CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 3 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 3 martie în istoria noastră

1669: În Muntenia a început domnia lui Antonie vodă din Popești, Prahova.

A fost fiul lui Mihai Grecul, comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul, fiind pus pe tron de către familia boierească a Cantacuzinilor al cărui rol  era redus la acela de simplă marionetă a acestora.

A stat pe tron până în februarie 1672, când a fost mazilit la începutul lui 1672, în urma plângerilor la Poartă a grupării boierilor Băleni, dușmanii ereditari ai Cantacuzinilor, ai căror partizani fuseseră scoși din dregătorii în timpul domniei sale.

Antonie Vodă a fost dat jos de pe tron din ordinul  turcilor, convinși cu bani să îl întoarcă pe tron pe Grigore I Ghica, rivalul Cantacuzinilor.

Imagini pentru Antonie-Vodă din Popeşti, photos

De la Antonie Vodă ne-a rămas biserica mănăstirii Turnu din Târgșor (azi Rezervația Arheologică Târgșoru Vechi, jud. Prahova), pe care el a reconstruit-o pe ruinele unei mai vechi biserici, ctitorie a lui Vlad Țepes.

Fiica sa, Maria (Marica), a fost soția domnitorului Constantin Brâncoveanu.

 1769: A murit Bod Péter, cărturar umanist secui, figura cea mai reprezentativă a istoriografiei maghiare transilvănene în secolul al XVIII-lea; (n. 1712).

Bod Péter (1712–1769)

Bod Péter s-a născut pe 22 februarie 1712, la Cernatu de Sus, în Transilvania. A studiat la Aiud, unde a fost numit și bibliotecar și profesor de ebraică. În 1740 și-a completat studiile teologice la  Leyden, iar după întoarcerea sa, în 1743 a fost numit capelan al  contesei Teleki. In 1749 a fost chemat la Ighiu ca pastor al Bisericii Reformate, unde a și murit .

El a scris în limba maghiară Istoria Episcopilor Reformați din Transilvania (Aiud, 1766); în limba latină a publicat, Hungarorum quorumdam Principum ex Epitaphiis Renovata de Memoria (2 volume 1764-1766): – Historia Unitariorum în Transilvania (postum, Leyden, 1781). Vezi Winer, Handbuch der theol. Lit. i, 770; Rose, Gen. Biog. Dict. sv (BP)

1863: S-a stins din viață scriitorul român Iancu Văcărescu, unul dintre primii creatori de poezie ai literaturii naționale.

https://i2.wp.com/iancu.com/wp-content/uploads/2010/04/iancu_vacarescu_01.jpg

Iancu Vacarescu (1792-1863)

 Iancu Văcărescu a fost continuatorul „dinastiei” literare a Văcăreştilor. S-a afirmat cu traduceri, mai ales pentru reprezentările teatrale din acea vreme, iar ca poet a rămas în istoria poeziei româneşti ca autor al primelor încercări de poezie militantă.

A sprijinit începuturile şcolii (1818) şi teatrului (1819) în limba română din Muntenia și tot el a inaugurat (în aprilie 1818) prima tipografie bucureşteană (n. 1792)

1871: S-a născut Constantin Argetoianu, om politic și diplomat român, fost prim ministru al Guvernului României intre 28 septembrie 1939 – 23 noiembrie 1939 din partea Partidului National Liberal.

A fost și un prosper om de afaceri, director și acționar la numeroase companii. 

Imagini pentru Constantin Argetoianu,photos

A fost un  sprijinitor al politicii regelui Carol al II-lea.

A fost închis în timpul regimului comunist  în lagărul de la Sighet, unde și-a găsit sfârșitul pe 23 noiembrie 1952.

NOTĂ: Unele surse (www.iiccr.ro) dau ca an al morţii sale 1955.

1878 : Este încheiat Tratatul de pace de la San Stefano, (astăzi Yeșilköy), un sat în apropierea Istanbulului, care a pus capăt Războiului ruso-româno-turc. 
Tratatul preliminar de la San Stefano a fost semnat de către Imperiul Rus și cel Otoman la 3 martie 1878, după Războiul Ruso-Româno-Turc din 1877-1878.

Din partea Rusiei au fost delegați contele Nicolai Pavlovici Ignatiev și Alexandr Nelidov, iar din partea Imperiului Otoman au participat ministrul de externe Safvet Pașa și ambasadorul turc în Germania, Sadullah Bey.

File:Ignatiev signing treaty.JPG

Tratatul a confirmat o serie de schimbări politice în Balcani, prin recunoașterea independenței mai multor state, inclusiv a României.

Potrivit clauzelor sale, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari (un stat de la Marea Neagră la Marea Egee), autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în trebuirile popoarelor creștine din Imperiul Otman.

Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 mln. ruble și se cedau patru regiuni din Caucaz. Rusia a revendicat județele Cahul, Reni și Ismail din cadrul României iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de la Turci îi reveneau României drept compensație.

În ciuda contribuției remarcabile a armatei române la victoria finală, alături de trupele ruse, a eroismului ostașilor și ofițerilor români, recunoscut oficial inclusiv de autoritățile militare ruse, poziția conferită României în cadrul tratatelor de pace încheiate la San Stefano a fost extrem de precară, cu mult sub așteptări. Delegatul român venit la San Stefano, colonelul Arion, nu a fost admis la tratative.

Maniera Rusiei de a încheia pacea și condițiile impuse de aceasta României a adus relațiile bilaterale în pragul rupturii.

Prințul Carol al României și Cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruși că își încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea României.

Rușii au replicat că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei și nu României în 1856.

Prin urmare nu va fi o surpriză că România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut revizuirea tratatului de pace de la San Stefano, fapt care a avut loc la Berlin în 1/13 iunie 1878.

1882: S-a născut în satul Goleştii-Badii, comuna Topoloveni (Argeş), Ion Mihalache, învățător, om politic, ministru în mai multe guverne si fondator al Partidului Țărănesc din România.

În anul 1926, Partidul Țărănesc pe care îl conducea, se unește cu Partidul Național Român, condus de Iuliu Maniu care devine președintele noului partid, iar Ion Mihalache vicepreședinte.

Imagini pentru photos Ion_Mihalache

Ion Mihalache (1882 – 1963)

A fost vicepreşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc şi preşedinte al acestei formațiuni politice între 21 nov. 1933 – 23 nov. 1937.

A decedat la 6 martie 1963, în închisoarea comunistă cu regim de exterminare fizică a deținuților politici de la Râmnicul Sărat.

1886: A murit medicul  şi botanistul român Anastasie Fătu; a creat prima secţie de pediatrie din Moldova și pe cheltuială proprie a înfiinţat, la Iaşi, prima grădină botanică din ţară cu 2 500 de specii;(1856).

A fost membru titular al Academiei Române din 1871 și vicepreşedinte al Societăţii Academice Române (1872-1876); (n. 1816).

(w620) foto3

A organizat prima creşă pentru copiii abandonaţi şi întemeiază la Iaşi (1856). ÎA fost  medic-şef al Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi (1863-1885) şi profesor universitar la Catedră de botanică şi zoologie a Universităţii din Iaşi (1873).

De asemenea, a avut o contribuţie notabilă la înfiinţarea şi organizarea Facultăţii de Medicină (1879), recomandând şi primii ei profesori.

A facut parte din numeroase societăţi: Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi (întemeiată în 1852), fiind preşedintele acesteia (din 1872), Societatea pentru încurajarea tinerimii române la învăţătură (întemeiată în 1855), Societatea sileziană pentru dezvoltarea ştiinţelor, Societatea de Ştiinţe Naturale din Frankfurt-am-Main, și a fost preşedinte al Societăţii pentru educarea poporului din România.

1888: S-a născut Iosif Trifa, preotul ortodox care a pus bazele mişcării spirituale „Oastea Domnului” (1923); (m. 1938).

 1892, 3/15: A murit Ioan Popescu, pedagog şi teolog; autor de lucrări de pedagogie şi manuale; ca membru al Partidului Naţional Român, a militat pentru drepturile românilor din Transilvania; membru corespondent al Societăţii Academice Române din 1877 (n. 1832)

1898: S-a născut actorul Ion Talianu; (m. 1956).

 1902: S-a născut baritonul Petre Ştefănescu-Goangă; (m. 1973).

1904: S-a născut arheologul Ion Berciu, autorul cercetări  importante privind  aşezările şi castrele romane de la Drobeta şi Apulum; (m. 1986).

 1904: S-a născut Mircea Vulcănescu, filosof, sociolog, eseist, economist, profesor, publicist şi traducător; s-a situat spre „dreapta tradiţională”.

Imagini pentru mircea vulcănescu photos

În sociologie a căutat să înfăţişeze o orientare spiritualistă şi ortodoxă, apropiată de înţelegerea românească şi ţărănească a existenţei, îmbogăţită, în filosofie, prin modelul ontologic românesc; a colaborat la emisiunea „Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Română.

A făcut parte din Guvernul Ion Antonescu, subsecretar de stat în cadrul Ministerului de Finanțe.

În octombrie 1946 a fost condamnat de un tribunal comunist la opt ani de temniţă grea pentru pretinse crime de război.

A decedat ca urmare a abuzurilor din regimul penitenciar; (m. 1952, în închisoarea de la Aiud).

1907: În timpul răscoalelor țăranești din 1907, a avut loc la Pașcani, prima mare ciocnire dintre răsculați și armată.Țăranii arestați au fost eliberați de către muncitorii ceferiști de la depoul local.

 1914: S-a născut pictorul Aurel Cojan, stabilit la Paris din 1969; m. 2005).


1920:  Consiliul Suprem al Conferinţei de pace de la Paris, a recunoscut legitimitatea Unirii fostei Basarabii ţariste cu România.

1921: Se semnează la Bucureşti, Convenţia de alianţă defensivă româno-polonă şi Convenţia militară, care va intra în vigoare la 25 iulie 1921.

1925: S-a născut Florian Potra, critic de teatru şi film, traducător; (m. 1997).

Imagini pentru Florian Potra,photos

1930: S-a născut Ion Iliescu,  fost presedinte al României între 1990-1996 si 2000-2004, fondator al FSN si PDSR, iar intre 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD. A fost de asemenea președinte de onoare al PSD.

Imagini pentru ion iliescu photos

Născut la Oltenița, judetul Calarași,  a devenit de tânăr activist comunist. A urmat studii de inginerie si s-a specializat la universitati din URSS.

S-a casatorit in 1951 cu Nina (Elena Șerbanescu), însa cei doi nu au avut copii. Intre 1967-1971, a fost ministru pentru problemele tineretului.

Tot in 1971, timp de sase luni, a ocupat functia de secretar al Comitetului Central al PCR, dupa care a fost exclus din conducerea partridului pe motiv de „deviere intelectualista”.

Cu toate acestea, Ion Iliescu a fost, pe rând, președinte al consiliilor populare din Timiș și Iași.

A lucrat apoi la Consiliul National al Apelor (1979-1984), după care a fost numit director al Editurii Tehnice (până în 1989).

În perioada februarie-mai 1990 a fost președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Natională, iar în data de 20 mai a fost ales presedinte al țării, funcție pe care a mai dobândit-o în alte doua rânduri (1992, 2000). 

În 2005 a fost începută o anchetă pentru a stabili rolul său  în mineriadele din 1990, în timpul cărora minerii din Valea Jiului, sub conducerea lui Miron Cozma, au descins în București pentru a înăbuși manifestațiile antiguvernamentale. În replică, Iliescu a declarat că scopul anchetei este „răzbunarea” împotriva sa.

Pe 13 octombrie 2008 Biroul de presă al Ministerului Public a emis un comunicat de presă în care se arată că președintele Ion Iliescu nu va fi urmărit penal în dosarul mineriadei din 1990.

Procurorii au hotărât că nu sunt suficiente și concludente probe pentru ca Iliescu să fie pus sub urmărire penală.[3] În iunie 2009, Ion Iliescu a fost scos de sub urmărire penală în dosarul „Mineriada 13-15 iunie 1990”, în care era acuzat de genocid, complicitate la tortură, propagandă pentru război, tratamente neomenoase, distrugere, favorizarea infractorului și complicitate la rele tratamente.

În octombrie 2015 presa a anunțat că a fost pus sub urmărire penală în același dosar, pentru infracțiuni contra umanității. 

Pe 13 iunie 2017, a fost trimis alături de Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma și alții în judecată, pentru infracțiuni contra umanității.

1945: A încetat din viață la Jászberény, în Ungaria, generalul român Gheorghe Avramescu (n.26 ianuarie 1884, Botoșani).

Generalul Avramescu, trădător sau victimă a NKVD?

S-a distins în luptele celui de-al Doilea Război Mondial atât pe Frontul de Est, cât și pe Frontul de Vest. A comandat Armata a 4-a română cu care a participat la campania antihitleristă  în nord vestul Transilvaniei, apoi in bătăliile contra Armatelor germane de pe teritoriul Ungariei și Cehoslovaciei.

Generalul Gheorghe Avramescu avea 51 de ani in 1945 cind a fost arestat de sovietici, pe 2 martie 1945. Generalul la comanda Armatei a 4-a se găsea în Cehoslovacia. La ora 13,oo a fost chemat de generalul sovietic FF Jmacenko, comandant al grupului de armate din care face si Armata a 4-a română, la punctul de comanda. La ora 20,30 genenralul Serstiuk, a ordonat generalului Nicolae Dăscălescu, comandantul Corpului 2 armată, să preia comanda Armatei a 4-a, iar generalului Ioan Spirea, comandandul artileriei, să preia funcția de șef de stat major.

Explicația a fost ca generalii Avramescu si Dragomir au fost chemați la București.

A doua zi, 3 martie, soția generalului Avramescu, aflată atunci in zona frontului, a primit de la un ofițer sovietic o scrisoare prin care îi cerea să să plece la Sibiu, împreuna cu ceilalti membri ai familiei care o însoteau. In fapt, la punctul de comanda al Armatei 40 sovietice, toți au fsot arestati. Una din fiicele generalului a încercat să se sinucida. Sotia generalului Avramescu se va întoarce din deportarea în URSS după 11 ani, în 1956.

avramescu 2

Era un fapt fara precedent ca un general al Armatei române să fie arestat de sovietici. Starea de spirit a comandantilor militari români era extrem de proasta. Oricine se putea astepta la același lucru. Și nimeni nu stia ce i se întîmplase generalului. Autoritatile sovietice au refuzat să dea explicatii. Sotia generalului Avramescu a facut demersuri pe linga autoritățile sovietice să afle ce i s-a intimplat soțului ei. Abia în 1963 Crucea roșie sovietica i-a răspuns printr-o scrisoare. Era informata aici că generalul Gheorghe Avramescu a murit pe 3 martie 1945, adică a doua zi dupa arestare, în orasul cehoslovac Jasbereny. Că fusese înmormîntat de sovietici la Budapesta în cimitirul Soshalom, un cartier al Budapestei. De ce au pastrat sovieticii atîta vreme tacerea ? Greu de știut astăzi, dacă pină in 1963 nu existat nici măcar certitudinea mortii sale. Au circulat mai multe versiuni. Unii au pretins ca l-ar fi văzut și după 2 martie. Alții că l-ar fi văzut în diferite închisori sovietice. Autoritățile sovietice l-au acuzat pe general de trădare. Generalul s-ar fi pregătit să treacă la inamic, în tabăra germană. Acuzație lipsită de probe. Sovieticii erau experti in fabricarea de acuzatii false. Ei l-au răpit în aceleași imprejurări, și tot la Budapesta, pe diplomatul suedez Raoul Wallenberg. E greu de presupus că generalul să nu fi înțeles că războiul era deja pierdut de germani. Era generalul Avramescu un trădător? Sovieticii vrut să dea un exemplu, să intimideze, să se răzbune.

Ce s-a întîmplat după arestare ? A murit asa cum pretind sovieticii la 3 martie 1945, a doua zi după arestare, în urma unui bormbardament german? În acest caz sovieticii ar fi dat chiar in 3 martie un comunicat prin care să anunțe moartea generalului. Tăcerea a lor a durat pina in 1963. Totuși,ce s-a întimplat? A fost generalul judecat ? Cind, cum, de ce tribunal ? A fost dus in spatele frontului ? A stat inchis la Lubianka, temuta închisoare KGB din Moscova ?…Numai deschiderea arhivelor sovietice va face lumina in acest caz.

Trupul generalului a fost adus în țară, din cimitirul budapestan unde odihnea. A fost primit cu onoruri militare si îngropat la Cluj, la 23 octombrie 2000, în Cimitirul Militar.

1946 : A încetat din viață la Craiova, compozitorul român George Fotino (23 februarie 1858, București),violonist și dirijor; profesor la Conservatorul din Craiova.

1949: În urma Plenarei din 3-5 martie, CC al PMR a hotărât trecerea la cooperativizarea agriculturii, proces care s-a incheiat in 1962. Politica agrara de tip sovietic, introdusa cu forta in Romania, a incalcat flagrant dreptul de proprietate si a lichidat clasa taraneasca.”Transformarea socialista a agriculturii” dupa modelul lenininist s-a produs treptat.

In prima etapa (1949-1953) procesul de colectivizare forțată a țărănimii a  intampinat un val de rezistență, indeosebi in zona Transilvaniei si Maramureșului.

In primii ani, comunistii au încercat să ducă ”muncă de lămurire” cu țăranii, arătându-le că va fi in beneficiul lor sa intre in CAP-uri (Cooperative  Agricole de Productie). Rezultatele au fost destul de puțin smnificative, astfel încât comuniștii au decis să recurga la represalii barbare împotriva familiilor care se opuneau gospodăriilor colective.

Ultimele CAP-uri au fost formate în 1962, comuniștii raportând cu surle și trâmbițe că procesul s-a incheiat cu patru ani înainte de termen.

1976: A încetat din viață la București, actrița de teatru și film Marioara Voiculescu ; (9 iulie 1885, București).

Imagini :: Artista Marioara Voiculescu

A fost directoare de trupă, protagonistă și coregizoare în filmele produse de Leon Popescu

1989: S-a născut la București, jucătoarea română campioană la tenis de câmp Ioana  Raluca Olaru.

A câștigat până în prezent la simplu 11 turnee ITF, iar la dublu patru turnee WTA și 15 ITF.

La juniori, a câștigat turneul de Grand Slam US Open în proba de dublu, în anul 2006.

Cea mai bună clasare în ierarhia mondială a sa este locul 53, atins la 27 iulie 2009.

1992 : S-a născut la Tg.Mureș, cântăreața și compozitoarea română demuzică pop ADDA (Ada Alexandra Moldovan)

În 2012 a intrat în TOP 100 cele mai difuzate piese din România, cu piesa Petre feat. CRBL (locul 65). A câștigat locul 2 la concursul Battle of Songs. A scris piese pentru Paula Seling, Andreea Bănică, CRBL, Hi-Q și alții.

În anul 2016, s-a căsătorit cu Cătălin Rizea

1998: Președintele României, Emil Constantinescu, a promulgat Legea privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice in perioada comunistă, precum si celor deportate în strainatate ori aflate în prizonierat. 

1999: Partidul Național Liberal din România a devenit membru cu drepturi depline în Internaționala Liberală.

2013: A decedat actorul Dumitru Rucăreanu; (n. 26.10 1932, în localitatea Ghimbav, jud.Brașov).

A studiat la Școala Populară de Arte din Brașov pianul si acordeonul dar s-a hotărât sa dea admitere la teatru. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica in 1956, la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu si a fost repartizat la Teatrul Național din Craiova.

A jucat încă din timpul facultății pe scena Studioului Cassandra din capitala in spectacole ca Bălcescu de Camil Petrescu, Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski, Don Gil de Ciorap Verde de Tirso de Molina. La Craiova a rămas pâna in 1959.

S-a mutat la Teatrul de Comedie din capitala și a dat viata la zeci de personaje.

A jucat in Burghezul gentilom de Moliere, Nuntă la castel de Suto Andras, Svejk în cel de-al doilea Război Mondial de Bertolt Brecht, Un Hamlet de provincie de Cehov, Mutter Courage de Bertolt Brecht, Noapte la Madrid de Calderon de la Barca, Mofturi de I.L. Caragiale,  Scandal în culise de Michel Frayn, Galy Gay de Bertolt Brecht, etc.
A colaborat si cu Teatrul de Revista.

A debutat in cinematografie in 1963, cu pelicula „Liniște”, in regia lui Alexandru Boiangiu, urmata de „Dragoste la zero grade” (1964), „Camera albă” (1965), „Asediul” (1971), „Aventuri la Marea Neagră” (1972), „Porțile albastre ale orașului” (1973), „Agentul straniu” (1974), „Cercul magic” (1975), „Mastodontul” (1975), „Calotescu” (1975), „Gloria nu cântă” (1976), „Acțiunea Autobuzul” (1977), „Am o idee” (1981), „Miezul fierbinte al pâinii” (1983), „Secretul lui Bachus” (1984), „Sosesc păsările călătoare” (1984), „Coana Chirița” (1986), „Secretul lui Nemesis” (1990), „Harababura” (1990).

La ediția din 2010 a Galei Comediei Românești, i s-a decernat premiul de Excelență pentru întreaga carieră.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/03/03/o-istorie-a-zilei-de-3-martie-video/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfintii Mucenici Eutropiu, Cleonic si Vasilisc

Sfintii Mucenici Eutropiu, Cleonic si Vasilisc

Sfintii Mucenici Eutropiu și Cleonic au fost frați si prieteni cu Vasilisc, nepotul Sfantului Teodor Tiron.

Cei trei au fost aruncați in inchisoare pentru ca nu au renuntat la credinta in Hristos. Se aveau unul pe altul ca niste frati. Devenisera rude in Hristos.

Asclepiodot, conducatorul orasului Amasea, a incercat sa-l ademeneasca pe Eutropie mai intai prin invitatia la o receptie bogata, pe care Sfantul o va refuza prin cuvintele Psalmistului: „Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor” (Ps. 1:1), iar mai tarziu prin oferirea unei sume de bani, pe care Eutropie a refuzat-o amintindu-i guvernatorului ca din cauza argintilor, Iuda si-a pierdut sufletul. Ighemonul vazand ca nu reuseste sa-l faca pe Eutropiu sa aduca jertfa zeilor, le va cere lui Cleonic si Vasilisc acest lucru. Insa, acestia au raspuns:

„Precum crede fratele nostru Eutropiu, cel intarit pe piatra credintei in Iisus Hristos, astfel si noi credem si ne intarim in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh. Si, precum Eutropiu patimeste pentru Hristos, asa si noi impreuna cu dansul, voim a patimi. Ca nu va putea diavolul sa ne desparta pe noi, pe care ne-a insotit Hristos cu sfanta credinta si cu dragostea Sa.

Caci precum o sfoara, fiind impletita in trei, nu se rupe, astfel si noi, acesti trei, vom ramane tari. Si, precum Preasfanta Treime este nedespartita, asemenea si noi suntem nedespartiti cu credinta si nedeosebiti cu dragostea.”

Pentru acesta marturisire vor fi supusi la multe chinuri.

In timpul suferintelor, Sfantul Eutropiu se ruga: “Ajuta-ne, Doamne sa putem indura aceste rani pentru cununa muceniciei, asa cum L-ai ajutat pe slujitorul Tau, Teodor.” Ca raspuns, Insusi Hristos li s-a infatisat mucenicilor impreuna cu ingerii Sai si cu Sfantul Teodor Tiron, spunandu-le: “Priviti, a venit Mantuitorul sa va ajute, ca sa aveti viata vesnica.” Soldatii impreuna cu alti martori ai viziunii au fost invredniciti sa vada si ei pe Mantuitorul si au cerut ighemonului sa inceteze torturile.

Dupa mai multe tentative de corupere, cei trei nu au renuntat la credinta in Hristos, fapt pentru care Sfintii Eutropiu si Cleonic au fost crucificati in orasul Pontine Amasea (Asia Mica) pe 3 martie 308. Trupul Sfantului Eutropiu a fost luat de Velonic, uns cu mir si dus intr-un sat, departe ca la optsprezece stadii de la cetate, iar trupul Sfantului Cleonic a fost luat de Conit si dus in satul Chima. Sfantul Vasilisc a fost executat mai tarziu, pe 22 mai in orasul Komana.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. e.maramures.ro;
  4. Tu stiai.ro;
  5. Wikipedia.ro.;
  6. Istoria md.;
  7. Nicolae Isar, Istoria modernă a românilor, Editura Universitară, București, 2006;
  8. Keith Hitchins, Istoria României, Editura Enciclopedică, București, 1998;
  9. http://www.rador.ro/2019/03/03/calendarul-evenimentelor-3-martie-selectiuni-5;
  10. Cinemagia.ro
  11. https://www.bunicutavirtuala.com

Publicitate

03/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

3 martie 1921: Se semnează la Bucureşti, Convenţia de alianţă defensivă româno-polonă având drept scop apărarea granițelor celor două țări în fața amenințărilor venite de la Răsărit

Așezarea geografică, dar și implicațiile spațiului baltic și pontic, unde s-au ciocnit de-a lungul secolelor cele mai mari imperii, au creat premisele unui destin aproximativ comun pentru Polonia și România. Destinul celor două țări a cunoscut o apropiere la sfârșitul Primului Război Mondial, când ambele țări au reușit să-și realizeze idealul național, Polonia redevenind stat național în 11 noiembrie 1918, iar România la 1 Decembrie 1918. Acest lucru a condus în scurt timp la restabilirea relațiilor diplomatice după mai bine de un secol de pauză. 

Conventia de alianță româno – polonă (3 martie 1921)

Realizandu-si dezideratele de unitate si independenta national-statala la sfarsitul primului razboi mondial, Romania si Polonia erau interesate in edificarea unor relatii de prietenie si colaborare intre ele in vederea apararii suveranitatii lor nationale.  Recunoașterea reciprocă, apare drept implicit în urma schimbului de scrisori oficiale între primul ministru al Poloniei, Ignacy Paderewski, către primul-ministru al României, Ion I. C. Brătianu, la 12 ianuarie 1919, respectiv a Președintelui Senatului României, Mihail Peherekyde, către Ignacy Pederewski.”

În primii ani interbelici, relațiile dintre România și Polonia au fost determinate de scopul comun al acestora, și anume securizarea frontierelor răsăritene. Inițial, ministrul de Externe român, Take Ionescu, dorea atragerea Poloniei în alianța celor cinci. Acest lucru nu a fost posibil deoarece între Polonia și Cehoslovacia existau anumite conflicte, care priveau disputa unor teritorii.

Cu toate acestea, Polonia și-a exprimat dorința de a face o alianță cu România, pentru a elimina orice amenințare venită din partea rusă.

Astfel, negocierile purtate de guvernul român și polonez, „au dus la semnarea, la 3 martie 1921, a Tratatului de prietenie și colaborare și a convenției militare.

 De fapt, încă din „vara anului 1920 au fost schițate în secret punctele esențiale ale alianței româno-polone cu ocazia vizitei la București a generalului Rozwadowski.”

Esența defensivă a alianței „a fost definită în ”Conventia militară” anexata la Tratatul politic care prevedea la art.1 că „Imediat ce unul dintre statele contractante va fi atacat, in conditiile constituind un casus foederis, in conformitate cu stipularile Conventiei politice stabilite intre cele doua state, statul neatacat va avea obligatia de a decreta imediat mobilizarea, in aceeasi masura ca statul atacat“.

 Prin sintagma „frontiere răsăritene actuale”, care apare în textul convenției, “este evidentă recunoașterea oficială a apartenenței la cadrul național statal a Basarabiei și Bucovinei, respectiv a Galiției Orientale și a regiunii lituaniene Vilnius.”

Această convenție defensivă între cele două state conținea și trei protocoale secrete, numite A, B și C. „În protocolul secret A, cei doi miniștri de Externe precizau că “frontierele orientale actuale” înseamnă cadrul rezultat din prevederile tratatului de la Paris dintre România și Puterile Aliate privind Basarabia și ale tratatului de pace polono-sovietic de la Riga. Aceste „frontiere orientale actuale” trebuiau să fie recunoscute și internațional, iar protocolul A reprezenta astfel primul pas către acest obiectiv.

În cadrul protocolului secret B, se stipula ca acest protocol “să fie ținut  secret atâta vreme cât tratatul de pace polono-sovietic nu va fi semnat. Rostul protocolului era să preîntâmpine o nouă insistență din partea Franței  sau a Angliei de a îndrepta cele două state împotriva vecinului de la Răsărit și de a nu trezi suspiciuni la Moscova.”

 Protocolul secret C, care era și cel mai important dintre cele trei, „consemna necesitatea studierii mijloacelor prin care se va putea încheia Mica Înțelegere în cinci, astfel ca să-și dea garanții reciproce contra oricărei agresiuni și să se întrajutoreze pentru menținerea acestor tratate sau a unora dintre ele.”

În completarea convenției politice, la aceeași dată a fost semnată si convenția militară între cele două state. Textul convenției releva două chestiuni : “un factor definitiv, de colaborare mutuală în cazul unei agresiuni neprovocate și, pe de altă parte, un evident factor antisovietic.”

Convenția militară din 1921 era compusă din „11 articole și în mod declarat a avut un caracter secret. Articolul 1, cheia întregii alianțe, impunea că, în cazul în care unul din cele două state ar fi fost atacat dinspre Răsărit, statul neagresat avea obligația de a declara imediat mobilizarea generală.”

La data de 16 septembrie 1922, intre Romania si Polonia s-a semnat, la Sinaia, un aranjament tehnic, redactat in aceiasi termeni neagresivi, precizandu-se ca alianta devenea operanta numai in ipoteza unei agresiuni neprovocate dinspre rasarit, impotriva unei parti contractante, caz in care, cealalta se angaja sa intre imediat in razboi. Se avea in vedere ca fiecare armata sa actioneze sub comandament propriu, fiind prevazuta crearea unor organisme care sa usureze contactul si luarea deciziilor in comun.

In privinta planurilor de campanie elaborate pentru apararea frontierei de est, Marele Stat Major roman a avut in vedere existenta si continutul conventiilor politice si militare cu Polonia, sub aspectul colaborarii nemijlocite intre cele doua armate.

Convenția menționa că „în cazul producerii unui atac împotriva unei părți contractante, cealaltă se angaja să intre în război.”

Între 1921 si 1931 au avut loc numeroase intalniri intre reprezentantii marilor state majore ale celor doua tari, prilej cu care, la Bucuresti sau Varsovia, au fost elaborate un numar de 7 studii referitoare la modalitatile concrete de interactiune ale fortelor romano-polone pentru respingerea unui atac dinspre est, in diferite ipoteze, iar in cadrul acestora, în mai multe variante.

În anul 1926 a fost semnată prelungirea alianței cu Polonia. Tratatul semnat în anul 1921 a fost înlocuit cu „cu unul cu garanții generale, al cărui conținut se înscria în spiritul Pactului Societății Națiunilor.” În acest nou tratat a fost inclusă, „prin eforturile României, clauza erga omnes (împotriva tuturor).”

 În data de 15 ianuarie 1931, la Geneva, a fost semnată prelungirea acestuia cu încă cinci ani.

În afară de convențiile politice și militare, România și Polonia au mai negociat și semnat și alte acorduri. Astfel, în data de 24 octombrie 1929, se semnează Tratatul de Arbitraj. Tratatul a fost ratificat de România în data de 28 decembrie 1929, iar de Polonia la data de 11 ianuarie 1930.

Un alt document semnat între cele două state a fost Convenția cu privire la ajutorul mutual și protecție juridică în materie civilă. A fost semnat în data de 19 decembrie 1929. În data de 26 martie 1930 se semnează Convenția pentru extrădarea infractorilor și de asistență juridică în materie penală. În mai 1935 au fost adoptate două documente importante: „Convenția cu privire la protecția, conservarea și reconstituirea bornelor de hotar și Actul final de delimitare a hotarelor româno-polone.”

Incepand din deceniul al patrulea s-a constatat o evidenta racire a relatiilor romano- polone. Aceasta a fost rezultatul neconcordantei aparute in politica externa a celor doua tari – apropierea Poloniei de Germania si Ungaria pe de-o parte, negocierile dintre Nicolae Titulescu si Maxim Litvinov in vederea semnarii unui tratat romano-sovietic de asistenta mutuala – de cealalta parte. In aceste conditii cooperarea militara cu Polonia a fost practic intrerupta timp de peste patru ani. Intre 1932 si 1936 nu s-a mai organizat nicio conferinta intre reprezentantii militari ai celor doua state majore.

Abia la cumpana anilor 1936-1938, deci intr-o perioada când se profilau pericole grave pentru independenta si integritatea teritoriala ale celor doua tari, factorii de decizie politica si militara de la Bucuresti si Varsovia au hotarat reluarea conferintelor anuale ale organelor militare competente in vederea activarii aliantei militare bilaterale.

Surse:

03/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , | Un comentariu

Cum folosește SUA sistemul de plăți în dolari pentru a impune sancțiuni la scară globală

 

Mutările decisive ale Chinei au început mai demult, americanii fiind cei care au împins-o la aceste mutari

Karen Yeung

Karen Yeung

• Dominația globală a dolarului american oferă Washingtonului un instrument puternic pe care îl utilizează pentru a impune sancțiuni oamenilor, instituțiilor și țărilor
• Decuplarea celor mai mari două economii ale lumii a ridicat îngrijorări cu privire la implementarea de către Statele Unite a „opțiunii nucleare” de înghețare a sectorului bancar al Chinei din sistemul global de plăți în dolari SUA.

Atunci când sancționează oficialii chinezi și companiile implicate în ceea ce Washington spune că sunt încălcări ale drepturilor omului pe o scară masivă în Xinjiang, parlamentarii americani a subliniat Chen Quanguo, un membru al politburo de elaborare a politicilor.
Natura omniprezentă a sistemului de plăți în dolari SUA, împreună cu dominația sa în tranzacțiile internaționale au acordat Washingtonului puteri largi de a impune sancțiuni economice și financiare altor țări.
Upping ante împotriva adversarilor săi, Statele Unite ale Americii a restricționat guvernele străine, instituții și persoane fizice de la utilizarea de dolari SUA în finanțe internaționale, astfel încât acestea sunt în imposibilitatea de a primi plăți pentru exporturi, plata pentru achiziționarea de bunuri, sau propriile active denominate în dolari SUA.

Când a început SUA să folosească sistemul său de plată în scopuri politice?

Capacitatea SUA de a exploata sistemul de plată în dolari SUA a început în timpul administrării fostului președinte Bill Clinton (1993-2001) și s-a extins sub administrațiile ulterioare. De când președintele american Donald Trump a inițiat politica „premieră americană” în urmă cu trei ani, au fost impuse o serie de sancțiuni de plată Iranului, Coreei de Nord, Siriei, Venezuelei și, într-o măsură mai mică, Rusiei.

Persoanele și instituțiile chineze au fost, de asemenea, sancționate pentru presupusa gestionare a plăților din Iran și Coreea de Nord.

Aceasta include Banca din Kunlun, un creditor regional chinez care a fost tăiat de la sistemul global de plăți în 2012 pentru finanțarea acordurilor cu Iranul.
SUA au impus sancțiuni mai multor firme și oficiali guvernamentali chinezi, invocând legături cu presupusele abuzuri ale drepturilor omului împotriva minorităților etnice din xinjiangul.
În special, sancțiunile l-au lovit pe Chen Quanguo, un membru al Biroului Politic al Chinei, centrul puterii din cadrul Partidului Comunist.
China a avertizat să se pregătească pentru a fi întreruptă de la sistemul de plată în dolari SUA SWIFT, ca parte a sancțiunilor.Cum sunt impuse sancțiunile prin utilizarea sistemului financiar global?

Sancțiunile SUA aplicate prin sistemul financiar global variază în domeniul de aplicare pe o bază largă și orientate geografic pentru a paraliza o țară.

Sau ele pot viza numai anumite persoane, entități și activități, ar fi cele impuse până în prezent hong kong-ului și persoanelor de pe continent care limitează impactul economic global.Cu toate acestea, decuplarea celor mai mari două economii ale lumii a ridicat îngrijorări cu privire la potențialul SUA de a implementa „opțiunea nucleară” de a îngheța sectorul bancar al Chinei din sistemul global de plăți.

Acest lucru nu ar fi doar perturbator pentru China, dar ar trimite și unde de șoc pe piețele financiare globale, având în vedere integrarea Chinei în economia globală.Relațiile SUA-China: Beijingul condamnă sancțiunile financiare pentru Hong Kong
Julian Evans-Pritchard, economist senior din China la Capital Economics, a declarat că presiunile puternice din partea SUA ar putea forța băncile străine nu numai să-și reducă afacerile cu tranzacții în dolari SUA ca agent pentru băncile chineze, dar și să respingă tranzacțiile care nu au legătură cu dolarii americani, de teamă că ar putea fi găsite vinovate prin asociere cu oricare dintre băncile sau persoanele fizice aflate pe lista neagră.
SUA își pot folosi, de asemenea, influența pentru a cere societății pentru telecomunicații financiare interbancare la nivel mondial (SWIFT) – cel mai mare sistem de mesagerie electronică de plată si cu carduri din lume – să predea informații despre tranzacțiile către SUA în scopuri investigative asupra oricărei bănci vizate.
Deși nu decontează tranzacții, rețeaua SWIFT din Belgia conectează 11 000 de bănci și companii la nivel global, pentru a trimite mesaje despre tranzacțiile financiare. Dintre cei 25 de membri ai consiliului de administrație, SUA are două locuri și președinția, în timp ce China are un loc.
SUA au deja acces la informațiile privind tranzacțiile financiare SWIFT, ca parte a eforturilor sale de a reduce finanțarea terorismului.

De asemenea, a reușit anterior să forțeze SWIFT să își rupă legăturile cu băncile iraniene și nord-coreene, împiedicându-le astfel să trimită, să primească sau să urmărească instrucțiunile bancare privind transferurile de bani pe care le-au efectuat cu alte țări.Cum de s-a putut desluși totul?SUA ar dori probabil să mențină cel puțin o anumită relație financiară cu China și să permită băncilor sale să continue să acceseze Chips și SWIFT pentru a plăti pentru produsele și serviciile SUA-China este atât de extinsă, a declarat Cliff Tan, un economist independent și fostul șef est-asiatic al piețelor globale de cercetare la MUFG Bank.
Dacă tensiunile dintre SUA și China scapă de sub control și se prăbușește acordul comercial din faza unu, oficialii americani nu ar dori ca fluxurile transfrontaliere să se oprească, deoarece acest lucru ar împiedica, de asemenea, companiile americane să-și repatrieze profiturile și activele din China.
Începând cu anii 1990, companiile americane au intrat pe piața chineză prin investiții directe sau parteneriate. Companiile americane care operează în China astăzi nu ar dori să piardă profiturile anuale de aproximativ 40 miliarde dolari SUA generate de vânzări de 600 miliarde dolari SUA.
Mai mult decât atât, ar merge împotriva intereselor SUA să ia măsuri grele pentru a interzice Administrația de Stat a Chinei de schimb valutar.

Băncile non-americane Credit Suisse, HSBC, Julius Baer și UBS se numără printre cele care se pare că intensifică controlul clienților lor pentru legături politice și guvernamentale.

Banca Chineză de stat și creditorii comerciali, cum ar fi Bank of China, China Construction Bank și China Merchants Bank sunt, de asemenea obligate sa ia masurile de diligență suplimentare cu privire la deschiderea de noi conturi pentru cele 11 persoane aflate pe lista neagră.În 2012, HSBC a plătit autorităților americane o amendă de 1,92 miliarde de dolari pentru spălarea banilor din droguri care curgeau din Mexic.

Anul trecut, Standard Chartered Bank a plătit 1,1 miliarde de dolari autorităților americane și britanice pentru încălcarea sancțiunilor împotriva Iranului și a legilor americane de combatere a spălării banilor.

Sistemul de plată la domiciliu al ChineiCercetătorii chinezi și foștii oficiali au cerut Beijingului să facă pregătirile pentru cel mai rău scenariu dacă tensiunile scapă de sub control, iar SUA aplică sancțiuni pentru a izola băncile chineze de piețele internaționale dominate de dolarul american.
Guan Tao, economist-șef cu brațul bancar de investiții al Bank of China, a scris într-o notă de cercetare în iulie că China ar trebui să stimuleze utilizarea sistemului său ddomestic de plăți transfrontaliere pentru plățile denominate în yuani într-o încercare de a reduce dependența de sistemul financiar în dolari SUA.

Sistemul transfrontalier de plăți interbancare, sistemul chinez de plăți pentru decontarea yuanurilor, a procesat tranzacții zilnice în valoare de 135,7 miliarde de yuani (19,5 miliarde de dolari) anul trecut – mai puțin de 2% din volumul zilnic din sistemul american de compensare a cipurilor.
Băncile din China sunt îndemnate să se îndepărteze de SWIFT pe măsură ce sancțiunile americane asupra legislației securității naționale planează.

În 2008, Beijingul a lansat SISTEMUL NAȚIONAL DE PLATĂ ÎN VALUTĂ, care permite băncilor chineze să își elibereze tranzacțiile în dolari SUA cu banca centrală. În 2009, sistemul a fost extins, astfel încât băncile continentale să poată fi conectate la sistemul de compensare a dolarului american din Hong Kong prin intermediul Bank of China și Bank of China (Hong Kong).
Ambele modalități de plată permit băncilor chineze să își deconteze inițial plățile în dolari SUA cu autoritățile naționale, care apoi își eliberează plățile în SUA într-o singură tranzacție consolidată. Această metodă reduce la minimum controlul din partea Statelor Unite cu privire la fiecare tranzacție în dolari SUA efectuată de băncile chineze.
„Aceste măsuri pot ajuta băncile chineze să eludeze sancțiunile americane care le interzic să utilizeze sistemul de plăți și compensare în dolari SUA și restricționează relațiile de afaceri ale industriei bancare americane cu acestea”, a declarat Guan.

„Desigur, [băncile chineze] încă nu pot scăpa de brațul lung al SUA care își exercită jurisdicția prin sancțiuni” spune Karen Yeung.
Ea s-a alăturat postului ”South China Morning Post” în 2017, având mai mult de 15 ani de experiență în știrile globale din Hong Kong și Shanghai.


Sursa: https://www.scmp.com/economy/china-economy/article/3098691/how-us-uses-dollar-payments-system-impose-sanctions-global

03/03/2021 Posted by | ANALIZE | , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: