CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 18 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 18 februarie în istoria noastră

1395 – Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a acordat privilegii comerciale negustorilor brașoveni.Intitulat „Porunca lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, către toate autoritățile din Ungaria, să respecte taxele vamale fixate pentru negustorii din districtul Brașov” (sedes Brassoviensis), tratatul îl înnoia pe cel al regelui maghiar Ludovic I cel Mare, care acorda pe 28 iunie 1358 un privilegiu comercial  braşovenilor :


„să puteţi trece slobod şi netulburat cu mărfurile voastre şi orice fel de lucruri, între Buzău şi Prahova, adică din locul în care se varsă în Dunăre rîul numit Ialomiţa (Iloncha) până în locul unde se varsă, de asemenea, în Dunăre rîul numit Siret, şi să nu vă poată opri nimeni pe nedrept în această trecere a voastră“, adică stabilirea aşa zisului Drum al Braşovului, până la portul Brăilei.

Drumul Braşovului a fost traseul obligatoriu al mărfurilor ardelene către porturile dunărene înainte de consacrarea Drumului Branului.

Existenţa acestei artere importante pentru negoţul medieval este consemnată şi de către voievodul Dan (Valahia), în 1422

„Scrie domnia mea întregii ţări a domniei mele, rucărenilor şi cîmpulungenilor şi arghişanilor şi tîrgoviştenilor şi tîrgşorenilor şi săcuianilor şi gherghiceanilor şi brăilenilor şi buzăenilor şi flocenilor şi tuturor celorlalte tîrguri şi vămi şi altora, mici şi mari.

Şi aceasta să ştiţi, că s-a întocmit domnia mea cu braşovenii ca să neguţătorească oamenii domniei mele şi să ducă la Braşov ce le va plăcea: fie ceară, fie său, fie argint, fie aur, fie mărgăritar, fie ce le va plăcea.

Şi iarăşi, din Braşov să aducă în ţara domniei mele, ce le va plăcea şi să neguţătorească: fie postav, fie argint, fie florini, fie ce le va plăcea“. În funcţie de relaţiile diplomatice dintre conducerea Ţării Româneşti şi braşoveni, drumul a fost de mai multe ori închis şi redeschis tranzitului.

Drumul Braşovului este menţionat şi de Nicolae Iorga, citînd condicile comerciale ale Braşovului. Era traseu tradiţional şi pentru mocanii din zona Săcelelor care-şi mînau turmele de oi pe această rută la iernat. Istoricul francez Bauer, la 1778, numea Drumul Braşovului „Le Grand Chemin“ şi menţiona că era tranzitat de călători, ştafete, căruţe cu mărfuri.

Sigismund de Luxemburg (în maghiară Luxemburgi Zsigmond, în cehă Zikmund Lucemburský) (n. 14 februarie 1368, Nürnberg - d. 9 decembrie 1437, Znaim, Moravia, azi Republica Cehă), principe elector de Brandenburg din 1378 până în 1388 și din 1411 până în 1415, rege al Ungariei și Croației din 1387, rege al Boemiei din 1419, rege al Germaniei din 1411 și împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437 - in imagine, Sigismund, la aproximativ 50 de ani, portret atribuit lui Pisanello - foto: ro.wikipedia.org

Sigismund de Luxemburg (n. 14 februarie 1368, Nürnberg – d. 9 decembrie 1437, Znaim, Moravia, azi Republica Cehă) a fost principe elector de Brandenburg din 1378 până în 1388 și din 1411 până în 1415, rege al Ungariei și Croației din 1387, rege al Boemiei din 1419, rege al Germaniei din 1411 și împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437.

A fost ultimul împărat din Casa de Luxemburg și unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei, domnind peste 50 de ani. A fost înmormântat în catedrala catolică din Cetatea Oradea, distrusă în timpul ocupației otomane.

1790 – A apărut, la Iași, ziarul de limba franceză “Courier de Moldavie”, primul ziar tiparit pe teritoriul țării noastre (pâna în aprilie 1790).După intrarea austriecilor pe 10 noiembrie 1789 în București, Potemkin a venit în Moldova, ocazie cu care a fost adusă și tipografia care s-a aflat în Palatul Ghika unde era cantonat comandamentul armatei ruse. Din nevoia de a fi informat despre mersul războiului dintre armatele ruse cu cele turcești, a comandat publicarea unei foi cu ultimele evenimente.

Imagini pentru “Courier de Moldavie”, photos

Considerat a fi primul ziar din spaţiul românesc, „Courrier de Moldavie” a fost o publicaţie periodică bilingvă (tipărită în limbile franceză şi română), cu caracter de informare militară, editată de soldaţii ruşi ai armatei lui Potemkin, stabiliţi în acea vreme la Iași, în timpul războiului ruso-turc dintre anii 1787-1792 şi nu un ziar în accepţiunea modernă.

1853 – S-a inaugurat prima linie de telegraf electric din spațiul românesÎn anul 1852 au fost demarate lucrările de construcție ale primei linii telegrafice în sistem Morse din spațiul românesc, pe traseul Viena–Timișoara–Sibiu. Aceasta a fost finalizată în 1853, iar posturile telegrafice erau instalate de către Austria, care asigura atât aparatura, cât și specialiștii. Un an mai târziu, pe 18 februarie, aceasta și-a extins traseul, pe ruta Timișoara–Lugoj–Orșova.

1854 – A inceput construirea liniilor de telegraf electric București-Giurgiu, București-Ploiesti-Brașov, Timișoara-Lugoj-Orșova, făcându-se astfel legătura între liniile telegrafice din Principate și cele din Transilvania. În luna aprilie a aceluiași an s-a înființat primul oficiu telegrafic la Timișoara, situat în gară. Posturile telegrafice s-au instalat de către companii austriece, care asigurau atât aparatura, cât și specialiștii.

În 1855 s-au înființat școli de telegrafie la București și la Iași, care au pregătit personal român pentru deservirea posturilor telegrafice.

1859 – S-a născut la Bocșa Montană, Corneliu Diaconovici, publicist român din Banat, redactor și director al mai multor ziare și reviste. Studiile superioare le-a urmat la Oradea și Budapesta, unde s-a licențiat în Drept în 1880; (d.17 august 1923, Reșița).Publicist român din Banat, redactor și director al mai multor ziare și reviste. Studiile superioare le-a urmat la Oradea și Budapesta, unde s-a licențiat în Drept în 1880. Întors în Banat, a profesat avocatura ca stagiar la Lugoj. În 1883 a obținut titlul de Doctor în Drept la Universitatea din Budapesta.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1859-1923-Corneliu-Diaconovici.jpg

A fost redactor la ziarul Viitorul, organ al partidului moderat român, a editat la Budapesta revista Romänische Revue, specializată în articole și studii despre istoria politică și culturală a românilor, care s-a mutat succesiv la Reșița, Viena, Sibiu, Timișoara. Tot la Timișoara a fondat și organizat în 1894 ziarul Dreptatea, fiind director pentru un an. A fost prim secretar al Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, ASTRA. În calitate de director al revistei Transilvania și a importantei organizații culturale românești ASTRA, i-a fost încredințată de aceasta din urmă, redactarea și coordonarea Enciclopediei Române, prima enciclopedie românească, apărută în 3 volume.

1882 – S-a născut Ion Mihalache, om politic român, lider al Partidului Țărănesc Român și mai târziu al Partidului Național-Țăranesc Român; (d. 1963).

Imagine similară

1883 – S-a născut pictorul român  Nicolae Dărăscu; (d. 1959).

Imagine similară

1885 – S-a născut Eugen Boureanul, prozator și traducător român; (d. 1971).

1886: A decedat la București, Constantin D. Aricescu, poet, prozator și dramaturg român; (n. 1823, Câmpulung).

Imagini pentru Constantin_D._Aricescu photos

A fost un istoric și publicist român, participant la Revoluția din 1848 din Țara Românească. A fost membru din Divanurile ad-hoc, desfășurând o intensă activitate în favoarea unirii principatelor române. Ca director al Arhivelor statului din București, a sistematizat fondul arhivistic.

A publicat lucrări istorice privind istoria orașului Câmpulung, revoluția din 1848 și răscoala din 1821. Ca scriitor, Aricescu a compus versuri naive și un roman neizbutit („Misterele căsătoriei”, 3 volume apărute în 1862, 1863, 1886).

1907 – S-a născut ( în satul Iași, Comitatul Făgăraș, actualmente Județul Brașov) Traian Herseni, o personalitate marcantă a sociologiei, antropologiei și etnologiei românești; (d. 17 iulie 1980).

Imagini pentru Traian Herseni,foto

A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, s-a specializat la Berlin, iar doctoratul l-a dat în Litere și Filosofie în anul 1934.

Se stinge din viață în anul 1980, lăsând în urmă o impresionantă carieră de cercetător.

Traian Herseni a fost un membru marcant al Mișcării Legionare din România.

1911- S-a născut la Craiova, poetul și traducătorul român Gabriel Georgescu;(d. 1973).

Gabriel Georgescu este un “scriitor uitat”, căruia mai curțnd i s-ar potrivi apelativul de “poet necunoscut”, într-atât de rare sunt cărţile sale.debutează la revista „Vremea” (10 iunie 1934, nr. 341, pag. 7) cu poezia „Epicritica bucuriei”, semnată G. Mavrogheni.

Ca student, asistă la cursurile marilor profesori ai epocii: Mihail Dragomirescu, Ovid Densusianu, Iorga, Simion Mehedinţi. Este apreciat de Dim. Caracostea şi P.P. Negulescu, iar Tudor Vianu se oferă să-i prefaţeze un volum de traduceri din Paul Verlaine şi volumul de poezie originală Poemul fără flăcări. Publică, de asemenea, în “Revista Fundaţiilor Regale”, “Floarea de foc”, “Luceafărul” de la Sibiu, “Pământul” de la Călăraşi etc.În 1935 devine licenţiat în filologie modernă și în 1936 ia drumul Transilvaniei, fiind profesor la licee din Năsăud, Oradea, Arad, Oraviţa, Orăştie.

Iar după toate acestea urmează Satu Mare, unde, între 1 septembrie 1946 şi 30 septembrie 1963, a fost un eminent profesor de literatură la actualul Colegiu “Mihai Eminescu”, după care devine lector la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de 3 ani din Baia Mare, unde a predat teoria literaturii, literatura universală şi folclorul până la pensionare, în 1 octombrie 1972. Amintirea lui este şi acum vie în partea nord-vestică a ţării. Nu se găseşte absolvent de liceu sau de facultate din acea perioadă care să nu-şi aducă aminte cu veneraţie de profesorul lor, Gabriel Georgescu.

1916 – A murit  Elisabeta de Neuwied, regina Elisabeta a  României; (n.1843).

Imagini pentru Elisabeta de Neuwied, regina Elisabeta a  României foto

Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n.29 decembrie 1843 la Neuwied in Germania, a fost întâia regină a României, soția regelui Carol I, primul rege român din renumita dinastie germană Hohenzollern, patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare.

Ca patroană a artelor adoptase pseudonimul Carmen Sylva iar ca fondatoare de instituții caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniților.

Regina Elisabeta a murit cu puțin timp înainte ca România să declare război Germaniei și a fost îngropată la mănăstirea de la Curtea de Argeș.

1918 – Este inaugurată din iniţiativa unui grup de intelectuali basarabeni: Pan Halippa, Ştefan Ciobanu, Ion Pelivan, Nicolae Alexandri etc, cu puţin timp înaintea Unirii, Universitatea Populară din Chișinău, Republica Democratică Moldovenească.

Documentele timpului menţionează faptul că la înfiinţarea Universităţii Populare din Chişinău, alături de basarabeni, şi-au adus contribuţia şi reprezentanţi de vază ai altor provincii româneşti, ai Ardealului, ai Bucovinei şi ai Regatului: Onisifor Ghibu, Gheorghe Murgoci, Romulus Cioflec, Teodor Porucic, Gheorghe Tofan, Ion Nistor etc.

La începuturile sale, Universitatea Populară avea trei secții: literatură, juridică și științifico-medicală.Universitatea a editat Buletinul Universității Populare din Chișinău.

Şi-a încetat activitatea după 28 iunie 1940, data cotropirii Basarabiei de către URSS.

1924 – S-a născut Șerban C. Andronescu, istoric al culturii, eseist, traducător român, stabilit în SUA în 1969

1929 – A avut loc prima transmisie  de teatru radiofonic la Radiodifuziunea Româna, (piesa intr-un act “Ce stie satul?” de V. Al. Jean), în interpretarea actorilor Maria Filotti, Ronald Bulfinski si Victoria Mierlescu).

1941 –  Pentru a asigura ordinea tulburată de revolta legionară din ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu a inițiat o serie de decrete printre care și Decretul din 18 februarie 1941, prin care instituțiile și întreprinderile mai importante din țară au fost militarizate, indiferent dacă erau proprietate de stat sau privată.

1942 – A decedat la București, scriitorul Henri Stahl (n. 29 aprilie 1877, București). A fost un stenograf și scriitor român din părinți de origine alsaciană și franco-elvețiană.

Imagini pentru henri stahl photos

Viitorul scriitor a efectuat studii de istorie și de drept, ajungând un apropiat colaborator al maestrului său, profesorul Nicolae Iorga. O altă influență marcantă în formarea sa a avut-o și sociologul Dimitrie Gusti.A fost profesor la Școala de Război, unde a predat istorie și limbi străine și expert judiciar și profesor la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie. A avut mari contribuții la introducerea stenografiei, grafologiei și metodei de expertiză grafică în România.

Astfel, ca prim stenograf al Parlamentului, a inventat sistemul românesc de stenografie (1908), adoptat oficial în 1941. Pasionat de astronomie și prieten cu Victor Anestin, este autorul unui prim roman SF românesc apărut prin 1914, „Un român în Lună”. O altă preocupare a sa se lega de istoria Bucureștilor, mai ales a zonelor „colorate” ale periferiei – mahalalele orașului.

A fost tatăl scriitoarei Henriette Yvonne Stahl și al sociologului Henri H. Stahl și tatăl vitreg al omului politic social-democrat Șerban Voinea.

1955 – S-a născut la București, actorul român Constantin Cotimanis.

Imagini pentru Constantin Cotimanis foto

 Cu o fizionomie usor de retinut dar si cu un joc scenic remarcabil, Cotimanis ne face sa il indragim din prima clipa in care il vedem. In anul 2003 a jucat  in „Castelul“ si „Insir-te margarite“, si tot in acelasi an, pentru rolul din „Procesul lui Kafka“, primeste „Marele premiu al orasului Viena“.

Bebe Cotimanis ne prezinta un adevarat regal actoricesc pe scena Teatrului Nottara in „Sotul pacalit“ si „Nu se stie cum“, ambele roluri interpretate in stagiunea 2005.

Dupa ce in 1990 il admiram in „A 11-a Porunca“ si in 1992 in „Hotel de lux“, Cotimanis incepe sa fie ofertat de marii producatori straini. Cariera sa internationala incepe in anul 2000 si ii aduce un rol in „Epicentrul“, unde este Dimitri, iar in 2002 a jucat in „Amen“, unde il interpreteaza pe Preeffer, in regia lui Costa Gavras.

Numele sau este regasit alaturi de actori celebri precum Lance Henriksen si Deborah Kara Unger, cand are un rol in „One Point O“.

In 2005 lucra simultan la „Lacrimi de iubire“ si la „15“, iar în 2006 filmeaza „Happy End“.

1959 – A decedat compozitorul, pianistul și dirijorul român Alfred Alessandrescu; (n.1893).

Imagine similară

1964 – A murit George Lövendal, pictor de origine danezo-norvegiană, care a activat în România; (n. 1897).

Imagini pentru George Lövendal,photos

George Lövendal (cunoscut și ca George Baron de Lövendal) (n. 10 mai 1897, Sankt Petersburg – d. 18 februarie 1964, București), a fost un pictor care a lucrat în România.

S-a născut în Sankt Petersburg, fiind un descendent al regelui Frederic al III-lea al Danemarcei și Norvegiei.În 1752, familia Lövendal a plecat din Suedia și a ajuns în Rusia.

George baron de Lövendal a fost a noua generație după Frederick al III-lea.Între 1914 și 1917, George a urmat școala de Belle Arte la Sankt Petersburg dovedind un mare talent de portretist. După absolvire, a profesat la Soroca și Chișinău, în Basarabia.Revoluția bolșevică din 7 noiembrie 1917 a avut un impact trist asupta familiei sale.

Tatăl său, Lorentius Löwendal, ofițer de marină în armata țaristă, aflat la comada fortăreței Kronstadt, a fost ucis de bolșevici, George fiind obligat să-și câștige singur existența, ca actor și balerin.În 1918, când Basarabia s-a unit cu România, Lövendal a continuat să profeseze în noua sa patrie, inițal ca scenograf la teatrul din Chișinău.

În 1928, la Cernăuți, George Lӧwendal a fondat primul teatru cult de păpuși și marionete din România.George Lovendal a creat la București Academia liberă de arte plastice (1938), fiind totodată unul dintre membrii fondatori ai Fondului Artiștilor Plastici din România (1945). George Lovendal, care a fost directorul tehnic al Teatrului Național din Cernăuți (1926-1935), al Teatrului Național din Craiova (1942-1943), dar a desfășurat și o bogată activitate la teatrele „Lucia Sturdza Bulandra” și „Constantin Tănase” din capitală.

Apoi s-a mutat la București, unde, între 1950–1964, a fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”.A avut ca elevi personalități remarcabile ale artei românești, între care Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Nineta Gusti și Oleg Danovschi.

A fost un artist multilateral, afirmându-se în multe domenii ale artei, fiind între altele designer și creator de cosume. A lucrat în teatru, operetă, gazetărie, actorie, balet, regie artistică și a fost și arhitect. Tot el a creat primul teatru de păpuși din țară.

A devenit cunoscut în special ca pictor portretist, care a avut ca subiect principal țăranul român, pictând în special țărani bucovineni.

1990 – În Piața Victoriei din București a avut loc o Manifestație anticomunistă.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1990-Manifestatia-anticomunista.jpg

În ziua de 18 februarie în Piața Victoriei zeci de mii de oameni, au început să scandeze lozinci împotriva FSN-ului, a lui Ion Iliescu și a Securității.În jurul orei 16.00, un grup de provocatori din rândul manifestanților a luat cu asalt clădirea guvernului, fără ca forțele de ordine să opună vreo rezistență. Demonstranții au distrus ușile și au intrat în sediul guvernului, ocupând parterul și etajul I, unde au produs distrugeri importante.

Câteva ore mai târziu ordinea a fost restabilită cu ușurință de forțele militare, iar poliția a arestat 102 persoane, dintre care 12 cu cazier judiciar. Au fost răniți 15 militari în termen și 6 polițiști. Autoritățile au afirmat că a avut loc o tentativă de lovitură de stat antidemocratică.

  1996 – A decedat Ioan Jak Rene Juvara, medic român, membru de onoare al Academiei Române; (n. 1913).

Dr. Ioan Jak Rene Juvara (n. 2 ianuarie 1913, București - d. 18 februarie 1996, București) , pe frontul de Est.

Foto: Dr. Ioan Jak Rene Juvara (n. 2 ianuarie 1913, București – d. 18 februarie 1996, București) , pe frontul de Est.

Despre familia Juvara aflăm că la sfârșitul secolului al XVIII-lea, conducători ai revoltei macedonene contra dominației turcești fiind, s-au refugiat în România. Membrii ramurii din Moldova ai acestei mari familii se iscăleau Juvara, iar cei din Muntenia, se semnau Djuvara, printre ei numărându-se și marele istoric contemporan Neagu Djuvara.

La 1812 Ion Dumitrache Juvara era stolnic la Huși, iar fiul lui, Iorgu Juvara, căsătorit cu Maria Docan, a avut cinci copii, o fetiță Clemansa și patru feciori – Ernest, Nicu, Emil și Iorgu.

Emil Juvara s-a căsătorit cu Maria Botez, descendentă din Mihalache Cantacuzino-Pașcanu. Familia Juvara a avut moșii și conace în zona târgului Murgeni și a satului Sărățeni, und e a construit o școală.

2008 – A decedat actrița română de teatru și film, Mihaela Mitrache; (n. 1955).

A absolvit Institutul de Teatru și Film București în 1978, la clasa profesorului Marin Moraru.

Filme cu Mihaela Mitrache:

  • Filantropica (2002)
  • Don Juan sau dragostea pentru pentru geometrie / (1997)
  • Moartea unui artist (1991) – actrita Claudia

A câștigat Premiul național de interpretare feminină pentru rolul Honey – „Cui i-e frică de Virginia Woolf”, la Festivalul Teatrelor Studio, Oradea și a fost nominalizată pentru premiul de interpretare feminină la Festivalul de film de la Ierusalim, pentru rolul din „Milky way” in 1997.

2014 – A încetat din viață Ruxandra Sireteanu (20 decembrie 1943, Craiova – 18 februarie 2014), o îndrăgită actriță română de teatru și film.

Imagini pentru Ruxandra Sireteanu foto

A debutat la vârsta de 9 ani pe scena Teatrului Național din București.
După absolvirea Liceului „Sf. Sava” din București, în 1961, a intrat la I. A. T. C. „I. L. Caragiale”, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, lector Sanda Manu. În 1965, după examenul de absolvire, a fost angajată la Teatrul Național din Craiova până în 1969.
În anul 1968 a primit o bursă de două luni la Paris, la „Maison des jeunes”, condusă de Jean-Louis Barrault și Tania Balachova.
Din anul 1972, a fost angajată a Teatrului Nottara din București timp de 36 de ani.
A interpretat roluri roluri în filmele: „Cursa”, regia Mircea Daneliuc; „Septembrie”, regia Timotei Ursu; „Speranța”, regia Șerban Creangă; „Imposibila iubire”, regia Constantin Vaeni; „Între oglinzi paralele”, regia Mircea Veroiu; „Baladă pentru fiul meu”, regia Constantin Dicu; „Divorț din dragoste”, regia Andrei Blaier; „Crucea de piatră”, regia Andrei Blaier; „Marea lehamite”, regia Mircea Daneliuc; „Terente”, regia Andrei Blaier; „Aici nu mai locuiește nimeni”, regia Malvina Urșianu; „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, regia Lucian Pintilie; „Păcală se întoarce”, regia Geo Saizescu.
De asemenea, a jucat în peste 30 de spectacole de televiziune și în peste 300 de piese la Teatrul Național Radiofonic și a înregistrat câteva sute de povești pentru emisiunea „Noapte bună, copii!”.
Între 1996–1997, a interpretat unul dintre rolurile principale din „Piața rotundă”, SOAP OPERA produs de Radio România Actualități în colaborare cu BBC, finanțat de Phare.
Din 1996 face dublaje la filmele de desene animate, Studiourile „AGER FILM”.
În perioada 1992–1995 a fost profesoară la Facultatea de Teatru a Universității „Hyperion” din București.
A susținut multe recitaluri de poezie atât în România cât și în Suedia (Malmö și Göteborg) și Grecia (Atena și Salonic).

2017: Filmul Ana, mon amour, al regizorului român Călin Peter Netzer, a câștigat Ursul de Argint, pentru cea mai bună contribuție artistică, în cadrul galei de premiere a Festivalului Internațional de Film de la Berlin.

Imagini pentru 2017: Filmul Ana, mon amour, afiș foto

Premiul a fost acordat Danei Bunescu pentru montajul filmului.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/02/18/o-istorie-a-zilei-de-18-februarie-video-2/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Leon, Papă al Romei

Papa Leon I este unul dintre sfintii Bisericii nedesparțite ai primului mileniu creștin, pe care ii regasim in Calendarul Ortodox. Leon s-a nascut in Italia intr-o familie crestina.  Ajungand arhidiacon al Papei Sixt al III-lea, dupa moartea acestuia, Leon a fost numit Papa al Romei. Papa Leon I a fost cel care a salvat orasul de la distrugere, atunci cand Attila si hunii sai s-au apropiat de Roma. Sfantul, intampinandu-i imbracat in vesmintele arhieresti, a reusit sa negocieze cu Attila, facandu-l sa se retraga.

Sfântul Leon s-a afirmat și ca aparator al dreptei credinte impotriva ereziei lui Eutihie si Dioscor. In cadrul celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon, tinut in anul 451, a fost citita si epistola Sfantului Leon, in care el sustinea cu tarie, cele doua lucrari si cele doua vointe in Hristos. 

A trecut la Domnul in anul 461.

Bibliografie (surse):



Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

Istoriculzilei blogspot.com;

Istoria md.;

Wikipedia  

Mediafax.ro.

http://www.worldwideromania.com.

Rador.ro.

Cinemagia.ro.

18/02/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Creşte ameninţarea unui război la Marea Neagră

Imagini pentru marea neagră map

Război la Marea Neagră ?

Situaţia economică şi politică din SUA la începutul de mandat Joe Biden nu e deloc fericită.

Pe lângă criza economică, agravată mai ales în statele albastre (democrate) de severitatea unor lockdown-uri dictate politic local, noua Administraţie Biden dă semne că are dificultăţi să se instaleze convingător, să se impună tuturor americanilor, trumpişti sau progresişti, să genereze încredere.

America e ruptă în două, iar ordinele executive ale lui Joe Biden nu fac decât să adâncească ruptura, scrie Petru Romoșan în https://ioncoja.ro/razboi-la-marea-neagra/.

Răscoala rasialistă, violenţele BLM şi Antifa, presupus progresiste, s-au desfăşurat anul trecut, ultimul an al mandatului lui Donald Trump, mai ales în statele democrate şi au fost dezastruoase pentru economiile acelor state.

Pericolul cel mai mare în SUA rămâne secesiunea unor state republicane din Sud, conduse de Texas, mergând până la un eventual război civil catastrofal. 300 000 de contribuabili au părăsit New York-ul (democrat), mutându-se în state predominant republicane, acelaşi lucru se întâmplă pe scară mare şi cu California, care e abandonată de sute de mii de locuitori pentru Tennessee, Texas sau Florida, state conservatoare, mai puţin lovite de noua propagandă LGBT, care a devenit ideologie dominantă (deşi nu reflectă decât problemele unui mic procent dintre americani, sub 1 %), de neomarxism, de progresism, şi cu impozite mai mici. O bună parte a producţiei cinematografice de la Hollywood s-a mutat deja în Georgia, alt stat predominant republican.

Noua echipă a lui Joe Biden de la Departamentul de Stat – cu Tony Blinken pe post de secretar de stat (fost secretar adjunct în Administraţia Obama) şi Victoria Nuland „F..k the EU !”, subsecretar cu probleme politice, la fel ca Bill Burns, noul director CIA (fost ambasador la Moscova şi secretar de stat adjunct între 2014 şi 2016) – provine aproape în întregime din vechea Administraţie Obama-Biden.

De fapt, noua Administraţie Biden încearcă să reia lucrurile de unde le-a lăsat Administraţia Obama-Biden în 2016, ca şi cum cei patru ani Trump la Casa Albă nici n-ar fi existat.

Unul dintre meritele scoase adesea în evidenţă ale preşedinţiei Trump e acela că nu a început nici un nou război şi a adus multe trupe acasă. Joe Biden (sau Obama sau Soros sau globaliştii) pare să fie mult mai pornit spre război.

Ca în orice imperiu, când lucrurile merg prost acasă, America îşi rezolvă problemele în exterior. Biden şi noua (vechea) sa echipă şi-au stabilit deja adversarul principal, care nu mai e China, cum era pentru preşedintele Donald Trump, ci Rusia, iar lucrurile s-au pus deja în mişcare.

Ucraina se pregăteşte de război în Donbas. Adică foarte aproape de noi, la Marea Neagră. Volodimir Zelenski (fost „comediant” de televiziune, preşedintele Ucrainei) a închis trei importante posturi de televiziune independente ca să-şi asigure spatele, să le astupe gura, şi a inspectat pe neaşteptate trupele din Republica Populară Doneţk şi Republica Populară Lugansk.

Informaţiile pe care le transmite corespondenta de război de limbă franceză specializată în acest conflict, Christelle Néant, sunt dintre cele mai îngrijorătoare pentru noi, românii din România şi din Republica Moldova :

„E important să înţelegem că Zelenski n-ar fi hotărât să închidă aceste canale de televiziune fără să fi discutat cu Departamentul de Stat şi cu ambasadorii ţărilor din G7. Ceea ce vedem acum înseamnă că războiul rece dintre Statele Unite şi Rusia intră într-o fază caldă. Şi, din păcate, Ucraina, care e de mult o colonie americană, nu va fi neutră în acest conflict, ci se va găsi pe linia frontului […]

Dacă unii cred că Zelenski ar putea fi tentat de opţiunea războinică în chip de diversiune de la problemele interne ale populaţiei ucrainene (creşterea costurilor pentru serviciile publice, gestiunea dezastruoasă a epidemiei de coronavirus etc.), în realitate, nu el e cel care va decide. Cum Ucraina nu mai e decât un stat-marionetă cu două capete (Statele Unite şi Marea Britanie), Washingtonul şi Londra sunt cele care vor da, de fapt, undă verde pentru a lansa ofensiva în Donbas ca să-şi rezolve propriile lor probleme interne şi a putea să arate cu degetul către Rusia ca „agresor”, justificând astfel noi sancţiuni, până şi oprirea proiectului Nord Stream 2 din partea ţărilor europene vasale ale Statelor Unite.

Statele Unite şi-au făcut un obicei istoric din a-şi rezolva problemele, fie ele politice sau economice, cu un război. Declaraţiile lui Joe Biden arată fără putinţă de tăgadă că Washingtonul a luat Rusia în cătare. Şi ce poate fi mai bun decât un război prin procură în Donbas, trimiţând soldaţii ucraineni la moarte pentru interese care nu sunt cele ale Ucrainei, ci ale Statelor Unite ? Pentru a şti când va reporni războiul din Donbas, nu va trebui să urmărim ce face Ucraina (chiar dacă acţiunile lui Zelenski arată că Kievul se pregăteşte pentru acest scenariu), ci evoluţia situaţiei din Statele Unite şi din Regatul Unit.

Dacă situaţia lor politică sau economică se deteriorează grav, atunci vor da undă verde Ucrainei pentru un război prin procură împotriva Rusiei în Donbas. Un război pe care îl vor duce fără să clipească până la ultimul soldat ucrainean…” („L’Ukraine prépare-t-elle une offensive selon le „scénario du Karabach” dans le Donbass ?”, lesmoutonsenrages.fr, 6.02.2021).

După analistul Manlio Dinucci, redactorii raportului „NATO 2030 : United for a New Era” au susţinut desfăşurarea de rachete nucleare SUA în Europa. Într-adevăr, lectura raportului îl confirmă pe Dinucci : „În perspectiva lui 2030, Rusia va rămâne, foarte probabil, principala ameninţare militară la adresa Alianţei. […] 4. NATO trebuie să-şi menţină capacităţile militare convenţionale adecvate şi pe cele nucleare, şi să posede agilitate şi flexibilitate pentru a face faţă agresiunii pe întreg teritoriul Alianţei, inclusiv acolo unde forţele ruse sunt direct sau indirect active, mai ales pe flancul estic al NATO. […] 6. Conflictul din Ucraina trebuie să rămână sus pe agenda NRC (NATO-Russia Council – n.n.)” („2030, l’avenir que nous prépare l’OTAN”, voltairenet.org, 6.02.2021 ; „NATO 2030 : United for a New Era”, ndc.nato.int, 9.12.2020).

Cele trei puncte nevralgice din perspectiva SUA şi NATO (din care facem şi noi parte) care trebuie întărite cu arme nucleare de diferite mărimi sunt Marea Chinei de Sud, Arctica şi Marea Neagră. Dar primul şi cel mai periculos obiectiv pare a fi Marea Neagră, unde Ucraina se pregăteşte de război cu Donbasul, în fapt, cu Rusia. Transporturile masive de armament greu şi de trupe ucrainene în Donbas (vezi corespondenţele de pe teren ale Christellei Néant pe youtube) nu anunţă decât războiul.

Sursele deschise de informare sunt multiple. Schimbarea de paradigmă face ca războiul atomic, considerat până mai ieri imposibil, să fie astăzi văzut ca posibil. Pentru analiza crizelor regionale cu Rusia şi cu China, analiştii cercetează declaraţiile Comandamentului Strategic American (STRATCOM) :

„Dat fiind că STRATCOM este postul de comandă care supervizează arsenalul nuclear al Washingtonului, comandanţii săi exagerează mereu riscul de război nuclear şi cer mai mulţi bani pentru modernizarea stocului.

Dar, odată cu prioritatea acordată de Statele Unite „concurenţei cu marile puteri”, cu China şi cu Rusia, şi odată cu prezenţa militară americană crescută în locuri precum Marea Chinei de Sud, Arctica şi Marea Neagră creşte şi ameninţarea unui război nuclear” (https://news.antiwar.com/2021/01/28/us-navy-sends-three-warships-into-black-sea-russia-deploys-missile-system/ ; comentariu la articolul lui Mike Adams, „Comment survivre dans la vallée de l’ombre de la mort”, leblogalupus.com, 9.02.2021).

Analistul Mike Adams atrage serios atenţia asupra unui mare pericol : „Cu Biden şi Austin (Lloyd Austin este noul secretar de stat la Apărare, ministrul Apărării din SUA – n.n.) care plasează trupe la frontiera vestică a Rusiei şi încearcă să provoace Rusia la conflict, Rusia nu are, poate, de ales şi trebuie să-şi desfăşoare noua sa armă Mach 20 EMP (EMP, impuls electromagnetic – n.n.), care ar putea arunca Statele Unite continentale într-o beznă aproape completă timp de un an şi mai bine.

O asemenea armă ar distruge aproape întreaga reţea elecrtică, provocând cvaiinstantaneu căderea fiecărui oraş din America în haos de masă şi moarte. Numai cei pregătiţi pentru o asemenea eventualitate ar supravieţui, şi foarte puţine persoane sunt cu adevărat pregătite pentru un scenariu de ruptură de reţea” (Cassie B. – „Russia’s „super electromagnetic pulse” weapon could destroy US grid, expert warns”, naturalnews.com, 3.02.2021 ; articolul foloseşte surse militare : strangesounds.org, militarytimes.com, heritage.org).

Apartenenţa noastră la NATO poate să devină o chestiune foarte serioasă, foarte gravă, de viaţă şi de moarte.

Nu există încă informaţii despre o implicare directă, pe post de proxies, a României şi a Republicii Moldova într-un conflict apropiat cu Rusia. Dar întărirea flancului estic al NATO, inclusiv cu arme nucleare, are de ce să ne dea vertij, dureri de cap

18/02/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , | Un comentariu

Ion Mihai Pacepa, fostul șef al spionajului comunist românesc, a murit la 92 de ani în Statele Unite

Ion Mihai Pacepa, fostul șef al spionajului românesc comunist, a murit la 92 de ani

Ion Mihai Pacepa (n. 28 octombrie 1928, București, România – d. 14 februarie 2021, Statele Unite ale Americii), a fost șef adjunct al Departamentului de Informații Externe (spionaj) a României comuniste , iar în perioada 19 aprilie 1972 – 24 iulie 1978, Pacepa a fost consilierul lui Ceaușescu pentru securitate națională și dezvoltare tehnologică, prim-adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe (DIE) și secretar de stat la Consiliul Securității Statului (în cadrul Ministerului de Interne).

Ulterior promovării sale în funcția de secretar de stat, a fost avansat la gradul de general locotenent (19 august 1974).  În anul 1978 el a cerut azil politic în Statele Unite, unde a lucrat pentru comunitatea de informații a SUA în diferite operații împotriva fostului bloc sovietic. Guvernul american a descris activitatea lui Pacepa ca „o importantă și unică contribuție adusă Statelor Unite”.

Pacepa a devenit ulterior cetățean american, trăindu-și restul vieții în SUA. Concluzia raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (pagina 628), aprobat de Președintele României și publicat la 18 decembrie 2006, subliniază “rolul excepțional jucat în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității” de generalul Pacepa. Potrivit acestui raport, el „a contribuit la degradarea dramatică a imaginii lui Ceaușescu”.

Informațiile oferite de Pacepa au fost de asemenea un important revelator al caracterului criminal al dictaturii în influente cercuri politice și de media din Vest. Securitatea și moștenitorii săi nu i-au iertat vreodată lui I. M. Pacepa acest act de trădare”; (wikipedia.org/wiki/Ion_Mihai_Pacepa).

În 2017, Christopher Monckton, al treilea viconte Monckton de Brenchley şi fost consilier al prim-ministrului britanic Margaret Thatcher, l-a numit pe locotenentul general Ion Mihai Pacepa „cel mai influent om al secolului al XX-lea şi, probabil, al începutului celui al XXI-lea”.

Pacepa a fost omul care a dezvelit o parte a Cortinei pentru a dezvălui dezinformarea care se revărsa din blocul sovietic. Din păcate, pentru majoritatea oamenilor, Pacepa şi munca sa au rămas necunoscute, informează The Epoch Times.

În primele ore ale dimineţii de 14 februarie 2021, COVID-19 a realizat ceea ce o recompensă de 2 milioane USD şi două echipe separate de asasini sponsorizaţi de România n-au putut, scrie https://tribuna.us/ion-mihai-pacepa-fostul-sef-al-spionajului-romanesc-comunist-a-murit.

Pacepa s-a născut la Bucureşti în 1928. A studiat chimia industrială la Universitatea Politehnică din Bucureşti, dar, înainte de absolvire, a fost recrutat în agenţia de poliţie secretă a Republicii Socialiste România, Securitatea. A fost iniţial repartizat în departamentul de contrasabotaj al Securităţii. În 1955, a fost transferat la Serviciul de Informaţii Externe.

Pacepa a fost numit şef al staţiei din Frankfurt, Germania de Vest, în 1957. Doi ani mai târziu, a fost numit şef al noului departament de spionaj industrial al României şi a ocupat această funcţie până când a fugit în vest. Începând din 1972, a fost şi şef adjunct al Serviciilor de Informaţii Externe româneşti, consilier pentru dezvoltare industrială şi tehnologică, precum şi mâna dreaptă a lui Nicolae Ceauşescu.

Cu toate acestea, în 1978, şi-a riscat viaţa lăsându-şi în urmă poziţia din vârful piramidei sociale comuniste şi a fugit în Statele Unite. Şi-a asumat misiunea de a avertiza Occidentul despre opresiunea ce se instaurează întotdeauna după ce socialismul şi comunismul ajung la putere. A fost şi a rămas cel mai înalt oficial al blocului sovietic care a fugit vreodată în Occident.

La început, preşedintele Carter nu l-a crezut pe Pacepa şi a dorit să-l dea înapoi pe dezertor în România – lucru echivalent cu o condamnare la moarte.

Culmea este că dezinformarea pe care o organizase Pacepa în România, şi cu care otrăvise Occidentul, îl păcălise pe preşedintele SUA, făcându-l să creadă că Ceauşescu este un aliat de încredere. Iar la momentul dezertării sale, tocmai Pacepa era cel care prezenta o imagine foarte diferită.

În cele din urmă, CIA l-a convins pe Carter de buna-credinţă a lui Pacepa, iar agenţiile de informaţii occidentale au exploatat informaţiile pe care le-a furnizat românul. Cea mai importantă a fost explicaţia sa despre modul în care agenţii sovietici plantau dezinformare pentru a înşela şi a submina încrederea în guvernele, liderii, istoria şi instituţiile occidentale – în special în Biserică. Când Pacepa a obţinut, mai târziu, cetăţenia SUA, CIA i-a înmânat o scrisoare prin care îi mulţumea pentru „contribuţia sa importantă şi unică în SUA”.

În România, Ceauşescu a creat o unitate specială a Securităţii care avea o singură sarcină – de a-l asasina pe fostul general. Dictatorul a pus la bătaie, de asemenea, două recompense separate de 1 milion de dolari pe capul lui Pacepa şi l-a trimis pe „Carlos Şacalul” să îndeplinească sarcina, precum şi, în paralel, o a doua echipă de asasini.

Aceştia au reuşit să se apropie de ţintă. Identitatea secretă a lui Pacepa a fost compromisă de două ori şi a trebuit să fie supus unei intervenţii chirurgicale plastice şi să-şi reconstruiască viaţa alături de soţia sa americană, o agentă CIA pe care a întâlnit-o în timp ce transmitea informaţiile către americani.

Pacepa şi-a publicat, în cele din urmă, informaţiile în cartea „Orizonturi roşii”, care a expus corupţia şi brutalitatea guvernului Ceauşescu şi a lumii sovietice / comuniste. (Preşedintele Ronald Reagan a numit această carte „biblia pentru relaţiile cu dictatorii”). Cartea a fost tradusă, condensată şi introdusă clandestin în România, unde, în anii ’80, a devenit una dintre lucrările care au motivat românii să sprijine răsturnarea guvernului.

După ce a început să trăiască în Statele Unite, Pacepa şi soţia sa au trăit sub identităţi noi, dar fostul general a continuat să scrie cărţi şi articole sub numele său real, inclusiv volumul din 2013, „Dezinformare: Fost şef de spionaj dezvăluie strategii secrete pentru subminarea libertăţii, atacarea religiei şi promovarea terorismului”, la care am fost coautor. A dorit să rectifice poveştile false la crearea cărora contribuise pe vremea când lucra pentru serviciile de informaţii din blocul sovietic.

Printre cele mai importante piese de dezinformare pe care el a vrut să le corecteze au fost că CIA se afla în spatele asasinării preşedintelui John F. Kennedy, că Papa Pius al XII-lea era pro-german în al doilea război mondial şi că terorismul din Orientul Mijlociu era organic (mai degrabă decât catalizat în interiorul Kremlinului).

Maşina de informaţii a blocului sovietic cultivase toate aceste naraţiuni false în timp ce Pacepa lucra în acea lume. Ultima sa carte, „Operaţiunea Dragon: În interiorul războiului secret al Americii de la Kremlin” (co-autor de R. James Woolsey, fost director CIA, n.t.) tocmai a fost lansată de Encounter Books.

Flirtul actual al Americii cu socialismul l-a îngrijorat extrem pe Pacepa. În calitate de şef al serviciilor de informaţii străine din România comunistă, a lucrat cu agenţi, active şi programe pentru a planta seminţele neîncrederii în minţile americanilor cu privire la implicarea guvernului lor în războiul din Vietnam. El a menţionat că acest tip de dezinformare se întâmplă din nou astăzi, cu o mulţime de „ştiri false” şi tot felul de poveşti (uneori retractate ulterior) care au creat o imagine foarte proastă pentru SUA.

Pacepa a vorbit adesea despre mass-media – mai exact, despre banii din spatele mass-media, care conduc versiunile prezentate oficial şi conversaţiile publice. Pacepa s-a specializat în dezvoltarea poveştilor de acest fel în perioada în care se afla la conducerea comunităţii de informaţii din blocul sovietic. El a contribuit la modificarea atitudinilor americane în cazul subiectelor fierbinţi ale anilor 1960 şi 1970.

Pacepa a declarat că recunoaşte aceleaşi tehnici astăzi, subliniind că mulţi au acum o viziune foarte negativă asupra guvernului lor, dar o viziune pozitivă asupra socialismului.

Mihai Pacepa lasă în urmă soţia cu care a fost căsătorit peste 40 de ani şi o fiică.

18/02/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: