CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 11 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 11 februarie în  istoria noastră

 1841: S-a născut Ioan Caragiani, un folclorist şi traducător care  s-a ocupat de folclorul, limba şi istoria aromânilor.

A fost membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866; (m. 1921).

 1847 (11/23): Adunarea Obştească din Ţara Românească vota, la propunerea domnitorului Gheorghe Bibescu, legea prin care erau eliberaţi din robie, fără nicio despăgubire, toţi ţiganii Mitropoliei, episcopiilor, mănăstirilor şi metocurilor bisericilor şi ai oricărui alt aşezământ public.

Numărul acestora era considerabil, ridicându-se la 103 ce deţineau 11.445 de familii de robi .

Cele mai multe familii – 301, cu un număr de 2.088 robi, se aflau în proprietatea mănăstirii Cozia. Dintre judeţe, Prahova avea 8.870 de robi , fiind primul din Ţara Românească. Totalul robilor Bisericii din Ţara Românească era de 47.245, care trăiau în 11.446 de familii.

1861 : În zilele de 11 şi 12 februarie, s-a desfăşurat conferinţa de la Alba-Iulia cu participarea reprezentanţilor tuturor „naţiunilor” şi a confesiunilor din ţară, la care delegaţii maghiari au cerut introducerea prevederilor Legii electorale a Ungariei de la 1848, cu scopul lichidării autonomiei Transilvaniei şi încorporarea acesteia la Ungaria.

Delegaţii români s-au opus adoptării vreunei hotărâri prin care Transilvania să se reîntoarcă la starea din 1848.

1866:  La 11 februarie 1866 (23 februarie 1866 stil nou) Alexandru Ioan Cuza este silit să abdice ca urmare a conjuraţiei pregătite de „monstruoasa coaliţie” (conservatori şi liberali radicali).

https://i0.wp.com/www.desteptati-va.ro/wp-content/uploads/2011/02/alexandru_ioan_cuza2.jpg

Noaptea, la orele 5, au pătruns în palat un grup de ofiţeri înarmați silindu-l pe principele Cuză să semneze abdicarea. Ulterior,  domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să se îmbrace în haine civile şi a fost scos din palat, printre două rînduri de soldaţi care primiseră ordin strict să stea întorşi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn. 

A doua zi, fostului domnitor i s-a permis să plece spre Austria de unde el niciodată n-a revenit şi unde niciodată făcînd vre-o plîngere, repetînd mereu că şi el dorise venirea unui principe străin. Alexandru Ioan Cuza a murit în exil la vîrsta de 53 ani, relativ tînăr, în 1873.

După reușita complotului, s-a format o locotenența domneascaă alcătuită Lascar Catargiu, reprezentant al Moldovei si al conservatorilor, generalul Nicolae Golescu reprezentantul Munteniei si al liberalilor si colonelul Nicolae Haralambie, din partea armatei), precum și un guvern provizoriu condus de Ion Ghica (prim ministru si ministru de externe .

Unirea Principatelor a fost în primejdie, pentru că această abdicare silită putea avea consecințe grave pentru România, dat fiind faptul că:

– după înlăturarea lui Cuza, țărănimea au fost înspăimântată că reforma agrară nu va mai avea loc.

– la 3 aprilie 1866 la Iași a avut loc o demonstrație (orchestrată de Rusia) a mișcării separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu Țara Românească și a promovat un candidat obscur la tronul Moldovei: Nunuță Roznovanu,

– Poarta Otomană a mobilizat armata la Dunăre pentru a interveni în România, unirea fiind recunoscută doar pe timpul domniei lui Cuza.

A fost un moment de maxima gravitate, Unirea fiind pusa in pericol. Senatul l- a proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiană, dar acesta nu a acceptat coroana.

Provizoratul locotenenței domnești a luat sfârșit abia după ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat să devină principe al României, la 10 mai 1866.

Proclamarea domnitorului Carol I și aprobarea Consituției din 1866  au avut loc în urma unui plebiscit.

Alexandru Ioan Cuza a murit la Heidelberg (Germania), la data de 15 mai 1873.

1880:  Grecia a recunoscut oficial după înfrângerea Imperiului Otoman în războiul ruso-româno- turc din 1877- 1878 , independenţa de stat a României.

1880: S-a născut episcopul greco-catolic Ioan Bălan, unul dintre clericii importanţi ai Bisericii Române Unite; a publicat numeroase lucrări liturgice şi canonice, precum şi o nouă traducere a Noului Testament; arestat în octombrie 1948, a fost dus la mănăstirile Dragoslavele şi Căldăruşani; între anii 1950 şi 1955 a fost închis la Sighet, apoi a avut domiciliu forţat la mănăstirile Curtea de Argeş şi Ciorogârla; (m. 1959).

1882: S-a născut compozitorul, dirijorul şi profesorul Gheorghe Cucu, cunoscut mai ales datorită muzicii corale şi prelucrărilor de folclor.

Imagini pentru Gheorghe CUCU photos

Foto: Gheorghe Cucu (n. 11 februarie 1882, Puiești, județul Tutova – d. 24 august 1932).

1886: A decedat la Iași, traducătoare Maria Burada (n. 15 aprilie 1812 la Iași), prima femeie din Moldova care a tradus piese de teatru.

Era fiica șătrarului Ioan Isăcescu și a primit o educație aleasă în familie (cunoștea limbile greacă, franceză, rusă, germană).

În 1830 s-a căsătorit cu vornicul Tudorache Burada.

1888: S-a născut la Șișești, județul Mehedinți medicul neurolog Nicolae Ionescu-Şişeşti, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai profesorului Gheorghe Marinescu şi continuator al acestuia în activitatea didactică şi ştiinţifică;  (d. 17 august 1954, București).

A fost profesor de Neurologie la Facultatea de Medicină din București, director al Clinicii de Neurologie a Spitalului Colentina-București, membru corespondent (din 1939) al Academiei Române.

1899: S-a născut Vasile Ijac, compozitor, dirijor, critic muzical şi profesor; considerat „părintele simfonismului bănăţean”: (m. 1976).

1903: S-a născut medicul veterinar Vasile Gheţie; lucrări în domeniul morfologiei animale; membru titular al Academiei Române din 1990; (m. 1990).

1916:  S-a înființat Clubul Sportul Studenţesc Bucureşti. Actul de naştere al Societăţii Sportive Universitare Sportul Studenţesc Bucureşti a fost semnat, conform monumentalei lucrări Palestrica, semnată de Constantin Kiriţescu, la data de 11 februarie 1916.

Imagini pentru Clubul Sportul Studenţesc Bucureşti logo

Primul preşedinte al acestui club studenţesc a fost profesorul universitar, doctor în matematici, Traian Lalescu, iar primul secretar Octav Luchide, care atunci avea vârsta de 15 ani.

 1918 : Plenipotenţiarii Puterilor Centrale au impus primului ministru, generalul Alexandru Averescu, trei condiţii principale pentru încheierea păcii: cedarea întregului teritoriu al Dobrogei, până la Dunăre, importante rectificări de frontieră în zona Porţilor de Fier, în Valea Jiului şi între Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc, precum şi grele concesiuni economice.

1921: S-a născut la Iași, Ion I. Inculeţ, inginer şi profesor canadian de origine română,  fiul lui Ion C. Inculeț (1884-1940) fost președinte al Republicii Democrate Moldovenești si luptător pentru unirea cu România, și al soției sale, prințesa Roxana Cantacuzino.

Stabilit în Canada din 1946 a avut preocupări ştiinţifice şi profesionale axate pe domeniul electricităţii statice; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1992; (m. 5 noiembrie 2011, Ontario, Canada.

A fost  membru de onoare din străinătate al Academiei Române (din 1992).

„Doctor Honoris Causa” al Universității Western Ontario (Canada), director al centrului de electrostatică aplicată al Universității Western Ontario.

Ion I. Inculeț a fost  autor și coautor a numeroase invenții sau inovații patentate în diverse țări ale lumii și a fost consultant NASA în probleme de explorare a Lunii și planetei Marte.

1926: S-a născut actriţa Elena Sereda; (m. 24 august 2010).

A debutat pe prima scenă în 1945, în spectacolul „Asta-i ciudat” de Miron Radu Paraschivescu, regia Tudor Mușatescu.
A jucat în numeroase alte reprezentații ale Naționalului Bucureștean și  de asemenea în numeroase filme, printre care: „Ciulinii Bărăganului”, regia Louis Daquin, „Diminețile unui băiat cuminte”, regia Andrei Blaier, „De trei ori București”, regia Horea Popescu, „Toamna bobocilor”, regia Mircea Moldovan, „Ecaterina Teodoroiu”, regia Dinu Cocea.

1926: S-a înfiinţat Fundaţia „Regele Ferdinand I”, având menirea de a sprijini cultura românească. Legea pentru înfiinţarea Fundaţiei avea două articole, primul dintre ele fiind: „Cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 ani a Majestăţei Sale Regelui Ferdinand I şi ca semn de dragoste şi recunostinţă faţă de înfăptuitorul unităţii naţionale a Românilor, se înfiinţează un aşezămînt în scop cultural, civil şi militar, care va fi persoană juridică de drept public, cu denumirea «Fundaţiunea Regele Ferdinand I» şi care se va administra potrivit unui statut orînduit de Majestatea Sa Regele Ferdinand I”.

1927: S-a născut istoricul Paul Cernovodeanu, autorul unor impor tante cercetări privind relaţiile Ţărilor Române cu Anglia şi SUA în secolele XVI-XIX; (m. 2006).

A fost un editor de izvoare externe (colecţia „Călători străini despre Ţările Române”) și membru de onoare al Academiei Române din 1999 .

1929: La Bod, în Depresiunea Brașovului, s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură din Romania -38,5 °C .

1929: S-a născut Paul Barbăneagră, cineast şi eseist, stabilit în Franţa din 1965, autorul a numeroase filme documentare consacrate artei şi culturii; (m. 2009).

Imagini pentru Paul Barbăneagră,photos

A colaborat la Radio France şi la Radio Europa Liberă.

  1929: S-a născut Traian Filip, prozator, traducător şi publicist; (m. 1994)  

1932: Avea loc inaugurarea noului studio de concerte al Radiodifuziunii Române (construit de arhitectul George Matei Cantacuzino şi inginerul Liviu Ciuley).

 1933:  A încetat din viaţă episcopul şi istoricul sas din România, Friedrich Teutsch ; (n. 16 septembrie 1852).

A fost  preocupat de istoria saşilor sub toate aspectele: social, economic, politic, religios, cultural; membru de onoare al Academiei Române din 1919.

 1942:  Întâlnirea mareşalului Ion Antonescu cu Hitler la Cartierul general al acestuia din Prusia orientală.

Discussion of war situation at Führerhauptquartier “Wolfsschanze” Rastenburg, Ostpreußen, 11 February 1942. From left to right: Marshal Ion Antonescu, Dr. Paul Otto Schmidt , Adolf Hitler, Generalfeldmarschall Wilhelm Keitel , Oberstleutnant Eckhard Christian, and Generaloberst Franz Halder

Conducătorului român i s-au dat asigurari că Germania nu va permite Ungariei şi Bulgariei să atace România şi i s-a cerut sporirea contribuţiei de război.

1945 : Sfârșitul Conferinței de la Ialta, numită și Conferința din Crimeea.

A fost o întâlnire desfășurată  din 4-11 februarie 1945 între liderii SUA, Marii Britanii și Uniunii Sovietice,  în timpul celui de-al doilea război mondial.

Au participat presedintele Statelor Unite, Franklin Roosevelt, prim-ministru al Regatului Unit Winston Churchill şi Iosif Stalin, liderul URSS.

Foto: De la stânga la dreapta: Churchill, Roosevelt, Stalin.

 Acordurile de la Yalta au stabilit noua configuratie politica a lumii pentru urmatorii 45 de ani. Intâlnirea a venit după Conferinţa de la Teheran, care a avut loc paisprezece luni mai devreme. Conferinţa de la Yalta s-a concentrat pe condiţiile de capitulare a Germaniei , atât in plan militar cât şi politic, precum şi pe organizarea Europei după război.

A fost decisă capitularea necondiţionată a Germaniei, împartirea teritoriului său in 4 zone de ocupaţie, a patra zonă urmând sa fie ocupată de Franţa, ţară care nu a fost insa invitata la Yalta si Constituirea unui comitet interaliat de supraveghere.

Cei trei au decis ca în toate teritoriile urmau să se desfășoare alegeri libere, iar ordinea să fie redată Europei, după cum se arăta într-o declarație oficială.

Conferinţa de la Ialta, din februarie 1945, a pus bazele hărții Europei postbelice.

 Polonia a fost rearanjată geografic, cedând URSS-ului 174.000Kmdin est şi primind la vest 104.000Km2din teritoriile germane.

Stalin a impus, de asemenea, ample modificări teritoriale la vestul URSS-ului, primind Basarabia, Bucovina şi Rutenia Subcarpatica, absorbind statele baltice şi a păstrat Peninsula Karelia în defavoarea Finlandei.

Principalele puncte discutate:

1. S-a stabilit drept principală prioritate predarea necondiționată a Germaniei naziste. După război, Germania urma a fi împărțită în patru zone de ocupație. Urma să aibă loc și o divizare a Berlinului în patru sectoare.

2. Stalin a fost de acord ca Franța să preia cea de-a patra zonă de ocupație în Germania și Austria. Franței i se acorda și un loc în Consiliul Aliat de Control.

3. Germania urma să fie supusă unei operațiuni de demilitarizare și denazificare.

4. Crearea unui consiliu aliat de reconstrucție, cu sediul la Moscova.

5. A fost discutat statutul Poloniei, chestiune complicată de faptul că în acel moment Polonia era ocupată de armata sovietică. S-a stabilit reorganizarea guvernului provizoriu polonez care fusese instalat de Armata Roșie prin includerea a diverse grupări politice, prin organizarea de alegeri democratice. Prin aceasta a fost înlăturat, practic, guvernul polonez legitim exilat din 1939 în Occident.

6. Granița estică a Poloniei urma să fie de-la lungul Liniei Curzon, Polonia urmând să fie compensată teritorial în vest cu teritorii importante din Germania de est.

7. Roosevelt a obținut de la Stalin acordul de a participa la Națiunile Unite, după ce s-a convenit ca fiecare din cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate să aibă drept de veto.

8. Stalin a fost de acord să participe la războiul împotriva Japoniei în 90 de zile de la înfrângerea Germaniei. Uniunea Sovietică urma să primească, după înfrângerea Japoniei, partea sudică a insulelor Sahalin și Kurile.

 9.Cetățenii Uniunii Sovietice și ai Iugoslaviei urmau să fie repatriați, indiferent dacă ei doreau aceasta sau nu.

Milioane de ruși din Europa au fost forțați să se reîntoarcă în URSS, multi dintre ei fiind aruncati in lagarele de concentrare din Gulag.

1945: Discursul primului ministru Nicolae Rădescu de la cinematograful “Aro”, în care  precizează poziţia sa şi a pe cea a guvernului faţă de acţiunile PCR   de preluare prin forţă a prefecturilor şi primăriilor din ţară.

Imagini pentru nicolae radescu photos

Nicolae Rădescu (n. 30 martie 1874, Călimănești – d. 16 mai 1953, New York),  a fost un militar de carieră (general de corp de armată adjutant) și om politic, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România.

În timpul mandatului său de președinte al Consiliului de Miniștri (6 decembrie 1944–28 februarie 1945) a fost confruntat cu agitațiile cauzate de comuniștii români, care erau într-un proces de acaparare a puterii politice, fiind sprijiniți de armata roșie.

În urma crizei politice declanșate de PCR în februarie 1945 și a ultimatumului dat de Andrei Vîșinski, regele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru.

Generalul Radescu a anunțat ca intenționează sa se adreseze opiniei publice române în ziua de duminica, 11 februarie, în sala Cinematografului Scala. Cu o seară înainte, cinematograful a fost însă ocupat de simpatizantii FND, comuniști.

Veniseră deciși să bruieze discursul premierului. Numai ca acesta și echipa din jurul său au reușit sa dejoace planurile fenediste, regizate în fapt de Partidul Comunist.

În ultima clipa, generalul Radescu a decis sa schimbe sala cu una aflată în apropiere – cea a Cinematografului ARO (astazi Patria).

Mai mult decât atât, cuvintele acestuia au fost radiodifuzate, fiind astfel auzite de un auditoriu incomparabil mai numeros decât cel pe care îl putea cuprinde o sala de cinematograf.

 Nicolae Rădescu a fost şi rămâne un erou al războiului de întregire a neamului, apărător al demnităţii româneşti în faţa ambasadorului Reich-ului nazist, Killinger, încarcerat în lagărul de la Târgu Jiu pentru această atitudine, oponent al înaintării trupelor române dincolo de linia Nistrului în cel de-al Doilea Război Mondial, susţinător în colaborare cu Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu al încheierii armistiţiului cu SUA şi Marea Britanie şi şef al Statului Major al Armatei Române din 14 octombrie 1944, când trupele române luptau alături de forţele aliate pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, a fost însărcinat de Regele Mihai I să conducă Guvernul României la 6 decembrie 1944.

Deşi scurtă, prestaţia sa ca prim ministru a rămas în istorie ca o curajoasă încercare de împotrivire la instalarea regimului comunist şi dominaţiei sovietice. În timpul mandatului său, au fost emise monedele de aur Ardealul nostru în scopul contracarării inflaţiei pregătite de ocupantul sovietic şi al diseminării în rândul populaţiei a unei părţi din rezerva de aur a ţării pentru a preîntâmpina jefuirea ei de către ruşi.

Demis la presiunea trimisului Moscovei, Andrei Vâşinski, în urma unui complot organizat de sovietici şi de agenţii lor din România , fiind consemnat în arest la domiciliu, a reuşit să evadeze în Occident după ce s-a refugiat în Legația Marii Britanii din București, reușind la 15 iunie 1946 să părăsească țara clandestin, după care a fost condamnat în contumacie la închisoare în aşa-numitul „Proces al Mişcării Naţionale de Rezistenţă”.

În străinătate a condus Comitetul Național Român, o organizație menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă. A murit în străinătate, fiind reînhumat în țară cu onoruri, în anul 2000.

După mai multe luni de exil în Cipru sub supravegherea forţelor anglo-americane în ideea menajării aliatului sovietic în timpul tratativelor de pace, Nicolae Rădescu s-a stabilit în SUA, a fondat Comitetul Naţional Român al cărui prim preşedinte a devenit, sprijinind apariţia publicaţiilor exilului românesc şi acordarea de burse tinerilor români aflaţi în exil.

A decedat în mai 1953, fiind înmormântat în Cimitirul Calvary din New York.

În noiembrie 2000, rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în ţară, datorită iniţiativei dr. Ştefan Issărescu, soţul Principesei Ileana a României şi a nepoţilor săi, distinşii prof. dr. neurolog Alexandru Şerbănescu şi prof. dr. Vlad Rădescu, cu sprijinul primului ministru al Guvernului României, acad. Mugur Isărescu.

Deşi au trecut 25 de ani de la prăbuşirea dictaturii comuniste din România, viaţa şi activitatea generalului Rădescu este încă necunoscută unei mari părţi a poporului român.

Readucerea în memoria colectivă a acestei mari personalităţi nu are numai scopul de a corecta o ruşinoasă lacună a istoriei recente a României dar, mai ales, de a oferi un reper intelectual şi moral tinerelor generaţii.

1947- A decedat la Cluj, matematicianul român Nicolae Abramescu (n. 1884, Târgoviște) fost profesor la Universitatea din Cluj, fondator al Facultății de Științe cu secțiile matematică, fizică, chimie, științe naturale, geografie a Universității “Regele Ferdinand”.

Imagini pentru Nicolae Abramescu ,  photos

Secția de matematică avea catedrele: matematici generale, mecanică, teoria funcțiilor, analiză, algebră, astronomie. Abramescu preda geometrie descriptivă.

Din 1921 devine profesor la Universitatea București. A contribuit la organizarea Societății de Științe din Cluj și a primului Congres Național al matematicienilor români (Cluj 1929), care s-a bucurat de participarea lui Vito Volterra, cuvântul inaugural fiind rostit de Gheorghe Țițeica.

Cu acest prilej debutează, la Cluj, revista “Mathematica”, al cărei membru fondator este și N. Abramescu.

La revista „Mathematica” colaborează peste 150 de matematicieni din toată lumea. În 1941 a fost unul dintre cei 26 de profesori universitari semnatari ai protestului față de actul de cedare a Ardealului de Nord alături de Ion Mușlea, D. D. Roșca, Gheorghe Spacu ș.a.

A participat activ în perioada 1941-1943 la funcționarea Cercului matematic al Societății de Științe din Cluj aflat în refugiu la Timișoara. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 5 iunie 1943.

1963: A murit Niculae M. Popescu, preot, profesor şi istoric; contribuţii referitoare la istoria Bisericii Ortodoxe şi a culturii medievale româneşti; membru titular al Academiei Române din 1923, vicepreşedinte al acestui for (1939-1943); (n. 1881).

1987: A murit Radu Codreanu, biolog şi citolog; lucrări de zoologie a nevertebratelor, parazitologie comparată, patologia insectelor; membru titular al Academiei Române din 1974; (n. 1904).

 1991:  Începe vizita preşedintelui RSS Moldovenești, Mircea Snegur în România. S-a desfăşurat  în perioada 11 februarie -16 februarie 1991.

Imagini pentru vizita lui mircea snegur în România  1991 photos

 1991: A murit actorul Vasile Niţulescu; (n. 1925).

 1993: A murit compozitorul şi folcloristul Ludovic Paceag; (n. 1922).

  2013: A murit filosoful Mihail-Radu Solcan; (n. 1953).

 2015: A murit artista plastică şi profesoara Adriana Oancea Şuteu, una dintre personalităţile marcante ale vieţii artistice timişorene; (n. 1942).

2019: A murit criticul și istoricul de artă, editorul și traducătorul Vasile Florea; (n.30.03. 1931, la Iași).

A fost autorul ori coautorul multor tiluri de referință pentru documentarea de specialitate.

 Arta romaneasacă modernă și contemporană, Istoria artei romanești, Enciclopedia artiștilor romani contemporani, Mica enciclopedie de artă universală sînt numai cîteva dintre realizările sale de excepție care vor trăi dincolo de efemer.

2020 – Experți din întreaga lume, reuniți la Geneva sub egida Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), pentru a discuta despre vaccinuri și terapii împotriva bolii pulmonare cauzate de noul coronavirus, au denumit noua boală COVID-19. Denumirea vine de la termenii Corona, Virus și Disease (termenul englez pentru boală), iar numărul 19 se referă la anul în care au fost identificate primele cazuri, deci 2019.

Pe 31 decembrie 2019, autorităţile chineze anunţau 27 de cazuri de pneumonie virală cu origini necunoscute la Wuhan, în centrul Chinei.

În ziua următoare, autorităţile locale au închis piaţa de animale vii din Wuhan, considerând că aceasta avea o anumită legătură cu apariţia noului virus.

Pe 7 ianuarie 2020, oficialii chinezi anunţau că noul virus a fost izolat şi a fost denumit inițial 2019-nCov.

Pe 11 ianuarie, China a confirmat primul deces provocat de noul coronavirus în Wuhan. În câteva zile, cazuri de infectare au apărut în Asia, în Franţa şi Statele Unite. La sfârşitul lunii ianuarie, ţările lumii au început să îşi repatrieze cetăţenii aflaţi în China.

Peste 50 de milioane de locuitori din provincia Hubei, în care se află oraşul Wuhan, au fost plasaţi în carantină. Primul caz de infecţie cu coronavirusul COVID-19 din România a fost confirmat în seara zilei de 26 februarie la un pacient din Gorj, care a intrat în contact cu un cetăţean italian din Rimini, venit în zonă în perioada 18-22 februarie.

Începând cu data de 10 martie, trendul ascendent s-a accelerat, ajungându-se în luna noiembrie la peste 10.000 de îmbolnăviri pe zi cu noul coronavirus. Primul deces din ţara noastră asociat noului coronavirus fost înregistrat pe 22 martie, la un bărbat de 67 de ani, care avea comorbidităţi. În data de 11 noiembrie, s-a atins un record – peste 200 de decese într-o singură zi. În luna decembrie s-a înregistrat un trend descrescător al îmbolnăvirilor cu noul coronavirus, însă numărul celor aflaţi în stare critică la ATI (Terapie Intensivă) s-a menţinut ridicat.

2020: A murit poetul Octavian Doclin (pe numele său adevărat Octavian Chisăliţă), membru al Uniunii Scriitorilor din România;(n. 1950, la Doclin, jud. Caraş-Severin).

Imagini pentru Octavian Doclin

A fost autorul a peste 28 de volume, colaborator la mai multe reviste literare prestigioase din ţară și laureat al mai multor premii pentru poezie . 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/02/11/o-istorie-a-zilei-de-11-februarie-video/

CALENDAR CREȘTIN ORTODX

Sfântul Mucenic Vlasie; Sfânta Teodora împărăteasa

Sfantul Mucenic Vlasie; Sfanta Teodora imparateasa

Sfântul Vlasie a trait pe vremea imparatilor romani Diocletian si Licinus, aprigi prigonitori ai crestinilor. A fost episcopul Sevastiei Capadociei. Din cauza prigonirilor, se retrage in munti.

Sfantul Vlasie se ridicase la o asemenea masura incat si fiarele il ascultau si veneau sa fie binecuvantate de el. De asemenea, prin mainile lui se faceau multe tamaduiri. Vanatorii i-au gasit pestera si l-au dus in cetate.

Patimirea muceniceasca a sfantului nu a fost fara rod, caci in timpul patimirii Sfantului Vlasie, sapte femei care ii urmau s-au alaturat marturisirii sale. Printr-un viclesug, aratandu-se dornice a sluji idolilor, cele sapte femei au reusit sa arunce in apa statuile. Dupa ce au fost torturate, fericitelor femei le-au fost taiate capetele. Cei doi copii ai uneia dintre sfintele femei au fost incredintati de aceasta Sfantului Vlasie.

Tortionarul sfantului, Agricola, a poruncit ca Vlasie sa fie aruncat in iezer, insa acesta, dupa ce a insemnat apa cu semnul Crucii, a mers pe apa ca pe uscat. Vazand aceasta, 68 de barbati si-au pierdut viata incercand sa imite puterea lui Hristos, invocandu-i pe idolii lor. Sfantul Vlasie si cei doi copii au fost apoi ucisi in afara orasului, prin taierea capetelor, la 11 februarie.



Sfânta împărăteasă Teodora

Sfanta imparateasa Teodora



Sfânta împărateasă Teodora este cinstita pe 11 februarie. Imparateasa Teodora alaturi de imparateasa Irina sunt cele care au stabilit în urma sinoadelor cinstirea sfintelor icoane

Imparateasa Teodora s-a nascut in jurul anilor 810-815 in orasul Elissa din Paflagonia (o regiune din nordul Asiei Mici), din parinti crestini. Teodora a mai avut doi frati si trei surori.

Este aleasa sotie de imparatul Teofil (829-842) datorita raspunsului primit in urma darului facut de acesta.

 Împaratul daruise un mar fiecăreia din cele șapte fete alese de trimisii lui spre casatoria sa. Chemate la palat a doua zi si intrebate ce au facut cu marul primit, cele sase au rapuns ca l-au mancat, în vreme ce Teodora a adus cu sine doua mere, grăind: „Marul cel dintâi, talantul pe care Dumnezeu l-a sadit in mine, ti-l inapoiez neatins: este fecioria mea. Cel de-al doilea, asemenea dinarilor, este fiul pe care ti-l voi darui”.

Se va casatori cu imparatul Teofil pe 4 mai 830. Au avut sapte copii: cinci fete si doi baieți. Pentru ca Teodora aducea cinstire sfintelor icoane, iar Teofil era impotriva cinstirii lor, apar neintelegerile intre ei.

Teofil va emite doua edicte impotriva cinstitorilor sfintelor icoane, primul in anul 831, al doilea in anul 838, care aveau menirea de a distruge icoanele si de a-i pedepsi aspru pe iubitorii icoanelor.

Il numeste patriarh de Constantinopol pe Ioan Gramaticul (837-843), un iconoclast radical si prezideaza un sinod in Biserica din Vlaherne, in care se arunca anatema asupra tuturor celor ce venereaza sfintele icoane.

Imparatul Teofil moare pe 22 ianuarie 842. Dupa moartea sa, prigoana impotriva iubitorilor de icoane ia sfarsit. Pe tron ajunge Teodora, pentru ca fiul ei, Mihail al III-lea, nu avea varsta potrivita conducerii imperiului.

Dorind sa restabileasca cultul sfintelor icoane, Teodora a convocat in luna martie 843, un sinod in Palatul Kanikleion (sediul cancelariei imperiale) din Constantinopol. Este ales un nou patriarh de Constantinopol: Metodie.

Acesta a alcatuit un document cu denumirea de Synodicon, care cuprindea invatatura ortodoxa a Bisericii si condamna toate ereziile si pe toti ereticii. Astfel, pe 11 martie 843, la Constantinopol, a fost restabilit cultul sfintelor icoane.

Pentru ca sinodul de la Constantinopol s-a tinut in ajunul primei duminici a Postului Mare, s-a stabilit ca prima duminica din Postul Mare sa fie numita Duminica Ortodoxiei si sa aminteasca de biruinta Bisericii asupra ereziilor.

Mai taziu, Teodora este silita sa intre in Manastirea Gastrion, unde va primi chipul ingeresc. Sfânta Teodora a ramas in mănăstire până la trecerea ei la cele vesnice, 11 februarie 867.


Bibliografie (surse):

Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

Istoriculzilei blogspot.com;

Istoria md;

Wikipedia;  

Mediafax.ro;

http://www.Rador.ro

http://www.worldwideromania.com

11/02/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

La 1 ianuarie 2021, zece state membre ale Uniunii EUROPENE printre care și România, aveau salarii minime sub 700 de euro pe lună

Imagini pentru euro photos

Disparități salariale în blocul comunitar

21 din 27 dintre statele membre ale Uniunii Europene aveau la 1 ianuarie 2021 un salariu minim pe economie care, în general, avea o valoare mai mică de 700 de euro pe lună în est şi de peste 1.500 de euro pe lună în nord-vestul blocului comunitar – arată datele publicate, vineri, de Oficiul European de Statistică (Eurostat) și preluate de agențiile de presă.
La începutul acestui an, zece state membre din estul Uniunii aveau salarii minime sub 700 de euro pe lună: Bulgaria (332 euro), Ungaria (442), România (458), Letonia (500), Croaţia (563), Cehia (579), Estonia (584), Polonia (614), Slovacia (623) şi Lituania (642).
În alte cinci ţări membre UE, în special din sudul blocului comunitar, erau salarii minime cuprinse între 700 şi uşor peste 1.100 de euro pe lună: Grecia (758), Portugalia (776), Malta (785), Slovenia (1.024) şi Spania (1.108).
Restul de şase state membre UE, toate din în nord-vestul blocului comunitar, aveau salarii minime de peste 1.500 de euro pe lună: Franţa (1.555), Germania (1.614), Belgia (1.626), Olanda (1.685), Irlanda (1.724) şi Luxemburg (2.202).
Comparativ, salariu minim federal în Statele Unite era echivalentul a 1.024 euro pe lună, în ianuarie 2021.
În rândul celor 21 de state, salariul minim cel mai mare e de 6,6 ori mai mare decât cel mai mic.

Totuşi, potrivit experților, disparităţile sunt considerabil mai mici după eliminarea efectului diferenţelor de preţuri.

Salariul minim în Uniunea Europeană variază între 623 PPS (paritatea standard la puterea de cumpărare) pe lună în Bulgaria până a 1.668 PPS în Luxemburg, ceea ce înseamnă ca salariul minim cel mai mare din UE este de 2,7 ori mai mare decât cel mai mic, consemnează https://www.veridica.ro.

Singurele state membre ale Uniunii Europene care nu au încă un salariu minim pe economie sunt Danemarca, Italia, Cipru, Austria, Finlanda şi Suedia.

11/02/2021 Posted by | analize | , , , , , | Lasă un comentariu

CUM AJUTĂ ROMÂNIA SĂ SE MENȚINĂ ÎN VIAȚĂ REGIUNEA SEPARATISTĂ TRANSNISTREANĂ

Imagini pentru transnistria map

ANALIZĂ-SURPRIZĂ: CINE MENȚINE ÎN VIAȚĂ REGIUNEA SEPARATISTĂ TRANSNISTREANĂ!

Transnistria a reprezentat în ultimele trei decenii una dintre cele mai mari enigme din Europa de Est și continuă să fie un studiu de caz aparte, fiind unul dintre primele conflicte înghețate din spațiul ex-sovietic și apoi un model pentru cele ce au urmat în jurul bazinului Mării Negre,potrivit unei analize realizată de VERIDICA.RO, preluat de Romanian Global News.

Dinamica supraviețuirii acestei entități este cu atât mai interesantă prin realitățile antagonice din teren. Dacă în aproape primele două decenii aceasta a existat datorită sprijinului economic acordat de Moscova, ultima decadă aparține, paradoxal, Uniunii Europene și Chișinăului.

O bază avansată de operații a bolșevicilor folosită și de Rusia post-sovietică
Situația actuală din regiunea transnistreană datează din 1992 și a rezultat, pe de-o parte, din Războiul de la Nistru, în care timp de câteva luni forțele Chișinăului s-au luptat cu rebelii regimului de Tiraspol, cărora li se alăturaseră voluntari și erau spriijniți unități ale Armatei a 14-a ruse și, pe de altă parte, din Convenția cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova din 21 iulie 1992.
Cu toate acestea, rădăcinile acestei entități își au originile încă din 1924, când în cadrul RSS Ucrainene a fost creată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească.
Pe atunci, miza acestei fâșii de pământ era să exporte Revoluția bolșevică via România spre zona Balcanilor. Astăzi, această regiune separatistă are rolul de a funcționa ca o bază avansată de operații (din engl. „forward operating base”, FOB) a Moscovei în regiunea Odesa, Ucraina și la circa 100 de kilometri de granița UE și NATO cu România.
Regiunea separatistă reprezintă circa 11-12% din suprafața totală a Republicii Moldova.
În cei circa 28 de ani de așa-numită independență, Transnistria a funcționat, din punct de vedere economic, din rămășițele sovietice ale unei firave industrii plasate strategic pe malul stâng al Nistrului.
Totodată, regiunea transnistreană s-a menținut și datorită unei vieți economice subterane, aceasta fiind o platformă de contrabandă, în special cu țigări și băuturi alcoolice, dar și armament, în special cel din depozitul de la Cobasna, acolo unde sovietici au retras în anii `80 și începuturile anului ’90 circa 20.000 de tone de muniții din țări precum Germania și Cehoslovacia.
Din acest punct de vedere, corupția endemică de la Chișinău și afacerile unor politicieni și grupurile de interese interconectate de la Chișinău și Tiraspol au ajutat la menținea acestui status quo.

UE, Bucureștiul și Chișinăul aruncă colacul salvator pentru regiunea separatistă

În ultima decadă, economia transnistreană a comportat o serie de mutații interesante, povara fiind tranferată de pe umerii Moscovei pe cei ai Uniunii Europene.
Abordarea de tip „soft power” pe care Uniunea Europeană a implementat-o, inițial prin pârgille Parteneriatului Estic în 2009 și apoi prin semnarea Acordului de Asociere UE-Republica Moldova în iunie 2014, a jucat un rol decisiv în schimbarea balanței exporturilor regiunii separatiste.
Cifrele vorbesc de la sine. Astăzi, 30% din totalul exporturilor regiunii transnistrene ajung în circa 25 de țări ale UE.
Pe primele trei locuri în ponderea exporturilor din regiunea secesionistă se află metalele și produsele metalifere (circa 229 de milioane de dolari), resursele energetice și combustibilii (160 de milioane de dolari – livrate Moldovei) și nu în ultimul rând produsele alimentare (circa 96 de milioane de dolari, materii prime și confecții în regim „lohn” (52 de milioane de dolari). Totalul exporturilor din regiunea transnistreană în 2020 s-a cifratla 633.105.050 milioane de dolari, conform statisticilor oferite de Serviciul Vamal al regimului de la Tiraspol.
Paradoxal, România este principala destinație a mărfurilor transnistrene, după Republica Moldova, chiar dacă la nivel ideologic și propagandistic Bucureștiul rămâne cel mai mare inamic al Tiraspolul și ținta principală a retoricii negative.
În general, schimburile comerciale dintre regiunea separatistă și România se rezumă la produse metalifere care merg la prelucrare în combinatul siderurgic de la Râbnița din nordul regiunii.

Cele mai recente cifre furnizate de regimul de la Tiraspol arată că în 2020 Republica Moldova a fost destinația principală a exporturilor (în special energie electrică de la centrala de la Cuciurgan) cu 42,92% din cota de piață și o valoare de 271,7 milioane de dolari SUA (în creștere cu circa 10% față de 2019).
Pe locul doi s-a clasat România cu 14,91% (94 de milioane de dolari SUA) cu aproape 2% în creștere față de 2019. Urmează Rusia cu 11,05% din exporturi (aproape 70 de milioane de dolari).

Pe locul al patrulea se regăsește Ucraina cu 10,26% din exporturi (aproape 65 milioane de dolari).
De menționat România, alături de Polonia, Italia și Germania, înghit circa 80% din totalul exporturilor transnistrene în UE. O altă transformare interesată este că, începând cu anul 2015, România a preluat ștafeta de la Rusia în materie de prima destinație a exporturilor transnistrene.

Anexarea Crimeii, moment de cotitură

Dinamica exporturilor transnitrene a suferit modificări majore în ultima decadă.
Acest lucru s-a întâmplat mai pregnant după anexarea Crimeii de către Rusia, în 2014, și după embargo-ul impus încă din 2013Republicii Moldova de către Moscova. Cifrele arată că România a sărit brusc, în 2015, de la 18,6% la 30,5%, în timp ce Rusia a scăzut de la 22,9% la 15,2%.
Realitatea matematică este completată de o politică bine pusă la punct a Uniunii Europene care a permis regiunii transnistrene să exporte în continuare în UE, după semnarea Acordului de Asociere UE-Republica Moldova în iunie 2014, fără însă a face publice înțelegerile cu Tiraspolul.
România, ca cel mai apropiat stat din proximitatea regiunii separatiste, a preluat acest rol de stat-importator de produse transnistrene via Republica Moldova. Ceea ce este însă interesant este că relația nu a fost una reciprocă.

În ciuda înlesnirilor dinspre UE, Tiraspol a ridicat taxele pentru produsele importate din UE.
Bruxelles-ul și-a motivat politica relaxată față de Tiraspol pentru ca nu cumva o serie de incidente să se producă în regiunea separatistă ca urmare a unor blocade din partea Chișinăului și Kievului.

Acest lucru ar fi strangulat economia transnistreană și ar fi putut exista riscul unor confruntări armate.

La toate acestea, prezența militară rusă în republica secesionistă ar fi putut complica și mai tare situația din teren.
Trebuie să reamintim că, după anexarea Crimeii în martie 2014, Kievul și-a schimbat atitudinea tolerantă față de Tiraspol și a introdus treptat un embargo gradual, atât pentru mărfuri, cât și pentru circulația persoanelor și controalele pe punctele vamale comune s-au înăsprit.
Cum regiunea transnistreană nu dispune de un aeroport internațional și nici ieșire la mare proprie, „exporturile salvatoare” spre Rusia și-au diminuat din plin cantitatea și au fost reorientare spre țările prin bunăvoința Bruxellesului.

11/02/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: