CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 23 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua din 23 februarie în istoria noastră

1271: Prima menţiune documentară a oraşului Braşov.

 

Brasu: Acest toponim este atestat într-un document în limba  latina, aflat în Arhivele Statului din Budapesta și în fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ștefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” și „Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem”.

Scurta cronologie a istoriei orașului.

1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”.

Totuși documentele și izvoarele sigure nu confirmă această dată.

1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt așezați în Țara Bârsei (Numele apare sub formele Borza în diplomă și Burszam în bula papală care a aprobat-o). Se pare că ei au întărit cetatea Brașovia de pe Tâmpa.

Cavalerii teutoni construiesc cel mai vechi edificiu din oraș, Biserica Sfântul Bartolomeu din Brașov din cartierul Bartolomeu, o biserică construită în secolul al XIII-lea (cca. 1260), cu modificări substanțiale în secolul al XV-lea.

Întreaga construcție este tributară bisericii Mănăstirii Cisterciene de la Cârța. 

Planul bisericii este asemănător cu cel de la Cârța, numai că acesta dispune de trei travee pătrate.

Imagini pentru oras  brasov foto

1234 – Corona: Cercetătorul Norbert Backmund a editat așa-numitul „Catalogus Ninivensis”, care conține o listă a tuturor mănăstirilor premonstratense din Ungaria și Transilvania.

1234 corespunde cu anul în care abatele Fredericus cunoaște „Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”.

1252 – Barasu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui Vincențiu, fiul lui Akadas, proprietate așezată între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor „de Barasu” și cele ale secuilor de Sebus.

Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ținut întreg.

După afimația sa, toate cele trei toponime la care face referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș.

În acest caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea.

La 10 decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localităților Mikofalva și Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum și a altora, privind familia comiților din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea „Barasu” se referă la localitatea Brașov sau la Țara Bârsei.

1443 – S-a nascut  la Cluj, in Transilvania, Matei (Matia) Corvin (d. 6 aprilie1490, la Viena), unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei.

matei corvin

A condus țara între 1458 și 1490 si a fost  al doilea fiu al lui Ioan de Hunedoara, renumit conducător militar de origine romana, care a întreprins în calitate de regent al Ungariei o serie de campanii militare reușite împotriva Imperiului Otoman, lăsând fiului său un regat sigur și stabil.

Mama lui Matei Corvin  a fost Erzsébet (Elisabeta) Szilágyi, din mica nobilime ardeleană.

Domnia sa este considerată ca fiind unul dintre cele mai glorioase capitole ale istoriei Ungariei, marcata prin campanii militare victorioase ale temutei sale Fekete sereg („Armata neagră”).

Ungaria a cunoscut în timpul domniei sale cea mai vastă întindere din istoria sa (la vest din sud-estul Germaniei până în Dalmația, iar la est din Polonia până în Bulgaria de astăzi). Matei a condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia și Luzația (Lausitz)  și Austria Inferioară.

Vorbea maghiara, italiana, croata, latina și mai târziu germana, ceha, slovaca, precum și alte limbi slave. Regele Matia este amintit și astăzi, în multe istorisiri și cântece populare, ca un conducător foarte înțelept și drept.

 Foto: Insemnele heraldice ale lui Mathias Corvin (din manuscrisul german al cronicarului ungur Ioannes de Thurocz (Thuróczy János), datat 1490.

Matei Corvin a fost cel care a ordonat întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepes), când acesta, urmărit de armata otomană, i-a cerut ajutorul. Dar tot Matei  l-a ajutat pe Vlad să recucerească tronul Valahiei de la Laiotă Basarab.

Ulterior, după ce Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei a încheiat pacea cu Regele Cazimir al Poloniei, Matei l-a atacat pe Ștefan, dar a fost înfrânt în lupta de la Baia, oastea sa retrăgându-se, urmărită de cea a lui Ștefan, acesta  fiind rănit în această luptă de trei săgeți și o lovitură de lance.

1633: Matei Basarab este recunoscut de către Înalta Poartă, domnitor al Țării Românești.

Matei Basarab (n. 1580, Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654) a fost domnul Țării Românești pana in anul 1654.

Prin bunicul său, Vâslan din Caracal, Matei Basarab descindea din puternica familie a boierilor Craiovești.

Această origine i-a justificat, de altfel, adoptarea numelui de „Basarab” imediat după urcarea pe tron, considerându-se nepot al lui Neagoe Basarab și deci urmașul acestuia.

Era fiul lui „Danciul din Brâncoveni” (județul Olt), fost mare vornic, în timpul domniilor lui Ștefan Surdul (1591 – 1592) și Alexandru al III-lea cel Rău (1592 – 1593) și oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în bătalia de la Șelimbăr și înmormântat la Alba Iulia.

Mama lui a fost jupâneasa Stanca, tot din Brâncoveni. Matei Basarab a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova.

Matei Basarab a fost căsătorit cu Elena Năsturel (prenume ortografiat și Elina), a patra fiică a marelui logofăt Radu Năsturel din Fierăști (Hierăști) și sora lui Udriște Năsturel.

A  fost inițiatorul și comandantul general al Ligii antiotomane, constituită din Țările Române, Polonia și Rusia, care insa  a eșuat în cele din urmă din cauza lipsei de coordonare.

Lunga sa  domnie  a fost o epocă dedezvoltare religioasa si  culturală așa cum o arată numărul foarte mare de ctitorii voievodale și boierești.

Matei Basarab a ridicat de la temelie 46 de biserici, la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țară, cât și la Muntele Athos, precum și pe teritoriul actualei Bulgarii, la Vidin și la Șistov.

Dacă Ștefan cel Mare a zidit 45 de biserici și mănăstiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, fiind astfel cel mai de seamă ctitor bisericesc al  românilor.

1821: Țarul Rusiei, Alexandru I, dezavuează revoluția condusă de Tudor Vladimirescu în Țara Românească și mișcarea lui Alexandru Ipsilanti de eliberare a Greciei, declarându-se de acord cu intervenția trupelor otomane la nord de Dunăre.

Alexandru Ipsilanti (n.1792 –  d. 1828)

1832: Impăratul rus Nicolae I aprobă denumirile unui șir de noi colonii bulgare întemeiate în Basarabia țaristă, după cum urmează :

Districtul Bugeacul de Sus: Ferapontievca, Tvardița, Chiuriutne.

Districtul Ismail: Tabac, Vaisal, Derment-Dere.

Districtul Bugeacul de Jos: Iserli, Devlet-Agaci, Pandacli, Glavans, Galițî, Selioglu, Traianul Vechi sau Minicevo, Ciumlechioi, Ghiulmn, Cuporan.

Județul Akkerman (Cetatea Albă): Burgugi, Deljelere, Iscopolos, Beimagala, Dragodan, Trapoclu, Camcic, Culevcea.

1841 – S-a născut la Arad, avocatul, publicistul, culegătorul de folclor, scriitor și politician Mircea V. Stănescu; (d.30 decembrie 1888, Arad).Avocat, publicist, culegător de folclor, scriitor și politician. Începând cu 1859 a urmat studii în Drept la universitățile din Viena și Pesta, perioadă în care și-a schimbat definitiv numele în Stănescu pentru a-și sublinia naționalitatea. A studiat și Teologia la seminarul din Arad. 

A susținut examenul de stat în anul 1864, iar censura (atestatul) de avocat în 1866. După finalizarea studiilor, și-a deschis o cancelarie avocățească la Arad, unde a activat ca stagiar și Ioan Slavici.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1841-1888-Mircea-V.-Stanescu-Bust-Arad.jpg

A coordonat apariția almanahului literar Muguri, editat de Societatea de lectură a elevilor români, care poate fi considerată prima manifestare literară arădeană (1859) și a publicat o colecție de poezii naționale sub titlul Un buchet de simțăminte, iar în 1860 a publicat la Viena un volum de Povești culese și corese cu note explicative.

Între 1861–1879 a coordonat editarea a câtorva ziare satirice, precum: Tutti FruttiStrigoiulUmoristulGura Satului, a colaborat la alcătuirea unui calendar umoristic, Calendarul Babelor, fiind astfel considerat întemeietorul presei satirice din Transilvania. A fost membru al Partidului Național Român, fiind ales de două ori deputat în Dieta Ungariei.

1855 – Autoritățile austriece au înființat Căpităniile miniere Zlatna, Oravița și Baia MareLa 23 februarie 1855, în Buletinul gubernial al Transilvaniei s-a publicat Legea minieră generală austriacă.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1855-Zlatna.jpg

Foto: Zlatna

Această lege impunea, printre altele, înființarea următoarelor autorități miniere: Căpitănia minieră Zlatna – pentru Valea Jiului, Munții Apuseni și Abrud; Căpitănia minieră Oravița – pentru Banat; Căpitănia minieră Baia Mare.În baza legii, Ministerul de Finanțe a devenit o a doua instanță, având rol de serviciu de îndrumare și de coordonare a investițiilor făcute de către Tezaurareatul Montanistic în minerit (kincstár).

1856: Nicolae Golescu a adresat în numele conaționalilor săi, plenipotențiarilor Marii Britanii, Franței și ai Regatului Sardiniei la Congresul de la Paris, un memoriu în care cerea unirea Moldovei cu Muntenia într–un stat independent, sub garanția marilor puteri europene.

30 septembrie, istoricul zilei

Nicolae Golescu s-a născut în 1810 la Câmpulung Muscel şi a decedat la 10 decembrie 1877 în Bucureşti. Om politic, lider al mişcării revoluţionare de la 1848 din Ţara Românească şi prim-ministru al României, Nicolae Golescu a îmbrăţişat cariera militară, ajungând până la gradul de general, dar a fost decăzut din drepturi de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

A fost fruntaş paşoptist, lider al liberalilor radicali, s-a numărat printre complotişti, apoi a făcut parte din locotenenţa domnească ce a asigurat interimatul funcţiei de şef al statului până la venirea lui Carol I. Ulterior, Golescu este numit preşedinte al Consiliului de Miniştri, după care ocupă şi funcţia de preşedinte al Senatului. Nicolae Golescu a fost cel de-al doilea fiu al boierului cărturar Dinicu Golescu şi al Zoei Farafara. Din anul 1826, studiază la pensionul lui Rodolphe Topffer din Geneva, Elveţia.

Revine în ţară în 1829 şi îmbrăţişează o carieră militară, devenind aghiotant al domnitorului Alexandru D. Ghica, în timpul domniei căruia a fost avansat la gradele de maior (1834) şi colonel (1839). Din 1839, Golescu este numit locţiitor de agă al Poliţiei. În calitate de procuror a instrumentat anchetarea şi acuzarea în procesul fondatorilor societăţii secrete (1840), condusă de marele boier Dimitrie Filipescu. Ulterior, se retrage din armată şi devine opozant al domnitorului Ghica.

Până în aprilie 1847, a fost director la « Departamentul Trebilor din Lăuntru ». Împreună cu fraţii săi, Nicolae Golescu este unul dintre liderii importanţi ai mişcării revoluţionare din 1848 în Ţara Românească.

Semnatar al „Proclamaţiei de la Islaz” (9 iunie 1848), Golescu devine director al Departamentului Trebilor din Lăuntru în Guvernul provizoriu, iar din 28 iulie devine membru al Locotenenţei domneşti. După înfrângerea revoluţiei, pleacă în exil, unde luptă pentru cauza naţională a românilor, Unirea Principatelor.  

1856 – Memoriul lui Nicolae Golescu.

În memoriul înaintat la 23 februarie 1856 plenipotențiarilor Marii Britanii, Franței și ai Regatului Sardiniei la Congresul de la Paris, Nicolae Golescu, în numele conaționalilor săi, cerea unirea principatelor într-un „stat neutru, independent, cu domn ereditar, sub garanția colectivă a Puterilor.

1858 – S-a născut la București, compozitorul, violonistul și dirijorul George Fotino ; ( d. 3 martie 1946, Craiova).Compozitor, violonist și dirijor. A urmat Conservatorul din București cu Alexandru Flechtenmacher și Eduard Vachmann (1871–1878). După stagiul militar (1880), a devenit Capelmaistru al muzicii militare la Tulcea, Constanța și Craiova, unde s-a stabilit, având o bogată activitate componistică.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1858-1946-George-Fotino.jpg

A contribuit la înființarea societăților muzicale Filarmonica și Hora, fiind vicepreședinte și șef de orchestră, profesor de armonie, contrapunct, compoziție și director la Conservatorul Elefterie și Maria Cornetti din Craiova. A întemeiat biblioteca muzicală a conservatorului și a creat imnul Liceului „Frații Buzești”. Premii: menţiune la concursul pentru premiul naţional de
compoziţie George Enescu prezidat de George Enescu; Răsplata
muncii pentru învăţământ.
Opera: vodevilul Nuntă ţărănească, opereta Salba de aur;
muzică simfonică – Rapsodia română; muzică pentru fanfară şi de
cameră – Marş naţional pentru bandă şi gornişti (1883); Arie
pentru helicon şi famfară (1889); Uvertură naţională (1891);
Dansuri naţionale (1893); Marş triumfal (1906), Cvartet de
coarde; corală, vocală, culegeri de folclor – Cântece populare
române.

1866: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este silit să abdice de pe tronul Principatelor Unite ca urmare a conjuraţiei puse la cale de așa zisa Monstruoasa Coaliţie .

Alexandru Ioan Cuza (n.1820-d.1873), domn al Moldovei, domn al Valahiei, domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei

Alexandru Ioan Cuza (n.1820-d.1873), domn al Moldovei, domn al Valahiei, domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei

La 23 februarie 1866 stil nou (11 februarie 1866 stil vechi) Alexandru Ioan Cuza este silit să abdice ca urmare a conjuraţiei pregătite de „monstruoasa coaliţie” (conservatori şi liberali radicali).În noaptea de 22 pe 23 februarie 1866 (stil nou), la orele 5, au pătruns în palat un grup de ofiţeri cu pistolul în mînă silindu-l pe principele Cuză să semneze abdicarea.

Ulterior,  domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să se îmbrace în haine civile şi a fost scos din palat, printre două rînduri de soldaţi care primiseră ordin strict să stea întorşi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn. Atît de mari erau temerile complotiştilor în privinţa unei eventuale reacţii violente a soldaţilor, cu toţii fii de ţărani împroprietăriţi de Cuza…

 

1869 (23-24 februarie) – La Miercurea – Ciuc are loc o conferință națională a fruntașilor politici ai românilor transilvăneni, la care se creează Partidul Național Român din Transilvania, în frunte cu Ilie Măcelariu (Ilie Măcelar).

 1871- Potrivit raportului prezentat de curatorul circumscripției din Odesa și al Ministerului Instrucțiunii Publice, împăratul Rusiei decretează încetarea predării limbii române în școlile din Basarabia țaristă.

1892 – S-a născut la Caracal, poetul, prozatorul și traducătorul Tudor (botezat Constantin) Măinescu; (d.15 martie 1977, București).

Poet, prozator și traducător. A urmat un an la Facultatea de Medicină din București, un an la Conservatorul de Artă Dramatică (clasa Constantin I. Nottara) și apoi s-a înscris apoi la Facultatea de Drept, pe care a început-o la București și a terminat-o la Iași, cu diplomă de licență în 1923. După absolvirea facultății, a fost încadrat în magistratură, activând ca ajutor de judecător la Celari, judecător la Tribunalul din Slatina, apoi consilier la Curtea de Apel din București.

S-a remarcat ca poet și epigramist, debutând cu versuri satirice în revista Scena (1916). A debutat editorial cu volumul de versuri intitulat O picătură de parfum… (1929), recenzat elogios Al. Philippide, Tudor Arghezi, Demostene Botez ș.a. A colaborat la revistele Viața RomâneascăGândul nostruAdevărul literar și artisticVremeaUniversulliterar,Bilete de papagalCurentul literarUniversul și Veac nou, publicând volume de epigrame: Surâs…, versuri: O fată mică se închină, schițe și povestiri: Întâmplări vesele pentru oameni triști, etc. A tradus din Victor Hugo, Racine, La Fontaine, Juvenal, Samuil Marșak, Stephen Leacock, etc.

1901- A decedat la Buzău, dramaturgul, poetul, prozatorul și scriitorul român, Ioan S. Nenițescu (născut Ioan Vasiliu la 11 aprilie 1854, Galați) .Pentru întreaga sa activitate literară, este ales membru corespondent al Academiei Române, la 18 martie 1896.

Este autorul versurilor cunoscutului cântec patriotic „Pui de lei”, muzica fiind compusă de Ionel G. Brătianu, precum și al poeziei „Țara mea”, adusă în conștiința publicului român postbelic și contemporan prin intermediul interpretării de excepție a rapsodului Tudor Gheorghe.

Ţara mea

de Ioan Neniţescu

Acolo unde-s nalţi stejari

Şi cât stejarii nalţi îmi cresc

Flăcăi cu piepturile tari,

Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo, unde-s stânci şi munţi,

Şi ca şi munţii nu clintesc

Voinicii cei cu peri cărunţi

În dor de ţară strămoşesc;

Şi unde dorul de moşie

Întotdeauna drept a stat Şi bărbăteasca vitejie

A-mpodobit orice bărbat;

Refren: Acolo este ţara mea,

Şi neamul meu cel românesc!

Acolo eu să mor aş vrea,

Acolo vreau eu să trăiesc! Acolo unde întâlneşti

Cât ţine ţara-n lung şi-n lat

Bătrâne urme vitejeşti

Şi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane

Sub care-adânc s-au îngropat

Mulţime de oştiri duşmane,

Ce cu robia ne-au cercat.

1907 (22-23 februarie) – Au loc primele mișcări țărănești mai însemnate din România.

Inițial, răscoala a luat amploare în principal în localitățile din județele Dorohoi și Iași.

1909 – S-a născut la București, cântărețul de muzică ușoară român  Gheorghe Ionescu Gion.Muzica l-a atras de tânăr, dar familia l-a îndreptat spre Facultatea de Medicină; a vândut cărțile de medicină și a cumpărat un set de tobe și un frac. Nu după mult timp a devenit celebru, cântând la Cazinoul de la Sinaia, Carmen Silva în Eforie, Terasa Oteteleșanu în București și multe alte cafenele și bodegi cunoscute. Vioara și contrabasul erau instrumentele lui preferate, dar vocea era adevaratul lui talent.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1909-1999-Gheorghe-Ionescu-Gion.jpg

O reclamă a anilor ’30 îl prezenta „Cel mai bun Diseur Gion, Pe cele mai bune placi, Odeon”; a înregistrat mult peste hotare (Germania, Suedia) cântece ca Vecina mea de vis-a-visAdio DoamnăVei minți și tuNucredGândește-te la mine sau Dă-mi iarăși gura ta. Odată cu venirea comuniștilor la putere a fost arestat și trimis la Canal și la Făgăraș (1949–1955); a ieșit din detenție la 46 de ani, bolnav, mutilat la față de la infecții oribile. Cariera și popularitatea i-au fost distruse, era doar un „inamic al poporului”. A continuat să cânte în restaurante din București și pe Litoral (1960–1978), dar fără styrălucirea de altădată… Pe litoral, delecta turiștii de peste hotare, fluent în franceză și germană, cânta melodii cunoscute și nemuritoare.

În 1979, la vârsta de 70 de ani, împreună cu soția lui, a plecat la Viena, prieteni și necunoscuți l-au ajutat să ajungă la New York, iar familia s-a reunit în 1981 odată cu venirea copiilor.

În primii ani la New York, chiar la o vârstă înaintată, vocea lui s-a auzit și aici în câteva restaurante românești.

A decedat la data de 17 octombrie 1999, la New York în Statele Unite.

 1912 – S-a născut la București, scriitorul și etnologul Romulus Vulcănescu, membru de onoare din 1993 al Academiei Române (d.09.11.1999, București).A urmat studii de sociologia culturii și etnologie la Facultatea de Litere și Filosofie (1934–1937). A fost profesor de Filosofie și Drept, apoi de drept și chimie la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, la Giurgiu și București.

Sub îndrumarea lui Dimitrie Gusti, și-a luat doctoratul în etnologie-sociologie a culturii în 1944, cu teza Troița, o problemă de mitologie română, din care a publicat prima parte, Coloana cerului, în 1972.

A fost cercetător și șef de sector la Institutul de Arheologie din București, la Institutul de Istoria Artei, cercetător și șef al Secției etnografice la Institutul de Etnografie și Folclor, ale Academiei Române. A fost redactor la revistele Trimestrial de mitologie și esteticăGongulSymposionCercetări folcloriceEtimologica.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este vulcanescu.jpg

A publicat articole în revistele DaciaPorunca vremiiBuna-VestireSuflet nouÎndreptarRamuriStudii și cercetări de istoria arteiRevista de etnografie și folclorRevue historique du Sud-Est Europeen etc. A făcut parte din Instituto Internazionale di Sociologia (Roma), Union Internationale des Sciences Anthropologiques et EthnologiquesThe Folklore Society (Londra), Association Internationale d’Etudes des Civilisations Mediterraneennes etc.

 

1916: A luat ființă Muzeul de Antichități din Iași.A fost organizat prin eforturile profesorului Orest Tafrali. Aprobarea pentru înființarea Muzeului a fost obținută pe data de 9 martie 1916, fiind împuternicit să închirieze, în numele Ministerului Instrucțiunii Publice, imobilul din strada Paladi, nr. 6, care aparținea Profirei N. Alexandrescu.

Muzeul a funcționat până după al Doilea Război Mondial. Prezenta obiectele descoperite în cursul excavațiilor arheologice realizate în arealul culturii Cucuteni și al cetăților grecești de la Marea Neagră.A fost organizat prin eforturile profesorului Orest Tafrali. Aprobarea pentru înființarea Muzeului a fost obținută pe data de 9 martie 1916, fiind împuternicit să închirieze, în numele Ministerului Instrucțiunii Publice, imobilul din strada Paladi, nr. 6, care aparținea Profirei N. Alexandrescu. Muzeul a funcționat până după al Doilea Război Mondial. Prezenta obiectele descoperite în cursul excavațiilor arheologice realizate în arealul culturii Cucuteni și al cetăților grecești de la Marea Neagră.

1917 – Înființarea Corpului voluntarilor români ardeleni și bucovineni aflați în Rusia.La vestea că România a intrat in război alături de Puterile Antantei, 40.000 de prizonieri români transilvăneni și bucovineni, aflați în lagărele rusești, au cerut să fie înrolați în armata română. Neexistând o convenție privitoare la acest fapt între România și Rusia, cererea acestora a fost respinsă de autoritățile țariste.

Prizonierii români care au insistat pentru eliberarea lor și înrolarea în armata română au fost arestați și închiși, ajungând într-o situație mai grea decât cea de prizonieri de război. La insistența guvernului român, guvernul țarist a convenit in luna octombrie a anului 1916, ca, în schimbul a 15.000 de prizonieri germani și austro-ungari, să permită eliberarea și înrolarea în armata româna a 15.000 de prizonieri de origine română aflați în lagărele din Rusia.Ministerul de Război al României a emis ordinul nr. 1.191 (23 februarie/8 martie), actul de naștere al Corpului de voluntari.

Conform acestei convenții și a avalanșei de cereri venite din partea prizonierilor români aflați în lagărele rusești, Marele Cartier General rus a acceptat organizarea unui lagăr de primire a voluntarilor români în comuna Darnița, lângă Kiev, unde au avut de așteptat 6 luni. La 23 februarie 1917 a sosit la Darnița, Lt. col. Constantin Gh. Pietraru, ofițer activ al armatei române, care a fost desemnat de Marele Cartier General român să organizeze constituirea, echiparea și afluirea spre țară a unităților de voluntari.

1919 – A decedat politicianul patriot român din transilvania Gheorghe Pop de Băsești (n. 1 august 1835, Băsești, Comitatul Sălaj), fost între 1881-1902 vicepreședinte, iar între 1902-1918 președinte al Partidului Național Român din Transilvania.

Gheorghe Pop de Băsești - Wikipedia

În 1872 a fost ales deputat în Parlamentului Ungariei din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881. A reprezentat pentru 9 ani interesele românești din Transilvania în parlamentul de la Budapesta. La 9 august 1880 a propus, într-o conferință ținută la Turda, unirea tuturor românilor din Transilvania și Ungaria într-un singur partid național.

În urma acestei propuneri s-a convocat, la 17 octombrie 1880, o conferință alcătuită din 30 de fruntași români din Transilvania și Ungaria, care au decis convocarea conferinței naționale de la Sibiu din anul 1881, care a decretat solidaritatea partidelor naționale românești din Ungaria și unirea acestora sub numele de Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria.

În perioada 1892-1894 a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în Austro-Ungaria. A fost unul dintre politicienii români condamnați la închisoare pentru susținerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiștilor de la Cluj în 1894.

A prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 și a murit câteva luni mai târziu, la vârsta de 84 de ani. Urmașul său la conducerea PNR a fost Iuliu Maniu.

1923 – S-a născut la Turda, scriitoarea și traducătoarea Eta Boeriu (Margarita Caranica); (d.13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca).A urmat Universitatea la Cluj și Sibiu (1941–1945), fiind licențiată Magna cum laude a Facultății de Litere și Filosofie, în specialitatea limba și literatura italiană. A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu și s-a numărat printre apropiații lui Lucian Blaga. A fost profesoară de liceu, apoi asistentă universitară la Cluj, cercetător la Institutul de Lingvistică și bibliotecară la Institutul de Arte Plastice, iar cu începere din 1957, cadru didactic la Conservatorul „Gheorghe Dima”.

A debutat cu versuri originale în 1963 în revista Tribuna și a colaborat cu traduceri în versuri și proză și cu studii despre operele lui Dante Alighieri în SteauaViața româneascăRomânia literarăSecolul 20VatraFamiliaOrizont și în volum în 1957 cu traducerea Decameronului lui Boccaccio.

În 1971 i-a apărut volumul de poezii Ce vânăt crâng. Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1923-1984-Eta-Boeriu.jpg

A publicat volume de poezii:Dezordine de umbreRisipă deiubireMiere de întunericLa capătul meu de înserareDin pragul frigului statornic. A tradus din Giovanni Boccaccio, Cesare Pavese, Alberto Moravia, Dante Alighieri, Baldassare Castiglione, Elio Vittorini, Francesco Petrarca, Michelangelo Buonarroti, Giacomo Leopardi, etc.

1929: Încep și în România concursurile de frumusețe, și este declarată  Magda Demetrescu drept „Miss România 1929”.

Liviu Rebreanu o descria astfel pe câştigătoarea concursului de Miss Romania:

“Guriţa mică şi roşie ca o cireaşă coaptă, un corp minunat, sculptat parcă, în cea mai fină marmoră, un picioruş micuţ şi nervos, braţe pline, de o albeaţă strălucitoare, iată admirabilele elemente ce împodobesc pe aceea care va purta tricolorul frumuseţii române peste Ocean, la concursul internaţional din Galverston.”

Magda Demetrescu a participat din partea Romaniei la a 10-a ediție a Miss Univers din 1929, la Glaveston, în Statele Unite.

A fost prima ediție la care a participat și a ajuns în finală (câștigând și locul 6), o româncă.

A primit un premiu de 100 $ și un ceas-brățară.

https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2013/02/miss2bunivers2b1929.jpg?w=690&h=418

Foto: Finalistele  concursului Miss Univers 1929 : Prima de la stanga la dreapta-Magda Demetrescu si concurentele din  Luxemburg, Olanda, Germania, Franța, Anglia, Austria.

La 23 februarie 1937 are loc remanierea guvernului Tătărăscu în România. Prim-ministrul Gheorghe Tătărăscu preia funcția de ministru de interne, iar V.P. Sasu, ministrul Agriculturii, devine titular și al departemntului Justiției.

1932 – Masacrul din Pădurea Olănești (de pe Nistru). La ora douăsprezece noaptea, în dreptul localității Olănești, de pe țărmul sovietic al Nistrului unde era o pădure, s-a auzit o canonadă prelungă de mitraliere și bubuituri de grenadă. Canonada a durat cam douăzeci de minute. După un timp, pe malul românesc și-a făcut apariția un grup de douăzeci de refugiați moldoveni îngroziți, opt dintre ei fiind răniți. Tremurând de spaimă, au povestit că erau mai bine de șaizeci de români care au pornit spre malul Nistrului prin pădurea Olănești, dar au fost surprinși de grănicerii sovietici și agenții GPU care au deschis focul fără somație. Mai bine de patruzeci de români transnistreni din grupul lor au plătit cu viața încercarea lor de a trăi în libertate alături de frații lor din România. Nimeni nu era înarmat, doreau doar să fugă din „paradisul muncitorilor și țăranilor”, dar la ieșirea din pădurea de lângă Purcari, cerul s-a luminat de rachetele sovietice și s-a dezlănțuit măcelul.

Prinși în focul mitralierelor care secerau vieți omenești, supraviețuitorii au luat-o la fugă, urmăriți de o unitate GPU care trăgea continuu după ei, fără să le pese de țipetele victimelor, printre care erau femei și copii.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1932-Grup-de-refugiati-din-Transnistria-adapostiti-in-caminele-din-Chisinau.jpg

În ședința de la 26 februarie 1932, din Parlamentul României, s-a discutat despre masacru, dar măsuri concrete nu s-au putut lua, din moment ce sovieticii tratau toate aceste acuze drept ”propagandă capitalistă”.

1936 – S-a născut la București, compozitorul, profesorul, poetul și muzicologul român  Nicolae Coman; (d.27 octombrie 2016, București).Studiile muzicale le-a început în 1947, la București, cu Mihail Jora și Florica Musicescu. 

Din 1953 s-a înscris la Conservatorul din București avându-i ca profesori pe Mihail Jora, Paul Constantinescu, Alfred Mendelsohn, George Breazul, etc., pe care l-a absolvit în 1959. A fost cercetător științific la Institutul de folclor, după care a devenit asistent, apoi lector, conferențiar și din 1992 a devenit profesor la catedra de Armonie și Compoziție a Conservatorului din București.

S-a manifestat și în calitate de muzicolog publicând studii și articole în revistele: MuzicaRevista de folclorRomânia literară.

A scris versuri pentru lucrări vocale, corale și vocal-simfonice, a tradus librete de operă, poeme și poezii din lirica universală, publicând mai multe volume de versuri. În 1969 a fost distins cu premiul Uniunii Compozitorilor din România.

1937 – A încetat din viață Constantin de Hurmuzaki (3 octombrie 1862, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austriac – 23 februarie 1937, Cernăuți, România)Doctor în drept, entomolog; profesor de entomologie și biogeografie la Universitatea din Cernăuți; membru de onoare al Academiei Române

1946 – A avut loc fuziunea Partidului Național-Democrat cu Partidul Național-Liberal Tătărescu.

Partidul National-Democrat a fuzionat prin absorbție în PNL-Tătărăscu. Tătărăscu a devenit Ministru de Externe al României.

Activitatea politică a grupării Tătărăscu a fost interzisă în mai 1948.

1949- Este emis  decretul comunist privind aprobarea statutului organizării și funcționării Bisericii Ortodoxe Române.

Se statua autocefalia BOR, cu o conducere sinodală ierarhică, controlul statului fiind exercitat prin Ministerul CulteloStatutul nr. 4593/1949 pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat prin Decretul nr. 233/23februarie 1949, a intrat în vigoare în aceeași zi.

1961 – A încetat din viață la Gura Humorului, Constantin Loghin (n.4 nov. 1892, Budenit, Storojinet, Bucovina), istoric literar, profesor, redactor de presă.

1962 – A încetat din viață la București, Silviu Dragomir (13 martie 1888, Gurasada, Hunedoara ), istoric, politician,profesor la Universitatea din Cluj, secretar al Marii Adunări Naționale de la 1 Decembrie 1918, fost ministru și membru titular al Academiei Române.

1969 – A încetat din viață la Londra, Constantin Silvestri (31 mai 1913, București).Dirijor, compozitor, pianist; profesor universitar; director muzical al Operei Române și director al Filarmonicii din București; stabilit în Anglia din 1957.

1992: Crin Halaicu este ales primar al municipiului București.

Imagini pentru crin halaicu photos

În 1992, când s-au organizat primele alegeri, Convenția Democratică din România (CDR) a reușit să spargă monopolul FSN-ul lui Iliescu. Crin Halaicu, primul primar al Capitalei ales democratic după 1990. 

1996: Conform unui raport al OECD, România nu a scăpat de inerţia caracteristică planificării centralizate…

Se afirma că „Este crucial pentru România”  „de a adopta în sectorul agricol politici şi reforme orientate către dezvoltatrea pieţei”.

2004: A decedat la București, generalul Ion Eremia, fost deținut politic în regimul comunist și scriitor, supranumit „Soljenițin al românilor”; (n. 5 mai 1913, Constanța).

A absolvit cursurile Liceului Militar din Chișinău, apoi pe cele ale Școlii Militare de Geniu, obținând gradul de sublocotenent. În 1935 este repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Pionieri – Timișoara. Între anii 1936 și 1938 urmează studiile tehnice ale Școlii de Aplicații de Geniu, care îi vor permite să inventeze „torpila terestră dirijată”, pentru a cărei paternitate se va lupta ani întregi. În perioada 1936 – 1939 urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, fără a absolvi, studii care-i vor marca însă profund viitoarea activitate literară. În vara și toamna anului 1941, după intrarea României în cel de-al doilea război mondial, participă la lupte în regiunile Chișinău și Tighina.

La 10 martie 1944 era înaintat la gradul de căpitan, iar la 23 august 1946, la cel de maior. După 23 august 1944 a fost avansat la gradul de locotenent colonel, la 9 mai 1950, la cel de colonel și la 9 septembrie 1952 este avansat la gradul de general-maior și numit în funcția de ministru adjunct pentru construcții și cazarea trupelor, funcție pe care o deține până la 5 octombrie 1953.

Ca militar, Ion Eremia a îndeplinit, până în 1950, diferite funcții, precum cea de redactor-șef la Glasul Armatei, șef al Casei Centrale a Armatei sau comandant al Academiei Militare Politice.

A absolvit cursurile Liceului Militar din Chișinău, apoi pe cele ale Școlii Militare de Geniu, obținând gradul de sublocotenent. În 1935 este repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Pionieri – Timișoara. Între anii 1936 și 1938 urmează studiile tehnice ale Școlii de Aplicații de Geniu, care îi vor permite să inventeze „torpila terestră dirijată”, pentru a cărei paternitate se va lupta ani întregi. În perioada 1936 – 1939 urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, fără a absolvi, studii care-i vor marca însă profund viitoarea activitate literară.

În vara și toamna anului 1941, după intrarea României în cel de-al doilea război mondial, participă la acțiuni militare pe front, cu Batalionul Transmisiuni Motorizat, luptând în regiunile Chișinău și Tighina. În perioada aprilie 1942 – septembrie 1943 luptă în cadrul Diviziei 1 Pază – „Ucraina”, îndeplinind funcția de comandant de companie. La 10 martie 1944 este înaintat la gradul de căpitan, iar la 23 august 1946, la cel de maior.[2] După 23 august 1944 Urmează o ascensiune rapidă, la 23 august 1949 fiind avansat la gradul de locotenent colonel, la 9 mai 1950, la cel de colonel și la 9 septembrie 1952 este avansat la gradul de general-maior și numit în funcția de ministru adjunct pentru construcții și cazarea trupelor, funcție pe care o deține până la 5 octombrie 1953. Ca militar, Ion Eremia a îndeplinit, până în 1950, diferite funcții, precum cea de redactor-șef la Glasul Armatei, șef al Casei Centrale a Armatei sau comandant al Academiei Militare Politice.

Din august 1945 și până în februarie 1948 a fost deputat în Marea Adunare Națională. După moartea lui Stalin, în 1953, Ion Eremia pledează deschis pentru analizarea cultului personalității „marelui conducător” și pentru reformarea Partidului Muncitoresc Român.

La 30 aprilie 1955, printr-un decret al MAN, Ion Eremia este eliberat din funcția de locțiitor al ministrului Forțelor Armate, iar în iunie 1955, Biroul Politic al Partidului Muncitoresc Romîn numește o comisie pentru „a stabili comportamentul generalului Ion Eremia”. La 22 noiembrie 1955 este trecut în rezervă prin decret al prezidiului MAN, iar la 17 aprilie 1956 este exclus din rândurile PMR.

În 1957, Ion Eremia ocupă un post de funcționar la Inspecția Comercială de Stat. Revoltat de abuzurile regimului comunist, s-a apucat să scrie pe furiș o carte contra comunismului („Gulliver în țara minciunilor”), pe care voia să o trimită la Paris, ca să fie publicată. La 11 septembrie 1958 finalizează romanul și încearcă să-l trimită spre publicare în Franța.

Dar marinarul Pompiliu Pănescu, însarcinat cu această misiune de sora generalului, în loc să ducă manuscrisul în Franța, îl predă Securității. Arestare, deținut politic La 17 octombrie 1958, Ion Eremia este arestat, iar la 27 octombrie 1959 este condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație” și 14 ani temniță grea, pentru „complotare la tentativa crimei de trădare de patrie”, urmând să execute pedeapsa cea mai mare. Începând cu 27 octombrie 1959 trece succesiv prin penitenciarele Jilava, Râmnicu-Sărat și Aiud, iar la 24 iulie 1964 este eliberat împreună cu toți deținuții politici, în urma unei emnistii generale.

1999: A murit compozitorul George Grigoriu; (n.08.04.1927).

George Grigoriu: Filmographie, films et programmes TV - YECLO.com

A activat alături de frații săi Cezar și Angel de la finele anilor cincizeci și până la jumătatea deceniului 1960 în formația Trio Grigoriu, oglindire a evoluției culturii românești între cele două decenii, de la proletcultism la o oarecare libertate.

 

2014 :Are loc ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci, în Rusia.

Imagini pentru jocuri olimpice sochi logo

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/02/23/o-istorie-a-zilei-de-23-februarie-video-4/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Policarp

Policarp, sfantul nascut in temnita

Sfântul Policarp s-a nascut in temniță la Efes, in jurul anului 70, deoarece parinții sai fusesera inchisi pentru ca nu lepadasera credinta in Hristos și este sarbatorit în Biserica Ortodoxă pe 23 februarie.

La botez a primit numele Pangratie. Din scrierile Sfantul Irineu aflam ca Sf. Policarp a fost ucenic al Sfantului Apostol Ioan.Inainte ca parintii lui sa fie martirizati, este dat in grija Calistei, o femeie bogata si credincioasa. Potrivit traditie, Pangratie va da saracilor tot ce va gasi in hambarele acesteia. Ca mama sa adoptiva sa nu fie tulburata de milostenia sa, se va ruga lui Dumnezeu si in urma rugaciunii, hambarele s-au umplut la loc. Datorita acestei minuni, Calista i-a schimbat numele din Pangratie in Policarp, adica „cel cu multe roade“.

Sfantul Policarp a fost hirotonit diacon si preot de Sfantul Vucol. Episcopii prezenti la inmormantarea Sfantului Vucol, l-au hirotonit episcop.

Sfantul Policarp in vizita la papa Anicet (154-168)

Sfantul Policarp, inainte de a fi martirizat, calatoreste la Roma cu scopul de a rezolva problema datei pascale. In vremea aceea,existau diferente legate de sarbatorirea Pastilor: unii serbau Invierea Domnului pe data de 14 Nisan (aprilie), indiferent in ce zi a saptamanii cadea, deci in acelasi timp cu Pastile evreiesc, iar altii in prima duminica, dupa 14 Nisan. Desi cei doi nu au ajuns la un acord, ei au ramas uniti.

Sfantului Policarp i se descopera modul in care va muri

Cu cateva zile inainte de a fi martirizat, a avut o vedenie: a vazut perna pe care dormea arsa in foc. Asa a inteles ca avea sa fie aruncat in foc.La insistenta proconsulului Quadrat de a blestema pe Hristos, Policarp i-a raspuns: „De 86 de ani ii slujesc si nu mi-a facut nici un rau; cum pot eu sa blestem pe imparatul meu, pe Acela care m-a mantuit?” Pentru ca refuza sa jertfeasca zeilor, primeste pedeapsa de a fi aruncat in foc.

Pentru ca focul nu se atingea de el, a fost strapuns cu sabia, insa, atat de mult sange a curs din el incat a stins focul. La rugamintea evreilor, trupul sau lipsit de viata a fost ars.

Osemintele sale cele „mai cinstite decat pietrele pretioase si mai scumpe decat aurul“ au fost luate de creștini. Sfintele moaște ale Sfântului Policarp sunt în Franța, pentru ca au fost luate de latini in timpul cruciadelor, iar o particică se pastrează la Manastirea Zografu din Muntele Athos.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, București, 2008.
  3. Istoria md.
  4. http://www.worldwideromania.com;
  5. Wikipedia.ro;
  6. mediafax.ro
  7. Rador.ro;
  8. Cinemagia.ro.

23/02/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , ,

2 comentarii »

  1. A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

    Comentariu de Ioan M. | 23/02/2021 | Răspunde

  2. […] ZIUA DE 23 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR […]

    Apreciază

    Pingback de ZIUA DE 23 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR | Ciprian I. Bârsan | 23/02/2021 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: