CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mărturiile unui crainic de la Radio Basarabia: “După 28 iunie 1940, la Radio s-a vorbit un timp în româna literară, apoi crainicii au fost amenințați de KGB”.VIDEO

MĂRTURIILE UNUI BASARABEAN | Crainicul Gheorghe Ogor: “După 28 iunie 1940, la Radio Chișinău s-a vorbit un timp în româna literară, apoi crainicii au fost amenințați de KGB

Radio România Chișinău, lansat la 1 decembrie 2011 de Societatea Română de Radiodifuziune, este succesorul postului Radio Basarabia, primul post deschis la Chișinău în 1939, la fel, de Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România, transmite Radio Chișinău într-un reportaj, preluat de Romanian Global News.
Postul a funcționat doar 300 de zile, până pe tragica dată de 28 iunie 1940, când Basarabia este ocupată pe puterea sovietică, iar postul a fost preluat de noua conducere.
Crainicul Gheorghe Ogor, care a lucrat mulți ani în radio, a cunoscut mai multe persoane care au activat la Radio Basarabia, după 28 iunie 1940, până la retragerea armatei sovietice, când a fost dinamitată clădirea și antena radioului. În perioada studiilor la Moscova, Gheorghe Ogor l-a cunoscut, de asemenea pe crainicul rus, Victor Cijov, care a fost trimis după anexarea din 28 iunie 1940, la Chișinău:
După 28 iunie 1940 postul Radio Basarabia a rămas intact. Administrația românească n-a luat nimic, în afară de câteva lămpi și carul de reportaje. Victor Cijov mi-a spus că postul Radio Basarabia era construit după ultimul cuvânt al tehnicii.

Chiar și la Moscova, în 1973, nu erau condițiile atât de bune, cum erau la postul Radio Basarabia. Era studioul mare, unde veneau colectivele corale, colectivele de artiști amatori, de la diferite licee din Chișinău și prezentau concerte. Alături era masa regizorului, iar crainicul stătea într-un fel de cabinet din sticlă. Izolarea fonică era perfectă. De asemenea mi-a spus că era studio pentru știri.

Un studio extraordinar, cu izolare, sunetul era aproape de sunetul natural. Plus la asta lucrătorii aveau condiții foarte bune – aveau dușuri. În jur era o grădină, foarte bine făcută, cu plante exotice…”, povestește Gheorghe Ogor.
Pe parcursul anilor, crainicul Gheorghe Ogor a fost coleg la postul național cu mai multe persoane care au activat în perioada de după 28 iunie 1940, la Radio Basarabia.

Printre ei era inginerul Alexandru Botezatu, care a făcut facultatea de radiotehnică de la București. După anexare s-a întors acasă, apoi s-a angajat la radio Chișinău, sau comitetul național pentru radiodifuziune (cum s-a numit Radio Basarabia după ocupația sovietică), unde fusese anunțat un concurs. Apoi a fost înrolat în armata sovietică și după război a revenit radio.
Igor Rotaru, originar din Soroca, de asemenea se reîntoarse de la studii din România și a participat concursul anunțat, fiind angajat în calitate de crainic. Soarta a vrut însă ca el, la începutul războiului, să fie înrolat în Armata Română…
Vera Cărămănuță, care fusese crainică la radioul din Tiraspol, venise împreună cu întreg colectivul la Chișinău, fiind aduși de “eliberatori”.

Anume ea se refugiase, luând căruța radioului, acasă, în stânga Nistrului, odată cu începerea acțiunilor militare. Fiecare dintre ei a avut o soartă diferită, povestește Gheorghe Ogor:
“Inginerul Alexandru Botezatu a făcut facultatea de radiotehnică de la București. A făcut stagierea la postul de radio București. Cunoștea foarte bine tehnica. Când Basarabia a fost cedată, el a revenit la Chișinău și s-a angajat, pentru că s-a organizat un concurs la postul de radio Chișinău. Tot atunci au venit, in corpore, lucrătorii de la postul de radio de la Tiraspol.

A venit Vera Cărămănuță, pe care am văzut-o și cu care am lucrat. A venit Nicolae Jolticov și Irina Jolticov, Ana Suhomlinova, pe care am auzit-o la radio. Probabil, crainicul de la Moscova, Victor Cijov, a fost trimis ca să organizeze postul de radio Chișinău, sau, cum se mai spunea pe atunci, comitetul de stat pentru radiodifuziune…
Precum spunea și el, dar cum își aminteau și alții, a apărut o problemă lingvistică. Cei de la Tiraspol au venit cu limba de acolo. Dar limba lor nu era înțeleasă de populația care vorbea limba română literară. A fost o perioadă de dualitate lingvistică, despre care menționa și Victor Cijov.

Precum își amintea și Igor Rotaru, până în toamnă, s-a vorbit mai mult limba literară română. Dar după aceea, probabil că la indicația Comitetului Central, s-a spus să fie vorbită ”limba moldovenească”, așa cum se vorbea la Tiraspol… Pe doamna Vera Cărămănuță, cu care de obicei nu vorbeam despre asta, odată am îndrăznit și am întrebat-o, cum prezenta știrile la Tiraspol.

Și ea mi-a spus: „Ian catați, ian catați, grăiește Tirișpolea! Înșepem slobozârea de sară!”. (Atenție, atenție! Începem ediția de seară a buletinul de știri).

Dacă nu știi limba rusă, nu știi ce a vrut să spună
Cei care s-au angajat recent și nu știau limba aceasta, la un moment dat li s-a făcut așa un instructaj, că dacă nu vorbiți așa, veți avea de-a face cu KGB-ul. Iar de KGB deja se știa.

Dualitatea aceasta lingvistică a durat până toamna, iar după aceea s-a trecut la dialectul din stânga Nistrului. Era o doamnă, care se angajase odată cu ei, Capitolina, despre care îmi povestea Igor Rotaru. Ea vorbea o română impecabilă și a plecat, văzând condițiile impuse. Ceilalți au fost nevoiți să se conformeze ”.


Soarta crainicului Igor Rotaru, a fost cea mai dramatică dintre toți foștii angajații Radio Chișinău de după 28 iunie 1940, afirmă Gheorghe Ogor. Acesta a fost mobilizat în Armata Română, iar după sfârșitul războiului, reîntors la Chișinău, a fost luat de la gară și dus într-un gulag, în orașul Cita.

Condițiile erau inumane, prizonierii erau duși la tăiat copaci, iar hrana era insuficientă. A fost salvat de Alexei Stârcea, care era deținut în același lagăr și care fusese numit responsabil pentru brigada artistică.

Alexei Stârcea l-a luat pe Igor Rotaru în acel colectiv, spunându-i să compună versuri și să le recite. Hrana lor fiind ceva mai bună decât a celorlalți deținuți, au reușit să supraviețuiască, povestește, din spusele fostului coleg, Gheorghe Ogor.
Cum a fost minat sediul Radio Basarabia? Despre aceasta și alte detalii din viața foștilor colaboratori ai postului Radio Chișinău în perioada ocupației sovietice, aflați din interviul cu Gheorghe Ogor.

08/01/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 8 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


1392: Este  pentru prima data menţionata intr-un document emis în Muntenia, dregatoria „stolnicului ”. 

În Principatul Moldova acesta apare atestat pentru prima oară in data de 18 noiembrie 1393.

Stolnicul era un dregător personal al domnitorului, care se îngrijea de masa şi mâncărurile acestuia, precum şi de aprovizionarea curţii domneşti cu unele alimente.

Tot în această dată are loc şi prima menţiune a “paharnicului ” în Muntenia.

În Moldova acesta se menţionează pentru prima oară la 16 septembrie 1408. Paharnicul era un dregător personal al domnitorului, care se ocupa de băutura necesară meselor curţii domneşti, precum şi aprovizionarea cu vin a pivniţelor domneşti.

Imagine similară

Stemă Munteniei

        Stema  Moldovei și  Stema Munteniei                        

 

Paharnicul era direct subordonat domnitorului si se ocupa de procurarea băuturilor necesare meselor curţii domneşti, precum şi de aprovizionarea cu vin a pivniţelor domneşti.

1864: Se  deschide, după reorganizare, Şcoala Preparandala din Iaşi, sub conducerea lui Titu Maiorescu.

Printre cursanţii înscrişi în anul întai, se afla şi Ion Creangă.

Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova – d. 18 iunie 1917, București) a fost academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, mason smembru fondator al Academiei Române, o personalitate remarcabilă a sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX.

Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici.

1873: S-a născut Iuliu Maniu, jurist si politician roman din Ardeal, preşedinte al Partidului Naţional Român, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc, prim-ministru în mai multe rînduri.

A fost preşedinte al Partidului Naţional Român (1918-1926), apoi, după fuziunea PNR cu Partidul Ţărănesc/Mihalache, preşedinte al PNŢ (1926-1933; 1937-1947); prim-ministru (1928-1930, iunie-octombrie 1930, 1932-1933); membru de onoare al Academiei Române din 1919; după 1944 a încercat să se opună sovietizării ţării noastre. 

Opozant al regimului comunist, a fost implicat într-un proces de tradare inscenat de comunisti in 1947, devenit şi pretext al desfiinţării PNŢ,in urma caruia  a fost condamnat la detenţie pe viaţă şi întemniţat la inchisoarea Sighet unde, in ziua de 5 februarie 1953, la 80 de ani, a murit. Corpul i-a fost  aruncat într-o groapă comună, în fostul cimitir al săracilor.

 1892: In zilele de  8-9 ianuarie s-a desfasurat  la Sibiu, in Transilvania, Conferinţa extraordinară a Partidului Naţional Român, care a  votat un Memorandum către împăratul austriac Franz Joseph, cuprinzând revendicările celor trei milioane de români din monarhia austro-ungară, precum şi o critică a politicii naţionale intolerante a guvernului ungar.

Conferinţa l-a ales preşedinte al partidului pe dr.Ioan Raţiu.Memorandumul prezenta consecinţele instaurării dualismului austro-ungar şi cuprindea principalele revendicări ale românilor transilvăneni, printre care se număra recunoaşterea drepturilor politice şi confesionale. Totodată, memorandumul se dorea a fi un protest faţă politica de maghiarizare practicată de autorităţi împotriva românilor din Ardeal şi faţă de persecuţiile la care erau supuşi aceştia, cuprinzând o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului austro-ungar în februarie 1867.

A fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor faţă de tendinţele evidente de deznaţionalizare promovate de autorităţile maghiare, după Supplex Libellus Valachorum (1791) şi Pronunciamentul de la Blaj din mai 1868.

Memorandumul a marcat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania din sec al XIX-lea, aducând problema românească în conştiinţa europeană.

 1899: S-a născut Ion Jovin, medic și profesor; întemeietorul oncologiei şi radioterapiei româneşti; deţinut politic (1947-1952); membru post-mortem al Academiei Române din 2017; (m. 1994).

1902:  S-a născut la Brăila arhitectul Octav Doicescu, participant la realizarea unor ansambluri arhitectonice celebre precum Opera Română din Bucureşti, Fântâna Mioriţa  şi Institutul Politehnic din Bucureşti.

Octav Doicescu, părintele cartierului Primăverii | artavizuala21

 

Foto: Octav Doicescu ( d. 10 mai 1981, București), academician român, arhitect, profesor universitar, membru titular (1974) al Academiei Române.

A fost cetățean de onoare al orașului New York, 1939, titlu acordat lui Doicescu de celebrul primar Fiorello La Guardia (1882 – 1947) ca apreciere pentru proiectarea Pavilionului Casa Română la Expoziția universală New York World’s Fair 1939.

A  conceput Parcul Herăstrău din Bucuresti, si a proiectat  primele case în cartierul Jianu, numit astăzi „Primăverii”.

1919: Comitetul Central Săsesc a recunoscut la Mediaş, actul UNIRII Transilvaniei cu Romania, de la 1 decembrie 1918.

Manifestul Adunării saşilor întrunită la Mediaş de aderare la hotărârile de la Alba Iulia mentiona ca :

„Prin unirea cu România a Transilvaniei şi a ţinuturilor ungurene locuite de Români s-a creat un teritor compact, unitatea căruia se întemeiază pe relaţiunile lui etnice.
        În vederea acestor fapte şi în convingerea că aici s-a îndeplinit un proces de istorie universală, poporul săsec din Transilvania, aşezându-se pe tărâmul dreptului de autodeterminare a popoarelor, decide alipirea sa la Regatul României şi trimite poporului român salutul său frăţesc împreună cu urări cordiale la îndeplinirea idealelor sale naţionale.
        Poporul săsesc din Transilvania ţine prin aceasta seamă nu numai de evoluţia istoriei universale, ci şi de dreptul natural al poporului român la formarea statului său naţional unitar şi exprimă aşteptarea plină de încredere, că poporul şi statul român, căruia poporul săsesc îi pune la dispoziţie tradiţionala sa hărnicie, va fi condus faţă de el totdeauna de sentimente nobile şi echitabile.

(…)   În conştiinţa deplină a importanţei acestei hotărâri poporul săsec se consideră de azi înainte ca membru al statului român, iar fiii şi fiicele sale ca cetăţeni ai acestui stat.

Roagă pe Dumnezeu, ca pasul acesta plin de răspunderi, pe care s-a simţit obligat a-l face, să-l îndrepte spre bine şi să-l însoţească cu binecuvântarea sa.”

 1921: S-a născut geofizicianul şi profesorul Radu Botezatu autorul unor importante cercetări în domeniul prospecţiunilor şi cercetărilor geofizice aplicate în geologie, urmate de elaborarea unor noi metode şi procedee de an. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1974; (m. 1988).

1928: A decedat Dumitru Kiriac-Georgescu, compozitor, profesor, dirijor de cor şi folclorist, unul dintre precursorii şcolii moderne de compoziţie în România; (n.06.03.1866).

https://www.youtube.com/watch?v=-6Q_ZBfLdQw

Orientarea muzicii corale și vocale a lui D.G. Kiriac este legată de valorificarea folclorului și a trăsăturilor modale ale acestuia.

1928: S-a născut regizorul român Manole Marcus (“Zodia Fecioarei”, “Mitică Popescu”, “Marea sfidare”); (m.1994).

 

1932: A murit juristul Constantin Hamangiual cărui nume este legat de publicarea tuturor actelor legislative emise în România de la începutul secolului al XIX-lea până în primele decenii ale secolului al XX-lea („Codul general al României”, în 30 de volume); membru de onoare al Academiei Române din 1930; (n. 1869).

 1933 : Se constituie la Deva,  organizaţia  ţărăneasca de stânga, Frontul Plugarilor, sub conducerea avocatului si politicianului dr. Petru Groza.

După încheierea celui de-al doilea război mondial, la 12 octombrie 1944, organizația a participat la constituirea Frontului Național Democrat (F.N.D.), împreună cu P.C.R. și alte partide de stânga.

A contribuit la guvernare și la instaurarea comunismului în România, alături de Partidul Comunist Român (respectiv Partidul Muncitoresc Român). La alegerile din 1946 a fost aliat al comuniștilor în cadrul „Blocului Partidelor Democrate”.

A sfârșit prin a se autodizolva în 1953.

1979:  S-a nascut renumitul fotbalist român Adrian Mutu.

1990:  Este promulgat un Decret al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN), privind înfiinţarea Agenţiei Române de Presă (ROMPRES), aflat în subordinea acestui for, prin reorganizarea agentiei Agerpres, care s-a  desfiinţat.

1990: Tribunalul Municipiului Bucureşti autorizează funcţionarea primului partid politic din România post-comunistă, PNŢ-CD, continuator al partidului istoric interzis în 1947.

Foto: Corneliu Coposu

Simbolul PNT- cd                   

Luptatorul anticomunist Corneliu Coposu începe organizarea acestui partid istoric  în chiar noaptea de 22-23 decembrie 1989, lansând un “Apel către ţară”.

El a devenit preşedinte al PNŢCD. La 22.XII.1989 Partidul Naţional Ţărănesc (PNŢ) şi-a reluat activitatea legal. Tot atunci s-a fondat Partidul Creştin Naţional Ţărănesc (PCNŢ).

La data de 28.XII.1989 cele două formaţiuni politice (PNŢ şi PCNŢ) au fuzionat, formând PNŢCD (Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat), continuatorul tradiţional al politicii Partidului Naţional Ţărănesc, partid istoric interzis de comunişti în 1947.

În 22 decembrie 1989, PNŢ a lansat manifestul „Apel către ţară”, semnat, printre alţii, de Corneliu Coposu, Ion Diaconescu şi Niculae Ionescu Galbeni.

Ulterior, s-a adoptat o declaraţie programatică în care se preciza că instaurarea democraţiei, a unei economii libere şi a libertăţii religioase reprezentau principalele obiective ale partidului.

1992: Stabilirea de relaţii diplomatice între România şi Federaţia Rusă, continuatoarea URSS.

1998: A murit istoricul Alexandru Elian care s-a ocupat de  domeniile predilecte: relaţiile Ţărilor Române cu Bizanţul, istoria culturii româneşti medievale, precum şi momentele principale ale istoriei Bisericii Ortodoxe; membru titular al Academiei Române din  (n. 1910). NOTĂ: Unele surse dau moartea sa la 7.I.1998

2000: A decedat mezzosoprana Martha Kessler; (n. 1930).

Imagini pentru mezzosoprana Martha Kessler photos

Mezzosoprana Martha Bugariu-Kessler

Născută 9 aprilie 1930, la Recaș, județul Timiș, România.

A fost căsătorită cu muzicianul amator, criticul muzical, scriitorul și medicul Klaus Kessler (n. 3 octombrie 1925 la Timișoara – d. 20 decembrie 2005 la București). 

A avut o spectaculoasa sa carieră de cântăreață, care a durat din 1950 până în 1980. A debutat în 1950 la Catedrala Evanghelică din Sibiu cu Missa în si minor (BWV 232) de Johann Sebastian Bach.

Ulterior, a făcut parte din cvartetul vocal al Filarmonicii „George Enescu” din București, unde a cântat timp de 30 de ani.

A susținut spectacole în toată Europa, în Uniunea Sovietică și în Israel. A realizat un concert care a ilustrat cântecul popoarelor pe stiluri și epoci, și a cutreierat lumea cu el, de la Belgrad la Barcelona, de la Marea Roșie la Ierusalim, de la Paris în Crimeea, fiind primită cu respectul datorat marilor artiști.

2007: A murit la București Sorana Coroamă-Stanca, regizor artistic, dramaturg, scenarist şi profesor universitar; (n. 24 ianuarie 1921, Chișinău).

Sorana Coroamă-Stanca - Wikiwand

A fost fiica medicului profesor universitar ieșean Gheorghe Placințeanu și a compozitoarei Mansi Berberis.

După absolvirea Facultății de Chimie Industrială a Politehnicii „Gh. Asachi” din Iasi in 1946, s-a îndreptat spre regia de teatru.

Între 1959 – 1965 a fost exclusă din viața publică și din teatru, din motive politice (mai mulți membri ai familiei au fost persecutați de autoritățile comuniste) și a fost nevoită să lucreze la Cooperativa „Arta Aplicată”, unde confecționa mărgele și nasturi, pentru a-și câștiga existența.

A regizat peste 190 de spectacole de teatru, si a colaborat la radio-televiziune regizând serialul Mușatinii, O noapte furtunoasă – Caragiale, Egmont – Goethe și teatru radiofonic. A fost cadru universitar la Institutul de Teatru I.L.Caragiale din București, la Facultatea de Filologie a Universitatii din Cluj și la Universitatea „Hyperion” din București.

2010: A decedat la Chișinău în R.Moldova, compozitorul Anatol Neamțu (n. 20 februarie 1954, Lunga, Florești), cunoscut și ca interpret vocal și chitarist.

Ora de muzică | În amintirea lui Anatol Neamțu

https://www.youtube.com/watch?v=3m2TkKCzN5I

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul; Cuvioasa Domnica

Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul

Sfântul Cuvios Gheorghe a trait in secolul al VII-lea. Dupa ce isi imparte averea saracilor, merge la Ierusalim sa se inchine la mormantul Mantuitorului. Intra in cinul monahal la manastirea Hozeva.Datorita ascezei, luptei impotriva patimilor, se umple de darul Sfantului Duh si devine un stalp insufletit si o icoana a tuturor bunatatilor atat pentru cei din manastire, cat si pentru cei din afara ei. A stralucit cu nevointele si s-a dezlipit de toata desfatarea lumeasca, capatand si darul de a face minuni. Nu a slabit din infranare pana la trecerea sa la cele vesnice.

PELERIN ORTODOX » 8 ianuarie: SFÂNTA DOMNICA (Viaţa, Canonul)

Cuvioasa maica Domnica a trait în zilele marelui împarat Teodosie, si a ajuns pâna în zilele lui Leon si Zenon, care au împaratit în anii 474-491. Domnica era din cetatea Cartaginei de lânga Carhidon. Si dupa o rânduiala de la Dumnezeu, s-a dus la Constantinopol, împreuna ca alte patru fecioare.

Iar Nectarie, care era atunci patriarh, fiind îndemnat de o descoperire dumnezeiasca, le-a primit si le-a botezat. Sfânta Domnica avea şi darul de a proroci, pentru că a văzut înainte moartea împăratului, despre care l-a şi înştiinţat. Apoi a văzut pe sfântul înger venind şi sfinţind firea apelor, precum şi alte preamărite taine dumnezeieşti i s-au descoperit.

Deci, cuvioasa Domnica intrând în viata calugareasca, s-a luptat cu osteneli si a ajuns la schimnicie desavârsita, învrednicindu-se sa faca si minuni. Si proorocind multora despre cele ce aveau sa fie, s-a mutat catre Domnul.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric; 
  3. Calendar Creștin Ortodox.ro
  4. http://www.rador.ro/2019/01/07/calendarul-evenimentelor-7-ianuarie-selectiuni-5/;
  5. http://istoria.md/articol/695/7_ianuarie,_istoricul_zilei;
  6. Cinemagia.ro.

08/01/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Luteranii și catolicii pun capăt controverselor care i-au despărțit în secolul al XVI-lea

Common Ecumenical Prayer (Lund, Sweden, 2016)

2016: Rugăciune comună a Papei Francisc cu luteranii la Lund, în Suedia (Foto:Vatican Media)

Luteranii declară că au „aceeași doctrină” cu catolicii și se întorc spre Roma!

„VIA UT ROMA”

[„Vatican News”, ian. 2020 ]

„…atât Federația Mondială Luterană și Consiliul Pontifical pentru Promovarea creștină Unitatea subliniază angajamentul lor de a merge împreună în călătoria lor comună de la conflict la comuniune…. chiar în inima Evangheliei și chiar în mijlocul controverselor care au despărțit luteranii și catolicii în secolul al XVI-lea…
în 1999, a existat un acord între Biserica Catolică și Federația Mondială Luterană că avem aceeași doctrină și se spunea practic: împreună, noi, luteranii și catolicii, mărturisim că numai prin har, numai prin credință în lucrarea mântuitoare a lui Hristos și nu din cauza vreunui merit din partea noastră, suntem acceptați de Dumnezeu și primim Duhul Sfânt care ne reînnoiește inimile și ne face capabili să facem lucrări bune. 

Așadar, am ajuns la un acord cu privire la ceva care era fundamental, ceva care provocase ruptura, separarea și atâtea conflicte de-a lungul secolelor…
Suntem foarte departe de locul în care ne aflam acum 500 de ani și de-a lungul secolelor. 

Dacă vă amintiți Papa Francisc în 2017 a mers la Lund, în Suedia, pentru a comemora cea de-a 500- a aniversare de la începutul reformei luterane – acesta a fost momentul în care Luther și-a fixat cele 95 de teze pe ușa catedralei.

În ceea ce privește ideea despre locul în care ne aflăm în acest moment, ați putea să o menționați în titlul documentului pe care Comisia de dialog catolic luteran l-a publicat pentru această 500 de ani: se numește „De la conflict la comuniune”. Acolo suntem.”

SURSA:

[ „Catholics and Lutherans reaffirm commitment to communion –
„Vatican News”, ian. 2020 ]

https://www.vaticannews.va/en/vatican-city/news/2021-01/catholics-and-lutherans-reaffirm-commitment-to-communion.html

08/01/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: