-a născut la Săpânța în Maramureș, interpretul român de muzică populară, Gheorghe Turda.

A dat concerte în peste 40 de țări și a participat la peste 80 de turnee.

Prin decret prezidențial, din 1 decembrie 2008, Gheorghe Turda a fost înaintat în gradul de general de brigadă în rezervă (cu o stea).

Este director al Centrului cultural național din Ministerul de Interne.

În octombrie 2011, Înalta Curte de Casatie si Justitie  a decis că Gheorghe Turda a fost colaborator al Securității.

Gheorghe Turda. Rapsodul cu epoleți de general care a făcut pe el -  Evenimentul Zilei

 A obtinut numeroase distinctii printre care:

  • 1997 – cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca. La festivitate, artistul Turda a susținut un recital de neuitat.
  • 2001 – cetățean de onoare al municipiului București
  • 2002 – cetățean de onoare al satului Săpânța
  • 2002 – virtutea militara în grad de cavaler cu însemn pentru militari,  conferită de președinția României.

1948: A fost înființat sub numele Teatrul Muncitoresc,  Teatrul Alexandru Davila din Pitești.  La 1 ianuarie 1949 a fost preluat de către Centrala Teatrului Poporului, iar la 1 februarie a fost transformat în Teatru de Stat, alcătuind primul colectiv profesionist, format din optsprezece actori. Spectacolul care marca noul început al teatrului piteștean a avut loc la 26 martie 1949, piesa fiind Fiul meu de Gergely Sandor, din distribuția căreia făceau parte nume mari precum Forry Etterlé și Ernest Maftei, Gheorghe Lascu și Gh. Stănescu.

1957: A decedat Constantin Rădulescu-Motru, filosof, psiholog, pedagog dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 – 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului XX.român; (n. 15 februarie, 1868, Butoiești, județul Mehedinți).

 

1958: S-a născut   compozitorul român George Natsis.

 Membru al Big Band-ului Radio, Natsis a absolvit Academia de Muzica „C. Porumbescu”, sectia pian, în 1981.

Ca pianist si orchestrator, a intreprins turnee in tara si in strainatate (Kuweit, Germania, Slovenia, Canada, Austria) si a colaborat cu nume mari ale muzicii pop romanesti. Din 1993, este pianist al Big-Bandului Radiodifuziunii Romane.

A semnat orchestratii, aranjamente si directia muzicala pentru emisiuni de televiziune. A fost aranjorul multor albume ale unor artisti consacrati, precum Stefan Hrusca, Ovidiu Lipan („Visul tobosarului”, „Getica”) si Gheorghe Zamfir. George Natsis a compus muzica de generic pentru emisiuni TV – „Ora 1 a venit” – Tele 7 abc, „Muzica e viata mea” – Romania 1, „Cerbul de aur” (festival international) – Romania 1 si muzica de film pentru pelicula „Divort din dragoste” – regia A. Blaier.

Nu in ultimul rand, George Natsis este cunoscut ca dirijor, debutand la Teatrul „C. Tanase” (1979-1981), pentru a se afla apoi la pupitrul unor concerte precum cele de jazz cu Big-Band Radio.

A dirijat, de asemenea, concertul etno-rock simfonic „Visul Tobosarului”- O. Lipan & Camerata Valahia, concertul aniversar Aura Urziceanu & Radio Big-Band (1987), concertul cameral Opus Avantra Strings Ensemble (2010), concertul rock simfonic Steve Vai & Evolution Tempo Orchestra (Bucuresti si Rimini, Italia, 2010), dar si turneul european cu Steve Vai si Evolution Tempo Orchestra (iunie 2013).

1963: A murit omul  politic român Ion Mihalache.

S-a nascut pe 18 februarie 1882 in Topoloveni, judetul Argeş si a decedat pe 5/6 martie 1963 la închisoarea Râmnicu Sărat.A  fost învăţător, publicist şi om politic; lider intre 5 decembrie 1918 si februarie 1925, preşedinte intre februarie 1925-10 octombrie 1926 al Partidului Ţărănesc si  preşedinte al Partidului National Ţaranesc  in perioada 20 noiembrie 1933-23 noiembrie 1937.
  A fost preocupat de situaţia  ţărănimii din rândul căreia se ridicase, infiinţand  şi conducand gazete ţărăneşti şi reviste pedagogice care, pe lângă revendicări profesionale, militau şi pentru implicarea lumii satelor în viaţa politică. A articipat la războiul pentru întregire (1916-1918), fiind cu Ordinul Minai Viteazul pentru acte de bravură.

Acordarea votului universal la sfârşitul războiului face din ţărănime o categorie care, prin număr, putea înrâuri viaţa politică. La 5 decembrie 1918 înfiinţează Partidul Ţărănesc, cu scopul reprezentării intereselor ţăranilor în noul context social şi politic al României Mari.

La primele alegeri pe baza votului universal (2-9 noiembrie 1919), Partidul Ţărănesc obţine 10,7% din mandatele pentru Adunarea Deputaţilor şi 13% din cele de la Senat (locul patru).

Ca urmare, participă la guvernul de concentrare naţională condus de Al. Vaida-Voevod, în care deţine funcţia de ministru al Agriculturii şi Domeniilor (16 decembrie 1919-12 martie 1920). Reuşeşte să promoveze o lege care îi va purta numele şi care prevedea împroprietărirea şcolilor săteşti cu o suprafaţă de teren pe care să se poată face practica agricolă (s-au acordat în total 100 ha teren arabil şi 25 ha de vie).

In urma fuziunii Partidului Ţărănesc cu Partidul Naţional Român (1926) condus de Iuliu Maniu, se formează Partidul National Ţaranesc, unde devine vicepreşedinte. Deputat de Argeş, apoi senator de drept în toate legislaturile perioadei interbelice. Deseori mergea îmbrăcat în straie ţărăneşti tradiţionale la şedinţele legislativului.

După cucerirea puterii de către Partidului National Ţaranesc , în 1928, ocupă o serie de funcţii ministeriale în guvernele conduse de Iuliu Maniu şi Gheorghe Mironescu: ministru al Agriculturii şi Domeniilor (10 noiembrie 1928-6 iunie 1930; 7-12 iunie 1930; 13 iunie-9 octombrie 1930), ministru de Interne (10 octombrie 1930-4 aprilie 1931; 11 august 1932-8 ianuarie 1933).

In urma retragerii lui I. Maniu de la conducerea PNŢ, preia preşedinţia partidului între 20 noiembrie 1933 şi 23 noiembrie 1937, perioadă în care face opoziţie guvernării liberale a lui Gheorghe Tătărescu. Işi transpune ideile doctrinare în programul partidului (aprilie 1935) de creare a „statului ţărănesc”, întemeiat pe colaborarea tuturor claselor sociale în cadrul unei „democraţii rurale”.

După instituirea regimului autoritar al lui Carol II, acceptă să fie consilier regal (17 aprilie 1940), dar demisionează (26 iunie 1940) atunci când se pune problema cedării Basarabiei. Participă ca voluntar la războiul împotriva URSS, fapt pentru care i se va retrage dreptul de a alege şi a fi ales la alegerile din 1946, fiind considerat de autorităţile comuniste „voluntar hitlerist şi provocator de război”.

După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău”, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ.

La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată.

Işi sfârşeşte viaţa în închisoare după mulţi ani de suferinţe şi umilinţe, în martie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.

 Comandant al Penintenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, in 1963, a fost tortionarul Alexandru Vişinescu ,acesta fiind şi ultimul comandant al închisorii în care a sfârşit, în urma torturilor, Ion Mihalache.

Prin convingerile, ideile şi acţiunile sale, Ion Mihalache  a fost un adevărat simbol al lumii ţărăneşti interbelice.

Avea calităţile cu care era identificat prototipul ţăranului român în epocă: modestie, patriotism, cinste exemplară, credinţă faţă de monarhie. In concepţia sa, progresul ţării nu consta în industrializare, ci în agricultură.

Milita pentru infiintarea de cooperative formate în mod voluntar de către ţărani, astfel încât să existe o organizare mai eficientă a muncii şi o mai bună valorificare a produselor. Şi-a pus ideile în practică chiar în satul natal, unde a organizat o cooperaţie cu bune rezultate în plan economic şi social.

In politică a rămas fidel liderului partidului, I. Maniu, pe care nu l-a părăşit, aşa cum au făcut mai toate celelalte figuri proeminente ale partidului.

Foto: Iuliu Maniu si Ion Mihalache

A rămas însă în umbra acestuia, nereuşind să devină o personalitate de prim rang.

Este autor al scrierilor: „Imbunătăţirea soartei materiale a învăţătorilor (1911), Ce politică să facem? (1914), Noul regim agrar (1925), Scrisori către plugari (1930), Statul ţărănesc (1936), Zece ani de la fuziunea PNŢ (1936), Tineretul român şi naţionalismul constructiv (1937), Statul ţărănesc. Lămurirea Programului PNŢ (1

1968: S-a născut la București, muzicianul Bogdan „Bodo” Mihai Marin, membru fondator și solist al formației Pro Consul, prima trupă din România care a câștigat trofeul Cerbul de aur. Trupa Pro Consul s-a înființat în 1999 și a lansat mai multe hituri, cel mai cunoscut fiind De la ruși.

Bodo și formația lui au spectacole atât în țară, cât și în străinătate, iar de multe ori au fost solicitați să cânte și în biserici.1969: S-a născut la București, actrița de teatru, film și televiziune, Ilinca Goia.

1969: S-a născut la București, actrița de teatru, film și televiziune, Ilinca Goia.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1969-Ilinca-Goia.jpg

A absolvit Academia de Teatru și Film „I.L. Caragiale” din București în 1992, a urmat un stagiu de pregătire la Universitatea și Teatrul Old Globe din San Diego (SUA), primind ulterior o bursă de studii la Academia Americană de Music-Hall și Artă Dramatică (AMDA) din New York, unde a absolvit în 1996. A fost membră a trupei de teatru studențesc Podul, condusă de profesorul Cătălin Naum. Bogata sa experiență profesională cuprinde spectacole în teatre de repertoriu din San Diego – Civic Light OperaRepertory Theatre și București: Teatrul „C.I.Nottara”, Teatrul Român-American „Eugene O’Neill” și Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, sub semnătura unor importanți regizori.

1989 : A încetat din viață la București, istoricul, scriitorul și cercetătorul istoriei Transilvaniei, Vasile Netea (n.1 februarie 1912, Deda, Mureș).

1994: A avut loc în Republica  Moldova controversatul sondaj de opinie „La sfat cu poporul”, ale cărui rezultate sunt invocate de către autorități ca argument pentru fortificarea „statalității” Republicii Moldova.

Referendumul din 1994 a fost in fapt un sondaj sociologic desfăşurat la nivel naţional pentru a stabili dacă ţara ar trebui să-şi conserve independenţa şi integritatea teritorială, care atunci constituia o preocupare deosebită in contextul izbucnirii  conflictului transnistrean.

A fost adresată o singură întrebare, dar complexă, iar cetăţenii au putut răspunde cu „Da” sau „Nu”.

Textul întrebării a fost următorul: Sunteţi pentru ca R. Moldova să se dezvolte ca un stat independent şi unitar, în frontierele recunoscute în ziua proclamării suveranităţii Moldovei (23.06.1990), să promoveze o politică de neutralitate şi să menţină relaţii economice reciproc avantajoase cu toate ţările lumii şi să garanteze cetăţenilor săi drepturi egale, în conformitate cu normele dreptului internaţional?

Au participat aproximativ 75%, iar 95,4% din moldoveni au votat „Da”.

Personalităţi publice şi o mare parte a presei a prezentat referendumul ca o mare lovitură pentru mişcarea pentru reunificarea României cu Moldova din ambele ţări.

Criticii acestui asa zis referendum au atras atenţia asupra a două probleme de organizare: titlul nu a fost „referendum”, ci „sondaj sociologic”, iar unica întrebare adresată cerea un răspuns unic la mai multe probleme.

 1998: A decedat subit la Sankt Petersburg, în Rusia, omul de știință Sergiu Rădăuțanu (n. 17 iunie 1926), specialist în domeniul fizicii și chimiei materialelor semiconductoare, or primul rector al Universității Tehnice din Chișinău.

2018: A murit la Chicago, Comitatul Cook din SUA, Peter Freund (nume complet: Peter George Oliver Freud), fizician și profesor american originar din România, autorul unor contribuții importante în fizica particulelor și în fizica matematică, mai ales în domeniul teoriei coardelor, unul din părinţii teoriei stringurilor şi al teoriilor supersimetriei şi supergravitaţiei; (n. 7 sept.1936, Timișoara).

Peter Freund, particle physicist and fiction writer, 1936-2018

Totodată, el a publicat mai multe romane și eseuri. În anul 1961 a primit cetățenia austriacă, iar mai târziu pe cea americană.

2020: A murit artistul restaurator Claudiu Longin Moldoveanu, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România – filiala Artă Plastica Religioasă și Restaurare; (n. 17.03.1951).

Moldoveanu Claudiu Longin 17.03.1951 – 06.03.2020 | UAP

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/03/06/o-istorie-a-zilei-de-6-martie-video-4/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea

Sfintii 42 de Mucenici din Amoreea; Aflarea Sfintei Cruci (Sambata mortilor - mosii de iarna)

Sfintii 42 de Mucenici din Amoreea au fost conducatori in armatele imparatului bizantin Teofil (829-842). Cand musulmanii au asediat orasul Amoreea (in Galicia, Asia Mica), au luat in sclavie pe cei 42 de comandati, impreuna cu alti crestini.

Comandantii au fost inchisi in temnita timp de sapte ani, in vreme ce toti ceilalti crestini au fost fie vanduti ca sclavi, fie ucisi. In timpul celor sapte ani de temnita, comandantii au fost sfatuiti de musulmani sa imbratiseze credinta islamica.

Cand acestia le-au grait comandantilor: “Mohamed este adevaratul proroc iar nu Hristos,” comandantii au raspuns:

“Daca ati avea doi care se cearta pentru un camp, cum ca este al lui, unul avand multi martori care adeveresc aceasta, iar celalalt nici unul, ce ati zice, ca al cui este campul?” La acest raspuns sefii musulmani au zis: “Fara indoiala ca al celui cu multi martori.”

Atunci comandantii au marturisit:

„Drept ati raspuns. Asa este si cu Hristos si cu Mohamed al vostru. Hristos are multi martori: Prorocii din vechime, Moise si Ioan Botezatorul, pe care si voi il recunoasteti si care a dat marturie pentru El. Mohamed insa nu are ca marturisitor decat pe el insusi.”

In urma acestor marturisiri, musulmanii au grait:

“Credinta noastra e mai buna decat cea crestina pentru ca vedeti si voi ca Dumnezeu ne-a dat noua izbanda asupra voastra, a crestinilor! Vedeti bine ca cele mai bogate pamanturi si imparatii din lume sunt ale noastre, si ca ele sunt si mai numeroase si mai intinse ca ale voastre!”.

Fara momente de asteptare, comandantii au zis: “Daca asa ar fi, atunci idolatriile egipteana, babiloniana, elenistica, romana, si inchinarea la foc a persanilor ar fi adevaratele credinte, caci iata, odata toate aceste neamuri au fost stapanitoarele lumii!

Este limpede pentru oricine ca victoria, bogatia si puterea voastra nu dovedesc si adevarul credintei voastre.

Noi stim ca Dumnezeu uneori da biruinta crestinilor, iar alteori ingaduie sa fie subjugati ca sa-si vada mai bine pacatele si sa se curateasca de ele prin pocainta si credinta adevarata.”

Prizonierii au rezistat la toate ofertele si la amenintarile musulmanilor, si dupa multe chinuri, au fost ucisi pentru ca nu au lepadat credinta in Hristos.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, Bucureșt, 2008.
  4. Timpul.md
  5. Istoria md.
  6. Wikipedia.ro
  7. http://biografii.famouswhy.ro/ion_mihalache/
  8. http://www.rador.ro/2019/03/06/calendarul-evenimentelor-6-martie-selectiuni-4/
  9. Cinemagia.ro.

06/03/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: