CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

GHERMAN PÂNTEA, ROMÂNUL BASARABEAN CARE A RECONSTRUIT DIN TEMELII ORAŞUL ODESA

Propaganda sovietică şi amintirea dureroasă a holocaustului au umbrit meritele lui Gherman Pântea, cel care a administrat oraşul-port de la Marea Neagră între 1941 şi 1944, după ce Armata Română a pus capăt barbariei comuniste sovietice .

Puţini ucraineni ştiu astăzi că acest primar român a refăcut din ruine localitatea desfigurată de război şi i-a dat strălucirea unei urbe europene.

G Pantea

Personalitatea lui Gherman Pântea a fost, potrivit istoricilor, aureolată de un sentiment delicat de duplicitate, viaţa şi activitatea sa fiind învăluite de multe mituri.

Printre motivele care au trezit suspiciuni se numără faptul că a luptat în armata ţaristă în primul război mondial, iar apoi a pledat pentru Unirea Basarabiei cu România şi cel că a reprezentat regimul antonescian, fiind ulterior salvat de la pedeapsa capitală de către un mareşal sovietic. Născut la 13 mai 1894 în satul Zăicani, judeţul Bălţi (azi raionul Râşcani), în familia unui avocat, şi-a făcut studiile primare în localitatea natală şi a urmat o şcoală cu profil pedagogic la Cetatea-Albă.

Revoluţia rusă din 1917 l-a prins în tranşee, la Roman, ca tânăr ofiţer în armata ţaristă. Vine apoi la Chişinău şi este unul dintre iniţiatorii Congresului Militarilor Moldoveni din octombrie 1917, structură care a decis formarea Sfatului Ţării – primul parlament basarabean ce avea să decidă autonomia provinciei şi apoi unirea cu patria-mamă.

A fost membru în Sfatul Ţării, unde a activat în Comisia Şcolară, ca pedagog, şi în Comisia de Lichidare.

În primul guvern al Basarabiei autonome îi revine postul de adjunct al directorului general la Ministerul de Război, iar după Unire a fost preşedinte al Camerei de Industrie din Chişinău şi primar al Chişinăului (1923, 1927-1928, 1932).

A găsit un oraş sfârtecat de obuze În iunie 1940, s-a refugiat peste Prut şi în timpul celul de-al Doilea Război Mondial a fost primar al Odessei (1941-1944).

Pântea a fost numit în acest post de către mareşalul Ion Antonescu, în primul rând, pentru că ştia rusa şi putea vorbi cu localnicii pre limba lor.

Oraşul Odessa văzut din larg, în prim plan Palatul Voronţov, iunie 1943

A preluat conducerea unui oraş greu încercat în cele două luni de asediu al trupelor române. În plus, retrăgându-se, Armata Roşie a distrus majoritatea instituţiilor importante: staţia electrică ce pompa apa în oraş, fabricile de pâine, şcolile etc.

În nişte însemnări publicate de Olivian Verenca, fostul guvernator al Transnistriei (regiunea dintre Nistru şi Bug), profesorul Gheorghe Alexianu, care l-a însoţit pe Gherman Pântea la Odessa, schiţează un tablou sinistru: un oraş sfârtecat de obuze, cu baricade pe străzi, cadavre la fiecare pas şi un furnicar de lume militară, magazii şi fabrici în flăcări, cheiuri pârjolite, vase scufundate în port, orăşeni rămaşi fără lumină, fără apă şi fără alimente. Oamenii erau şi foarte speriaţi, deoarece fuseseră avertizaţi că fasciştii sunt nemiloşi nu doar cu evreii, dar şi cu restul populaţiei ocupate.

Pentru a calma spiritele, proaspătul edil  publică un apel în ziarul de limba rusă „Odesskaia Gazeta“, în care le promite localnicilor că va reconstrui rapid oraşul, cu ajutorul lor, că le va face viaţa mai uşoară, că le va permite să-şi vorbească limba maternă în şcoli şi s-o cânte la Operă, că va sprijini iniţiativa particulară. Şi s-a ţinut de cuvânt.

Istoricul Iurie Colesnic scrie în culegerea „Basarabia necunoscută“ că, timp de trei săptămâni,Pântea a reuşit să pună în funcţiune staţia electrică, să pornească uzinele, să reconstruiască edificiile şi parcurile, reparând inclusiv celebrele scări din Odessa, să redeschidă Universitatea şi Opera.

Opera din Odesa, iunie 1943

„El a ştiut să jongleze foarte abil între militarii români, militarii germani şi partizanii sovietici, fiind o autoritate civilă care a renăscut Odessa din ruine şi, în timp de război i-a dat o viaţă mai înfloritoare decât putea să-şi imagineze acest oraş portuar“, îl laudă autorul.

Faleza oraşului Odesa în iunie 1943

Celebrele scări din Odessa. Iunie 1943 FOTOGRAFII: Willy Pragher, Arhiva de stat din Freiburg.

FOTO: Terasă cu vedere la mare şi port

Potrivit notiţelor unui fost menşevic pe nume Evgheni Tverskoi, care circulă pe internet, salariul unui muncitor, de 4-7 mărci pentru 8 ore de lucru, era suficient pentru un trai decent. „Populaţia care a trăit două decenii sub Stalin se înţelegea perfect cu noile autorităţi, iar primarul mergea pe jos în inspecţii prin pieţe, vorbea cu oamenii şi se interesa de nevoile lor. Auzind de un astfel de trai, în zona de ocupaţie românească fugeau oameni din Ucraina şi Rusia“, a consemnat acesta. 

Iubit de localnici ca un părinte Din alte surse ruseşti, aflăm că Gherman Pântea a revenit la denumirea străzilor din perioada ţaristă, una însă a fost numită în cinstea conducătorului României, Ion Antonescu, şi alta – a fuhrerului Adolf Hilter. Din biblioteci a fost confiscată literatura sovietică, au fost deschise toate bisericile închise de comunişti, au fost distruse monumentele şi tablourile liderilor bolşevici.

Peste 25.000 de locuitori ai oraşului, care au putut demonstra documentar că au fost deposedaţi de comunişti, şi-au redobândit averile. Pe lângă emisiunile în limba rusă, erau retransmise posturi din Germania, Italia şi România.

În şcoli, elevii luau gratuit micul dejun şi aveau o dată pe săptămână ore de limba română şi religie. Bătrânii, orfanii, văduvele şi bolnavii mâncau gratuit la cantinele sociale. Pentru studenţi au fost înfiinţate cămine şi cantine.

Tinerii primeau şi ajutoare băneşti pentru procurarea de cărţi şi haine, iar când primarul vizita universitatea, îl înconjurau şi îi spuneau «Naş papaşa», adică părintele lor.  Oraşul era vizitat de turişti şi delegaţii străine, veneau în turnee cântăreţi de operă din Italia şi artişti ruşi emigraţi după revoluţie etc.

VIDEO Cronică italiană din Odessa. Vara anului 1942

Bilanţ triumfător după doi ani de activitate La 16 octombrie 1943, Odessa a sărbătorit doi ani de administraţie românească. Iată cum descrie Gherman Pântea acea zi în memoriile sale: „Pretutindeni, în pieţe publice, în instituţii, în cinematografe, la Operă, universităţi, populaţia manifesta pentru administraţia românească. 

La această dată, oraşul era refăcut, fabricile funcţionau ca în timp normal,  pieţele alimentare erau nemaipomenit de bogate, toată populaţia avea mijloace suficiente, lucrând şi alegându-şi meseria pe care o dorea şi care îi plăcea. O mare parte din populaţie făcea negustorie, căci comerţul era liber.

O parte erau funcţionari la diferite uzine. Dar pentru ca nimeni, absolut nimeni să nu rămână fără lucru, aveam pe şantiere, la diferite lucrări edilitare, zilnic 20.000 de muncitori, care îşi câştigau pâinea în mod onorabil. Toţi care lucrau erau salariaţi, aveau înlesniri de tot felul. Am deschis magazine mari, unde se găseau de toate la preţuri mici. Bugetul primăriei crescuse vertiginos, aşa încât îmi puteam permite libertatea să dau o viaţă îmbelşugată celor care muncesc, căci eu refăcusem Odessa şi o făcusem frumoasă şi bogată“.

Salvat de un mareşal sovietic

După revenirea sovieticilor la Odessa, în aprilie 1944, Gherman Pântea s-a aflat în România. A fost arestat şi judecat în repetate rânduri, însă nimeni nu a putut demonstra că a fost criminal de război, spre deosebire de mareşalul Ion Antonescu şi profesorul Gheorghe Alexianu care au fost executaţi. Se spune că în favoarea lui Pântea a intervenit pe lângă guvernul român mareşalul sovietic Tolbuhin, pentru faptul că primarul îi salvase sora de la moarte.

Pe timpul războiului, Elena Rudenko a rămas la Odessa şi lucra la primărie. Îmbolnăvindu-se grav, ea avea nevoie de o intervenţie chirurgicală, însă chirurgul, totodată şi rectorul universităţii, refuza să o trateze pe sora unui mare comunist, dar a făcut până la urmă operaţia, la insistenţa primarului.

Pentru clasarea dosarului, au fost esenţiale şi mărturiile depuse de câţiva locuitori ai Odessei, printre care şi o artistă de la Operă, cetăţeancă sovietică, venită la Bucureşti special pentru proces.

Mort în circumstanţe bizare

Istoricul român Ion Constantin, care i-a studiat dosarul din arhivele CNSAS, demonstrează că atât Gherman Pântea, cât şi soţia sa, Lucia, au fost urmăriţi până la sfârşitul vieţii lor. Agenţii au încercat inclusiv să-l recruteze ca informator, dar basarabeanul a respins categoric propunerea de colaborare cu Securitatea.

În ultimii ani de viaţă, socotind că „nu mai are nimic de pierdut“, el nu a ezitat să folosească diverse ocazii pentru a-şi afirma crezul privind Basarabia. S-a stins din viaţă la 1 februarie 1968, la vârsta de 74 de ani.

A fost înmormânat la cimitirul Bellu, în prezenţa a circa 400 de persoane, majoritatea basarbeni. O stradă din Chişinău îi poartă astăzi numele, iar pe casa în care a locuit a fost instalată o placă.

Propaganda sovietică ne-a convins cu prisosinţă că armata română a semănat teroare. Nimeni însă nu pomeneşte acest caz unic al oraşului Odessa, unde locuitorii au trăit trei ani de război mai interesant decât mulţi ani de pace. – Iurie Colesnic Istoric

20/02/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 20 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 2o februarie în istoria noastră 

1611 – La 10 februarie stil vechi (20 februarie 1611 stil nou), în tabăra de la Roman, Radu Șerban (fost domn și pretendent la domnia Munteniei) cu suportul lui Constantin Movilă (domn al Moldovei), încheie cu solii arhiducelui Mathias (rege al Ungariei, devenit la 28 mai 1611 rege al Boemiei și anul viitor împărat al Imperiului Roman de Națiune Germană), un tratat de cooperare cu trupele imperiale împotriva principelui Transilvaniei Gabriel Bathory.

Mathias se obliga să-i acorde sprijin militar lui Radu Șerban pentru a recăpăta domnia Munteniei.

Mathias I (n.1557-d.1619), rege al Ungariei, rege al Boemiei, Împărat al Imperiului Roman de Națiune Germană 1612-1619Radu Şerban, domn al Munteniei, frescă în Biserica Domneasca din Tirgoviste, sec.XVII

Foto: Mathias I (n.1557-d.1619), rege al Ungariei, rege al Boemiei, Împărat al Imperiului Roman de Națiune Germană 1612-1619 și Radu Şerban, domn al Munteniei, frescă în Biserica Domneasca din Tîrgoviște, sec.XVII.

Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei (1608-1613) dorind sa  supuna Muntenia și Moldova, invadează Muntenia de Sfintele Sărbători de Crăciun în decembrie 1610. Oastea sa a jefuit fără milă si a omorat  pînă și cainii întîlniți pe drum.

Pentru a nu fi prins între oastea lui Bathory și forțele otomane de la linia Dunării, Radu Șerban s-a retras împreună cu oastea și boierii săi în Moldova, unde ulteror va semna un  tratat de cooperare cu solii lui Mathias.

1733 – Prin osteneala dascălului Petcu Şoanul, de la Braşov, apărea un „Calendar românesc pe 100 de ani”, tradus din limba slavonă, prin intermediar rusesc.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1733-Calendar-romanesc-pe-100-de-ani.jpg

Acesta cuprindea o parte calendaristică și o alta referitoare la noțiuni de astronomie.Calendari acum întâi Rumânesc, alcătuit de pe cel sărbesc. Așezatu-s-au pe limba rumănească, ca întru 100 de ani să slujască. Că și cel slovenesc într-acest chip au fost, fiind de un mare astrolog la Kiev scos, de un mare dohtor muscal s-au tălmăcit. Într-acesta chip precum acum s-au izvodit și precum în izvod am aflat acum în stambă noao s-au dat. În Brașov. 1733”. Calendarul, aici

1790 – A murit  Iosif al II-lea, împărat al Sfântului Imperiu Romano-German; (n. 13 martie 1741), primul fiu al împărătesei Maria Terezia si al imparatului Francisc I.

În 1775 a anexat la imperiul său Bucovina, care i-a fost cedata de Imperiul Otoman deși aparținea Principatului Moldova.

Iosif al II-lea

Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam a domnit  între anii 1765-1790. A fost, de asemenea, rege al Ungariei si  Boemiei.

În politica externă a intrat adesea în conflict cu mama sa, Maria Terezia, bunăoară atunci când a impus în ciuda voinței acesteia,prima impartire a Poloniei, în anul 1772 și a anexat Galitia la Austria.

În 1775 a obținut Bucovina care i-a fost cedata de Imperiul Otoman.

1821 – Eteriștii în frunte cu Alexandru Ipsilanti parasesc  Chișinăul, pornind  în expediția lor peste Prut in Tarile Române, Moldova și Muntenia.

1838 – Avea loc la Iași, prima reprezentaţie de operă în limba română, cu „Norma” de Vincenzo Bellini, susţinută de elevii Conservatorului Filarmonic-Dramatic din Iaşi, la șapte ani de la premiera ei absolută.

1849 –  Împăratul Austriei  Franz Joseph I, promulga o Constituție care  recunoștea Transilvaniei o autonomie limitată; (4 februarie – 4 martie 1849).

sissy 4Imagini pentru transilvania 1849 map photos

1856 (8/20 februarie): A fost votată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor robi din Principatul Țării Românești“.

1868 – S-a născut la Cetatea Albă, în Basarabia, anexată de Imperiul Rus, preotul, compozitor și dirijor Mihail Berezovschi , (d. 5 noiembrie 1940, Chișinău, RSS Moldovenească).

A studiat la Seminarul Teologic din Chișinău (1880–1890), continuându-și ulterior studiile de muzică la Conservatorul Academic din Sankt Petersburg. A fost hirotonisit preot la biserica Sf. Arhangheli din Chișinău și a activat ulterior ca profesor titular la Catedrala Arhiepiscopală, fiind director al corului Catedralei.

După 1918, când Republica Democrată Moldovenească s-a unit cu România, a devenit profesor titular la Conservatorul de Muzică din Chișinău. A fost membru fondator a Societății Compozitorilor Români, precum și membru și vicepreședinte al Comitetului central al Asociației Muzicale Cântecul Basarabiei.

1880 – Au fost stabilite, la nivel de legaţii, relaţiile diplomatice ale României cu Germania (după recunoaşterea formală, la Congresul de la Berlin, a independenţei de stat a României), Franţa (Mihail Kogălniceanu, fost prim-ministru şi ministru al afacerilor externe, fiind primul ministru plenipotenţiar al României la Paris) şi Marea Britanie (la 15 februarie 1941relaţiile diplomatice au fost întrerupte, dar au fost restabilite la 15 februarie 1946, la nivel de reprezentanţă.

La 15 februarie 1947, reprezentanţele diplomatice au fost ridicate la nivel de legaţie, iar de la 1 decembrie 1963, la nivel de ambasadă.

1882 – A murit  Moș Ion Roată, deputat în Adunarea ad–hoc a Moldovei.

Ion Roată (n.1806 – d. 20 februarie 1882), țăran român, deputat pontaş (clăcaş) în Divanul Ad-hoc a fost un susținător înflăcărat al Unirii Principatelor  Moldova si Muntenia și al reformei agrare din Principatele Unite Române.

1898 – S-a născut la Epureni, Fălciu/Duda, Vaslui, compozitorul, profesorul și culegătorul de folclor Constantin Palade, membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (d.3 septembrie 1974, Huși).

Între 1918–1921 a urmat cursurile Conservatorului din București, studiind cu D.G. Kiriac și Alfons Castaldi, în paralel frecventând timp de doi ani și Facultatea de Filosofie.

Imagini pentru Constantin Palade Foto

A fost profesor de muzică (vocală sau vioară), de limba germană la Seminarul teologic, Liceul de băieti „Cuza Vodă”, Liceul de fete „Elena Doamna”, Școala Normală și Școala de Meserii din Huși.

S-a implicat în activitățile culturale organizate de Ateneul popular „Dimitrie Cantemir” din Huși. A predat apoi la Școala Normală din Ismail, Școala Normală „Costache Negri” din Galați, la Liceul „Spiru Haret”, Școala Normală pentru învățătura Poporului, Liceul „Gheorghe Șincai” și școli generale din București. A cules folclor din zonele Munteniei, Basarabiei și Dobrogei, prelucrat în propria creație.

A compus muzică vocal-simfonică: MiorițaMihaiViteazul; muzică simfonică: TripticPlai de cântec românesc; muzică de cameră, sonate, suite, etc.

1901 – S-a născut la Turnu Severin, avocatul, ziaristul, muzicologul și eseistul Radu Cioculescu, fratele mai mare al criticului Șerban Cioculescu; (m.6 ianuarie 1961, penitenciarul Dej).

După război, s-a înscris la Facultatea de Chimie din Cluj,dar a întrerupt cariera științifică, dedicându-se studiului muzicii la Conservatorul din Viena. A fost primul traducător al lui Marcel Proust în limba română. A fost subdirector al Operei Române din București, director adjunct al Filarmonicii, administrator delegat al Radiodifuziunii Române (1944–1946), consilier artistic la Opera Română din București, secretar al Centrului Român al PEN-Clubului, redactor și secretar de redacție al Revistei Fundațiilor Regale.

S-a ocupat de publicistică și critică muzicală, traducând deopotrivă din Choderlos de Laclos, André Maurois și Henri Morton Stanley. După armistițiu, din inițiativa lui, a fost reînființată, Orchestra Radio. A fost francmason și membru al Partidului Național Țărănesc. A fost întemnițat de două ori, prima dată (1941–1942) pentru atitudinea sa antifascistă, fiind internat în lagărul de la Târgu Jiu, a doua oară, în 1949, pentru „complot contra ordinii de stat”. De fapt, în 1945, ca administrator delegat al Societății de Radio, a permis să fie transmis la radio discursul generalului Rădescu, care denunța susținerea comuniștilor români de către trupele sovietice. A trecut prin închisorile Jilava, Aiud, Ocnele Mari, Pitești, Văcărești. A murit în închisoarea de maximă securitate de la Dej.

1907 – S-a născut în satul Iași–Recea, Comitatul Făgăraș/Brașov, Traian Herseni, personalitate marcantă a sociologiei, antropologiei și etnologiei românești, cu o impresionantă carieră de cercetător, fost membru marcant al Mișcării Legionare; (d. 17 iulie 1980, București).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1907-1980-Traian-Herseni.jpg

 Astudiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București, s-a specializat la Berlin, iar doctoratul l-a dat în Litere și Filosofie în anul 1934.

A urmat o impresionantă carieră de cercetător. Dintre lucrările sale: Teoria monografiei sociologiceSociologia româneascăFilosofia româneasca de la origini până astăziPsihologia organizării întreprinderilor industrialeLiteratura și civilizație: încercare de antropologie literarăCulturapsihologică românească.

1910 – S-a constituit, la București, Comisia istorică a României

Creată de Spiru Haret, prin decizie ministerială la 23 mai 1909, comisia a fost menită să asigure publicarea în ediții critice a cronicilor românești și a altor izvoare (documente interne și inscripții din secolele XIV–XVIII, cronici străine care se ocupă de țările române, documente vechi literare, etc.).

Ministerul a înzestrat-o cu 25.000 lei anual. „E vorba să se facă o lucrare de știință, care costă mai nimic, pe lângă însemnătatea ei, dar care trebuia să se facă numaidecât, pentru ca istoria țării noastre să nu se mai clădească pe lucruri de fantezie, ci pe documente sigure și neîndoioase.” Au fost numiți membri I. Bogdan, D. Onciul, I. Bianu, C. Giurescu. D. Russo. Primul președinte a fost I. Bogdan, iar Al. Lepedatu secretar.Legea s-a adoptat în 1910. Instituția, extrem de necesară, a functionat până în 1938, editând Buletinul comisiunii istorice a României.

1911 – A încetat din viațăla București, Grigore Ștefănescu (n.10 februarie 1836, Condeești–Bărcănești, Ialomița).

Imagini pentru Grigore Ștefănescu photos

Foto:Grigore Ștefănescu, geolog și paleontolog, explorator, membru titular al Academiei Române.A absolvit liceul Sf.Sava din București și a fost student al facultății de științe de la Sorbona (1859-1862).

După întoarcerea în România, a fost profesor de științe naturale la liceele Sf. Sava și Matei Basarab (1863) și a scris primul manual de zoologie român (1865).În anul 1864, printr-un decret al lui Alexandru Ioan Cuza, este înființată Universitatea din București unde Grigoriu Ștefănescu este numit profesor la catedra de geologie, paleontologie și mineralogie în cadrul Facultății de Științe (care avea în toamna lui 1864 șase profesori). Aici a organizat un muzeu de geologie și paleontologie cuprinzând exponate rare, unele aduse din călătoriile sale numeroase.

A publicat primul tratat român de geologie, Elemente de Geologie, în anul 1890. Pe măsură ce Universitatea a crescut, din catedra sa s-au despărțit o catedră de mineralogie, condusă de Ludovic Mrazec în anul 1894 și în anul 1905 o catedră de paleontologie, condusă de Sabba Ștefănescu. Catedra de geologie a revenit în 1910, lui Sava Athanasiu. Grigoriu Ștefănescu a organizat și condus.A participat la viața politică, fiind pentru scurtă vreme secretar general în Ministerul Instrucțiunii Publice și rector al Universității. În timpul vieții lui s-a bucurat de o apreciere internațională deosebită, fiind membru al mai multor societăți geologice străine.

1918 – S-a semnat la Buftea, de către Constantin Argetoianu, prelungirea armistițiului de la Focșani (decembrie 1917) în condiții înrobitoare pentru România, așa numitele „preliminarii de la Buftea”, care vor fi aproape identice cu viitorul Tratat.

Într-o atmosferă sumbră, generalul Averescu și-a prezentat demisia și Alexandru Marghiloman (un filogerman) a fost numit pe 5 martie, prim-ministru .

„Rezerva regală” așa cum fusese numit Marghiloman, și-a alcătuit un guvern, având ingrata sarcină de a continua tratativele. La 24 aprilie 1918, ca urmare a prăbușirii frontului estic din cauza bolșevicilor ruși, a fost semnat Tratatul de la București (un dictat, în fapt), prin care România făcea importante concesii Puterilor Centrale, dar i se recunoștea unirea cu Basarabia, proclamată la Chișinău, la 27 martie. Se ceda Austro-Ungariei o mare parte din lanțul nunșilor Carpați (5600 de kilometri pătrați și 72.500 de locuitori), cu importante bogății ale solului și subsolului și de mare însemnătate strategică.

Bulgaria primea Cadrilaterul și o fâșie din sudul județului Constanța, iar restul Dobrogei trecea sub suveranitate exercitată în comun de români, germani, austro-ungari și bulgari, lăsându-se României o cale de acces spre portul Constanța.

De asemenea, România trebuia să plătească o mare sumă de bani inamicilor și pierdea dreptul de a solicita despăgubiri ca urmare a distrugerii teritoriului său.

1922 –  A avut loc, la București, logodna Principesei Maria a României (supranumită Mignon), cu Principele Alexandru (unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici); nunta a avut loc la 8 iunie 1922, la Belgrad.

Imagini pentru Nunta Principesei Mignon) photos

1923 – S-a născut la Câmpina, ziaristul și reporterul sportiv, Nicolae Munteanu (d.6 aprilie 2016, Munchen, Germania).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1923-2016-Nicolae-Munteanu.jpg

Cronicar, ziarist și reporter sportiv. Și-a început cariera de ziarist în timpul liceului când a devenit cronicar sportiv al întâlnirilor școlare din București. Apoi, a lucrat la marele ziar Universul al lui Pamfil Șeicaru, dupa care s-a distins ca un reporter excelent la România liberăRadio București și Agerpres, după 1948. A ajuns în 1967 la Radio Europa Liberă, München, unde s-a consacrat alături de colegii lui din intregul Departament românesc.

1924 – S-a născut Eugen Barbu, scriitor, scenarist, publicist,  membru corespondent al Academiei Române, laureat al Premiului Herder, în anul 1978.

A fost redactor-şef al revistelor “Luceafărul”, “Săptămîna” şi director al săptămînalului “România Mare”  (autor al romanelor de succes  “Groapa” și “Principele”).

Eugen Barbu

Scriitorul Eugen Barbu  a decedat la  7 septembrie 1993.

1926 –  A apărut, la București, revista Viata literară (până în 1938, cu întreruperi), sub direcția lui George Murnu.

Imagini pentru Viata literară photo

A avut o apariție continuă până în aprilie 1938 și, cu o întrerupere de doi ani, a reapărut în intervalul 6 aprilie–august 1941 cu 322 de numere, în care au publicat nume de prestanță în cultura și literatura română, printre care: Vasile Pârvan, Ion Barbu, Constantin Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Ioan Bianu.

1927 – A murit scriitorul și  ziaristul român Constantin Mille.

Imagini pentru Constantin Mille.photos

Constantin Mille (n. 21 decembrie 1861, Iași ) a fost un ziarist, nuvelist, poet, avocat și militant socialist român, precum și un activist prominent pentru apărarea drepturilor omului.

Născut la Iași. Studiază în orașul natal, apoi dreptul la Bruxelles. Transferă aici redacția revistei ”Dacia viitoare”, preluată de el și V.G.Morțun de la Vintilă C.A. Rosetti. Pentru scurt timp este student și la Paris.
Se stabilește la București unde practică avocatura și ziaristica. Se distribuie cu generozitate în redacții din stânga și dreapta spectrului politic. Mai întâi lucrează la ”Românul” lui C.A. Rosetti. Devine cofondator al ziarului ”Drepturile omului”. Devine redactor la ”Lupta” lui George Panu, la ”Munca”, organul oficial al PSDMR, la ”Lumea Nouă”.
Proprietar al ziarului ”Adevărul” (1895-1916; 1919-1920); director fondator al ziarelor ”Dimineața” (1904-1916; 1919-1920) și ”Lupta” (1921-1927).

A construit  Palatul Adevărul. Este considerat un reformator al presei românești.  

Astfel, putem înțelege și de ce Constantin Mille era ales în martie 1914, președinte al Asociației Generale a Presei Române.

De altfel, pe piatra sa de mormânt din Cimitirul Bellu stă scris: ”Constantin Mille. Părintele ziaristicii moderne române”. 

1927 – S-a născut scriitorul, matematicianul și diplomatul român Mircea Malița, fost politician comunist, diplomat (ambasador în SUA și director al Bibliotecii române din New York), președinte fondator al Fundației Universitare a Mării Negre.

Imagini pentru Mircea Malita.photos

A fost un reputat autor de studii de prognoză socială, de istoria civilizaţiilor şi a diplomaţiei; membru titular al Academiei Române din 1991. Din scrierile sale – în domeniul matematicii : Matematica organizăriiModele matematice ales sistemului educațional, eseuri: RepereSfinxulZidul și iederaZece mii de culturi, o singură civilizație; (m. 2018).

1932 –  A apărut, la București, revista România literară. Gazetă de critică șsi informatie literară, artistică si culturală, sub direcția lui Liviu Rebreanu (până în ianuarie 1934).Prima serie a revistei România literară a apărut între ianuarie–decembrie 1855, sub direcția lui Vasile Alecsandri, la Iași.

În decursul celor peste 160 de ani de existență, România literară a cunoscut mai multe serii: între 1885–1888 la București; între martie–mai 1930 la Aiud, cu prim-redactor Ovidiu Hulea (cumnatul lui Liviu Rebreanu); între 20 februarie 1932–6 ianuarie 1934 la București – vorbim despre România literară a lui Liviu Rebreanu; urmează apoi seria lui Cezar Petrescu, în perioada 1939–1940, tot în Capitală; din 10 octombrie 1968 începe seria nouă a revistei, ca principală publicație a Uniunii Scriitorilor din România.

1932 – S-a născut la București cunoscuta avocată avocata Paula Iacob, apărătoarea din procesul intentat lui Nicu Ceaușescu, fiul dictatorului comunist; (m. 2015).

Imagini pentru Paula Iacobphoto

A devenit studentă la Facultatea de Drept din București la numai 16 ani și a absolvit cursurile la vârsta de 20 de ani. A fost ziaristă la Sportul popular și a intrat în Baroul București în 1954. A fost președinte fondator a Federației Române a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO. A fost și președinta Asociației Femeilor de Carieră Juridică. S-a remarcat prin pozițiile sale publice în apărarea drepturilor animalelor.

1933 – In România, Partidul Țărănesc-Democrat, condus de Constantin Stere, fuzionează cu Partidul Radical-Țărănesc condus de Grigore Iunian.

1938 –  A debutat, la postul de radio București, inegalabila cântăreață Maria Tănase, cea care va deveni simbolul cântecului popular românesc

Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a susținut pe viu un program de cântece românești la emisiunea Ora satului, cu M-am jurat de mii de oriȘapte săptămâni din postCe-i mai dulce ca alvițaCine iubește și lasăGeaba mă mai duc acasăMărie și MărioarăȚigăneascaCând o fi la moartea mea.

La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violoniști, un contrabasist, un țambalist și un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase a continuat să fie programată aproape săptămânal la Radio.

Imagini pentru , Maria Tănase,

1938 –  In România a fost decretată o nouă Constituție, (promulgată la 27 februarie 1938), prin care se instaura dictatura regală a lui Carol al II–lea (1930–1940) și sfârșitul regimului parlamentar.

Cel mai scump timbru din lume a aparţinut regelui Carol al II-lea

Constituția (Constituțiunea din 1938), a fost elaborată de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice si  a incercat  să dea întîietate socialului, voind să transforme statul individualist în stat comunitar corporatist.
În același timp, ea admitea proprietatea și capitalul ca drepturi inviolabile, îndepartîndu-se de la principiile Constituției din 1923, care recunoștea proprietatea ca funcție socială și revenind astfel la principiile Constituției din 1866.

A fost sfârşitul regimului parlamentar în România.  

Constituția de la 1938  concentra puterile politice în mâna regelui, care dobândea prerogative deosebit de mari si a fost suspendată în vara anului 1940, ca urmare a evenimentelor care au dus la abdicarea regelui Carol al II-lea.

1944 – S-a născut la Timișoara muzicianul german Harry Coradini, pe numele real Harald Kolbl; (d.20 mai 2017, Timișoara).

Muzician german, originar din România, cunoscut mai ales ca solist vocal al trupei Progresiv TM. Actor-copil la Teatrul German din Timișoara, a absolvit liceul german din Timișoara, unde a fost coleg de clasă cu Dumitru Moroșanu.

A cântat ocazional cu Nicu Covaci, a activat ca membru al formațiilor UranusClasic XXProgresiv TMHarry Coradini Band. A colaborat temporar și cu formațiile MondialColumna și Supermarket.

A emigrat în 1985 în Germania, dar de pe la începutul anilor 2000 s-a întors în România.

1954 – S-a născut  renumitul  interpret român de folclor Grigore Leșe.

  1971: S-a născut cântăreţul şi prezentatorul TV Virgil Ianţu.

Imagini pentru Virgil Ianţu photos

  1987: A murit inginerul constructor Constantin Avram, creatorul şcolii româneşti de cercetare în domeniul betonului, membru corespondent al Academiei Române din 1963; (n. 1911).

 1996: A murit la București, compozitorul Gheorghe Dumitrescu; (n.15 octombrie, 1914 la Oteșani). Era fratele compozitorului Ion Dumitrescu și tatăl pianistului Tudor Dumitrescu.

 2002 : A decedat Ion Ţugui, poet, romancier, eseist, muzician, ufolog, parapsiholog şi publicist și muzician; (n. 1933).

A absolvit Conservatorul Ciprian Porumbescu secția de interpretare (1954-1959) și teoretică (1959-1964).

Apoi a fost membru al orchestrei Operei Române (1957-1967) și redactor pentru emisiunile radiofonice pentru copii și tineret la Radiodifuziunea Română.

Imagini pentru ion țugui photo

A fost profesor la Liceul George Enescu din București, iar din 1971 comentator publicist la ziarul România Liberă, colaborator la România literară, Luceafărul, Viața Românească, s.a.

La recomandarea lui Mihu Dragomir, în 1958 Ion Țugui a debutat literar în revista Luceafărul.

A fost de asemenea un autor prolific de literatură ezoterică.

2006 – Se inaugura, cu ocazia celei de-a 13-a misiuni antarctice româneşti – Low Racoviţă, prima staţie românească din Antarctica.

Imagini pentru Low Racoviţă, prima staţie românească din Antarctica.photos

Misiunea a avut un echipaj de 3 persoane si a avut drept obiectiv cercetarea comportamentului organismului uman în condiţii de frig, precum şi cercetarea faunei arctice; misiunea a început la data de 31 decembrie 2005 şi s-a încheiat în 20 martie 2006.

2009: A decedat la Paris, Costin Cazaban, compozitor, muzicolog şi profesor, stabilit în Franţa din 1983; (n. 1946, București).

A fost fiul actorilor români Jules Cazaban și Irina Nădejde.

Imagini pentru Costin Cazabanphotos

În 1983 s-a stabilit la Paris. Doctor al Universității Paris I Panthéon-Sorbonne, cu teza Temps musical / Espace musical comme fonctions logiques (1994), în care elaborează un sistem de compoziție și analiză muzicală bazat pe logica lui Ștefan Lupașcu. Profesor la Universitățile Paris I, Paris III și Paris IV și Lyon II. Compozițiile sale au fost interpretate în Franța, Italia, Spania, Marea Britanie, Statele Unite, Olanda, Germania și România. A participat asiduu la conferințe și congrese de specialitate.

A fost membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare (CIRET) și al SACEM (din 1981). A publicat peste 3.000 studii și articole de muzicologie și critică muzicală în “Le Monde”, “Le Monde de la Musique”, “La Revue Musicale”, “Silence”, și a fost corespondent al Radio France International. Costin Cazaban a fost căsătorit cu violonista Diana Cazaban (născută Josan).

În 2008 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, în grad de cavaler.

2011: Ziua de 20 februarie a fost declarată oficial Ziua dezrobirii romilor din România.

Această zi a dezrobirii romilor a apărut la 155 de ani de la intrarea în vigoare a Legiuirii pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești din 8/20 februarie 1856, odată Legea nr. 28/11 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial din 15 martie 2011 .

2012: A murit pictorul şi profesorul Vasile Grigore, ” unul dintre cei mai importanţi artişti din perioada modernismului românesc”, ce a făcut parte din avangarda anilor ’70, dintr-o generaţie de artişti care au încercat să iasă din dogmele proletcultismului; (n. 1935).

Imagini pentru pictorul şi profesorul Vasile Grigore; photos

A donat statului român întreaga sa colecţie de artă (lucrări de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă şi artă populară, însumând peste 500 de obiecte), în anul 2004 fiind deschis, în Bucureşti (în zona Piaţa Rosetti), Muzeul de Artă ce-i poartă numele.

2019- A murit în localitatea Madison din Wisconsin, SUA, Kemal Haşim Karpat, istoric, politolog, sociolog și profesor tătar crimeean, născut în România, specializat în istoria Imperiului Otoman; (n. 15 februarie 1923, la Babadag).

S-a stabilit din 1942 în Turcia și ulterior, în 1950 în SUA.

Imagini pentru Kemal Haşim Karpat,photos

A fost profesor la University of Wisconsin–Madison.El a lucrat anterior pentru Consiliul economic și social al ONU, a predat la Universitatea din Montana și la Universitatea din New York. Ultimul său post a fost la Universitatea Șehir din Istanbul⁠.

2019: A decedat la Chișinău, jurnalistul şi omul politic din R. Moldova, Boris Vieru, militant pentru promovarea cauzei românismului în Basarabia.

S-a născut la 2 iulie 1957, în localitatea Braniște, raionul Rîșcani, Din RSS Moldovenească. Din 2009 până în 2014 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Liberal.

Imagini pentru Boris Vieruphotos

În perioada 1974-1979 a studiat la Universitatea de Stat din RSS Moldovenească, Facultatea de Filologie, specialitatea jurnalistică. Între 1979-1983 a fost redactor la Comitetul de Stat pentru Radio și Televiziune.

Din 1983 până în 1988 a fost redactor și corespondent special la ziarul „Tinerimea Moldovei”, iar în 1988-1990 — redactor la secția publicistică a săptămînalului „Literatura și Arta”.

În anii 1990-1991 a fost consilier de stat al primului-ministru. Din 1991 până în 1995 a fost redactor la Agenția de știri „Basapres”, iar în 1995-2000 — director de program la AP FLUX, redactor-șef al săptămînalului „Flux – Ediția de Vineri”; concomitent, în 1996-1997 a fost corespondent al postului de radio „Radio Europa Liberă”, iar în 1998 a fondat biroul de la Chișinău al postului de radio „Europa Liberă”.

În același an devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. În anii 2000-2001 și 2006-2009, Boris Vieru a fost redactor-șef al revistei „Natura”.

În 2001–2006 a fost redactor-șef și membru fondator al publicației „Gazeta Românească”, iar în 2005–2006 — director al portalului informativ „Basarabia Online”.

Din 2009 până în 2014 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/02/20/o-istorie-a-zilei-de-20-februarie-video/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Leon, episcopul Cataniei

Sfantul Leon, episcopul Cataniei

Sfântul Leon a trait in timpul imparatului Heraclie (641-668). A fost episcop in Catania, din insula Sicilia. El se ingrijea neincetat de saraci si bolnavi. La un moment dat si-a facut aparitia in Catania, vrajitorul Eliodor. Acest vrajitor insela poporul cu diferite inchipuiri. Va fi prezent și la o Liturghie, unde va face vraji.

In urma acestui fapt, Sfantul Leon il va lega cu unul din capetele omoforului si il va duce in piata orasului. Aici va porunci sa se faca un foc mare si va intra in el impreuna cu vrajitorul Eliodor. Sfantul Leon va iesi din foc nevatamat, in timp ce vrajitorul a murit ars.

Sfântul a păstorit multi ani episcopia Cataniei, aducând la credință multe persoane si ajutand pe mulți, fara sa tina seama daca sunt crestini sau nu.

Dupa trecerea sa la cele vesnice, moaștele sale au fost asezate în Biserica”Sfanta Lucia“.

Bibliografie (surse):



Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

Istoriculzilei blogspot.com;

Istoria md.;

Wikipedia; 

Mediafax.ro;

http://www.worldwideromania.com;

Rador.ro;

Cinemagia.ro.

20/02/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

“MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”

La prestigioasa Editură TipoMoldova din Iași, condusă de Aurel Ștefanachi, unul dintre cei dintâi revoluționari autentici din România, au intrat sub tipar primele trei volume ale lucrării coordonate de jurnalistul Victor Roncea despre evenimentele sângeroase din 1989, publicată sub titlul “MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”.

Prefață

ADEVĂRUL DESPRE ROMÂNIA ȘI DECEMBRIE 1989

General maior aviator veteran de razboi
Radu Theodoru





 Momentul referențial cheie cu explozie intarziată – lovitura de stat din România și asasinarea rituală a președintelui Nicolae Ceaușescu și a soției sale, Elena Ceaușescu -, este situată geografic de Victor Roncea în Malta, unde se repetă tejghetăria și croitoria politică a celor “mari”, care încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe langă problemele militare de ordin secund au stabilit împărțirea sferelor de influență postbelice. Cu deosebire că Stalin a fost vedeta, occidentalii având nevoie de ajutorul Armatei Roșii, chiar de ei dotată cu tehnică de luptă și bună parte din logistica necesară; pe când la Malta vedeta a fost Bush, Gorbaciov acceptând să dea față umană dictaturii comuniste, democratizand-o și, implicit, să restrângă sfera de influență sovietică în Europa de Est și, probabil, nu numai, după doctrina guvernului din umbră al Statelor Unite: “să nu câștigăm războiul cu comunismul, nici să nu-l pierdem, să-l umanizăm”.

Acest moment referențial este bine documentat de Victor Roncea, care în mod cu totul lăudabil introduce în temă papalitatea, reprezentată atunci de un papă cu totul original, făcând un joc pe muchie de cuțit între Oculta care l-a papalizat, doctrina New Age travestită în ecumenism și catolicismul pe care l-a subminat la Conciliul Vatican II, dar numai până la un punct de la care n-a mai cedat, intrând în pierdere de viteză, apoi scos din joc.
Pentru a înțelege mai bine momentul Malta, cu rădăcinile lui în politica Ocultei prin Roosevelt, ar fi fost interesant să se citeze din scrisoarea acestuia către Stalin, intermediar fiind marele rabin Zabruski, prin care i s-a promis dictatorului roșu ieșire la Mediterana. Citez din textul scrisorii:

“Casa Albă, Washington, 20.02.’43.
Draga Domnule Zabruski,
Cum am avut plăcerea de a vă spune, ca și dlui Weis, sunt profund emoționat pentru că Congresul Național al tânărului stat Israel a avut extrema bunătate de a mă propune mediator pe lângă prietenul nostru comun Stalin… Statele Unite ale Americii și Marea Britanie sunt dispuse fără nici o restricție mentală – să dea URSS-ului paritate absolută și drept de vot în reorganizarea viitoare a lumii de după război… În egalitate cu Anglia și Statele Unite ea va fi membră a înaltului tribunal care va fi creat pentru a rezolva diferendele dintre națiuni și ea [URSS – n.n.] va interveni la fel, identic în selecția, prepararea, înarmarea și comandamentul forțelor internaționale, care sub ordinele Consiliului continental, vor veghea în interiorul fiecărui stat la menținerea păcii în spiritul demnei Societăți a Națiunilor. Astfel, aceste entități instituite și armatele lor anexe își vor putea impune deciziile și să se facă ascultate… [Atenție]… Noi acordăm URSS-ului un acces la Mediterana, noi suntem de acord cu dorințele sale referitor la Finlanda și Baltica și vom cere Poloniei o atitudine judicioasă de înțelegere și compromis. [N.B de două ori atențiune] Stalin va conserva un câmp vast de expansiune în inconștientele mici țări din Estul european – totuși ținând cont de drepturile care se datoresc fidelității Iugoslaviei și Cehoslovaciei [Atenție] și el va recupera în totalitate teritoriile care au fost smulse temporar Marii Rusii”.

Printre ele Basarabia, nordul Bucovinei și Herța. Consider citatul din scrisoare lămuritor atât pentru destinul pe care l-a hotărât „inconștientei mici țări România”, teritoriilor ei istorice, croitoria politică sub forma dictatului având urmări tragice în spațiul Est-european cadorisit lui Stalin cu filotimia paranoică a unui proprietar galanton.

Ecourile filotimiei la Malta: zisele revoluții de catifea și sângeroasa lovitură de stat de la București! Cum cei doi “mari” de la Malta au făcut hagialâc la Vatican, cu acuratețe semnalat de Victor Roncea, consider necesar un spor de informare în ceea ce îl privește pe papa Wojtyla, care nu întâmplător se numea și Katz.

O SCURTĂ PARANTEZĂ PAPALĂ, care lărgește perspectiva acestui excelent volum documentar. Mesager al curentului New Age pe toate continentele, de la triburile din Borneo la cele ale rămășițelor indienilor din Canada, pufăind din pipa păcii ecumeniste, vajnicul papă Wojtyla s-a implicat financiar și paraduhovnicește de partea catolicilor în războiul civil care a destrămat Iugoslavia și tot el se află în culisele protectoare ale celor trei țări catolice care, la Vișegrad, și-au adjudecat regim preferențial față de cele ortodoxe din fostul lagăr socialist.
– 1991, 17 august. Papa se întâlnește la Pecs cu cardinalii unguri. Din declarațiile papei: Vă asigur că împărtășesc aspirațiile voastre și voi veni să vă văd în Croația [n.n. – care nu este Ungaria… Și, atenție…] catolicismul se oprește pe Carpați.
– 1993, 21 iunie. Gazeta „Liberation”: „Prin presiunile lor în favoarea independenței Croației și Bosniei, responsabilitățile Germaniei și Vaticanului în accelerarea crizei sunt, în mod evident, zdrobitoare.”
– 1993, Jacques Merlino, redactor-șef adjunct al Televiziunii Naționale Franceze pentru canalul FRANCE 2 în volumul LES VERITES YOUGOSLAVES NE SONT PAS TOUTES BONNES A DIRE, Editura Albin Michel, Paris,  1993, volum prefațat de generalul M. Gallois, pagina 84: „Banca Vaticanului varsă 1.988.300 dolari prin intermediul Institutului Pentru Răspândirea Religiei pentru cumpărarea de arme din Beirut și oferirea acestora Croației.”
– 1993, 6 martie, papa Ioan Paul al II-lea, Wajtyla Kats îi scrie lui Boutros Ghali (O.N.U). Scrisoarea începe așa: „Dumnezeul meu, ce-am făcut.”
Iezuitismul este viu și încheie această paranteză care se leagă nemijlocit de Malta semnalând că în jocul de putere post Războiul Rece americanii sunt cei care păstrează inițiativa geostrategică.

Conceput ca o operă documentară, volumul semnat de Victor Roncea ne dezvăluie tendințele centrifuge ale statelor cedate de S.U.A și Anglia lui Stalin concretizate violent în R.D.G, Polonia, Ungaria și Cehoslovacia în România luând aspectul unei politici de stat etapizată în acte politice interne și externe vizând eliberarea succesivă de dictatul Moscovei, restabilirea legăturilor economice și politice internaționale indiferent de orânduire politică, eliberarea de dogmele leninist-staliniste, în economie, deosebit în cultură prin restabilirea legică a legăturii cu cea interbelică, accent puternic pus pe istorie, atât de incomod încât a condus la conclavuri ideologice sovieto-române și în final la dialogul Brejnev-Ceaușescu pe temă.

Având susținerea Chinei atât ideologică cât și politică, evoluând în prim plan al diplomației mondiale, Ceaușescu în totală contradicție cu evoluția politicii celor două superputeri, S.U.A și U.R.S.S, s-a grăbit să pună pe agenda lui diplomatică problema de maximă dificultate atât pentru Uniunea Sovietică cât și pentru S.U.A cerând anularea tuturor tratatelor încheiate cu Germania hitleristă, în principal vizând tratatul Ribbentrop-Molotov cu consecința firească, realipirea Bucovinei de Nord și a Basarabiei atât de ușor cedate de Roosevelt lui Stalin.

Lovitură politică punând în discuție cea mai fierbinte problemă a Sovietelor. Pastrarea unității Tratatului de la Varșovia. De aici și replica-sentință a lui Gorbaciov la ultima întâlnire de la Moscova: „Veți mai trăi până în ianuarie” sau cam așa ceva.

Ce mi se pare deosebit de subliniat în ansamblul de intercondiționări Malta-Europa de Est – România și lovitura de stat cu asasinarea rituală a soților Ceaușescu este sinteza algoritmului folosit de serviciile speciale sovietice pentru a realiza perestroika lui Gorbaciov: cosmetizarea „democratică” a regimurilor totalitare într-un comunism cu față umană, operație excelent documentată de gazetarul Victor Roncea. Din a cărui sinteză se desprinde limpede că „politicul” sovietic a fost mai puțin realist decât concluziile KGB-ului, cazul exemplar este Republica Democrată Germană și că, atât „revoluțiile de catifea” cât și lovitura de stat din România au fost pregătite minuțios cu mult timp înainte de declanșarea lor „spontană”, după un scenariu șablon cu mici retușuri și adaptări locale; doar scenariul din România fiind îmbogățit substanțial.

După Victor Roncea scenariul „revoluțiilor de catifea” ar avea următorul desen:
– O sinteză a situației interne,
– Stabilirea opozanților din interiorul conducerii de partid la secretarul general și susținătorii lui. Ocrotirea acestora – pentru a fi folosiți la momentul oportun,
– Stabilirea și menajarea factorilor de influență opozanți din partid,
– Introducerea clandestină de diversioniști profesioniști ai KGB-ului și ai trupelor SPETNAZ,
– Asocierea conducătorilor instituțiilor de forță ale statului țintă,
– Producerea unor manifestații de stradă revendicative care să motiveze o plenară de urgență a conducerii partidului,
– La plenară, opozantul sugerat de KGB și ales de Gorbaciov să ceară demisia șefului de partid, cerere documentată cu argumente ale opoziției interne de partid și susținută de revendicările străzii.

Acolo unde lucrurile erau mai lâncede, au intervenit animatori în chip de turiști, în cazul RDG-ului și al României, bunăvoința oportună și substanțială a Ungariei, pionul de manevră sovietic în cadrul tratatului de la Varșovia.

 ÎN LOC DE CONCLUZIE: Cu toată lipsa de documentare a decembriadei bine orchestrată de autorități spre a i se păstra imaginea de „revoluție” încropită nedibaci și scălâmb de Ion Iliescu și complicii lui, scotocind în arhive, confruntând declarațiile unor actori de prim plan implicați în evenimente adunate de Asociația Civic Media cu opiniile unor istorici de prestigiu din țară și de peste hotare, publicând stenogramele ciuntite ale ședințelor conducerii de partid, intervențiile președintelui Ceaușescu aici și la Moscova, statisticile invaziei de turiști sovietici, de cetățeni români trecuți granița în Ungaria și returnați în chip de diversioniști, nemaipomenind de războiul electronic declanșat de sovietici și unguri, Victor Roncea încheagă imaginea veridică a decembriadei, punând semnul întrebării pe declarațiile martorilor și, esențial, demonstrând argumentele de fond care au declanșat intervenția sângeroasă din România: spaima dezintegrării Tratatului de la Varșovia și punerea în discuție a Tratatului Ribbentrop-Molotov, idee politică respinsă vehement de ambii turiști maltezi.

Las cititorilor curiozitatea de a descrifra adevărul despre România și decembrie 1989 din vastul documentar semnat de Victor Roncea.

Grădiștea pe Argeș, 2020

NOTĂ: Pentru elaborarea lucrării s-au folosit documente din: Arhiva Comisiei Senatoriale Decembrie 1989, Direcția Control Juridic și Securitate Internă, Serviciul Protecție Informații Clasificate, Registratură și Arhive a Senatului României, Arhiva Serviciului Român de Informații (SRI), Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), Arhivele Naționale ale României (ANIC), Arhive ale instanțelor civile și militare, Note și Rapoarte ale Departamentului Securității Statului (DSS) către președintele României Nicolae Ceaușescu, Arhiva CIA, Mărturii.

20/02/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: