COMUNISMUL DE DUPĂ COMUNISM

Comunismul fără perdea

Mulți, atunci când vorbesc despre comunism, au impresia că este un fenomen strict legat de Marx și teoria sa. Fals! Dacă e să-i căutăm originile, comunismul are un certificat de naștere mult mai obscur, la rădăcina sa găsindu-se Johann Adam Weishaupt, fondatorul Ordinului Iluminaților, scrie https://trenduri.blogspot.com/2021/01/comunismul-fara-perdea.html

Un Ordin care avea ceva scopuri lumești, adică răsturnarea unor puternici ai zilei. Pentru complot, autoritățile bavareze l-au eliminat pe Adam Weishaupt din slujba universitară pe care-o avea, însă acesta își va găsi cu ușurință un protector puternic în persoana lui Ernst II de Saxa-Gotha-Altenburg, care-l va proteja până la moarte. 

Întrebarea pe care v-o puteți pune este una cât se poate de banală: de ce de fiecare dată se găsesc susținători ai „revoluției” printre printre puternicii zilei? De ce-ar fi protejat un prinț, beneficiar al tuturor binefacerilor lumii de-atunci, un revoltat care inventa comunismul, acel curent uniformizator care l-ar fi transformat pe prinț într-un egal al cerșetorului?

Chestiunea pare încurcată. Dar să mergem mai departe pentru a înțelege mai bine ce se ascunde sub ideologii, idealuri și iluzii.

Revoluția din Octombrie a avut doi vectori: Lenin și Troțki. Lenin știm bine cum a ajuns în Rusia: transportat de nemți cu obiectivul clar de a-l îndepărta pe țar de la putere.

Acțiunea era justificată de interesele strategice ale Germaniei în Primul Război Mondial. Doar că, naivul și zdruncinatul la creier Wilhelm al II-lea n-avea habar că era parte – și, în final, victimă – a unui complot mult mai mare.

Altfel nu poate fi înțeleasă sosirea perfect sincronizată a lui Troțki. În timp ce Lenin avea în spate finanțe ale statului prusac, Troțki venea cu o finanțare particulară solidă: mari bănci americane puseseră la punct finanțarea Revoluției din Octombrie. Cum de s-au întâlnit atât de exact interese aparent opuse? 

În urma Războiului, Wilhelm al II-lea își va pierde tronul, iar fosta sa țară va deveni o carcasă al cărei destin părea că se îndreaptă spre comunism. Doar apariția lui Hitler a deturnat traiectoria țării. De altfel, faptul că doar jumătate din Germania a cunoscut „binefacerile” comunismului se datorează acestui incident al istoriei. Altfel, la modul „natural”, Germania deja făcuse pasul către comunism. Și totuși, de ce?

Ițele istoriei devin încurcate dacă ne gândim la terminarea celui de-al doilea Război Mondial. Lumea s-a împărțit între „teroare” și „libertate”. Urmărind lucrurile de sub suprafața aparentă a lumii, vom observa cum cei din America, responsabilii pentru finanțarea întregului complot comunist, din bogați au devenit și mai bogați. Ciudat, nu-i așa? Aparent pierduseră enorm prin înscăunarea comunismului. Culmea, aceiași oameni încep o acțiune subversivă la nivel planetar.

Prima victimă a fost propria lor țară: SUA. Am putea spune că am avut de-a face cu o conspirație, însă ce conspirație e aceea în care sunt implicați factorii de decizie de la nivel guvernamental, actorii principali din serviciile secrete, armată s.a.m.d.? Mai degrabă a fost o acțiune voită de transformare a țării, acțiune care practic avea un singur dușman: poporul. 

Din nou lucrurile par a nu avea sens: de ce să te ascunzi de popor dacă tu vrei să institui un regim egalitarist-democratic?

De ce n-ar fi „talpa țării” de acord cu un regim în care toată lumea ar fi tratată identic? 

Ei bine, toate disonanțele pe care le observați sunt disonanțe deoarece pornesc de la ipoteză falsă. Tot timpul ați crezut ceea ce spune propaganda comunistă, anume că este vorba despre „libertate, egalitate, fraternitate”. 

Să ne întoarcem la episoadele cele mai recente ale istoriei. Să ne gândim, spre exemplu, ce egalitate a adus Revoluția Franceză? A pierit aristocrația? Aiurea, doar indezirabilii au fost eliminați. Restul și-au văzut de viață fără să li se schimbe mare lucru. A fost prostimea eliberată? S-a așezat sluga la masa boierului? Nicidecum. În final treburile s-au așezat așa cum fuseseră înainte. 

Însă, îmi veți spune, iată că altfel au stat lucrurile în URSS. Acolo mujicul chiar a tăbărât peste aristocrat; s-a mutat cu toată familia în casa bogatului, care bogat a suferit teribil. Dacă veți face abstracție de faptul că marii bogătași ruși părăsiseră de mult țara, luându-și o mare parte a averilor după ei, puteți considera că așa a fost.

Dacă însă vă veți uita mai cu mai multă atenție, veți înțelege că, în esență, cea lovită a fost mica nobilime, adică cea care forma un fel de „clasă medie”pe atunci. Iată cum, ușor, ușor, începem să atingem punctele esențiale.

Așadar, nu marii bogătași au fost victimele Revoluției din Octombrie, ci clasa de mijloc a micilor boieri care oricum erau în bătaia vremii. Oare acum nu se întâmplă la fel?

Pentru a înțelege despre ce e vorba trebuie să vă scoateți din minte noțiunile de democrație, egalitate s.a.m.d. De ce? Simplu, pentru că ele nu există. Dacă le folosiți și credeți în ele însemnă că n-aveți habar de istorie.

Niciodată pe lumea asta n-a fost egalitate și asta nu din cauza vreunui complot ci, pur și simplu, pentru că nu poate fi egalitate.

În Roma antică aveam patricieni și plebei. Sclavii nu-s amintiți pentru că ei nu făceau parte din regnul uman.

Îmi veți spune că Roma n-ar fi bună ca exemplu pentru democrație. Corect, să mergem așadar la Atena. Acolo, în ciuda „democrației”, găsim eupatrizi și theți. Mulți înghit pe nemestecate povestea cu „democrația” antică. Stați liniștiți, acea democrație a venit după o lungă perioadă de sclavie generalizată și a fost menită strict deturnării.

În esență însă, ea a salvat clasa conducătoare, modificând doar în aparență raporturile de forțe. 

Și-atunci ce-i cu comunismul? Dar cu neomarxismul? Ca să înțelegeți mai bine fenomenul, ar trebui să conștientizați că neomarxismul n-are aproape nimic în comun cu Marx.

Dacă ar trăi azi, Marx ar fi anti-neomarxist. Asta deoarece, treptat, paradigma comunistă s-a îndepărtat teribil de viziunea inițială.

Și nici nu era greu să se întâmple așa întrucât, ca orice idealism, marxism-comunismul e imposibil de pus în aplicare. Culmea e că multe dintre cele mai corecte principii ale sale, puse în practică, produc distorsiuni greu de îndreptat. 

Puteți crede propaganda oficială referitoare la bunăstarea pe care o să o aducă. Desigur, pentru asta va trebui să uitați anii în care s-a trăit în „paradisul comunist”. Puteți, de asemenea, să mă contraziceți atunci când spun că jivinele din USR sunt neomarxiști. Însă toate aceste contraziceri vă vin strict din lipsa de înțelegere a funcționării lumii. 

Dacă vreți să vedeți limpede lucrurile ar trebui să vă îndreptați privirea spre SUA. Avem două crize recente în care s-a obținut o teribilă egalizare a populației. Practic, dacă înaintea acestor două crize aproximativ 10% din cetățenii SUA dețineau 90% din țară, în prezent doar 0.1% dintre americani dețin peste 90% din țară. La fel stă situația și la nivel mondial.

Averile se concentrează în mâna bogaților deveniți super bogați și apoi mega bogați. La bază, sărăcia e simplă: cei mai mulți devin asistați, dependenți de subvențiile alimentare ale statului.

Restul formează casta sclavilor, a celor care învârt mecanismul necesar asigurării bunăstării și controlului exercitat de cei puțini. Oare nu la fel era în Roma antică?

Plebeul liber venea dimineața să-i aducă omagii patricianului și primea la schimb alimente de bază și bilete la spectacolele de gladiatori. Soldatului – care avea ca principală menire protecția patricianului – îi era scârbă de plebeu pe care-l vedea ca pe un parazit.

Cam la fel cum acum, clasei muncitorilor îi este scârbă de clasa asistaților sociali.

Vi se pare că s-a schimbat ceva? Nicidecum. Doar că plebeilor nu li se mai asigură bilete la circ. E mai simplu să fie ei lăsați să facă circul, devenind astfel atât actori cât și spectatori. E și mai ieftin și, cu ocazia aceasta, excesul de energie este anihilat prin participarea fiecăruia la marele spectacol de circ. Și uite-așa, treptat, lumea ne arată că este așa cum a fost întotdeauna.

Ce este comunismul? E o altă modalitate de a mâna turmele de plebei. Partea frumoasă e că acum îi poți spune atât comunism cât și capitalism întrucât prefixul „neo” nu a adus nimic altceva nou decât un amănunt aparent minor: pe față, proprietatea nu mai aparține statului, ci corporațiilor.

Iar corporațiile sunt atât de difuze din punctul de vedere al acționariatului încât chiar poți crede că acea structură megalitică „e și a ta”. 

De-aceea e atât de complicat cu stabilirea orânduirii sociale. Avem comunism sau capitalism? Chiar dacă sunt tentat să vă răspund eu, îi dau cuvântul unui om care vede infinit mai clar lucrurile, anume lui Giorgio Agamben:

„Capitalismul care se consolidează la scară planetară nu este capitalismul în forma pe care a luat-o în Occident: este, mai degrabă, capitalismul în forma sa comunistă, care a combinat o dezvoltare extrem de rapidă a producției cu un regim totalitar.”

Așadar, puteți să-i spuneți cum vreți: capitalism, comunism, „de stânga”, „de dreapta” etc.  

A mai trecut un an, ne-am mai învârtit o dată în jurul Soarelui. Pe planeta Pământ s-a mai făcut încă un pas spre marea revoluție întrucât lucrurile au rămas la fel de neschimbate cum sunt de o istorie.

S-au mai consumat ceva energii în așteptarea marii schimbări. Care va veni, fără doar și poate. Și, ca efect al venirii sale nu se va schimba mai nimic pe la vârf.

Baza în schimb va fi mai săracă, mai naivă și mai încrâncenată în spectacolele pe care le joacă și la care tot ea, gloata, asistă.

Publicitate

ZIUA DE 9 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

9 ianuarie în istoria noastră

1438: A fost reprimată sângeros  marea răscoală țărănească de la Bobâlna (începută în mai 1437).

Răscoala de la Bobâlna din 1437-1438 a fost cea mai importantă răscoală din Transilvania înainte de marele război ţărănesc din 1514, condus de Gheorghe Doja.

Răscoala a început atunci când Gheorghe Lépes, episcopul catolic al Transilvaniei, a cerut să se plătească zeciuiala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranşă.

Mai mult, micii nobili maghiari şi locuitorii români (care înainte erau scutiţi de plata zeciuielii, fiind ortodocşi) au fost şi ei obligaţi să o plătească.

Când ţăranii au refuzat să plătească, episcopul i-a excomunicat. Pe 16 septembrie, nobilimea din Transilvania, fruntaşii clerului, saşii şi gărzile secuieşti au format o alianţă de ajutor reciproc împotriva ţăranilor, semnând la Căpâlna un tratat intitulat Fraterna Unio.

Armata nobiliară maghiara comandată de Desideriu de Losoncz a asediat oraşul Cluj, care se alăturase răsculaţilor, pe care l-au cucerit la 9 ianuarie 1438. Conducătorii răscoalei au fost executaţi la Turda, iar Clujului i s-au retras privilegiile de oraş, locuitorii săi fiind declaraţi ţărani.

Pe 2 februarie a fost reînnoită alianţa de la Căpâlna, cunoscută ulterior ca alianţa celor trei naţiuni (Unio Trium Nationum) prin care s-a reglementat situaţia socială în Transilvania în următoarele secole.

1780: Moare la Râmnicu Vâlcea (probabil otrăvit), Chesarie de Râmnic, cărturar, tipograf şi traducător din Ţara Românească; (n. cca.1720).

Provenea dintr-o familie probabil de origine arabă din Alep, s-a călugărit la Bucureşti şi a ajuns episcop de Râmnic (1773).

A fost un filosof al istoriei si  primul iluminist din Ţara Românească.

A facut studii la Şcoala domnească din Bucureşti. După ce a  fost tuns în monahism, ajunge eclesiarh la catedrala mitropolitană şi protosinghel al Mitropoliei.

Acum a tradus şi tipărit  Iucrarea lui Simion al Tesalonicului „Voroavă de întrebări şi răspunsuri” (Bucureşti, 1765).

 In 1770 a făcut parte din delegaţia condusă de mitropolitul Grigorie al II- lea  care a plecat la Petersburg, pentru a cere sprijinul ţarinei Ecaterina a II-a.

Locţiitor de episcop la Râmnic (c. dec. 1771 – dec. 1773), apoi Episcop eparhiot (ales 26 dec. 1773, hirotonit 12 ian. 1774),  a păstorit până la moarte.

• Ca episcop a înfiinţat o şcoală în Bucureşti, alta în Craiova, a refăcut tiparniţa de la Râmnic, în care a imprimat peste zece cărţi româneşti:
• Octoihul (1776),
• Triodul (1777),
• Ceaslovul (1779),
• Mineiele pe oct.- mart. (1776 – 1779), tipărite pentru prima data în române:te, după vechea traducere a episcopului Damaschin, revăzută acum de un grup de cărturari (mitropolitul Grigorie II, episcopul Chesarie, viitorul episcop Filaret, monahul Rafail de la Hurezi, ierodiaconul Anatolie de la Episcopie, lordan Capadocianul gramaticul),
• Prezintă un mare interes prefeţele celor şase Mineie, scrise de episcop, în care se ocupă de originea române a poporului şi a limbii române, de continuitatea noastră în teritoriul fostei Dacii.
• Mineiele au contribuit la progresul limbii literare române, prin ele au intrat în limba noastră o serie de neologisme, de origine greacă şi latină.

1792: S-a incheiat Tratatul de la Iași, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la sfârșitul războiului ruso-turc desfasurat intre anii  1787 și 1792. 

Tratatul a fost semnat  de către marele vizir Iusuf Pașa și prințul Bezborodko, care i-a succedat prințului Potemkin la conducerea delegației rusești, după moartea acestuia.

Tratatul, confirmând creșterea puterii rusești în zona Mării Negre, a recunoscut anexarea Hanatului Crimeei de către Imperiul Rus, și a cedat Yedisanul acestei țări, făcând din Nistru frontiera ruso-turcă în Europa. Frontiera asiatică pe râul Kuban, a rămas neschimbată.

1844 (9/21): Apare, la Iaşi, periodicul “Propăşirea” sau “Foaie ştiinţifică literară”, care continua programul Daciei Literare; (9.01-29.10.1844), prima revistă literară cu caracter enciclopedic din Moldova.

Revista era condusa de Kogălniceanu și Alecsandri și a publicat eseul „Puterea armata si arta militara de la intemeierea Printipatului Valahiei si pana acum” de Nicolae Bălcescu, pe care Marele istoric Nicolae Iorga o consideră „un minunat capitol de istorie, care n-ar sta tocmai rău nici sub condeiul unui istoric de azi“.

 Tot în „Propășirea” apare studiul lui Nicolae Balcescu „Comentarii asupra bătăliei de la Câmpia Rigăi sau Coșovo, Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri” (1846).

1865: În România, se pune în circulaţie emisiunea filatelică “Alexandru Ioan Cuza”, cu efigia în oval, formată din trei timbre, cu valori nominale de 2, 5 şi 20 parale.

1885, 9/21: S-a născut Gheorghe Demetrescu, matematician, astronom și seismolog român, director al Observatorului Astronomic al Academiei, membru titular al Academiei Române din 1955.

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 3 iunie 1941. In 1935 a creat  la Observatorul Astronomic din Bucureşti, o secţie de seismologie; din iniţiativa sa a fost înfiinţată în România o reţea de staţii seismologice (la Focşani, Bacău, Câmpulung Moldovenesc, Iaşi, Vrâncioaia); membru titular al Academiei Române din 1955.  

Foto: prof. Gheorghe Demetrescu (n. 22 ianuarie 1885 la București – d. 15 iulie 1969, București).

1888 : Avea loc promulgarea Legii pentru înfiinţarea unui serviciu de navigaţie fluvială şi maritimă în România.

1892 : Are loc la Sibiu, in Transilvania, in zilele de  8 si 9 ianuarie Conferinţa extraordinară a Partidului Naţional Român, care alcătuieşte un memorandum (Memorandumul Transilvaniei) către împăratul austro-ungar Franz Joseph, cuprinzînd revendicările românilor din monarhia austro-ungară. Conferinţa alege preşedinte al partidului pe dr. Ioan Raţiu.

 

După Ausgleich-ul din 1867 (n.r. termenul german se referă la „compromisul” din februarie 1867 prin care s-a fondat dubla monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph şi o delegaţie maghiară condusă de Ferenc Deák), românii deşi erau populaţie majoritară în Transilvania, nu aveau un statut oficial ca  etnie.

Memorandumul Transilvaniei a fost scris de către liderii Partidului Naţional Român – Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Băseşti, Eugen Brote, Vasile Lucaciu şi alţii. Românii din Imperiul austro-ungar solicitau drepturi etnice egale cu ale populaţiei maghiare şi încetarea persecuţiilor şi a încercărilor de maghiarizare.

Foto – Semnatarii Memorandumului din Transilvania:

Rîndul de sus (de la stînga la dreapta):

Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Dr. D.O.Barcianu, Gherasim Domide, Dr. Teodor Mihali, Dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patiţa;

Rîndul de jos (de la stînga la dreapta):

Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băseşti, Dr. Ioan Raţiu, Dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comşa, Septimiu Albini.

Franz Josef a trimis memorandumul la Budapesta, iar autorii săi au fost judecaţi de trădare de ţară la Cluj între 25 aprilie şi 7 mai 1894, fiind condamnaţi la ani grei de temniţă în cadrul Procesului memorandiştilor. Cu această ocazie Ioan Raţiu a rostit celebra frază: „Ceea ce se discută aici este însăşi existenţa poporului român. Existenţa unui popor însă nu se discută, ci se afirmă”.

Această situaţie a dus la scăderea încrederii în casa imperială habsburgică şi la creşterea numarului românilor care vedeau ca  unică soluţionare a situaţiei lor în Transilvania, unirea regiunii cu Regatul României.

Pe de altă parte, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei se arăta interesat de promovarea ideii unei federalizări a imperiului în Statele Unite ale Austriei Mari.

1902: Se naste la Brăila, arhitectul, profesorul universitar, si academicianul  (1974) Octav Doicescu; printre marile ansambluri arhitectonice pe care le-a realizat se numara: Opera Româna si Institutul Politehnic Bucuresti si  Complexul de pe malul lacului Snagov ; (d.10 mai 1981, Bucuresti).

A fost cetățean de onoare al orașului New York, 1939, titlu acordat lui Doicescu de celebrul primar Fiorello La Guardia (1882 – 1947), ca apreciere pentru proiectarea Pavilionului Casa Română la Expoziția universală New York World’s Fair 1939.

A  conceput Parcul Herăstrău din Bucuresti, si a proiectat  primele case în cartierul Jianu, numit astăzi „Primăverii”.

  Una dintre cele mai impresionante realzari ale sale  a fost Turnul dezrobirii Basarabiei.

Acest monument a fost ridicat în cinstea eliberării Basarabiei de sub ocupanţii sovietici de către trupele române, în vara anului 1941.

Inaltat  pe o colina in apropiere de Chisinau, de pe locul in care se afla acest impresionant monument se vedeau bine Cheile Bâcului, Chisinaul  si  satele din jurul capitalei: Durleşti, Ghidighici, Buiucani, Petricani, şesul Bâcului până la gara Visterniceni.

La dezvelirea sa, pe 1 noiembrie 1942, au fost prezenți regele Mihai al României și maresalul Mihai Antonescu

În cei doi ani de existenţă, până la recucerirea Basarabiei de către ruşi în august 1944, Turnul devenise un simbol al faptelor glorioase ale armatelor române, strajă neclintită a drepturilor româneşti pentru acest sfânt pământ.

Impresionantul monument  fost distrus de ocupantii sovietici.

Ansamblul era format din trei componente:

1. Turnul, având forma pătrată, cu latura de 10 metri, dar şi o înălţime de 30 de metri. La intrarea în turn, deasupra era un basorelief în piatră, reprezentându-i pe împăratul Traian şi generalii săi de pe Columna lui Traian de la Roma, fiind înscrise cuvintele de aur ale mareşalului Ion Antonescu: „Ca şi Columna lui Traian, suntem unde am fost şi rămânem unde suntem”.

2. Blocul masiv de piatră în faţă, de 10 metri înălţime, având pe el următoarea pisanie:

„S-a înălţat acest Turn al dezrobirii Basarabiei sub domnia regelui Mihai I, conducător al Statului fiind mareşalul Ion Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri fiind dl profesor Mihai Antonescu, guvernator al Basarabiei – general C. Voiculescu.Construit pe locul de unde mareşalul Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatelor germano-române, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit şi a condus operaţiile pentru eliberarea oraşului Chişinău”.

3. Colonada din stâlpi de piatră (propilee) de tip roman,  pe partea dreaptă a turnului.

Turnul, de formă pătrată și o înălțime de circa 30 de metri, avea pe fețele lui încrustate 14 semne din marmură, reprezentând stemele României, Basarabiei, Moldovei si a unor județe si orașe importante.

Intrarea în turn era străjuită de un basorelief cu un fragment din Columna lui Traian precum și de următoarele cuvinte „Ca și Columna lui Traian, suntem unde am fost și rămânem unde suntem”.

În interiorul turnului se afla o scară elicoidală care ducea la o cameră de rugă.

Blocul de piatră cu pisania se afla în fața turnului. Blocul era masiv de aproape 8 metri înălțime.

Colonada (propileele) era formată din 24 de stâlpi din piatră pe care erau înscrise numele unităților care au luptat pentru eliberarea Chișinăului.

Întregul monument a fost distrus de către „eliberatorii” sovietici după reocuparea Basarabiei în 1944. În prezent, locația este acoperită cu un strat gros de gunoi industrial.

1918: Armata româna, care se îndrepta spre Chisinau la Chemarea conducatorilor Republicii Democrate Moldovenesti, este atacata între Cornesti si Straseni de bande  bolsevice, conduse de Iona Iachir.

Iachir Iona (n.15.08.1896 Chişinău intr-o familie evreiasca – m. 11.06.1937), a fost  unul dintre comandantii Armatei Rosii bolsevice.

A participat la luptele împotriva lui Krasnov din sectorul  Liski (1918), fiind unul dintre primii militari decoraţi cu ordinul comunist Drapelul Roşu. 

După terminarea războiului civil, a fost comandant al Districtelor militare Ucraina (1925-1935) şi Kiev (1935-1937).

A fost supus represaliilor de către regimul stalinist, fiind  exterminat din ordinul lui Iosif Stalin, in timpul marilor epurari din deceniul al 4-lea al secolului trecut.

1918: Reprezentantii Sfatului Tarii au eliberat circa 1 000 de voluntari din Ardeal arestati de “Front”-ul bolsevic si tinuti în închisoarea din Chisinau.

  1931: S-a nascut regizorul, actorul și profesorul român Ion Cojar ; (d. 18 octombrie 2009).

Este fondatorul unei metode unice ce a revoluționat școala românească de actorie

 La nivel teoretic, Ion Cojar și-a adunat toate cercetările și descoperirile în cartea sa intitulată „O poetică a artei actorului”, publicată la editura Unitext în 1996 și reeditată la editura Paideia în 1998.

1954: Este inaugurat Teatrul de Operă şi Balet din Bucureşti, azi Opera Naţională Română,creație a arhitectului român Octav Doicescu.

 

  1961: A murit (în închisoarea de la Dej) Radu Cioculescu, cronicar muzical, eseist şi traducător, fratele criticului şi istoricului literar Şerban Cioculescu.

A fost primul traducător al lui Marcel Proust în limba română (n. 1901).

1972: A murit medicul Ilie Ardelean, om de știință român sub conducerea sa a fost publicat primul manual unic de igienă generală şi comunală din România.

A urmat studiile liceale la Arad şi pe cele superioare la Facultatea de Medicină din Cluj, potrivit lucrării lucrării „Membrii Academiei Române/1866-2003” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).

În anul 1933, a intrat ca preparator la Catedra de Igienă a a Facultății de Medicină din Cluj. unde a devenit profesor în 1948.

Între 1936 şi 1938, a fost bursier al Fundaţiei „Rockefeller” din SUA, specializându-se la Harvard University . A desfăşurat activităţi ştiinţifice la institute de învăţământ superior din New York, Albany şi Boston.A fost numit şef al Catedrei de Igienă Generală şi Comunală în 1948, apoi decan al Facultăţii de Igienă din cadrul Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. Totodată, a fost directorul Institutului de Igienă şi Sănătate Publică din Bucureşti între 1948 şi 1961.

După 1961, a activat ca şef al Secţiei de Igienă Comunală din cadrul aceluiaşi institut.

Este considerat întemeietorul igienei experimentale din ţara noastră; membru corespondent al Academiei Române din 1948; (n. 1906, la Gyula, Ungaria).

1979: Întreprinderea mecanică din Câmpulung (care şi-a desfăşurat activitatea între anii 1953 şi 2003), a produs primele loturi de autoturisme de teren ARO dotate cu motoare Diesel (60 CP).

A fost exclus de la catedră de regimul comunist. În anul 1991 a devenit membru post mortem al Academiei Române.

1980: A decedat  la Iasi, folcloristul și filologul român Petru Caraman; (n. 14 decembrie 1898, Vârlezi, Galați).A urmat şcoala primară în localitatea natală, apoi liceul şi Facultatea de Litere şi Filosofie la Iaşi. După absolvire, a fost timp de doi ani, profesor de limba română la un liceu din Cernăuţi.

Între 1925 şi 1928 a audiat la Lvov, Cracovia şi Varşovia cursuri ale unor renumiţi etnologi şi etnografi ai vremii. În 1928, la un interval de numai câteva luni, a obţinut, la Cracovia, două titluri de doctor, în slavistică şi în filosofie.

A continuat să predea, la Cernăuţi şi Bucureşti, până în 1934, când a preluat şefia Institutului Român din Sofia. În 1938 a revenit la catedră şi a predat la Universitatea din Iaşi până în 1947, când a fost exclus definitiv din învăţământ, datorită protestelor sale vehemente legate de cedarea Basarabiei şi de ingerinţele regimului comunist în autonomia universitară.

Au urmat peste trei decenii de persecuţii asupra sa şi a familiei sale, perioadă în care casa i-a fost supravegheată, iar corespondenţa cenzurată, toate acestea declanşându-i cancerul stomacal care avea să-i aducă sfârşitul.

Autor a numerose studii cu profil etnografic şi lingvistic, Petru Caraman a realizat cele mai complexe clasificări ale colindelor din zona de est şi sud-est a Europei, susţinând întâietatea datinilor populaţiei traco-romanice în faţa celor de origine slavă.

Volumul „Colindatul la români, slavi şi alte popoare”, tipărit în limba română de-abia în 1983, la 50 de ani de la apariţie, este şi în prezent un reper fundamental în domeniu.

Poliglot (vorbea curent şapte limbi străine) şi lingvist de prestigiu, Petru Caraman este considerat de specialişti cel mai de seamă etnolog român şi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai domeniului din Europa.A încetat din viaţă pe 9/10 ianuarie 1980, la Iaşi. Un an mai târziu a fost recompensat cu titlul de membru, post-mortem, al Academiei Române.

1990: A fost fondată Asociaţia Profesională Liberală a Micilor Meseriaşi din judeţul Cluj (APLMM Cluj), devenită ulterior Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Cluj (APM Cluj), prima asociaţie patronală reînfiinţată după 1989. Ulterior, după afilierea la Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, în 1992, ca membru fondator, APM Cluj a fost decretată ca „cea mai veche organizaţie patronală din Europa”, atestată documentar.

1993: A decedat  la Saint-Louis în  SUA, Anton Crihan, avocat, economist, politician unionist, profesor și publicist român basarabean,  fruntaș al vietii publice și politice din Rusia, Basarabia, România și SUA, deputat in Sfatul Țării din Moldova și ulterior in Parlamentul Romaniei Mari.

Se numară printre cei care au votat Actul Unirii, a fost deputat în Parlamentul României și a fost conducător al Comisiei agrare și a instituției de stat Casa noastră, care a înfăptuit reforma agrară în Basarabia.

A predat la Universitatea din Iași și la Facultatea de Agronomie a universității ieșene, cu sediul la Chișinău. A fost numit de două ori subsecretar de stat. A fost doctor în economie al  Universitatii Sorbona din Paris în 1934.

 După război a s-a refugiat  din România în Iugoslavia, apoi la Paris, dupa care  s-a stabilit  în Statele Unite.

In  testamentul sau  si-a exprimat dorinta sa fie  înmormântat în Chișinău.

1996: S-a născut  la Negrești Oaș, jud. Satu Mare, Oana Gregory  (numele la naștere eraOana Andreea Grigoruț), actriță americană de origine română.Părinții săi au fost Dumitru și Mariana Gregoruț.

La vârsta de 6 ani ajunge se mută împreună cu familia în Statele Unite și imediat după ce a ajuns la Hollywood, Oana a început să facă print-modeling și reclame de publicitate TV.

Serialul se difuzează deja în 26 de țări.

La 10 ani Oana Gregory a câștigat titlul de „actrița anului” la preadolescenți și a fost declarată primul „Runner-up” – „modelul anului”, tot la preadolescenți în cadrul concursului organizat de International Models & Talent Association.

A jucat în filmul „Spork” (2010), în productiile Disney „Kickin’ It” (anul 2011) și „Lab Rats”, și a avut rolul principal în serialul „Crash & Bernstein”, unde o interpreta pe Amanda.

Pentru rolul Amandei, Oana a fost aleasă din peste 2600 de persoane participante la casting. 

Serialul se difuzează deja în 26 de țări.

1998: A decedat la Bucuresti, atleta română de renume international, Lia Manoliu ; (n.25 aprilie  1932, Chișinau).

A fost o atletă română, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexico 1968 și cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din Roma 1960 și Jocurile Olimpice de vară din Tokyo 1964 la proba de aruncare a discului.

De asemenea, în legislatura 1990-1992, a fost aleasă ca senator în municipiul București pe listele partidului FSN.

Între anii 1990-1998, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.

 2007: A murit politicianul comunist român Ion Dincă (n. 3 noiembrie 1928)

A  fost general de armată și prim-secretar al Comitetului municipal București al P.C.R. și primar general al municipiului București. Viceprimministru și ministru al construcțiilor industriale (februarie 1979 – aprilie 1980).

În ultimul guvern al României comuniste, condus de Constantin Dăscălescu, a îndeplinit funcția de prim-vice-premier (aprilie 1980 – decembrie 1989).

Ion Dincă a fost mai cunoscut prin porecla „Te-leagă”, întrucât nu ezita să aresteze chiar și membri importanți ai aparatului de stat. Însuși generalul Pleșiță, fostul șef al spionajului extern, a avut de-a face cu   Dincă.

A fost condamnat pentru participare la reprimarea revoluției române din 1989  dar eliberat cinci ani si trei luni mai târziu, din Penitenciarul Jilava.

Ulterior, s-a readaptat și a devenit consilier la firma ginerelui sau, Nicolae Badea, acționar la FC Dinamo.

2011: A murit prof. univ. dr. în economie Raul Volcinschi, o legendă a luptei împotriva comunismului, cel care, în 1983, a pus la cale un atentat pentru asasinarea dictatorului Nicolae Ceauşescu (n. 1923).Profesorul clujean Raul Volcinschi: fost detinut politic condamnat la 25 de ani de temnita grea, autor al unei evadari spectaculoase, prins si condamnat la inca 20 de ani, eliberat apoi arestat din nou pentru complot, cu tinta de a-l asasina pe Ceausescu, fondator al AFDPR dupa 1989, din care avea sa se retraga ulterior, apoi o perioada secretar de stat, consilier al ministrului de interne Gavril Dejeu.

Preocupat de reformarea CNSAS prin eliminarea intereselor partidelor si incredintarea Colegiului chiar fostilor detinuti politici, recent, profesorul Volcinschi si-a vazut si dosarul intocmit de Securitate. Acesta continea peste 100.000 de mii de file, cuprinse in 123 de volume. Organizator al miscarii de rezistenta a studentilor romani in anul 1956, Raul Volcinschi a fost, dupa eliberarea din 1964, si unul dintre mentorii unui atentat armat la adresa lui Ceausescu.

Era la Craiova unde avea domiciliu obligatoriu la Craiova în 1983 și a acționat alături de trei tineri de actiune care au pus la cale moartea lui Nicolae Ceausescu, o tentativă esuată de asasinat. Din conspirație făceau parte Tudor Bugnariu, fost primar al Clujului in perioada 1944-1948, Simion Pop, fostul decan al Facultatii de Drept, si profesorul de drept Mircea Stoica. Tinerii erau Viorel Roventu, Petre Nastase si Nicolae Stanciu.

Operațiunea urma sa se desfasoare in micul sat oltenesc Gostinu, in timpul unei vizite oficiale de lucru a dictatorului. In urma unor schimbari de ultim moment in programul oficial, cei trei nu au mai apucat insa sa isi puna in aplicare planul de a-l prinde pe Ceausescu intr-o ambuscada, la vizita programata la cooperativa agricola din satul Gostinu. Desi reprogramat pentru a coincide apoi cu o alta vizita in zona, atentatul nu a mai avut loc, iar baietii au fost inhatati de Securitate.

Pentru a nu se face valuri pe seama atentatutului la adresa conducatorului, tinerii au fost anchetati pentru “tentativa de jaf armat”, conform marturiilor smulse in arest.

Grupul Roventu-Nastase-Nicolae a fost condamnat, intr-un final, pentru furt cu circumstante agravante iar procurorii au cerut si obtinut pedeapsa capitala. Sentinta a fost comutata, ulterior, in 25 de ani de inchisoare.

Deși după Revoluție, Iliescu a eliberat practic toți interlopii din pușcării dar a refuzat să-i elibereze pe acești trei eroi, care au mai rămas în pușcărie încă nouă ani, tinerii eroi fiind eliberati abia in perioada Administratiei Constantinescu.

2011: A decedat Liana Alexandra (n. Liana Alexandra Moraru la 27 mai 1947, București), compozitoare și pianistă română, doctor în muzicologie și profesoară universitară la Universitatea Națională de Muzică din București.

S-a afirmat drept ilustră compozitoare pe plan național și la nivel internațional încă din anii 1970, obținând numeroase premii. Intreaga ei creație componistică a fost publicata de editura franceză on-line http://www.free-scores.com. A obținut numeroase premii internaționale de compozitie și a susținut si o bogată activitate diplomatică, in calitate de Prim-Vicepreședintă a Asociației Culturale de Prietenie România-Israel.

A inițiat în România și promovat sistematic, împreună cu compozitorul Șerban Nichifor, directia neo-consonantă, colaborând in special cu instituții muzicale de prestigiu din Statele Unite ale Americii, precum „Living Music Foundation”.

A fost căsătorită, din anul 1978, cu compozitorul și violoncelistul Șerban Nichifor, împreună cu care a fondat, în 1990, atât Liana Alexandra Nuova Musica Consonante-Living Music Foundation (USA)[9], cât și Duo Intermedia[10], un duo instrumental (violoncel și pian), cu care a susținut concerte în România și în străinătate, ca pianistă, colaborând în perioada 2002-2006 și cu flautista Susan McClellan din Statele Unite ale Americii. Liana Alexandra și Șerban Nichifor s-au evidențiat și ca promotori ai genului de avangardă Visual Music în spațiul cultural românesc .

În testamentul ei video , precum și în ultimul ei interviu (noiembrie 2010) Liana Alexandra declara: eu sunt profund dezamagită de răutațile colegilor. Adică nu mi-aș fi putut imagina că mă întâlnesc cu niște răutăți – invidie – atât de mari încât se plătesc unele și cu viața, la modul fizic… Pe data de 9 ianuarie 2011 Liana Alexandra a suferit hemoragia cerebrală fatală. Creațiile ei muzicale ei se păstreză la Academia Română și la Library of Congress din Statele Unite ale Americii.

“Liana Alexandra este considerată drept cel mai important compozitor român al generației ei. Limbajul ei componistic este bogat, de la tehnica aleatorică și cea a clusterelor la melodica de amplu lirism inspirată de elemente folclorice din cultura ei natală.” (Gregory Youtz. The Pacific Lutheran University, Tacoma, Washington, U.S.A.).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Polieuct

Sfântul Mucenic Polieuct a fost ostas in armata romana si a trait in secolul al III lea. Nerah, prietenul cel mai bun al lui Polieuct, era crestin si ajunge sa fie cuprins de intristare pentru ca isi stia prietenul o persoana straina de credinta in Hristos.Auzind de persecutia impotriva crestinilor, ii spune lui Polieut:

„Prea iubite Polieuct, porunca cea imparateasca, care pretutindeni se citeste, ne va aduce despartirea unuia de altul; pentru ca eu ma tin de credinta crestineasca, iar tu de paganatatea elineasca; si cand ma vor lua la moarte, tu te vei lepada de mine si ma vei lasa”.

Auzind aceasta Polieuct, cel cu buna intelegere, indata a cunoscut ce voieste Nearh si, cu darul lui Dumnezeu luminandu-se, a inceput a gandi la cele dumnezeiesti; apoi si-a adus aminte de o vedenie, ce i se facuse mai inainte cu cateva zile, si a zis: „Nu te teme, iubitul meu prieten Nearh, nici o despartire nu ne va fi, pentru ca am vazut in vedenie pe Hristos, Caruia tu slujesti, apropiindu-se de mine si, luandu-mi haina, m-a imbracat cu alta haina noua, al carei pret si frumusete nu este cu putinta a o spune, iar nasturii de la haina aceea erau de aur, apoi si cal inaripat mi-a dat”.

Nearh, talcuind vedenia, i-a spus: „Se cade tie sa lasi paganatatea elineasca si sa te imbraci intru Hristos, prin credinta cea dreapta; iar calul cel inaripat, sa stii ca insemneaza alergarea cea grabnica spre cer”.

Atat de mult s-a apropiat Polieuct de Hristos incat a purces la distrugerea idolilor. Felix, socrul lui Polieuct, care avea imputernicire de la imparat sa prigoneasca pe crestini, a incercat sa-l convinga sa renunte la credinta crestina. Pentru ca a refuzat, Felix a poruncit sa i se taie capul.

Tot astazi, creștinii ortodocși fac pomenirea Sfântului Cuvios Eustratie.

Sfantul Eustatie a fost un apărător al Ortodoxiei. A apărat sfintele dogme la Sinodul intai Ecumenic de la Niceea (din anul 325), unde a respins invatatura lui Arie. Impreuna cu ceilalti Sfinti Parinti, Eustatie a marturisit pe lisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca fiind deopotriva cu Tatal si cu Sfantul Duh dupa dumnezeire (dupa fiinta lor dumnezeiasca).

Dupa moartea imparatului Constantin cel Mare, arienii au luat putere si au inceput sa-i prigoneasca pe crestini. Sfantul Eustatie a fost scos din scaun si surghiunit, mai intai in Tracia, apoi in Macedonia. Sfantul Eustatie a suferit mult si a trecut la cele vesnice in anul 345 dupa Hristos.

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric; 
3. Calendar Creștin Ortodox.ro
4. https://www.rador.ro/2019/01/07/calendarul-evenimentelor-7-ianuarie-selectiuni-5/;
5. https://istoria.md/articol/695/7_ianuarie,_istoricul_zilei;
6. Cinemagia.ro.
7. https://www.viata-libera.ro/petru-caraman

Mizeriile neomarxiste și asasinii viitorului

Fapte care ar trebui să ne pună pe gânduri

Societatea occidentală actuală oferă suficiente exemple pentru ca orice crestin să se întrebe dacă nu cumva ordinea lumii s-a întors cu susul în jos. S-ar putea spune – stai Dom’le! Sunt doar niste exagerări fără semnificatie! Nici vorbă! Tot ce am însirat aici nu sunt doar fapte diverse.

Dacă tragem linie si facem bilantul, vedem cum în doar jumătate de secol, s-a reusit distrugerea unor valori care, de bine de rău, au condus la civilizatia actuală occidentală. Sunt nevoit să repet, dacă nu am fost înteles până acum.

Timp de milenii, încă din zorii civilizatiei umane, homosexualitatea a fost privită de biserică drept un păcat, un obicei necurat, o spurcăciune, de medicină ca o dereglare psihică, si de legislatie ca o perversiune sexuală („crime against nature”).

Brusc si dintr-o dată, pe la mijlocul sec.20, omenirea si-a dat seama că timp de milenii a fost doar o adunătură de imbecili. Practic, datorită progresului tehnic si tehnologic, nivelul de trai al majoritătii populatiei din tările dezvoltate a crescut cu o rată nemaiîntâlnită până acum în întreaga istorie a omenirii, această crestere fiind dublată însă de o scădere dramatică a nivelului spiritual, concomitent cu asaltul asupra bisericii si valorilor traditionale.

Un rol important în cadrul acestui proces îl are învătământul care se reduce tot mai mult la un soi de îndoctrinare globalistă, concomitent cu spălarea creierului cu teorii despre multi-culturalism, melting pot, tolerantă si diversitate, toate aceste teorii mascând adevăratele scopuri, crearea ”omului nou”, notiune care ne trezeste amintiri neplăcute, ”om nou” obsedat de valori materiale si pseudo-culturale, dependent de sex, de manipulările grosolane din mass-media – într-un cuvânt, un ”sclav” de tip nou.

Veti spune poate că sunt exagerări…

Nu, nici vorbă – sunt mult prea blând fată de catastrofa culturală la care asistăm cu totii în ultima jumătate de secol. Voi da un singur exemplu – în ultimul secol, în ciuda progresului material, tehnic si tehnologic, nu s-a născut nici un Shakespeare, sau nici măcar pe aproape. Între dramaturgia ”marelui Will” si stupizeniile ”produse” de o Alina Mungiu-Pippidi sau o Nicoleta Esinencu, e o diferentă galactică. Si nu am dat decât două exemple, dintre cele mai odioase, aclamate de corul noilor politruci ai culturii.

Voi însira acum fapte culese de prin presa internatională si citate din diverse lucrări si surse. Concluziile le vom trage imediat, la botul calului, care va să zică.

”În fapt, conform celor afirmate de către William Friedrich de la clinica Mayo, comportamentul sexual la copil atinge un maxim la o vârstă între trei şi şase ani. ” (sic !) (1).

(1.Friedrich, W.N., Grambsach, P., Broughton, D., Kruiper, J., and Beilke, R.(1991). Normative sexual behaviour in children. Pediatrics, 88 (3), 456-464.)

Citatul de mai sus este extras din lucrarea Children’s Sexual Behaviours : A parent’s Guide, lucrare editată de The Provincial Child Sexual Abuse Advisory Committee, Canada, 2013. Nimic de comentat ! Textul este mai mult decât edificator. Ghidul doreste să-i liniştească pe părintii care ar putea fi îngrijorati de ”precocitatea sexuală” a micutilor. Câteva exemple acum de fapte si atitudini pe care acest ghid le consideră absolut normale si sănătoase, citez :

”Touches/rubs own genitals when diapers are being changed, when going to sleep, when tense, excited or afraid or because it feels good. Touches the “private parts” of familiar adults and children with hand or body. Takes advantage of oppor- tunity to look at nude people. Asks about genitals, breasts, intercourse, babies. Erections. Likes to be nude. May show others his/her genitals. Uses dirty words for bathroom and sexual functions. Interested in own feces. Puts something in own genitals or rectum one time for curiosity or exploration.”

adică :

”Îsi pipăie/îsi freacă organele genitale în timp ce i se schimbă scutecele, când merge la culcare, când este încordat, excitat sau înfricosat sau pentru că se simte bine. Atinge “părtile rusinoase“ ale adultilor sau altor copii din familie cu mâna sau cu corpul. Profită, dacă i se iveste ocazia, să privească la oameni dezbrăcati. Întreabă despre organele genitale, sâni, despre legătura acestora cu copiii. Are erectii. Îi place să stea dezbrăcat. Poate arăta si altora organele genitale. Foloseste cuvinte murdare pentru baie (sic !) si pentru functiile sexuale. Interesat de propriile fecale. Introduce obiecte în rect sau în organele genitale (vagin) de curiozitate sau pentru a le explora. ”

Repet, este vorba despre un comportament considerat normal si sănătos, la copii de până în 5 ani. Sigur că da! Copiii sunt curiosi din fire, de fapt – atunci descoperă lumea, dar de aici până la cele descrise ca fiind absolut normale este o prăpastie uriasă. Să facem pentru început observatia că pe primul loc se situează masturbarea. Nu numai atât, dar autorii consideră că este normal ca si nou-născutul să se masturbeze. Se impun acum câteva observatii, pentru că toate aceste aberatii au si un tâlc ascuns, scrie https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2015/03/page/3/.

Trebuie spus că masturbarea este un obicei care se capătă, nu este un dar de la natură. Vorbesc acum numai despre băieti. Un copil care se masturbează a fost învătat să facă asta de către alti copii sau a descoperit-o singur, caz ceva mai rar. Se vorbeste si despre erectii. Da, este posibil, în special dimineata, atunci când vezica urinară este plină, la fel cum este posibil ca în urma unor astfel de evenimente, copilul să descopere singur că poate obtine plăcere frecându-si penisul.

Cu fetele este cu totul altceva, dat fiindcă clitorisul este mascat de labii, apoi mai intervine faptul că orgasmul femeii este mult mai dependent de eros decât cel al bărbatului, asa că toate aceste aberatii, desi nu se precizează, se referă preponderent la băieti.

Chestiunea cu cuvintele ”murdare” – copilul nu poate cunoaste aceste cuvinte, care există în mai toate limbile, dacă nu a fost învătat sau dacă nu le-a auzit folosite de părinti. Alte chestiuni sunt de-a dreptul aberante, precum plăcerea de a sta dezbrăcat, sau de a-i privi pe altii dezbrăcati, sau de a arăta străinilor organele genitale. Apoi întrebările despre legătura dintre organele genitale si copii. Si atunci, ce să întelegem din toate acestea?

Că dacă copilul nu întreabă despre ele, nu este normal si sănătos? Sau ca părintii să treacă direct ”la fapte” în fata copilului, ca să-i explice concret cum se fac copiii? Nu e de râs! Pentru că au fost nebuni care au sustinut si asta – că cea mai bună educatie sexuală tot părinţii o fac, prin contacte sexuale demonstrative în prezenta copiilor, ba teoreticienii incestului sustin ”initierea” sexuală de către părintii naturali, prin contacte sexuale dintre mamă si fiu, dintre tată si fiică, urmate eventual de un examen de ”capacitate”, în prezenta ”profesorilor”, prin contactul sexual dintre frate si soră. Se pune acum întrebarea : ce facem dacă copilul nu începe să se masturbeze? Brosura nu ne spune nimic.

Trebuie oare să-l învete părinţii? Sau să delege eventual vreun vecin binevoitor? Cine mai stie? Brosura îsi păstrează aerul optimist, presupunând totusi că marea majoritate a copiilor încep să se masturbeze până la vârsta de cinci anisori, unii fiind ceva mai precoci, descoperind aceste plăceri încă de pe vremea când sugeau la sân, astfel că se precizează, citez :

”If children are masturbating in public or in front of others, explain to them that it is not appropriate to touch their private parts in public and that if they feel they need to touch their private parts they need to do it in private […]”, respectiv :

”Dacă copiii se masturbează în public sau în fata altora, trebuie să li se explice că nu este frumos să-si frece organele genitale în public si dacă simt nevoia să se masturbeze, trebuie să facă asta în intimitate. ”

Tare de tot! Să facem acum câteva precizări, nu neapărat de ordin medical, ci de bun-simt doar. Am explicat anterior de ce masturbarea este condamnată de textele sfinte, având ca origine povestea biblicului Onan. Condamnată încă din cele mai vechi timpuri de toate religiile abrahamice, masturbarea a fost considerată un viciu nesănătos până la asa-zisa revolutie sexuală.

Multi sustin astăzi, pornind de la teoriile lui Wilhelm Reich si ale lui Alfred Kinsey că ar fi o metodă prin care să fie eliberate tensiunile sexuale acumulate în organism si că în sine nu ar avea practic nici o consecintă negativă.

Asa să fie oare? Aparent asa este. Si totusi, nu! Un aspect aparent nesemnificativ, neglijat de sustinătorii efectelor ”benefice” ale masturbării este usurinta cu care aceasta se realizează fată de un contact sexual normal, care necesită o anumită locatie, o anume atmosferă, o pregătire emotională si erotică a femeii în timpul preludiului, un efort fizic însemnat, si multe, multe altele.

În raport cu toate acestea, masturbarea nu necesită decât o ”mână liberă” si un mediu excitant, un film porno la tv, o revistă, o fotografie, sau chiar propria imaginatie, pentru ”experti”. Practic, amândouă conduc la orgasm si ejaculare, diferenta constând în ”eficacitatea” masturbării în detrimentul actului sexual normal. Aici este cheia problemei. Usurinta cu care se poate realiza îndeamnă la repetare, iar repetarea la exces. Iar acest exces se numeste viciu. Si ca orice viciu, dă si un anume grad de dependentă.

Fără a mai vorbi de faptul că în timp, poate conduce extrem de des la o pierdere a controlului ejaculării, asa numita ejaculare precoce, boală de care suferă o mare parte a bărbatilor din ziua de azi. Usurinta cu care se poate ajunge la orgasm, diminuează interesul fată de celălalt sex, erosul se diminuează si el, iar interesul fată de femeie devine exclusiv sexual. Disocierea trupului de suflet devine tot mai accentuată, sexul devine un scop în sine, telul final devine plăcerea fără limite – cât mai multe orgasme. Exact ca oligofrenii din romanele lui Céline, care se masturbau ”până la învinetire”. Si să mai facem o observatie. Brosura citată pune accentul pe băieti, fetele sunt amintite doar implicit, citez:

”Introduce obiecte în rect sau în organele genitale (vagin, NA) de curiozitate sau pentru a le explora.”

Presupun că despre vagin este vorba, pentru că la băieti nu cred că poate fi cineva în stare să-si introducă un obiect de dimensiune compatibilă în uretră, chestiune care produce si niste dureri insuportabile. Apoi în cazul fetelor, orificiul vaginal este obturat de himen, orice tentativă de introducere a vreunui obiect sau a unui deget, fiind însotită de durere, în consecintă, partea a doua a asertiunii este si ea aberantă, desi nu exclud exceptii. Cât despre introducerea de obiecte în rect, nu am auzit de asa ceva, desi cum spuneam, nu exclud nici această posibilitate.

Dar de aici si până la comportament normal si sănătos e distantă lungă. Ca de la cer la pământ. Fără a mai vorbi de interesul morbid pentru fecale. Am văzut anterior că doar homosexualii sunt interesaţi de fecale, prin coprofilie, dirty Sanchez, scat, fudge sports si mud rolls. Să sugereze oare acest ghid, că micutul interesat de propriile fecale si de explorarea propriului rect este un viitor homosexual ? Cine stie? Probabil că cercetările în curs vor elucida şi această enigmă. În imagine, un „sexbox”, practic o trusă de „instruire” privind organele genitale, instrument didactic standard în grădinitele din tările scandinave. 

În 1993, un comitet de părinti, profesori si administratori ai scolii elementare din Kyrene, Arizona a decis eliminarea dintre cărtile recomandate elevilor din clasele 6-8, a Povestilor Fratilor Grimm motivând aceasta prin „excesul de violență, portretizarea negativă a unor personaje feminine si aluziile antisemite” din povestile respective.

Întrebarea pe care o pun este, când anume vor putea citi Hänsel si Gretel, Albă ca Zăpada si cei 7 Pitici sau Cenusăreasa? La maturitate? Pentru că în clasa a 8-a copiii sunt din punct de vedere teoretic deja adulti, dat fiindcă se doreste scăderea vârstei consimtământului sexual la 13 ani sau chiar mai putin.

În România, faptul e aproape împlinit, prin intrarea în vigoare a noului cod penal, cu începere de la 01.02.2014 care stabileste acelasi prag de 15 ani (initial s-a propus 13 ani) pentru consimtământul sexual, scrie https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2015/03/page/2/.

Ba unii doresc scăderea acestuia la 10 sau chiar 8 ani, după cum vom vedea imediat.

Astfel, în clasa a 8-a băietii vor învăta despre o penetrare corectă, vaginală si anală si folosirea prezervativului, iar fetele probabil despre cum se face o felatie perfectă si despre avort, astfel încât nu vor mai avea timp de povesti de-astea clasice, violente, sexiste si antisemite.

Ce să ne mai mirăm, dacă până si Coliba Unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe, un roman clasic american, a doua carte citită în sec.19 după Biblie, a fost interzisă datorită limbajului, în districtul Waukegan, Illinois!

Urmează alte două cărti care mi-au încântat copilăria, Aventurile lui Tom Sawyer si Aventurile lui Huckleberry Finn ale lui Mark Twain, pentru utilizarea aceluiasi termen, nigger – considerat injurios. Dacă nu cumva se va ajunge la rescrierea acestor romane în spiritul corectitudinii politice.

Toate acestea îmi amintesc de Satra lui Zaharia Stancu, pe vremea lui Dej, unde tiganii erau denumiti oameni oachesi. Orwell era un naiv. De unde să-si închipuie că fictiunile sale vor deveni cruntă realitate în doar jumătate de secol?

În timp ce cărti clasice ce au încântat copilăria a zeci si zeci de generatii sunt epurate din biblioteci si din programa scolară, fiind sortite mai devreme sau mai târziu uitării si disparitiei, un alt tip de literatură este impus cu forta în programa scolară. Un exemplu clasic este cartea “King & King”, obiect de studiu la clasele mici din scolile scandinave.

Este povestea unei regine care la un moment dat a decis că fiul ei trebuie să se însoare. Din păcate, printului nu i-a plăcut nici una din prinesele ce i-au fost prezentate. Nu pentru că ar fi fost urâte sau altcumva, ci pentru că era homosexual.

În fine, el s-a îndrăgostit de fratele uneia din prințese, si el homosexual. Deși toată această poveste de dragoste dintre cei doi printi a produs un adevărat scandal în tot regatul, îndurerând-o pe regină, până la urmă ea a decis că fericirea fiului ei este mai presus de prejudecătile oamenilor, astfel că până la urmă a acceptat căsătoria celor doi, care au trăit fericiti până la adânci bătrâneti.

Tradusă din olandeză, introdusă ca lectură obligatorie în clasele mici ale scolilor din Scandinavia, în Statele Unite, prezentată ca model de “diversitate“, cartea a generat reactia vehementă a părintilor.

Astfel, în 2006, în Massachusetts, părintii revoltati ai copiilor de la Estabrook Elementary School din Lexington, au intentat un proces federal contra districtului scolar, pentru faptul că scoala face “educatie sexuală“ copiilor, fără acordul părintilor – în plus, făcând si propagandă homosexuală prin intermediul unor povesti pentru copii.

Era vorba evident, de o scăpare a legii, astfel că ulterior, această “educatie sexuală“, în fapt doar propagandă homosexuală, să fie reglementată si obligatorie, chestiune care urmează să se aplice cât de curând și în România.

Iar Scandinavia a mers si mai departe, astfel că după această “premieră“, alte si alte astfel de cărti s-au adăugat la lista de lecturi obligatorii, precum “Mama lui Malin s-a căsătorit cu Lisa.”

Nici americanii nu s-au lăsat mai prejos, astfel că în 1989 a apărut cartea Heather are două mămici, carte scrisă de Lesléa Newman cu ilustratii de Diana Souza, apoi cartea “And Tango Makes Three”, despre povestea adevărată a cuplului de pinguini masculi Roy si Silo de la Grădina Zoologică din New York care au primit un ou să-l clocească si din care a ieşit un pui femelă, Tango. Edificator, nu?

De altfel, un ghid recent, emis de ONU, recomandă ca educatia sexuală să înceapă de la vârstă prescolară. (sub 5 ani) Decizia a generat numeroase controverse, dat fiindcă ghidul recomandă să se explice copiilor plăcerile ce se pot obţine prin masturbare.

Părintii îngrijorati că micutul lor se apropie de 5 ani si nu a început încă să se masturbeze, pot acum răsufla usurati.

Copiii vor fi instruiti metodic, la scoală, cu exercitii si exemple, cum să se masturbeze cât mai eficient, de câte ori pe zi, etc…, în fine vor primi tot instructajul necesar pentru a se masturba ”ca la carte”.

***

Un grup de cercetători acuză filmele pentru copii că perpetuează “Heteronormativitatea”, articol publicat în 24 iun. 2009 pe situl LifeSiteNews, autor Kathleen Gilbert. Grupul de “cercetători“ apartine Universitătii ANN ARBOR, Michigan. Aflăm din articol că, după ce au făcut cercetări aprofundate asupra unor filme de desene animate clasice produse de Studiourile Walt Disney, celebra peliculă Mica Sirenă fiind dată drept exemplu, grupul de savanti a tras concluzia că toate aceste filme ce au încântat copilăria a zeci de generatii, pot fi acuzate că perpetuează ideea de „heteronormativitate”.

Două individe, Emily Kazyak si Karin Martin, evreice probabil, afirmă că, în ciuda presupunerii că aceste filme ar trebui să nu aibă continut sexual, în realitate, ele “promovează un bogat, percutant si explicit continut heterosexual“.

Raportul celor două “savante“ a fost publicat în ultimul număr (din 2009) al publicatiei Sociologists for Women in Society (SWS), publicatie apartinând grupului Gender & Society. Rezultatele obtinute de către cele două cercetătoare dovedesc că “personajele îndrăgostite“ sunt înconjurate de muzică, flori, lumânări, atmosferă magică, mese sofisticate, etc…, care imaginează un univers “heterosexual“ care “ridică în slăvi“ dragostea “heterosexuală“ demodată, exact ca în povestile fratilor Grimm.

Cele două “savante“ au tras concluzia că aceste pelicule, prin faptul că sunt realizări artistice incontestabile, tind să “normalizeze“ statutul “heterosexualitătii“, deoarece este extrem de dificil de imaginat altceva decât “această formă de iubire“. Aceste filme nu fac decât să perpetueze “statutul de normalitate“ al heterosexualitătii. Ne punem atunci întrebarea, având în vedere aceste afirmatii, cât mai e până când normalitatea va fi scoasă în afara legii?

Cele două “savante“ nu dau un răspuns la această întrebare retorică, dar afirmă totusi că desi luna respectivă (iunie 2009), fusese declarată de către preşedintele Obama, Luna Mândriei Gay (sic !), totusi aceste filme încă continuă să ruleze pe ecranele cinematografelor si pe micile ecrane. În fine, acum am înteles ce doresc dânsele, si pot răsufla usurat.

Nu se pune încă problema scoaterii imediate în afara legii a heterosexualitătii, asa că se va merge treptat, începând cu interzicerea difuzării filmelor lui Walt Disney. Acestea vor fi înlocuite treptat cu filme pornografice, dat fiindcă copiii sunt educati încă de la grădinită cum să se masturbeze.

Cum normalitatea deranjează prin evidentă, ea trebuie scoasă în afara legii. Iată cum prevederile manifestului homosexual „Gay Revolutionary”, scris de Michael Swift, se îndeplinesc punct cu punct. Iar de la interzicerea filmelor pentru copii si până la o „zi a initierii” sau a „botezului homosexual”, în care grupuri de homosexuali vor fi invitati la scoală pentru a sodomiza copiii, clasă cu clasă, precum campaniile de vaccinare, nu mai e foarte mult.

În imagine, coperta cărtii Daddy, Papa & Me, povestea unui copil adoptat de un „cuplu” de homosexuali, lectură obligatorie deja pentru copiii din primele clase din unele state din SUA.

Un alt articol de pe LifeSiteNews, datând din 17 oct. 2007, apartinând unei anume Hillary White, articol intitulat Copiii de grădinită trebuie încurajati să danseze dezbrăcati si să se masturbeze, afirmă un expert norvegian în educatia copiilor (sic!) În articol, sunt reluate afirmatiile unei anume Pia Friis, educatoare la o grădinită din Oslo, care afirmă, în editia engleză a ziarului Norway’s Aftenposten, citez :

„Copiii trebuie să aibă posibilitatea să privească unul la celălalt si să-si examineze unul altuia corpul. Trebuie să se poată juca de-a doctorul, de-a mama si de-a tata, să danseze dezbrăcati si să se masturbeze. Sexualitatea lor trebuie socializată, astfel încât, de exemplu, nu trebuie să li se permită să se masturbeze în timp ce stau la masă si mănâncă.”

Sigur că da! Copiii trebuie obisnuiti de mici cu disciplina. Nu trebuie să fie lăsati să se masturbeze oricând si oricum! Cel mai bine, cred eu, ar fi să ia o „portie de masturbare” după masa de prânz, înainte de somnul de după-amiază, pentru a dormi relaxati.

Cât despre jocurile „de-a mama si de-a tata”, acestea ar trebui practicate dimineata, când impresiile sunt proaspete, după spionarea părintilor din seara precedentă. Fetitele pot exersa o felatie, în timp ce băietii pot exersa un cunilingus, în timp ce cei de la „grupa mare” pot sări direct la „69”, sub îndrumarea atentă a „educatoarei”, evident.

În ciuda acestor progrese nemaivăzute în domeniul educatiei copiilor, iată că mai există indivizi retrograzi si bigoti, si culmea, peste ocean, care îsi exprimă scepticismul privind aceste metode educative moderne. O anume Cathy Wing, de la Media-Awareness, o retrogradă organizatie non-profit, afirmă în ziarul Toronto Sun, că sexualizarea precoce a copiilor de vârstă pre-şcolară, determină pe multi adulti să-i considere pe acestia drept obiecte sexuale, deschizând astfel calea pedofiliei si exploatării sexuale a copiilor, astfel că nu trebuie să fim surprinsi de faptul că într-o zi, o bună parte a populatiei va gândi că este ok contactul sexual cu un copil de câtiva anisori. De ce nu? s-ar putea spune. În fond acesta e scopul, asa cum vom vedea în continuare.

***

Daily Mail din 23 ianuarie 2011. Articolul Tematică gay în lectiile de matematică pentru copiii de până în patru ani, autor, o anume Kate Loveys. Spicuim din articol, citez :

„Copiii trebuie învătati despre chestiunile legate de homosexualitate în problemele de matematică, în subiectele legate de limba engleză, stiintele naturii si geografie. […] Ca parte a programului guvernamental de sărbătorire a „comunitătii gay”, personaje gay vor trebui introduse în problemele de matematică. La orele de geografie, copiii vor fi întrebati de ce homosexualii se mută de la țară la oraş.

De ce oare? Or fi cei de la tară mai retrograzi? Sau pentru că la oras sunt mai multi homosexuali, astfel că fiecare îsi poate găsi perechea, cuprins de atractie romantică? Cine mai stie?

Trebuie spus că au fost si numerosi critici ai programului, arătând că astfel se distrage atentia de la probleme esentiale, cum ar fi faptul că învătământul englez a căzut în toate clasamentele internationale la capitolul matematică, ştiinte ale naturii, inclusiv – râsul lumii – la capitolul limbă engleză. O anume Sue Sanders, de la Schools Aut a afirmat că, citez:

“Ceea ce încercăm să facem, este să reamintim profesorilor că LGBT sunt si ei o parte a populatiei si că putem să-i includem în toate lectiile”.

Un anume Craig Whittaker, parlamentar conservator, a afirmat, citez: “Suntem prea jos cu educatia în probleme esentiale. Profesorii pe asta ar trebui să se concentreze. “ Asa este! Din păcate, prea putin contează viitorul natiunii. Esential este ca homosexualii să se simtă bine.

Peste Canalul Mânecii, nici francezii nu se lasă mai prejos, în consecintă, si ei preconizează aceleasi măsuri, încă o dovadă, dacă mai era necesar, că în lumea occidentală, scoala nu mai instruieste, nici măcar nu mai educă, ea re-educă, cum bine afirma careva pe net. Învătământul nu mai e independent, ci supus total ideologiei oficiale.

Ceva mai “rămase în urmă“ fată de britanici si scandinavi, noile autorităti socialiste, după adoptarea legii privind căsătoria între homosexuali, în prezent îsi propun “să integreze mai bine problematica LGBT“ în programa scolară, ca si cum ar fi rezolvat toate problemele, la fel ca si colegii lor din Parlamentul Britanic, ca să nu mai vorbim de al nostru.

În imagine, un „sexbox”, practic o trusă de „instruire” privind organele genitale, instrument didactic standard în grădinițele din țările scandinave.

În acest sens, a fost creat un “grup de reflexie“ (think-tank), care să ofere solutii pentru modificarea manualelor şcolare, care a organizat si un colocviu, împreună cu sindicatul editorilor si cu ministreasa Reusitei Educative (sic!). Participantii au criticat faptul că în manualele de anatomie, corpul feminin este reprezentat cu mai multă pudoare decât cel masculin, o discriminare clară în viziunea dânsilor. A mai fost amintit faptul că poemul Lesbos al lui Baudelaire, imn închinat poetesei Sapho, a fost interzis cu ocazia procesului cărtii Les Fleurs du Mal. Citind toate acestea, îti pui întrebarea firească dacă respectivii sunt cumva întregi la minte sau n-au altceva mai bun de făcut?

Sau să întelegem cumva că dânsii au rezolvat deja toate problemele învătământului francez, rămânând doar cea a lui Baudelaire. Aiurea-n tramvai!

Chestia cu procesul intentat lui Baudelaire cu privire la asa-zisa imoralitate a unora din poeziile din volumul Les Fleurs du Mal, fiind incriminat în mod special poemul Lesbos, am învătat-o si eu la franceză, acum 40 de ani, în plină iepocă de aur, era în programa şcolară. Iar faptul că se presupune că Sapho ar fi fost lesbiană, pe baza textelor ce s-au păstrat de pe urma ei, nu are prea mare semnificatie, si nici nu schimbă fondul problemei. Volumul de poezii nu a fost incriminat pentru că poemul Lesbos era închinat unei presupuse lesbiene, adică vezi-doamne, această actiune era într-un fel o formă de persecutie a persoanelor LGBT. Nu, nici vorbă de asta, volumul a fost incriminat deoarece având o aură morbidă, vicioasă, era o noutate în acele vremi, care putea cumva soca cititorul neavizat.

Trebuie să fii realmente tâmpit să consideri procesul lui Baudelaire drept o persecutie a persoanelor LGBT. După cât se vede, toate acestea par mai degrabă actiuni menite să creeze o adevărată mitologie gay, o istorie a persecutiei milenare a acestora. De asemenea, alti participanti au relevat faptul că în manualele şcolare nu este suficient de accentuată orientarea homosexuală a unor scriitori celebri precum Rimbaud, Proust sau Cocteau. Hai atunci să deslusim putin lucrurile! Arthur Rimbaud, poet genial si aventurier, contemporan cu Baudelaire, se presupune că ar fi avut o legătură homosexuală cu Paul Verlaine.

Să facem precizarea că Franta anilor 1860-80 descoperea drogurile, opiul în principal, adus de marinari si negustori din colonii. Chiar si Baudelaire vorbeste într-un poem despre acesta. Este posibil ca Rimbaud, deja dependent de acest viciu, să fi încercat oarece “plăceri grecesti“ cu prietenul său Verlaine. Asta nu spune nimic, un episod ca oricare altul în viata unui om care a dorit să încerce toate viciile. Oricum, nu are absolut nici o treabă cu opera sa poetică.

Cât despre Marcel Proust si Jean Cocteau, două adevărate genii ale literaturii franceze, este cunoscut faptul că erau homosexuali, dar din nou, aceasta nu pare să fi avut nici o influentă asupra operei lor literare. Din contră, Proust îi priveşte oarecum batjocoritor pe homosexuali si lesbiene.

Dacă nu batjocoritor, cel putin cu condescendentă, din câte îmi amintesc, pentru că am citit A la recherche… acum patru decenii. În fine, nu acesta este scopul nostru, homosexualii în A la recherche du temps perdu, pierdem si noi timpul, ca si Proust de altfel, cu astfel de idioti.

Iar scopul este, cred eu, destul de clar. Să se demonstreze cu orice pret elevilor, că si printre LGBT sunt genii.

Ca si cum modul în care acestia practicau sexul anal, felatia si ce mai practicau homosexualii prin acele vremuri, le-ar fi influentat în vreun fel oarecare opera literară.