CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 25 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 25 ianuarie în istoria noastră

1475: După victoria zdrobitoare de la Podul Înalt (Vaslui) împotriva turcilor, obţinută cu câteva zile în urmă (la 10 ianuarie), Ştefan cel Mare (domn al Moldovei între anii 1457 şi 1504) a trimis o scrisoare-monarhilor creştini ai Europei și Papei de la Roma, anunţându-le victoria şi chemându-i la crearea unui front comun antiotoman.

Mai mulţi istorici au apreciat că bătălia de la Podul Înalt a reprezentat cea mai mare înfrângere a islamului în faţa unei armate creştine.

Scrisoarea scrisă de Ştefan cel Mare după victoria de la Podul Înalt: „Am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii, i-am călcat în picioare“

„…Ne rugăm de domniile voastre să ne trimiteţi pe căpitanii voştri într-ajutor împotriva duşmanilor creştinătăţii, până mai este vreme… Iar noi, din partea noastră, făgăduim, pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul domniei noastre, că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru.

Aşa trebuie să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu cel atotputernic noi i-am tăiat mâna dreaptă. Deci, fiţi gata fără întârziere”

Mesajul domnului român nu a avut rezultatul scontat, neputându-se organiza o coaliţie care să stăvilească expansiunea turcă.

 1595: Are loc lupta de la Rusciuc, în care Mihai Viteazul al Munteniei după ce a trecut Dunărea pe la Mogosin, a atacat şi ars orașul.  

În  bătălie paşii Hasan şi Mustafa au fost ucişi și artileria otomană  capturată.

 1673: Neculai Milescu – Spătarul  (n. 1636, Vaslui – d. 1708, Moscova), cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat român moldovean , activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei a alcătuit, în limba slavonă, „Cartea profețiilor.

Imagini pentru Neculai Milescu - Spătarul

1802: S-a născut Simeon Marcovici, profesor, publicist şi traducător; (m. 1877).

Simeon Marcovici - biografia lui Simeon Marcovici referate

Promotor al învăţământului în limba română, a fost un adept al convingerilor Şcolii Ardelene şi ale lui Gheorghe Lazăr despre însemnătatea şcolii, a răspândirii cărţii, a ştiinţei, pentru luminarea naţiei.

1825 : S-a născut Ioan Mihaly de Apșa, om politic si carturar maramuresean; s-a ocupat cu numismatica si arheologia, urmarind sa adune argumente privitoare la continuitatea românilor în Maramures; (d.14.10.1914, Gherla).

1825 : S-a născut Ion Bălăceanu, politician şi memorialist român, fost ministru de externe; (d. 22 decembrie 1914).

Ion Bălăceanu a fost primul diplomat român căruia i-a fost recunoscut statutul de ambasador (reprezentant al unui stat suveran), la 11 septembrie 1878, de către Austro-Ungaria.

A fost bunicul pe linie paternă al lui Constantin Bălăceanu-Stolnici.

 1859: Domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, a adresat Puterilor garante o Notă diplomatică în care prezenta alegerea sa ca domn şi în Ţara Românească ca o expresie a voinţei politice a românilor pentru înfăptuirea unirii complete a Principatelor.

Alexandru Ioan Cuza, omul nou al legilor noi

Totodată, l-a numit  prim prim-ministru al guvernului Valahiei pe Ioan Al. Filipescu.

 1864: A fost dat  în folosinţă  Spitalul  Colentina din București. Construcţia acestuia a început în anul 1858, din iniţiativa Epitropiei Spitalului Pantelimon.

Istoria complexului de spitale de la Colentina - Viața Medicală

1888: S-a născut Abraham Leib Zissu, prozator, eseist şi publicist; în timpul regimului legionar şi antonescian (1937-1944) este interzis ca publicist şi scriitor şi este închis, o vreme, la Târgu Jiu, de unde va fi eliberat în 1944.

A reînfiinţat Partidul Evreiesc, al cărui preşedinte de onoare fusese înainte de război și reactivează secţia din România a Congresului Mondial Evreiesc, fiind conducător al  Executivei Sioniste din ţară.

Imagini pentru Abraham Leib Zissu,

  Pentru activitatea sa sionistă este condamnat în 1950 la închisoare pe viaţă şi eliberat după şase ani, beneficiind de graţierile ce au avut loc după moartea lui Stalin.

A emigrat în 1956, în Israel, unde va muri câteva luni mai târziu; (m. 1956, la Tel Aviv).

1897: S-a născut pictorul şi graficianul Catul Bogdan; (m. 1978).

Catul Bogdan

Foto: Catul Bogdan (n. 25 ianuarie 1897, Colmar, Franța – d. 5 februarie 1978,  București, RS România), fost fiul istoricului literar academician Gheorghe Bogdan-Duică și al soției sale de origine alsaciană.

În 1919, Catul Bogdan a debutat la București, cu o expoziție la Ateneul Român, iar spre sfârșitul aceluiași an  a plecat la Paris, unde s-a înscris la Academia Julian, pentru a se pregăti în vederea examenului pentru École nationale Superieure de Beaux-Arts (Școala Națională Superioară de Arte), unde a studiat  cu profesorul Ernest Laurent, absolvind studiile în 1924.

În 1924 a avut prima expoziție personală în Sala Mozart, din București, împreună cu Lucian Grigorescu.

Întors în România, în 1929, și-a început activitatea didactică la Școala de Arte Frumoase din Cluj, recent înființată, în 1925. Printre profesori se aflau și alți tineri întorși de curând de la studii la Paris: Anastase Demian, Aurel Ciupe și Romul Ladea. Ca profesor, Catul Bogdan și-a întemeiat sistemul de învățământ pe precepte deduse din pictura lui Paul Cézanne[2].

În 1933 școala s-a transferat la Timisoara, așa că a fost obligat să se mute și el.

Printre elevii săi la Timișoara s-a numărat și Artur Vetro. Catul Bogdan a revenit la Cluj în 1949.

În 1951 a venit la București, ca profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (în prezent Universitatea Națională de Arte București), unde a profesat până în 1967.

Printre operele sale reprezentative se numără pictura Catedralei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, ridicate în perioada 1923-1933, căreia Catul Bogdan i-a pictat cupola altarului.Împreună cu Ioachim Miloia a executat pictura murală din Biserica ortodoxă din Iosefin, Timișoara , în anii 1935-1936.  

Între picturile pe șevalet  se remarcă : După amiază de vară (1926), Pont Neuf (1927), La restaurant (1925),   Casă albă (1927), Culesul (1929), , Pentru Conferința Dezarmării de la Geneva (1932), Vânzător de ziare (Iarna la Cluj) (1931), În port (1931), Peisaj (1947),  Portretul sculptorului Romul Ladea (1937),  Toamnă târzie (1947),  Moți cu ciubere (1936), Marea la Costinești, Nud (Studiu) (1938), Copil din Bistra (1956), Portret de fată (1966), Nud în interior (1943), Nud (1968), La baie (1965), Bolnița Mânăstirii Tismana (1963) , Casa tătarului, Portretul compozitorului Zeno Vancea (1955), Portretul Prof. Nicolae Iorga,  Grădină de vară (1970), Portretul pictorului Jean Al. Steriadi (1942).

 1911: S-a născut (la Comrat, azi în R. Moldova) Alexandru Bârlădeanu, economist şi om politic, fost înalt demnitar comunist până în anul 1969.

În martie 1989 a fost unul dintre semnatarii documentului anti-Ceauşescu cunoscut sub numele de „Scrisoarea celor şase”.

Imagini pentru alexandru bârlădeanu

După căderea dictaturii comuniste a fost  membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale, preşedinte al Senatului în perioada 1990-1992. Membru titular al Academiei Române din 1955, a fost ales vicepreşedinte al acestui for (1992-1994); (m. 1997).

 1911: S-a născut G.G. Ursu, istoric literar, poet şi memorialist; (m. 1980).

Legendele Barladului - Academia Barladeana (II) - Est News

Istoric literar, poet şi exeget al unor opere şi scriitori din ţinutul Moldovei, biografia şi implicit bibliografia lui G.G. Ursu (1911–1980) nu sânt cunoscute, aşa cum s-ar fi cuvenit, nici de cercetătorii literari care i-au elaborat fişe pentru unele dicţionare sau istorii literare.

Instruit şi format în cetatea universitară a Iaşului interbelic şi profund influenţat de cursurile şi seminariile lui G. Ibrăileanu, care fascina prin delicateţe sufletească şi intuiţie critică, tînărul G.G. Ursu a devenit un excelent profesor în învăţămîntul preuniversitar din unele oraşe precum Tecuci, Galaţi, Bîrlad, Fălticeni şi Bucureşti.

O colaborare reprezentativă a lui G.G. Ursu este cea pe care a susţinut-o în paginile revistei Convorbiri literare, în perioada 1939–1944, pe cînd această publicaţie era condusă de istoricul literar I.E. Torouţiu, care a manifestat o autentică deschidere pentru toate spiritele creatoare ale românilor.

Remarcabile sânt contribuţiile sale de istorie literară, Alexandru Vlahuţă, Mihail Sadoveanu, elev la Fălticeni, Un profesor al lui Ion Creangă la Fălticeni, părintele Vasile Grigorescu, Calistrat Hogaş şi Tecuciul său natal, Theodor Şerbănescu şi „Junimea“, Poetul D. Nanu, care conţin informaţii, note şi date inedite, ce corijează anumite erori privind opera şi biografia acestor scriitori.

1931: S-a născut la Sânnicolaul Mare, judeţul Timiş-Torontal prozatorul, eseistul și traducătorul român Ion Hobana. Numele său la naștere era Aurelian Manta Roșie și a decedat la 22 februarie 2011, la București).

S-a specializat în analizarea literaturii științifico-fantastice. A fost licențiat în litere cu o teză de doctorat despre Science-fiction, prima de acest fel din România.

Imagini pentru Ion Hobana.

Având un vechi şi constant interes pentru viaţa şi opera lui Jules Verne, el a tradus opt „Călătorii extraordinare”, a publicat zeci de articole şi studii, a realizat numeroase emisiuni de radio şi televiziune consacrate marelui scriitor.

Monografia „Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne” (1979, premiul Uniunii Scriitorilor şi premiul „Europa Special”, decernat la cel de-al cincilea Congres European de Science Fiction – Stresa, 1980) a fost tradusă şi publicată în Italia (Editrice Nord, 1981). „Jules Verne în România?” (1992) analizează cele patru romane ale scriitorului a căror acţiune se desfăşoară, integral sau parţial, pe teritoriul ţării noastre sau care au eroi români. „Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti” (2004) continuă şi aprofundează această preocupare.

Cunoscut cercetător al fenomenului OZN, preşedinte al Asociaţiei pentru studiul fenomenelor aerospaţiale neidentificate (ASFAN – Romania), Ion Hobana a publicat, în colaborare cu Julien Weverbergh, „OZN – O sfidare pentru raţiunea umană” (1971) şi „UFO’s in Oost en West” (două volume apărute în 1971-1972 la editura olandeză Ankh-Hermes; volumul al doilea a fost tradus în limbile engleză – Londra şi New York -, franceză – Paris, spaniolă – Buenos Aires).

Pentru întreaga sa activitate în domeniul SF-ului i s-au decernat marele premiu al Ministerului Culturii şi Artei din Polonia (1973), premiul special „Aripile de aur ale fanteziei” (1980) şi premiul World F (Brighton, 1984).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Societé Européenne de Culture, Centre International Jules Verne, H. G. Wells Society, Associazione Internazionale per gli Studi sulle Utopie.

În ultimii ani, el a condus secţia de literatură pentru copii şi tineret a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, fiind şi membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România.

1934: S-a născut Val (Valerian) Gheorghiu, pictor, critic de artă, prozator şi publicist; (m. 2017).

1935: A murit mitropolitul greco-catolic Vasile Suciu, considerat datorită lucrărilor sale de teologie sistemică, cel mai reprezentativ teolog al Bisericii Unite din Transilvania; a fost membru de onoare al Academiei Române din 1919.

Vasile Suciu (n. 13 ianuarie 1873, Copăcel, comitatul Făgăraș, azi în județul Brașov – d. 25 ianuarie 1935, Blaj) a fost al treisprezecelea întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș între 1920-1935, membru de onoare al Academiei Române.

Numit de Iorga „Vasile cel Mare“, Vasile Suciu a fost elev, profesor și arhiereu al Blajului. Arhiepiscop și Mitropolit al Bisericii Greco-Catolice din 1920, el a fost un nou ctitor al orașului.

Eforturilor sale se datorează înălțarea clădirilor monumentale Institutul Recunoștiinței (azi Colegiul Național „I.M. Clain“), Școala Normală de Învățători (azi Liceul „Timotei Cipariu“) și Liceul comercial de băieți (azi Muzeul Blajului).

1936: S-a născut la Brăila, criticul literar român Gabriel Dimisianu.

Astăzi este ziua ta - Gabriel Dimisianu

Este unul dintre cei mai longevivi critici literari din perioada postbelică, poreclit cu simpatie “domnul România literară”, asta pentru că o viaţă întreagă a lucrat la această revistă.

A obținut premii ale Uniunii Scriitorilor,  un premiu al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, un premiu al Academiei Române («Titu Maiorescu») şi, în 2011, Premiul Naţional de Literatură. 

1944: S-a născut în localitatea Perșinari, jud.Dâmbovița,interpretul de muzică populară Ion Dolănescu.

A fost deputat PRM în legislatura 2000-2004;( d. 19 martie 2009, București).

Imagini pentru ion Dolănescu;

A încetat din viață la data de 19 martie 2009 la ora 16:05 în urma unei afecțiuni cardiace și a fost  înmormântat la Cimitirul Bellu din  București.

Pentru activitatea sa, Ion Dolănescu a fost  numit, post mortem, cetățean de onoare al comunei sale natale, Perșinari, iar Căminul Cultural din localitate îi   poartă numele.

 1949: Se crează la  Varşovia, la inițiativa URSS, Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), din care mai făceau parte şase ţări socialiste subordonate politic și economic Moscovei: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria. Ulterior, au mai devenit membre ale CAER: RDG – 1950, Mongolia – 1962, Cuba – 1972 şi RS Vietnam – 1978.

CAER şi-a încetat oficial activitatea prin documentele semnate de statele membre la 28.VI.1991, la a 46-a sesiune, desfăşurată la Budapesta

1953: S-a născut Nicolae Botgros, violonist și dirijor moldovean de muzică populară.

1954: A murit (deținut politic în închisoarea comunistă de la Sighet) Ioan GH. Pelivan, militant de seamă al mişcării de eliberare naţională din Basarabia, om politic, publicist, apărător şi promotor al limbii române, animator al vieţii culturale; a fost unul dintre membrii Sfatului Ţării; (n. 1876, în satul Răzeni, jud. Lăpușna, R.S.S. Moldovenească)

IOAN PELIVAN ISTORIC AL MIŞCĂRII DE ELIBERARE NAŢIONALĂ DIN BASARABIA

Datorită lui, Bălţi a fost primul judeţ din Basarabia care în 1918 s-a pronunţat pentru Unirea Basarabiei cu România.

1956: S-a născut Laurenţiu Damian, regizor de film documentar şi de ficţiune, scenarist de ficţiune, critic de film şi profesor; preşedinte al Uniunii Cineaştilor din România (din 2013), reales la data de 8 mai 2017.

1962: S-a născut la București, interpreta de muzică uşoară Marina Florea.A urmat cursurile Școlii Populare de Artă (1980-1982) la clasa Mihaela Runceanu – Ionel Tudor. Debutează în 1982 la TVR în emisiunea „Album Duminical” cu piesa „Să nu te miri” compusă de George Grigoriu.

În 1983 participă la Festivalul Național de muzică ușoară de la Mamaia și câștigă trofeul la secțiunea Interpretare cu piesa „Marea mea iubire marea” compusă de George Grigoriu.

De-a lungul vremii obține premii la diferite festivaluri naționale și internaționale: Premiul I la Festivalul București ’82; Premiul al-III-lea la Festivalul „Lotca de Aur” de la Brăila în 1982; Premiul Juriului la Festivalul Național de muzică ușoară Mamaia 1983, secțiunea Creație; Premiul al-III-lea la Concursul Internațional de muzică de la Praga în 1983; Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România îi decernează în 1993, Premiul la categoria „Cea mai bună voce a anului”;

  1977: A murit scriitorul Ion Istrati (n. 1921).

  2012: A murit popularul actor român  Emil Hossu; (n. 1941).

Imagini pentru actorul Emil Hossu

Emil Hossu se afla pe scena Teatrului Nottara, făcând repetiţii pentru piesa „Aniversarea”. 

Actorul a suferit un stop cardio-respirator, medicii de la SMURD Bucureşti încercând în zadar resuscitarea sa.

Actriţa Catrinel Dumitrescu, soţia sa, care trebuia să joace în aceeaşi piesă de teatru, a avut nevoie după ce s-a pronunţat decesul popularului actor de îngrijiri medicale  .

Emil Hossu a fost actor la Teatrul Nottara din Capitală şi a fost căsătorit cu actriţa Catrinel Dumitrescu. Cunoscutul actor a jucat  în numeroase filme, printre care „Toamna bobocilor”, „Iarna bobocilor”, Accident”, „Cel mai iubit dintre pământeni” şi „Balanţa”.

 1990: Imediat după prăbusirea dictaturii comuniste se înfiinţa, la Bucureşti, Confederaţia sindicală „Frăţia” (Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România – CNSLR-FRĂŢIA).

 1993: A apărut părea primul număr al cotidianului „Cronica română”al cărui  director-fondator a fost jurnalistul  Horia Alexandrescu.

Horia Alexandrescu editorial stock photo. Image of press - 25798638
Imagini pentru ziarul „Cronica română”photos

2013: A murit la Pitești, luptătorul anticomunist, Aristide Ionescu, fost deţinut politic şi iniţiator al simpozionului „Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”; (n.7 decembrie 1921, în localitatea Ştefăneşti, jud.Vâlcea).

A fost arestat în noaptea de 3 mai 1949 şi a fost torturat timp de două luni la Securitatea din Craiova de către anchetatorii Fracase şi Mihuţ. Prin sentinţa 1562 / 1949 a Tribunalului Militar Craiova a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru delictul de a fi transportat cu căruţa alimente la luptătorii anticomunişti din munţii Arnota.

Doi dintre fraţii săi, Anton şi Ilie,  au fost, de asemenea, condamnaţi la închisoare. A fost închis la penitenciarele Jilava şi Gherla. La Gherla, în camera 81, a fost bătut zilnic de studenţii „reeducaţi” Stoian Ion, Puşcaşu Vasile şi Popa Ţanu.

A fost eliberat în data de 23 iulie 1953 de la penitenciarul Craiova.

A publicat o lucrare despre partizanii ucişi la Arnota, despre călăii acestora şi despre propria experienţă carcerală (Dacă vine ora H, pe cine putem conta?).

A fost vicepreşedinte al Fundaţiei Memoria şi un membru activ al AFDPR. Din 2001, a fost iniţiatorul seriei de simpozioane “Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, organizate în fiecare toamnă la Piteşti.

2017: A decedat Nicolae Lupan, scriitor, realizator emisiuni radio, jurnalist, luptător anti-comunist şi anti-sovietic; (n. 1921, Cepeleuţi, judeţul Hotin, Regatul României).

Înainte de 1990, avea o emisiune la Radio Europa Liberă, intitulată „Între Prut și Nistru”. 

Nicolae Lupan

A fost fondator şi animator al Asociaţiei Mondiale „Pro Basarabia şi Bucovina”, cu sediul la Bruxelles şi Paris (1975-2008) și primul preşedinte al acestei asociaţii înfiinţată la Bucureşti în ianuarie 1990.

  2018: A murit Horia Davidescu, regizor, personalitate a teatrului românesc de animație; cel dintâi director al Teatrului pentru copii și tineret „Colibri” Craiova (1955-1984); (n. 1921).

Pentru contribuția sa la dezvoltarea Teatrului de păpuși din Craiova a fost răsplătit cu titlul de Cetățean de onoare în anul 2004. Un an mai târziu, UNITER îi acorda Premiul special pentru întreaga activitate. Acestea s-au adăugat palmaresului impresionant de premii, distincții și medalii obținute pe plan național și internațional de-a lungul carierei sale.

 2018: A murit, la vârsta de 101 ani, Neagu Djuvara, memorialist, diplomat, filolog, filosof al istoriei, jurnalist, romancier şi profesor (n. 1916, într-o veche familie de origine aromână).

Stabilit în exil timp de 45 de ani, a militat în diverse organizaţii ale diasporei româneşti pentru revenirea țării noastre la un regim democratic, iar  în 1990 s-a întors în ţară .

Imagini pentru djuvara photos

Franţa i-a oferit  laurii academici. Licenţa în istorie, la Sorbona, în 1937. A obținut de asemenea tilul de doctor în filosofie, la Paris, în 1972.

A fost curier diplomatic în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică, la Stockholm, unde a plecat pe 23 august 1944 şi a rămas până în 1947.

A urmat exilul la Paris, unde a fost secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, a colaborat cu Radio Europa Liberă şi mai multe fundaţii.

A petrecut 23 de ani în Republica Niger, în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine, de unde s-a întors, în 1984, la Paris.

După Revoluţia din 1989, Neagu Djuvara a revenit în România, unde a fost profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti până în 1998.

A fost membru de onoare al Institutului de Istorie ”A.D.Xenopol” din Iaşi şi al Institutului de Istorie ”Nicolae Iorga” din Bucureşti.

Neagu Djuvara a scris 20 de volume, de specialitate şi memorii, între care se numără ”Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor’” (Paris, 1975), premiată de Academia Franceză în 1976, ”Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne” (1995), ”O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, seria Istorie” (1999) şi ”Amintiri din pribegie” (2005).

Numele său apare pe mai multe volume colective, precum ”Aromânii: istorie, limbă, destin” (1996, 2012) şi ”Cărţile care ne-au făcut oameni” (2010).

În 2006, a fost decorat cu Ordinul Naţional ”Servicul Credincios” în grad de Mare Cruce, iar în 2010, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, l-a decorat cu ordinul Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer.

Pe 9 august 2016, lui Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/01/25/o-istorie-a-zilei-de-25-ianuarie-video-4/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Grigorie de Nazianz; Sfântul Bretanion

Sfantul Grigorie de Nazianz; Sfantul Bretanion

Sfântul Grigorie de Nazianz s-a nascut intr-o familie aristocratica la Arianz, in partea de sud-vest a Capadociei, in vecinatatea cetatii Nazianz. Tatal sau este convertit la crestinism de sotia sa Nona si ajunge mai tarziu episcop de Nazianz. Sfantul Grigorie a studiat in Cezareea Capadociei, in Cezareea Palestinei si in scoala Alexandriei Egiptului. Si-a completat studiile la Atena, unde a stat 10 ani. In timpul studiilor se imprieteneste cu Sfantul Vasile cel Mare.

In jurul anului 357 paraseste Atena si revine acasa. Primeste taina Sfantului Botez si invitatia Sfantului Vasile de a-l vizita la manastirea pe care el o infiintase pe malul raului Iris in Pont. Ajunge la aceasta manastire si sta o perioada destul de lunga. In timpul sederi sale aici, il ajuta pe Sfantul Vasile la redactarea Filocaliei. Se reintoarce acasa pentru a-l sprijini pe tatal sau in activitatea sa pastorala. Ajuns acasa, este hirotonit preot de catre tatal sau, impotriva vointei sale, probabil la sarbatorile Craciunului din anul 361.

Dupa hirotonire se retarage in singuratate, timp in care a scris „Apologeticus“, o lucrare in care ne descopera greutatile preotiei si motivele pentru care s-a ferit sa o primeasca. Revine la tatal sau pentru a-l ajuta sa readuca pacea in comunitatea tulburata de semiarieni.

Dupa moartea tatalui sau in 374, preia scaunul episcopal de Nazianz, insa nu pentru multa vreme, deoarece se retrage la Seleucia in Isauria, dedicandu-se vietii contemplative. In anul 379, un grup de credinciosi ii cere sa vina la Constantinopol pentrua reorganiza Biserica de aici, persecutata si distrusa de arieni.

Una din rudele sale apropiate ii daruieste o casa, pe care o amenajeaza si o sfinteste, cu hramul Anastasia, Invierea. In aceasta biserica, el va tine cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Aceste cinci Cuvantari teologice ii vor aduce mai tarziu numele de „Teologul”.

In anul 380, imparatul Teodosie l-a ales episcop de Constantinopol. Sinodul II ecumenic din anul 381 de la Constantinopol, confirma alegerea Sf. Grigorie ca episcop de Constantinopol.

Din cauza constestarilor cu privire la alegerea sa, se retrage in Capadocia, la Nazianz. In anul 383 l-a hirotonit pe Eulalius episcop si s-a retras in Arianz.

Aici si-a petrecut ultimii ani in meditatie. A trecut la cele vesnice in 389-390.



Sfantul Bretanion, episcopul Tomisului

Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului | Doxologia

Sfantul Bretanion, episcopul Tomisului se pare ca a fost ucenic al Sfantului Vasile cel Mare. A fost numit episcop al Tomisului in jurul anului 360 si a condus Biserica Tomisului pana aproape de anul 381. Date despre acest episcop avem de la Sozomen si Teodoret al Cirului. Astfel, Sozomen vorbeste de vizita imparatului arian Valens (364-378) la Tomis, in anul 369, pe cand se intorcea dintr-o expeditie impotriva gotilor.

Autorul spune in „Istoria sa bisericeasca” ca imparatul a intrat in biserica episcopala si a cerut episcopului Bretanion sa intre in comuniune cu arienii pe care ii simpatiza, si sa slujeasca impreuna cu ei. Marele episcop a aparat dreapta credinta si „a vorbit imparatului cu indrazneala despre hotararile celor 318 Sfinti Parinti de la Sinodul I de la Niceea (325) impotriva lui Arie, pe care nu le putea calca”.

Sfantul Bretanion a avut un rol important in redactarea si trimiterea documentelor cu privire la transferarea sfintelor moaste ale Sfantului Sava Gotul in Capadocia, la cererea Sfantului Vasile cel Mare.

Bretanion este cel care a redactat actul martiric al Sfântului Sava Gotul.

Bibliografie (surse) :

  1. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  2. Istoria md.;
  3. Istoricul zilei blogspot.com;
  4. Crestin Ortodox.ro;
  5. Wikipedia;
  6. http://www.worldwideromania.com
  7.  Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte;
  8. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  9. Rador.ro

25/01/2021 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: