CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 2 MARTIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 2 martie, în Istoria Românilor

1687 – A încetat din viață la Filipești, Prahova, Elina (Elena) Cantacuzino, fiica domnului muntean Radu Șerban ; (n.octombrie 1611, Suceava). A fost căsătorită cu postelnicul Constantin Cantacuzino, cu care a avut 12 copii, 6 fete și 6 băieți, fondând dinastia boierilor Cantacuzini , printre care Drăghici Cantacuzino, Șerban Cantacuzino (domn al Țării Românești), Constantin Cantacuzino stolnicul (umanist și politician), Mihai Cantacuzino (dregător și mare ctitor) și Stanca (măritată Brâncoveanu, mama domnului Constantin Brâncoveanu). Toţi copiii săi au învățat cu profesori aduşi anume din Occident, unul dintre fii, Constantin, fiind trimis să studieze la renumita Universitate din Padova.

A ridicat, împreună cu soţul ei, numeroase lăcaşuri de cult, a reparat, renovat şi restaurat altele, între care Mănăstirea Mărgineni (devenită un adevărat centru cultural, dotat cu o bibliotecă, îmbogăţită cu cărţi de către stolnicul cărturar Constantin Cantacuzino), sau biserica şi palatul din Mironeşti-Coeni.

1716 – Apare lucrarea lui Dimitrie Cantemir, “Descriptio Moldaviae”, prima monografie geografică la români, scrisă în limba latină, la cererea Academiei din Berlin.

 La 11 iunie 1714, fostul domnitor devenea membru de onoare al Academiei de la Berlin, for la cererea căruia avea să redacteze lucrarea monografică în care tratează geografia, istoria, religia şi limba poporului român. Scrisă în limba latină, cartea a fost publicată în traducere germană 53 de ani mai târziu şi în limba rusă în anul 1789.

Imagini pentru dimitrie cantemirphotosImagini pentru “Descriptio Moldaviae”,photos

Dimitrie Cantemir (1673 -1723) și harta Moldovei

Traducerea românească s-a făcut la mai bine de un secol după moartea autorului, tipărindu-se sub titlul „Scrisoarea Moldovei“ la Mănăstirea Neamţ în 1825.

Lucrarea este alcătuită din trei părţi şi este însoţită de prima hartă a Moldovei.

1870 – A apărut la Bucureşti, revista “Columna lui Traian”, condusă de Bogdan Petriceicu Haşdeu, revistă politică, economică și literară, cu apariţie bisăptămânală până în decembie 1883 (cu întreruperi).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1870-Columna-lui-Traian.jpg

A apărut la scurt timp după suprimarea ziarului ”Traian”, „pentru atitudinea prea independentă și pentru atacurile la adresa monarhiei”, Hașdeu susținând chiar în articolul-program că va continua linia politică a vechii reviste.

1884 – Incendiu la Universitatea din București. Incendiul s-a produs în aripa dreaptă a Palatului Universității bucureștene. Flăcările au transformat în scrum celebra colecție botanică a doctorului Dimitrie Brândză și o parte din exponatele Muzeului de Antichități și ale Școlii de Belle-Arte.

Pompierii au reușit să salveze Cloșca cu puii de aur, vestita orfevrărie gotică, învelind fiecare piesă cu propriile vestoane și aruncându-le, pe ferestre, în brațele camarazilor ce acționau în exteriorul clădirii.

1895 – S-a născut Eugen Relgis (Siegler), poet, romancier, sociolog, eseist; (m.1987).

1899- S-a născut Dan Theodorescu, medic chirurg stomatolog , considerat fondatorul învățământului universitar stomatologic din România, al „Revistei române de stomatologie” (1937) şi al Societăţii române de stomatologie (1938);(m. 1948). S-a specializat la Ecole Practique d’Anatomie și la o clinică chirurgicală din Paris (1926–1928). Întors în țară, a devenit, în 1929, Doctor Docent în Medicină operatorie la Facultatea de Medicină din București. S-a specializat în chirurgie stomatologică la Viena (1934–1935). A fost medic primar în Chirurgie maxilo-facială la Eforie, conferențiar la Facultatea de Medicină din București, director al Institutului clinic-stomatologic de la Spitalul Colentina.

A fost organizatorul Şcolii de surori de stomatologie (1941) şi al Şcolii de tehnicieni dentari (1943) din Bucureşti;. A fost membru al mai multor foruri medicale internaționale: Asociația franceză de chirurgie, Societatea de gastroenterologie din Paris, Asociația chirurgilor militari americani, Societatea internațională de chirurgie, Federația dentară internațională, Asociația internațională pentru combaterea parodontozei și membru în colegiul de redacție al rezistei Des Zahnartz din Viena. 

1900 – S-a născut la Dobridor, Dolj, Nicolae Lungu, compozitor creștin, dirijor și profesor, membru al Uniunii Compozitorilor din România;(d.18 iulie 1993, București). A studiat la Seminarul Central (1912–1920) și, în paralel la Scoala normală de învățători, apoi la Conservatorul din București (1920–1925) și la Facultatea de Teologie din București. S-a specializat la cursurile de vară pentru dirijori de la Viena.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1900-1993-Nicolae-Lungu.jpg

A fost profesor de muzică la Liceele „Mihai Eminescu” și „Aurel Vlaicu”, la Seminarul pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”, la Liceul Sf. Sava și la Școala mixtă „Tudor Vladimirescu”; inspector al învățământului muzical, dirijor adjunct la Societatea corală Carmen, la Ateneele populare, la Societatea Cântarea României, dirijor al corului Ligii Culturale, fondator și dirijor al Societății corale România, dirijor de cor la bisericile Sf. lIie-Gorgani, Cotroceni, Amza, Sf. Spiridon Nou, conferentiar titular pentru Muzică bisericească, Ritual si Tipic la Institutul Teologic Universitar și dirijor al Coralei Patriarhiei.

A publicat manuale didactice, studii și articole, Iucrări de muzică psaltică și corală religioasă, muzică vocală și corală, etc., fiind autorul unor cunoscute colinde, intrate în repertoriul tradițional românesc.

1901 – S-a născut inginerul Tudor Tănăsescu, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Române din 1952, unul dintre fondatorii școlii românești de electronică și radiotehnica. În 1923 a fost numit asistent la cursul de Electricitate și Electrotehnică, din cadrul Școlii Politehnice din București, a mers în Anglia pentru cursurile Colegiului Marconi, specializându-se în radiocomunicații.

În același an, a obținut diploma de inginer în radiocomunicații.

Tudor Tănăsescu biography, birth date, birth place and pictures

 A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 3 iunie 1941 si a avut un rol important în dezvoltarea radiodifuziunii şi a industriei române de electronică.

A fost profesor la Institutul Politehnic din București. A elaborat teoria și metodele de proiectare ale amplificatoarelor radio de putere în clasă C ; (m.07.08.1961).

 1901 – S-a născut economistul Victor Jinga, profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj; (m. 1990).

A absolvit Institutul de științe economice din Veneția (1925). Tot aici a devenit Doctorat în Științe Economice și Financiare, cu teza Reformele agrare și dezvoltarea creditului popular în România. Pentru a-și completa studiile a mai învățat în Franța (Grenoble), Elveția (Geneva) și Austria (Graz). A fost economist la societatea petrolieră Creditul Minier din București, dar a preferat să se îndrepte către activitatea științifică.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1901-1990-Victor-Jinga.jpg

A devenit profesor la Academia de Înalte studii comerciale și industriale din Cluj, a fost titularizat la catedra de Economie politică a universității și a ținut cursuri precum Introducere în economia politică, Istoria doctrinelor economice, Metodologia cercetării economice.

A fost și președinte al Uniunii de Cooperative Ardealul din Cluj. A funcționat în învățământ până în 1947, când a fost înlăturat pe criterii politice, cum au fost înlăturați marea parte a profesorilor de elită din centrele universitare. Mai mult, a fost întemnițat în închisorile comuniste, trimis pe șantierul de la Canalul Dunăre–Marea Neagră. Abia în 1963, a fost angajat de Institutul de cercetări economice al Academiei Române și a putut să-și reia activitatea științifică.

1905 – S-a născut la Campulung Muscel, Radu Gyr (pseudonimul  lui Radu Demetrescu), poet, dramaturg şi eseist.

Imagini pentru radu gyr photos

A fost de mai multe ori laureat ( 1926, 1927, 1928) al Societatii Scriitorilor Romani, Institutului pentru Literatură și Academiei Romane  A susținut un număr însemnat de conferințe cea mai cunoscută fiind Studențimea și Idealul Spiritual din 1935.

A fost un colaborator statornic în perioada de după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare: GândireaGândul românescSfarmă-PiatrăDecembrieVremeaRevista meaRevistă dobrogeană,RamuriAdevărul literar și artistic , Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul studențesc.

În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940 – ianuarie1941 , Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În aceasta perioadă, a autorizat o trupă de actori evrei sa înființeze  în Bucuresti teatrul evreiesc Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioada, în care puterea o dețineau regimuri autoritare și  fasciste.

Teatrul Barașeum și-a început activitatea la 1 martie  1941  cu revista Ce faci astă seară?

A fost arestat in timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea si  a stat închis în lagărul de la Miercurea Ciuc alaturi de Mircea Eliade, Nae Ionescu și alți intelectuali din perioada interbelică. Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui  Ion Antonescu .

După eliberarea din detenție a fost trimis, pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sarata. Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul inedit Poeme de războiu (carte cenzurată).
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția aservită regimului comunist l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.

Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945):

„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați».

Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte

A revenit acasă în 1956,dar, după doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.

Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de muncă silnică (dar nu află aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinței), poetul executând 6 ani de detenție, până la amnistia generală din 1964.

În închisoarea din Aiud , Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare.

Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală.

Din  1963, după eliberarea din închisoare a fost amenințat permanent și urmărit de Securitatea comunista.

La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic,  la 29 aprilie 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară și să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu.

1916 – A încetat din viață Regina Elisabeta a României (Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied; 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – 18 februarie/2 martie 1916, Curtea de Argeș, Regatul României).

Regina Elisabeta a României | Camelia Pop

Regina României în timpul domniei soțului său, regele Carol I ; patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare (sub pseudonimul Carmen Sylva.

1918 – În Consiliul de Coroană este dezbătut ultimatumul transmis României de Puterile Centrale.La Consiliul de Coroană, desfășurat în trei reuniuni succesive, în perioada 17 februarie/2 martie–19 februarie/4 martie 1918, la reședința regală din Iași, s-a stabilit conduita politică față de ultimatumul transmis de Puterile Centrale, de a încheia imediat un tratat de pace, în dezbateri confruntându-se două mari curente de opinie.

Primul, susținut de rege și de marea majoritate a decidenților politici, dorea acceptarea condițiilor de pace în vederea salvgardării existenței statului român și a armatei, dar prin abordarea unei tactici de tergiversare care să permită câștigarea de timp, în eventualitatea unei victorii decisive a Aliaților. Cea de-a doua tabără, constituită din adepții rezistenței până la capăt, al cărei exponent principal a fost regina Maria. Miza implicată de decizia Consiliului de Coroană era de importanță crucială pentru România, care, în tratatul de alianță cu Antanta, se obligase să nu „semneze păci separate sau pacea generală decât împreună și simultan” cu ceilalți aliați.

În condițiile prăbușirii generalizate a frontului rus, România a informat aliații vestici că, rămasă singură pe Frontul de Răsărit, ar putea fi forțată să încheie o pace separată, lucru contestat categoric de aceștia, în special de Franța, care cerea continuarea rezistenței chiar în afara teritoriului național.

Cedarea la ultimatumul Puterilor Centrale și încheierea unei păci separate, ar fi însemnat pentru România pierderea oricărui drept de a participa la negocierea păcii postbelice, făcând zadarnice toate sacrificiile făcute în cei doi ani de război.

1919 – A avut loc, la Moscova, Conferinţa internaţională a partidelor şi organizaţiilor comuniste.

S-a creat Internaţionala a III-a Comunistă (Comintern).

Posterul Cominternului (Internaționala a III-a Comunistă), preluat de pe uncp.edu
Poster al Cominternului (Internaționala a III-a Comunistă)

La 2-6 martie 1919 are loc la Moscova, Conferința internațională a partidelor comuniste și organizațiilor social-democratice, la care se creează “Internațională a III-a Comunistă” (Comintern), cu sediul la Moscova, grupare extermistă de stîngă cu caracter totalitar, la care a aderat Partidul Comunist Român în 1921.

Cominternul (din limba rusă: Коммунистичекий Интернационал (Kommunisticeskii Internațional) – (Internaționala Comunistă), cunoscută și ca Internaționala a III-a, a fost o organizație internațională comunistă fondată în 1919 de Lenin și de Partidul Comunist Rus (bolșevic), care avea ca scop lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului.

Cominternul a reprezentat o sciziune a elementelor de stînga din Internaționala a II-a, ca răspuns la incapacitatea acesteia din urmă de a forma o coaliție solidă împotriva primului război mondial, război pe care Internaționala a III-a l-a considerat un război imperialist.

Cominternul a ținut șapte Congrese Mondiale, primul în martie 1919 și ultimul în 1935. Grupurile care țin de tradiția comunismului de stînga recunosc azi numai valabilitatea primelor două congrese, cele de tradiție bolșevică, leninistă sau troțkistă – numai cea a primelor patru, iar partidele comuniste staliniste și maoiste recunosc valabilitatea tuturor celor șapte congrese.

1925 – S-a născut la București, Edgar Cosma, compozitor şi dirijor, stabilit în Franţa după 1960; (d. București – 2006, Paris).

A fost fratele dirijorului Teodor Cosma și unchiul bine cunoscutului compozitor Vladimir Cosma.A fost dirijor al Orchestrei Cinema din România până la emigrarea în Franța (1960).

S-a stabilit la Paris, devenind cetățean francez în 1966. Primul său succes a fost cu Orchestra Filarmonicii din Bruxelles. După câțiva ani ca dirijor invitat, a fost numit dirijor principal al Orchestrei din Ulster, apoi dirijor al Orchestrei Nord-Picardie à Lille. A avut numeroase angajamente de dirijor în Belgia, Marea Britanie, Scandinavia și alte țări.

1932 – S-a născut poetul si scriitorul de literatura  pentru copii, publicistul și editorul Petre Ghelmez.

Petre Ghelmez (n. 2 martie 1932, Gogoșari, județul Vlașca, azi județul Giurgiu – d. 9 martie 2001), a fost redactor la ziarul Scînteia tineretului, redactor-șef adjunct la revistele pentru copii Luminița, Arici-Pogonici, Cutezătorii, director la Editura Albatros (1970-1974), redactor-șef al revistei Tribuna României (1974-1990) și director al magazinului pentru copii Ariel (1993-1995).

A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum și la radio și televiziune.

1936 – A murit Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha, sora mai mica a  reginei Maria a României.

Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha (d. 2 martie 1936), a fost membră a familiei regale britanice și nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii.

A deținut titlul de Mare Ducesă de Hesse (1894-1901) și Mare Ducesă  a Rusiei.

Foto: Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha si  Marele Duce Chiril Vladimirovici al Rusiei

A scandalizat famiile regale ale Europei cu divorțul său de  prințul Ernest Ludovic de Hesse, moștenitorul tronului Ducatului de Hesse, fiul cel mare al celui de-al treilea copil al reginei Victoria, prințesa Alice, Mare Ducesă de Hesse, și recăsătoria sa cu Marele Duce Chiril Vladimirovici al Rusiei (1905 – 1936).

1936 – A încetat din viață la Cluj, preotul, prozatorul, publicistul și profesorul Alexandru Ciura (15 noiembrie 1876, Abrud, comitatul Alba de Jos), fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918.

Parintele Alexandru Ciura - 80 de ani de la stingerea din viata, |  Episcopia Greco Catolica - Oradea

Este unul dintre întemeietorii și primii redactori ai revistei Luceafărul de la Budapesta; delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918.

1940 – S-a născut Sanda Golopenţia-Eretescu, lingvist şi eseist, folcloristă, memorialistă, traducătoare, publicistă şi profesoară, fostă asistentă profesorului Alexandru Rosetti, membră a Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe. A contribuit la afirmarea cercetării semiotice a folclorului românesc.

A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1961. A obținut titlul de Doctor în Filologie în anul 1968, cu teza Sintaxatransformațională a limbii române. A fost asistenta profesorului Alexandru Rosetti, s-a remarcat în cadrul Cercului destilistică și poetică patronat de marele lingvist. A colaborat la principalele publicații lingvistice și academice românești, Studii și cercetări de lingvisticăLimba românăAnalele Universității din București, etc. cu cercetari de stilistică structurală, gramatică transformațională și semiotică.

În 1980 s-a stabilit în SUA, lucrând întâi la Cornell University (Ithaca), apoi la Brown University Providence, ca profesor de studii franceze.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1940-Sanda-Golopentia-Eretescu-228x300.jpg

Scrie studii de pragmatică literară și lingvistică: Le singe a la porte. Vers une theorie de la parodieLes voies de la pragmatique, și eseuri culturale, literare, cu substrat etic și civic, în revistă românești din străinătate: LimiteAgora, etc. sau pentru radio, adunate parțial în volumul Mitul pagubei.

1941 – În urma revoltei legionare din 21-23.01.1941, conducătorul statului, generalul Ion Antonescu, conducătorul statului, a organizat, între 2–5 martie, un plebiscit cu privire la politica internă.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1941-Ion-Antonescu.jpg

 90% dintre votanți s-au pronunțat pentru politica guvernului Antonescu și împotriva legionarilor. În opinia lui Iuliu Maniu, plebiscitul a fost „lipsit de libertate și sinceritate” pentru a obține aprobarea politicii promovate de Antonescu, ceea ce a legitimat instaurarea dictaturii militare.

Răspunzând memoriilor adresate de Maniu și Brătianu, generalul afirma: „Dacă dumneavoastră credeți că în împrejurările actuale se poate face o altă politică, sunt gata să vă cedez locul, pentru a vă da putința să serviți mai bine țara, deci să treceți de la critică la acțiune”, dar nimeni nu a dorit să-și asume o asemenea răspundere în acel context istoric.

1945 – S-a născut la București, basistul  Bibi Ionescu, membru fondator (1962–1963) al popularei formației pop- rock , Sfinx, singurul care nu a părăsit formația până la destrămarea ei, la începutul anilor nouăzeci.

După scindarea formației Sfinx în 1994, au rezultat două proiecte, unul condus de Ionescu (Sfinx Pro), iar celălalt aparținând lui Mihai Cernea (Sfinx Experience). Muzicienii reuniți sub titulatura Sfinx Pro s-au despărțit la scurt timp, numele fiind mai apoi folosit de Ionescu pentru compania de echipamente de scenă pe care o va înființa. Ulterior, Sfinx Pro și-a schimbat denumirea în Stage Expert

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1945-Bibi-Ionescu.jpg

Dincolo de activitatea de instrumentist, cunoștințele de electrotehnică i-au permis muzicianului să construiască numeroase instrumente muzicale.

Alături de chitarele construite din scânduri de călcat, efecte și filtre pentru modificarea timbrului instrumentelor, cea mai celebră creație a lui Ionescu este „bibsynthesizerul”.

1949 – În România comunista a fost adoptată legea de expropriere a moșiilor mai mari de 50 de ha.În România comunistă, Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, prin care s-au prevăzut exproprieri masive, a fost extinsă prin Decretul nr. 83/2 martie 1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr.187/1945, la toate moșiile mai mari de 50 de ha și a fermelor model, „cu întreg inventarul viu, mort și clădiri, aparținând sau afectate acestor exploatări, indiferent de locul unde se află”.

Au fost naționalizate astfel 6.258 de moșii și 4.456 conace.

1958 – Debutează  (la ora 17:00) programele emise de Studioul Teritorial Târgu Mureş al Radiodifuziunii Române.

Între anii 1985 şi 1989 studioul a fost închis, de regimul comunist, ca şi celelalte studiouri din ţară. Din 22 decembrie 1989 Radio Târgu Mureş îşi relua activitatea, alături de celelalte studiouri teritoriale (Cluj, Craiova, Iaşi, Timişoara).

1964 – A murit la Bu curești, inginerul Nicolae Vasilescu-Karpen, autorul unor  importante lucrări în domeniul electrotehnicii, hidromecanicii şi al construcţiilor, inventatorul pilei electrochimice care-i poartă numele.

JURNAL DE KARPEN ZILELE ŞCOLII - 49 de... - Colegiul N.V. Karpen Bacău |  Facebook

A fost membru titular al Academiei Române din 1923, vicepreşedinte al acestui for (1929-1932; 1942-1944); (n. 10 decembrie 1870, Craiova).

1966 – S-a născut actriţa Emilia Popescu.

A fost decorată la 13 decembrie 2002,  alaturi de alti artisti romani,  cu Ordinul Național Pentru Merit in  grad de Cavaler, „Pentru devotamentul si harul puse artistice din slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui  veac si jumatate  de existență a Teatrului  NAȚIONAL din  București”.

1968 – A murit în Marea Britanie, Grigore Nandriş, renumit filolog, lingvist şi memorialist, profesor la universităţile din Cernăuţi, Bucureşti, Londra şi Oxford (n. 1895 în satul Mahala din Bucovina de Nord).

1972 – S-a constituit Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti , filiala din Capitală a Uniunii Scriitorilor din România (USR), care are 1200 de membri şi în cadrul căreia funcţionează şase secţii, după genurile literare.

1981 – A murit Maria Andriescu, solistă vocală şi compozitoare; (n.18.09.1878).

1989 – Liviu Cornel Babeș, un pictor braşovean (n.10 septembrie 1942), s-a autoincendiat în timp ce cobora pe pârtia de schi Bradu din Poiana Braşov, în semn de protest față de regimul comunist din România.

El a lasat în urma lui o pancartă cu mesajul: „Stop Mörder! Brașov = Auschwitz”, o referire la represaliile cunoscute de participanţii la ampla revoltă anticomunistă din 15 noiembrie 1987, dintre care unii fuseseră lichidaţi  de regimul dictatorial al lui Ceaușescu.

Iohannis despre moartea lui Liviu Cornel Babeș: „A renunţat la viaţa sa  pentru un adevăr” - Biz Brasov

Gestul său extrem de protest a fost reflectat amplu de presa internaţională, dar în România regimul lui Ceauşescu a păstrat o tăcere de mormânt.Dupa Revolutie, prin Legea nr. 93 din 3 iunie 1997, Liviu Cornel Babeș a fost declarat erou-martir, iar o stradă din Brașov îi poartă numele.
În ziua de 2 martie 2007, a fost dezvelită o placă de bronz comemorativă  în curtea Bisericii din Poiana Brașov.
Dumnezeu să-l odihnească!

1990 – A început procesul de la Timişoara, în cadrul căruia 21 de foşti generali şi ofiţeri din cadrul Securităţii şi Miliţiei comuniste au fost judecaţi pentru infracţiunea de genocid sau favorizare la genocid.

Procesul „Timişoara” a început în 2 martie 1990 și a ţinut până în 1991.

„Lotul Timişoara”, alcătuit din ofiţeri de miliţiei, securităţii şi reprezentanţi din vârful PCR, consideraţi vinovaţi de reprimarea manifestaţiilor din Timişoara, din perioada 16-20 decembrie 1989.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pixul-646x400.jpg

Nimeni din Armată nu a fost inculpat, deşi mai târziu au ieşit la iveală activităţile MapN-ului de la Revoluţie. Procesele de la Tribunalul din Timişoara şi de la Curtea Supremă de Justiţie din Bucureşti, pe lângă toate celelalte documente şi mărturii, au ajutat la reconstituirea ceea întâmplărilor de la Timişoara.

1990 – A fost înfiinţat Muzeul Aviaţiei, ca instituţie de sine stătătoare, la iniţiativa conducerii Forţelor Aeriene. Ideea înfiinţării unui muzeu cu specific aviatic în România a fost exprimată de Nicolae Iorga, dar demersuri concrete, desfăşurate de Liga Naţională Aeronautică, au apărut după Primul Război Mondial. Asociaţia a reuşit să adune material suficient pentru un muzeu, material în principal capturat de armata română din timpul ostilităţilor militare.

După evenimentele din decembrie 1989 ideea înfiinţării unui muzeu aviatic a fost readusă în discuţie. În cele din urmă, la 2 martie 1990, muzeul a fost înfiinţat prin HG. nr. 197, iar 3 ani mai târziu, a fost dat în folosinţă. La început muzeul a fucţionat în câteva corturi de campanie şi era amplasat pe aerodromul militar de la Otopeni, în cadrul Bazei 90 Transport Aerian.

Ulterior muzeul primeşte din partea Comandamentului Aviaţiei Militare un sediu aflat în apropierea Aeroportului Internaţional Băneasa. Începând din 2 martie 2000 muzeul este mutat într-un spaţiu situat în vecinătatea Aeroportului Internaţional Otopeni. Muzeul a fost inaugurat la 18 martie 2006 în actualul spaţiu de pe Str. Fabrica de Glucoză nr. 2-4, sector 2.

1992 – Republica Moldova a devenit membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite, odată cu adoptarea de către Adunarea Generală ONU a Rezoluţiei A/RES/46/223. Imediat după aderarea Republicii Moldova la ONU, mai multe din aceste agenţii, fonduri şi programe şi-au deschis, cu acordul Guvernului RM, oficii în ţară în vederea susţinerii activităţilor de promovare a democraţiei, bunei guvernări, prosperităţii, drepturilor omului şi consolidarea unui stat de drept modern şi european.  

La ora actuală, activitatea ONU în Moldova se desfăşoară în conformitate cu Acordul de Parteneriat ONU – Republica Moldova şi planul de acţiuni pentru perioada 2013-2017, care a fost semnat la Chişinău în decembrie 2012, de Şeful Guvernului Republicii Moldova, Rezidentul Coordonator ONU şi reprezentanţii organizaţiilor ONU în Republica Moldova.

1992-  Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a autorizat  intervenția militară împotriva elementelor criminale separatiste de pe malul stîng al Nistrului.

Trupe ale Republicii Moldovenești Nistrene autoproclamate, preluat de pe basarabian.blogspot.comMercenari ai regimului separatist de la Tiraspol, preluat de pe basarabian.blogspot.com.png
Trupe ale ”Republicii Moldovenești Nistrene” autoproclamate Mercenari ai regimului separatist de la Tiraspol

La 2 martie 1992, după ce Republica Moldova a primit statul de membru al ONU, Președintele Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva elementeleor criminale de pe malul stîng al Nistrului.

Ulterior ziua de 2 martie este consemnată drept Ziua memoriei – zi de comemorare a celor căzuţi în cadrul Războiului de pe Nistru (1990-1992) pentru apărarea independenţei şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.

Răboiul de la Nistru, provocat și susținut pe toate căile de Rusia nu a început nicidecum pe 2 martie 1992! În acea zi Dubăsariul nimerise între două focuri deja pentru a patra oară. Războiul Transnistrian începe în realitate la 1-2 noiembrie 1990 cu ciocniri pe podul de la Dubăsari, cînd au murit primii polițiști și cetățeni din Dubăsari.

În acea zi, forțele nostalgice după imperiul sovietic au început conflictul armat, care a degenerat într-un război nedeclarat al Rusiei împotriva tînărului stat Republica Moldova.

După referendumul din 12 august 1990 privind crearea așa-numitei Republici Moldovenești Nistrene (R.M.N.), a fost planificată o operație de eliminare din Dubăsari a autorităților legale. La 1 noiembrie, pe drumuri au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative.

Pentru restabilirea ordinii în oraș, au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, deja suverane.

Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populaţia civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, iar în noiembrie 1991, pe acelaşi pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei poliţişti (Iabloctcin Genadii cu doi camarazi ai săi) din trupele cu destinaţie specială.

În esenţă, anume cu aceste evenimente a început confruntarea armată între poliţia moldovenească şi formaţiunile separatiste înarmate.

Puciul eşuat din august 1991 de la Moscova a fost un prilej ratat de lichidare a separatismului. „Profitînd de moment, organele noastre de securitate, se poate spune într-o singură noapte, au pus mîna pe majoritatea ideologilor separatismului din stînga Nistrului”, printre arestaţi aflîndu-se „preşedintele” separatist Igor Smirnov .

Populaţia moldovenească din oraşul Dubăsari a ieşit în stradă pentru a-şi manifesta susţinerea faţă de autorităţile legitime (pînă atunci doar separatiştii organizau mitinguri în oraş).

Voluntari moldoveni în tranșee, Războiul Transnistrian 1990-1992, preluat de pe basarabian.blogspot.comCasă distrusă în cadrul Războiului Transnistrian, preluat basarabia.discutfree.com
Voluntari moldoveni în tranșee, Războiul Transnistrean 1990-1992 Casă distrusă în cadrul Războiului Transnistrean


În 2 martie 1992 poliţiştii din Dubăsari, lipsiţi de sprijinul Chişinăului şi cu armament insuficient în dotare (doar cîteva pistoale), acceptă să predea sediul în schimbul promisiunii că vor fi lăsaţi să plece, totuși vor fi arestați și duși la Tiraspol. Chișinăul nu a reacționat.

În timpul Războiului Transnistrian au murit circa 700 (militari și civili) de partea autorităților oficiale a Republicii Moldova și circa 1300 (transnistrieni, soldați ruși și cazaci) de partea separatiștilor, iar Republica Moldovenească Nistreană a ramas in afara controlului autorităților legale de la Chișinău, pana in zilele noastre

Trebuie menționat că începînd cu mijlocul anilor ’90, cei care au apărat integritatea Republicii Moldova s-au pomenit izolaţi, ponegriti și dați uitării de masiva propaganda prorusa din aceasta republica post sovietica.

http://youtu.be/d-KFslYCN9o

1999- Instanța Tribunalului București a respins cererea Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (APADOR) si a Centrului de Asistenta pentru Organizatiile Neguvernamentale (CENTRAS), privind scoaterea în afara legii si dizolvarea pe cale judecatorească a Partidului România Mare, motivând ca o asemenea solicitare poate fi facuta doar de Guvern sau de președinții celor doua Camere ale Parlamentului, iar cazul poate fi solutionat numai de Curtea Constitutională.

1997 – Regele Mihai a participat la București, pentru prima dată după 50 de ani, la slujba de la Patriarhie.

 2008- A murit Jules Perahim, pictor şi grafician român, stabilit în Franţa, una din figurile reprezentative ale avangardismului suprarealist românesc (n. 1914). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii sale, 5 martie 2008.

Jules Perahim | Discography | Discogs

2010 – A încetat din viaţă pugilistul Ion Monea, medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico din 1968 şi cu bronz la JO de la Roma, din 1960; (n. 30 noiembrie 1940).

2018: A murit cântăreața de muzică populară Maria Tudor: (n. 1947).

.

2019 – A încetat din viață Gheorghe Udubașa (n.8 septembrie 1938, Ocnele Mari, Vâlcea), geolog, profesor universitar, unul dintre marii mineralogi și metalogeniști români, membru titular al Academiei Române.Absolvent cu diplomă de merit al Facultăţii de Geologie şi Geografie, Universitatea din Bucureşti (1960), Gheorghe Udubaşa a obţinut doctoratul la Universitatea din Heidelberg, cu distincţia summa cum laude (1972).

09.12.2013 - Prof.dr. Gheorghe Udubaşa - 75 de ani

A lucrat la Institutul de Geologie şi Geografie al Academiei Române, ulterior la Institutul Geologic al României, al cărui director a fost vreme de 17 ani (1996 – 2003). Între 1970 şi 1972 a fost cercetător asociat ca bursier Humboldt al Institutului de Mineralogie şi Petrografie al Universităţii din Heidelberg.

A fost profesor asociat la Universitatea din Stellenbosch, Africa de Sud (1993), în perioada 1997 – 2001, profesor asociat al Universităţii de Nord din Baia Mare, iar, din 2003, profesor asociat şi cercetător ştiinţific la Centrul de Cercetare Lythos al Universităţii din Bucureşti. Din 1999 a fost conducător de doctorat la Universitatea din Bucureşti.

Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în peste 300 de lucrări şi studii, scrise singur sau în colaborare.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/03/02/o-istorie-a-ziei-de-2-martie-video/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Teodot, Sfantul Nicolae Planas

 Sfantul Mucenic Teodot, episcopul Chiriniei.

Sfantul Teodot a trait in timpul imparatului roman Liciniu 308 321 .Propovaduitor al Sfintei Scripturi prin mai multe cetati a ajuns si in insula Cipru, unde a fost hirotonit episcop al cetatii Cirene. A fost prins in timpul persecutiilor si, refuzand sa se lepede de Hristos, a fost chinuit cu cruzime si aruncat in temnita.
Sfântul Teodot și-a reocupat scaunul episcopal în 313, an în care împăratul Constantin cel Mare a dat edictul de la Milan, act prin care toți creștinii întemnițați și-au recăpătat libertatea. După încă doi ani de slujire în acest scaun și-a sfârșit viața.

Pe 2 martie 2021 se implinesc 89 de ani de la trecerea la cele vesnice a Sfantului Nicolae Planas, ocrotitorul celor casatoriti.

Sfântul Nicolae Planas- ocrotitorul celor căsătoriți - Photos | Facebook

Intreaga viata a sfantului Nicolae Planas a fost una caracterizata de jertfă. El a trait in mijlocul oamenilor, fiind o pilda vie de vietuire crestina.

Sfantul Nicolae Planas este cunoscut ca ocrotitor al celor casatoriti deoarece multe sunt familiile care, in urma rugaciunilor catre sfânt, au dobandit linistea.

Acest fapt nu inseamna neaparat ca atunci cand ii cerem ajutorul in rugaciune, vom fi feriti de ispite, ci mai degraba, sa avem credinta ca prin ajutorul sfantului, vom avea puterea de a le birui.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  3. politicom.moldova.org/news/interviu-cu-ion-costas-adevaruri-despre-razboiul-din-transnistria-206898-rom.;
  4. altermedia.info/politica/conflictul-transnistrean-vzut-de-un-transnistrean_;
  5. Vlad Grecu, „O viziune din focarul conflictului de la Dubăsari”, Editura Prut Internaţional, Chişinău, 2005;
  6. basarabia91.net/2009/04/razboiul-din-transnistria;
  7. e.maramures.ro;
  8. Tu stiai.ro;
  9. Wikipedia.ro;
  10. .Rador.ro;
  11. Cinemagia.ro.

02/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

S-au scurs 29 de ani de la agresiunea militară rusească împotriva Republicii Moldova. VIDEO


În urmă cu 29 de ani, pe 2 martie, Republica Moldova devenea stat membru cu drepturi depline în Organizaţia Naţiunilor Unite.

Din nefericire, această zi a rămas una neagră în istorie. La Nistru începea conflictul armat împotriva Republicii Moldova scrie cotidianul https://www.timpul.md/ care apare la Chișinău.

Cum a început totul şi care au fost provocările ce au precedat războiul propriu-zis.

 Sfârşitul anilor ’90. Republica Moldova, pe atunci încă RSSM, era lovită de acţiuni de separatism în zona de sud şi regiunea de est. În timp ce planul de „creare a aşa-numitei republici găgăuze” şchiopăta, focarul separatismului este transferat şi în stânga Nistrului. Până a se ajunge la un război în toată regula, pe fundalul mişcărilor de renaştere naţională a basarabenilor, regiunea de est clocotea de mişcări secesioniste inspirate de Moscova.

Pe parcursul anului ’89 încep ample mişcări de nesupunere faţă de autorităţile de la Chişinău, manifestări împotriva limbii române şi alfabetului latin. Pe 2 septembrie 1990, la Tiraspol, este proclamată aşa-zisa „republică moldovenească sovietică socialistă nistreană”. Pe 17 septembrie este dat jos tricolorul de pe sediul comitetului executiv raional Dubăsari şi arborat steagul separatist. Prin asemenea acţiuni instigatoare, cei de la Kremlin încercau cu orice preţ să provoace vărsări de sânge, ceea ce nu le-a reuşit în sudul republicii. Continuând provocările, şi-au atins scopul. Prima confruntare sângeroasă a avut loc pe 2 noiembrie 1990 pe podul de la Dubăsari, soldată cu trei morţi şi peste 40 de răniţi de ambele părţi.

În timp ce pe malul drept abia se forma Ministerul de Interne, la Tiraspol, construcţia armatei era, în linii mari, finalizată. Suportul venea direct de la comandantul armatei a 14-a, care asigura forţele secesioniste cu ofiţeri, arme şi muniţie. Aşa-numitele forţe armate ale Tiraspolului aveau un efectiv de peste 20 de mii de oameni, plus efectivul de 6 mii 500 de soldaţi ai armatei ruse. Chişinăul putea miza doare pe cele câteva mii de poliţişti.

Între timp, provocările continuau. Pe 13 decembrie, 1991, pe acelaşi pod de la Dubăsari, un grup de gardişti deschid focul asupra poliţiştilor moldoveni. Trei au decedat pe loc, al patrulea s-a stins la spital. Din decembrie 1991 până în martie 1992, au fost înregistrate 57 de acţiuni criminale ale separatiştilor în raport cu poliţiştii. Chişinăul privea pasiv la toate astea.

1 martie 1992. Gardiştii şi cazacii înscenează o bătaie în oraşul Dubăsari pentru a atrage poliţia subordonată Chişinăului, în ambuscada pregătită. Şeful interimar al comisariatului de poliţie Igor Skripcenco, venit la faţa locului, este împuşcat. Ulterior, sediul poliţiei este atacat, iar poliţiştii rămaşi, luaţi prizonieri şi maltrataţi. A doua zi, pe 2 martie, Republica Moldova devine membru al ONU. A fost ziua când începe războiul propriu-zis. În zilele următoare, la Tiraspol sosesc mii de cazaci în ajutorul separatiştilor.

Pe parcursul următoarelor săptămâni sunt semnate câteva acorduri de încetare a focului, dar încălcate de fiecare dată de separatişti. Pe 20 martie 1992, la Summit-ul OSCE de la Helsinki, este creat un mecanism cvadripartit de reglementare a conflictului, format din Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina. Paralel, forţele separatiste continuă atacul cu armament greu a mai multor localităţi. În luna aprilie armata rusă se implică direct în război.

La începutul lunii aprilie, poliţiştii moldoveni încearcă să elibereze oraşul Tighina. Încercare eşuată. În luptă cad opt poliţişti.

2 aprilie 1992. Comandantul Armatei a 14-a adresează un ultimatum Chişinăului. Să-şi retragă forţele militare la 15 km de Tighina pe care voia să o controleze în totalitate. Pe 5 aprilie 1992, în oraş intră 20 de blindate ale Armatei a 14-a, având arborat drapelul Federaţiei Ruse. Pe 19 mai, şeful Apărării de la Moscova ordonă mobilizarea şi pregătirea de luptă a tuturor unităţilor militare ale Armatei a 14-a, motivând că regiunea transnistreană ar fi pământ rusesc care trebuie apărat. Ostaşii noştri aveau în faţă una dintre cele mai puternice armate din lume.

Alături de poliţişti, în linia întâi, erau şi voluntarii veniţi din mai multe regiuni ale republicii.

Având susţinerea televiziunii ruse de stat, separatiştii instigau la ură şi insuflau o stare de psihoză printre locuitorii din stânga Nistrului, fluturând cu ideea unirii cu România.

Iată ce spunea, însă, un cetăţean de naţionalitate rusă, cu mintea lucidă: „Eu sunt de naţionalitate rus, dar nu afirm că trebuie să conduc cu toţi. Nu. Am venit în republică, dar să mă ierte Dumnezeu, eu nu cunosc limba „moldovenească”, dar eu copiilor mei le spun: „Învăţaţi limba „moldovenească”. În orice ţară unde te afli trebuie să-i cunoşti limba”.

Cazacii şi gardiştii, potrivit mărturiilor celor care au reuşit să fugă din calea războiului, recurgeau la crime greu de imaginat. Îşi băteau joc de băştinaşi, apoi, la televiziunea rusă, prezentau cadavrele ca atrocităţi comise de poliţia moldoveană.

Vărsarea de sânge a fost oprită pe 21 iulie 1992.

Preşedintele de atunci al Republicii Moldova Mircea Snegur şi liderul de la Kremlin Boris Elţîn îşi pun semnăturile pe aşa-numita convenţie cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat de pe Nistru. Chişinăul era silit să accepte documentul. Altă cale nu era.

02/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Românii râd. VIDEO

02/03/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: