CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

TVR Moldova nu se mai recepționează peste Prut! Cine încurajează jocurile Moscovei de limitare a prezenței mediatice a României în Republica Moldova?

TVR Moldova nu se mai recepționează peste Prut! Cine face jocurile Moscovei la București?

Cine face jocurile Moscovei la București?

Președintele Comisiei pentru Cultură și Media din Senatul României, senatorul Viorel Badea, trage un semnal de alarmă cu privire la faptul că TVR Moldova nu mai poate fi recepționat de către cetățenii de peste Prut întrucât Societatea Română de Televiziune (SRTv) nu și-a achitat obligațiile contractuale față de „Întreprinderea de Stat Radiocomunicații” din Republica Moldova scrie deschide.md, citat de romaniabreakingnews.ro.

Începând de astăzi, 4 ianuarie 2021, semnalul analog al TVR Moldova a fost suspendat pentru că actuala conducere a SRTv a omis să-și plătească obligațiile contractuale. Pe bună dreptate, opinia publică din România este preocupată în aceste zile de programul de Revelion al TVR-ului, care a fost o bătaie de joc la adresa eforturilor Guvernului României de a informa corect populația asupra pandemiei și a vaccinării. Însă, atrag atenția asupra faptului că pe teritoriul Republicii Moldova, postul TVR Moldova, finanțat de la bugetul de Stat, nu mai poate fi recepționat pentru că nu s-au achitat obligațiile către Î.S. Radiocomunicații.

Este o situație extrem de gravă, care nu face altceva decât să încurajeze jocurile Moscovei de limitare a prezenței mediatice a României în Republica Moldova. Dacă tot vorbim de sumele de bani cheltuite cu programul de Revelion, poate actuala conducere a SRTv se gândea să nu-i lase pe frații noștri de peste Prut fără programele informative, sociale și culturale ale TVR Moldova, repet –  post TV finanțat de la Bugetul de Stat”, a declarat senatorul Viorel Badea.

Președintele Comisiei pentru Cultură și Media cere public conducerii SRTv să depună toate eforturile pentru ca această situația ingrată să fie remediată.

„Cu siguranță trebuie ca actuala conducere a SRTv să ofere în comisiile de specialitate ale Parlamentului pentru acestă situație. TVR Moldova nu este doar un simplu post de televiziune ci reprezintă până la urmă mijlocul prin care Statul Român înțelege să-i informeze și să-i țină aproape pe cetățenii din Republica Moldova, mulți dintre ei deținând și cetățenie română”, a mai adăugat senatorul Viorel Badea.

Pentru mai multe detalii privind subiectul dat, Deschide.MD a solicitat informații de la directorul general al „Întreprinderea de Stat Radiocomunicații” din Republica Moldova, Mihail Iacob.

Acesta ne-a confirmat că Societatea Română de Televiziune are datorii față de „Radiocom” și că nu a solicitat prelungirea contractului de emisie în semnal analogic a TVR Moldova.

„Ei nu aveau licență acuma. Noi semnăm contractul pe un an de zile. Ei nu au solicitat încheierea unui nou contract. Așteptăm de la ei solicitarea. Noi am deconectat semnalul astăzi. Vedem dacă ei s-au bugetat, fiindcă era problema cu aprobarea bugetului la dânșii, ca la orișicare companie de stat, ei trec prin Consiliul de Administrare. Nu au solicitat nicio prelungire de contract. (…) Da, mai au și niște datorii, asta noi confirmăm. Dar e foarte greu când închei contracte între state. Era mai simplu pentru noi să încheiem contract cu TVR-ul de aici, dar ei nu au acceptat”, a explicat Mihail Iacob pentru Deschide.MD.

Directorul „Radiocom” ne-a mai spus că SRTv a fost informată printr-o scrisoare despre restanțele la achitarea datoriilor și a fost întrebată despre prelungirea contractului, însă nu a fost trimis niciun răspuns.

„Rețeaua nu putem să o punem la dispoziție altui post de televiziune, deoarece rețeaua o pune la dispoziție doar Consiliul Audiovizualului. Noi deținem doar licență tehnică de operare a rețelelor. Ei au prioritate în principiu, pentru că este un acord internațional”, ne-a mai spus Iacob.

Potrivit directorului „Radiocom”, dacă SRTv nu va solicita prelungirea contractului de difuzare a TVR Moldova în semnal analogic, rețeaua ar putea fi scoasă la concurs.

Posturile Primul în Moldova și Moldova 1, care la fel emit în semnal analogic, au solicitat prelungirea contractului înainte de venirea noului an.

Sluga rusească Igor Dodon, fostul președinte al R.Moldova, a promulgat înainte de terminarea mandatului prezidențíal mai multe legi, votate de deputații PSRM-Șor prin care se conferă un suport masiv re-rusificarii R.Moldova prin oferirea unui statut special limbii ruse și anularii Legii „anti-propagandă, încercând să dea un nou „suflu” pentru re-rusificarea spațiului informațional românesc din Republica Moldova.

05/01/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

MERGEM SPRE DEZINTEGRARE ?

Într-un articol apărut în „Cotidianul” din 24 Decembrie se atrage atenția asupra faptului că Moldova nu este reprezentată în noul guvern de la București și se subliniază, printre altele, lipsa de preocupare pentru crearea unor legături rutiere cu această zonă.

Dar cele relatate conduc spre o ipoteză plauzibilă și extrem de îngrijorătoare privind adevăratele intenții ale conducerilor administrative și ale politicului românesc.

Într-adevăr, este foarte simplist să se considere că este vorba doar de o izolare a istoricei regiuni românești, Moldova.
De fapt, Transilvania, prin lipsa unor artere importante de legătură chiar și cu Sudul României, pare să fie intenționat separată de restul țării, se subliniază în articolul Spre dezintegrare? publicat pe situl https://mipopescu.wordpress.com

Prin această politică subtilă a jocurilor de culise condusă, mai ales de lideri ai țării provenind din zona vestică a țării și care au principalele pârghii ale puterii, se tinde spre o dezvoltare accentuata, dar separată a acestui Vest românesc și crearea premizelor pentru o posibilă separare.

Iar implicarea tot mai vizibilă a Budapestei și aducerea forțată la guvernare a UDMR poate fi un semnal semnificativ. Mai ales dacă luăm în considerare vizita la Budapesta a președintelui formației, Kelemen Hunor imediat după întrarea în Parlament a UDMR-ului, dar ÎNAINTE de desemnarea sa la guvernare.

În același timp, izolarea spre Sud a Moldovei prin lipsa unei infrastructuri rutiere adecvate este extrem de gravă.
Lipsa perspectivelor de dezvoltare conduce la depopularea masivă, la dispariția forței de muncă și implicit lipsa atractivității pentru investiții.
De aceea, nu este de mirare exodul tineretului din Moldova spre țările din Europa de Vest,

Practic, vitrina prosperității românești, asezată pe Prut, nu este suficient de atractivă pentru Basarabia și, de aceea, nici imboldul pentru Reîntregire.
Și în acest context, tot mai mulți basarabeni tineri, care potential ar putea suplini golurile forței de muncă din Moldova, preferă să se îndreaptă tot spre Vestul României.

Estul României este și va continua să rămână fără resurse umane, fără economie, fără perspective de dezvoltare și implicit un pol al sărăciei.

Oare este nevoie de Unirea ca soluție pentru redresarea și stabilizarea României de Est?
Da, este mare nevoie.

Moldova de dincoace de Prut este în momentul de față subdezvoltată deoarece, pe de o parte este socotită ca sursă de forță de muncă necalificată pentru Vestul Europei, iar pe de altă parte există sentimentul că această parte a României este un fund de țară care nu duce nicăieri.
Drumurile se opresc undeva pe Prut sau undeva spre o Bucovină fără perspectivă.
Iar, Basarabia, este și mai neatractivă neavând ieșire spre o zonă de perspectivă și fiind izolată economic prin diverse bariere vamale, deci cu piețe de desfacere limitate.

Numai prin Unire, cele două zone moldovene pot crea un spațiu economic omogen și, în relativul lor vid economic, să creeze oportunități de dezvoltare ca să devină o regiune tentantă pentru investiții.
Și nu doar o regiune a României, ci o regiune a Uniunii Europene.

Sigur, depopularea continuă a unei Românii cu o economie șubredă și cu o dezvoltare economică preferențială regională ridică un mare semn de întrebare:
De ce și cine dorește crearea acestor disparități economice între regiunile României?

Pe scurt, răspunsul ar putea fi acesta:
Pentru alterarea caracterului unitar național, pentru descompunerea statului și pentru destrămarea teritorială a României, se folosește discriminarea regională de către forțe din interior, ajunse să dețină pârghiile puterii, de conivență cu factori de influență din exterior.

Și, în acest fel, ne îndreptăm spre împlinirea declaratului deziderat european de desființare a granițelor naționale și implicit a statelor naționale.

Există oare ieșire din acest impas?
Sigur că există prin crearea unui guvern național, nu a unuia cu o conducere mono-regională, a cărui preocupare este doar lupta pentru satisfacerea unor grupuri de interese regionale și partinice sau ale unei grupări ideologice internaționale.

Guvernul de unitate națională este soluția, în această etapă de reală criză economico-socială a României, pentru a realiza platforma de redresare urgentă de dezvoltare echilibrată a tuturor regiunilor țării, concomitant cu demararea discuțiilor pentru integrarea Basarabiei.

Desigur, dacă există interes la nivelul conducerii României.
Dacă nu, procesul unei forme de dezintegrare politică a României va continua și are toate șansele să se accelereze

05/01/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 5 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

1393:  S-a încheiat tratatul de pace dintre Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti, şi sultanul turc  Baiazid I.

 Mircea cel Bătrân (n. 1355 – d. 31 ianuarie 1418),  domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418.

 Tratatul prevedea ca „Principatul Valahiei” să se guverneze după propriile sale legi, iar domnul avea dreptul de a face război şi pace cu vecinii săi, să încheie tratate de prietenie cu ei şi să aibă drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor săi.

1499: Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), refuză să plătească tribut turcilor si  atacă o oaste turcească care se întorcea cu pradă din Polonia.

1716: Nicolae Mavrocordat este numit domn al Munteniei. Odată cu această numire are loc instaurarea regimului fanariot în Muntenia.

 

Nicolae Mavrocordat (n.1680-d.1730), domn al Moldovei (2 ori), ulterior domn al Munteniei (de asemenea 2 ori)

Foto: Nicolae Mavrocordat (n.1680-d.1730), domn al Moldovei (2 ori), ulterior domn al Munteniei (de asemenea 2 ori).

La 5 ianuarie 1716, Nicolae Mavrocordat a  parasit  tronul  Moldovei, fiind numit de turci pe tronul Munteniei  pe care urca la  data de 21 ianuarie in acelasi an.

A fost primul domn  fanariot al Moldovei unde a domnit de doua ori si ulterior domn al Munteniei, de asemenea de doua ori.
Nicolae Mavrocordat, (n. 3 mai 1680, Constantinopol – d. 3 septembrie 1730, București), a  deschis șirul domniilor fanariote  în Moldova, înlocuindu-l în 1711 pe Dimitrie Cantemir.
La Iași domnul s-a înconjurat cu greci din Fanar, sosiţi odată cu el. Cronicarul Nicolae Muste relata că „se pusteise Fanarul în Ţarigrad, că numai muierile lor rămăsese, iar grec, umblai mult pînă ce dai de unul acolo; iar aice sosind umplut-au curtea domnească, prin toate odăile şi prin tîrg pre la gazdă”.

Regimul fanariot a durat până la 18.I.1821, când a murit Alexandru Suţu, ultimul domn fanariot din Muntenia)

1805:  Intra in vigoare Așezamântul agrar al lui Alexandru Moruzi –  Cea dintâi legiuire care prevedea eliberarea unei părți din moșii de toate servituțile feudale și transformarea ei în proprietate absolută a boierului. 

  1819: Poarta otomană a pomulgat un regulament, care stabilea ca scaunele de domnie ale Moldovei şi Valahiei să fie ocupate prin rotaţie numai de familiile fanariote Scarlat Callimachi, Alecu Şuţu, Mihai Şuţu şi Dimitrie Moruzi ; (la 5 / 14 ianuarie)

1828:  S-au deschis, la Iaşi, la mănăstirea Trei Ierarhi, cursurile “Şcolii de româneşte şi latineşte”, conduse de Iordache Săulescu.

                                             

1859: Adunarea electivă a Moldovei il alege în unanimitate domn, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, participant la Revoluţia din 1848.

 La 24.I/5.II.1859 Adunarea Electivă a Ţării Româneşti avea sa il aleaga pe domnul Moldovei, Al. I. Cuza, şi ca domn al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate.

Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei, domn al Munteniei (Valahiei), domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei

Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei, domn al Munteniei (Valahiei), domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei

 

Colonelul Alexandru Ioan Cuza  a fost participant la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova si de asemenea a facut parte din partida unionistă.

 Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante. Apoi, pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române, s-a ocupat de înfăptuirea unității constituționale și administrative. După ce Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, în 1862 a adoptat numele de România și a format statul român modern, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

1878: S-a născut fabulistul Emil Gârleanu.

 

Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași – d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist român.

Fiul lui Emanoil Gârleanu, colonel și al Pulcheriei, născută Antipasi-a inceput liceul la Iași în 1889 dar se retrage și se înscrie la Școala fiilor de Militari, unde devine coleg cu viitorul scriitor Jean Bart, apoi intră la Școala de Ofițeri de Infanterie, unde devine coleg cu Gheorghe Brăescu.

  A debutat la revista ieșeană „Arhiva” în 1900 cu schița Dragul mamei și cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar.

A colaborat la revistele Arhiva, Evenimentul, Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare, Flacăra, etc. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos” și colaborator la „Convorbiri critice”.

A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei președinte a fost între 1911-1912. A fost un reprezentant de frunte al Semănătorismului si foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia îi dedică volumul de debut.

  1889: S-a născut la Cernavoda compozitorul, dirijorul de cor și profesorul Ioan D. Chirescu; (m. 1980, Bucuresti).

Imagini pentru Ioan D. Chirescu photos

A urmat între 1910 și 1914 Conservatorul din București, unde i-a avut ca profesori pe Alfonso Castaldi  și pe Dumitru Georgescu-Kiriac . În 1922 a fost admis în Schola Cantorum (Paris), unde a studiat cu Guy de Lioncourt (contrapunct) și Vincent d’Indy (compoziție, orchestrație și dirijat) și al cărei absolvent a devenit în 1927.De asemenea, a urmat Facultatea de Teologie din cadrul Universității din București.

Este autorul a peste patru sute de piese corale, multe dintre ele având ca sursă de inspirație folclorul muzical românesc.   

Chirescu a fost dirijor și director artistic al societății corale Carmen din București din anul 1927 până în 1950.  În perioada 1928–1973 a dirijat corul bisericii Domnița Bălașa din București. 

În domeniul didactic a început ca instructor de muzică la Fălticeni și în capitală.  În 1927 a fost numit profesor în Conservatorul bucureștean, unde a susținut timp de trei decenii și jumătate cursuri de teoria muzicii și solfegiu.

A fost director al aceleiași instituții între anii 1950 și 1955. Din 1932 a fost vreme de șapte ani profesor la Academia de Muzică Religioasă din București. 

În 1962 s-a retras din activitatea profesorală.

1896: S-a născut actorul George Calboreanu (“Apus de soare”, “Bădăranii”, “Titanic Vals”, “Omul cu mârţoaga”); (m. 12 iulie 1986).

Foto: George Calboreanu interpretandu-l  pe Stefan cel Mare in piesa “Apus de Soare” de Barbu Stefanescu Delavrancea.

1909: S-a nascut  principesa  Ileana a României, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria; (d. 21.01.1991).

Principesa Ileana a României în tinereţe

La 23 decembrie 1908 (stil vechi) sau 5 ianuarie 1909 (stil nou), la Bucureşti, se naşte principesa Ileana, penultimul copil al regelui Ferdinand al României şi al reginei Maria, căsătorită la Sinaia cu arhiducele Anton de Habsburg la 26 iulie 1931, avînd şase copii: Ştefan, Arhiduce de Austria (1932-1998), Maria Ileana, Arhiducesă de Austria (1933-1959), Alexandra, Arhiducesă de Austria (n. 1935), Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937), Maria Magdalena, Arhiducesă de Austria (n. 1939) şi Elisabeta, Arhiducesă de Austria (n. 1942).

Pînă la vîrsta de 5 ani s-a bucurat de toate privilegiile unei vieţi la palat. Declanşarea Primului Razboi mondial, a obligat familia regală, împreună cu guvernul şi parlamentul, să se refugieze din calea trupelor austro-germane la Iaşi. Educaţia a primit-o cu precădere în familie, de la pregătitori, de la părinti şi de la personalul curţii.

A fost crescută cu dragostea faţă de România, poporul, tradiţiile şi limba română. A frecventat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. A studiat sculptura cu Ion Jalea şi pictura cu Jean Al.Steriadi. În 1926 călătoreşte împreună cu Regina Maria şi fratele Nicolae în America, şi apoi în Spania.

Domniţa Ileana – cum o numeau apropiaţii – a fost fondatoarea sau preşedintele a unor organizaţii de cercetaşi ca Asociaţia Creştină a femeilor române, Asociaţia Ghidelor şi Ghizilor din România etc. Principesa Ileana fiind pasionată de yachting, obţine brevetul de căpitan de cursă lungă, navigînd mai mulţi ani cu yachtul „Isprava”, fiind singura femeie din România cu această calificare.

În vara anului 1930, însoţind-o pe mama Sa, Regina Maria într-o vizită în Spania, Principesa îl întîlneşte la Barcelona pe Arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins “.

În martie 1931, Ileana şi Regina Maria, întorcîndu-se dintr-o vizită la Paris, răspund unei invitaţii primite din Umrich, de la reşedinţa verilor Hohenzollern.

Aici, Ileana îl reîntîlneşte pe Arhiducele Anton. Se pare că reîntîlnirea nu era întîmplătoare, Arhiducele fiind chemat la dorinţa expresă a Regelui Carol al II-lea al României. Iniţiativa s-a dovedit inspirată.

Pe 20 aprilie 1931, Ileana îi cere fratelui său binecuvîntarea şi consimţămîntul ca şef al Casei Regale.

La întoarcerea în ţară, Ileana a anunţat oficial că intenţionează să se căsătorească cu arhiducele austriac. Şeful Casei Regale Române, Regele Carol al II-lea, îşi dă acordul.

Anton era fiul Arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana şi al Arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, născut la 20 martie 1901, în Viena imperială. Numele complet al Arhiducelui era Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas, un nume demn de un arhiduce de Austria, primit în amintirea naşilor de botez.

După proclamarea Republicii Austria, Anton şi familia sa se retrag în Spania. Arhiducele, absolvent al şcolii Superioare de Inginerie din Madrid, s-a angajat la uzinele Ford din Londra, după care s-a stabilit la Barcelona, unde a deschis, împreună cu fratele său Franz-Josef, un service automobilistic şi de aviaţie.

Împătimit aviator, era cîştigătorul a numeroase concursuri aviatice internaţionale. Astfel, pe cei doi logodnici îi apropia şi pasiunea pentru sport, fiind cunoscute preocupările Ilenei pentru călărie, automobilism şi yachting.

Căsătoria Ilenei a fost rodul unei iubiri împărtăşite de ambii soţi şi o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară cînd un membru al familiei regale române s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianţă matrimonială.

A fost ultima căsătorie oficială încheiată în ţară pentru un membru al familiei regale române. Cerimonia căsătoriei are loc la Castelul Pelişor, pe dată de 26-27 iulie, la vîrsta de 22 de ani. Pentru că tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea.

Conjucturile politice ale timpurilor, revoluţia din Spania şi decizia lui Carol al II-lea ca descendenţii din familia Habsburg sa nu fie născuţi pe pămînt românesc a pus pe tinerii căsătoriţi în mare dificultate. Ei sunt nevoiţi să plece în Austria în 1931. S-au stabilit la Castelul de la Sonnberg, în apropierea Vienei. Aici se nasc cei şase copii.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Ileana a organizat un spital pentru soldaţii români la castel. În martie 1944, ca să scape de persecuţiile naziştilor s-a mutat de la Viena cu întreaga familie înapoi în România unde a locuit la Castelul Bran, primit de mama sa cadou din partea oraşului Braşov. Înfiinţează lîngă Castel, „Spitalul Inima Reginei ”, în onoarea reginei Maria.

Din nefericire, România a fost invadată la scurt timp de armata roşie, iar regele Mihai a fost forţat să abdice de generalul KGB Vîşinski. La 8 ianuarie 1948 părăseşte ţara împreună cu nepotul său Mihai I. Principesa s-a mutat cu întreaga sa familie întîi în Elveţia apoi în Argentina. La Buenos Aires a înfiinţat un cămin destinat refugiaţilor politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”.

În 1950 Ileana împreună cu copiii au ajuns la Boston, Statele Unite. În 1959, principesa a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) şi a soţului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic în Brazilia (15 ianuarie 1959).

După divorţul său, se căsătoreşte în 1961, la New York, cu Ştefan Isărescu, de care ulterior se desparte şi se călugăreşte, făcînd timp de şase ani stadiul de novice, într-o mănăstire din Franţa.

În 1967 se reîntoarce în S.U.A. şi, sub numele de maica Alexandra, devine stariţa mănăstirii ortodoxe cu hramul Schimbarea la Faţă, din oraşul Ellead, Pennsylvania. După căderea regimului Ceauşescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vârsta de 81 de ani.

Cîteva luni mai tîrziu, la 21 ianuarie 1991, s-a  stins din viaţă ca urmare a unor complicaţii survenite în urma fracturii bazinului, la Ohioville, statul Ohio, S.U.A..

Memoriile sale au apărut în Anglia în anul 1951 iar în România în 2005 sub titlul Trăiesc din nou.

 1914: Are loc la Ploieşti, primul Congres de sine stătător al sindicatelor din România; ( 5 – 7 ianuarie).

1934: In România, se formează un nou guvern liberal prezidat de Gheorghe Tătărăscu. Guvernarea lui Tătărăscu netezeşte drumul către instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II-lea al României.

Guvernul Tătărăscu va activa pană la 8 decembrie 1937.

Gheorghe Tătărescu (Tătărăscu) n.1886-d.1957, prim-ministru al României (1934-1937, 1939-1940)

Gheorghe Tătărescu (n.21 decembrie 1886, Craiova –  d.28 martie 1957, Bucureşti) a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 şi în perioada 1939-1940. Gheorghe Tătărescu a deţinut şi alte portofolii ministeriale.

Guvernarea lui Tătărăscu  a netezit drumul către instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II-lea al României. Guvernul Tătărăscu va activa pînă la 8 decembrie 1937.

Gheorghe Tătărescu (n.21 decembrie 1886, Craiova – d.28 martie 1957, Bucureşti), a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 şi în perioada 1939-1940.

A fost ambasador la Paris din 1938 şi pînă la 1 septembrie 1939, cînd a fost chemat în ţară şi în locul lui a fost trimis de la Varşovia, Richard Franasovici.

La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărescu a semnat tratatul de asistenţă mutuală româno-francez ce garanta siguranţa unităţii naţionale române după Primul Război Mondial.

A absolvit  Liceului Carol I din Craiova si după ce a terminat studiile în Drept, a plecat  la Paris, unde a urmat Dreptul și economia politică și a luat parte la activitatea cercurilor socialiste.

Si-a susținut doctoratul în științe juridice în anul 1912 cu teza „La régime électoral et parlamentaire en Roumanie”.

A fost căsătorit cu Aretia Pitesteanu , preşedinta Asociaţiei Femeilor din Gorj, şi implicată în ridicarea monumentelor lui Constantin Brîncuşi la Tîrgu-Jiu.

In anul 1912,  s-a înscris în Partidul National Liberal condus de Ion I.C.Bratianu.

La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărescu a semnat tratatul de asistenţă mutuală româno-francez ce garanta siguranţa unităţii naţionale române după Primul Război Mondial.

Dupa razboi, sa rupt de Partidul National Liberal creat de Bratieni , astfel ca la 1 iulie 1945, Delegații de la Congresul general al partidului l-au proclamat, în unanimitate,  președintele noii fractiuni liberale. Erau acum oficial două partide liberale: P.N.L.- Dinu Brătianu și P.N.L.- Tătărescu.

A fost unul dintre puținii oameni politici români care în anii celui de-al Doilea Război Mondial nu și-a făcut iluzii în mult așteptatul sprijin anglo-american pentru România si a colaborat cu guvernul Groza sprijinit de ocupantii sovietici,  in care a indeplinit functia de viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Străine .

In august 1946  a fost seful delegației române la Conferința de Pace de la Paris  unde s-a mulțumit să ceară doar ușurarea clauzelor economice din partea Angliei și Americii, dar chestiunile vitale – frontierele de nord-est și plecarea trupelor rusești din țară – nu au fost atinse. Despre aceasta, generalul Constantin Sănătescu spunea că „Nu se poate ca Gheorghe Tătărescu să nu răspundă de aceste abuzuri”.

Odată semnat Tratatul de pace, comunistii încep atacurile fățișeimpotriva sa iar la 3 noiembrie 1947, Comisia afacerilor externe a Parlamentului a adoptat o  „moțiune de neîncredere” față de activitatea ministerului de Externe condus de el.

În ziua următoare toți miniștri gruparii tătăresciene sunt demiși. Gheorghe Tătărescu se retrage de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan.

Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri tătărescieni, în frunte cu liderul lor, sunt arestați și întemnițați la Sighet.

A rămas în închisoarea din Sighet până în decembrie 1950, când este adus la București și depus în vestitul arest “B.J” al Securității, situat în Calea Plevnei unde ,supus la presiuni, a fost nevoit să scrie și să semneze cu propria-i mână o declarația incriminatoare pentru Lucretiu Patrascanu.

Tătărescu n-a fost judecat sau condamnat și, totuși, a rămas în închisoare.

Cu două zile înainte de moartea sa  la Spitalul Panduri, Gheorghe Tătărescu, i-a spus fiicei sale, Sanda Tătărescu-Negropontes: “ Cumplite vremi mi-a fost dat să trăiesc, copilule!”. 

1950: S-a născut Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor şi scriitor român (“Hesperus”, “Pergamentul diafan”, “Eros şi magie în Renaştere”); (d.21.05.1991).

  Familia Culianu avea rădăcini aromâne, venind din Macedonia (provincie a Imperiului Otoman) în Moldova pe la 1700. Străbunicul patern al lui Ioan Petru Culianu, matematicianul Neculai Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universității din Iași [(1880-1898]). La începutul sec. XX, boierii Culianu erau universitari, agricultori, oameni politici. Familia se înrudea cu Garabet Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Zizi Lambrino și Mihail Sadoveanu. Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan, întemeietorul primei catedre de chimie fizică din țară, a fost profesor la Universitatea din Iași, fiind alternativ rector și prorector al aceleiași Universități între 1926 și 1940.

In 1972 Ioan Petru Culianu, a reuşit să plece la cursurile de vară de la Perugia (Italia), unde a solicitat azil politic; s-a stabilit apoi în Olanda şi ulterior în SUA (la începutul anilor ’80 ai secolului XX);

A fost elevul preferat al savantului Mircea Eliade şi urmaş al acestuia la Catedra de istorie a religiilor de la Universitatea din Chicago, SUA.

 A fost ucis în plină forță creatoare, la 21 mai 1991,  la Chicago, autorul crimei ramanand necunoscut.

 Asasinarea sa a fost  comentata ulterior Ion Pacep ca „o tipică execuție în stil KGB-ist”.

Primise scrisori de amenințare cu moartea; amenințările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca și în urma vizitei la Chicago a fostului suveran al României, Regele Mihai I, și a familiei regale, în aprilie 1991. Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfășura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în țară.

În ce privește mobilul crimei, scenariul cu cea mai mare „priză” a fost acela că profesorul Culianu a fost asasinat din cauza criticilor aduse Guvernului Român, el afirmând în mai multe rânduri că Securitatea încă funcționa ca parte a Serviciului Român de Informații, deși oficialii români susțineau că a fost desființată în timpul Revoluției. 

1961: A avut loc inaugurarea Teatrului de Comedie din Bucureşti.

Imagine similară

Primul director al acestui teatru  a fost Radu Beligan ( până în anul 1969). Prima stagiune a început cu spectacolul „Celebrul 702” de Alexandru Mirodan (secretar literar al teatrului), în regia lui Moni Ghelerter ; din distribuţie au făcut parte: Radu Beligan, Sanda Toma, Ion Lucian, Mircea Şeptilici, Dumitru Chesa, Florin Scărlătescu ş.a.

1967: S-a născut istoricul si omul politic Adrian Cioroianu.

A îndeplinit funcția de ministru al afacerilor externe în cabinetul Tăriceanu (în perioada 5 aprilie 2007 – 15 aprilie 2008).

Profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București,este autorul mai multor cărți de istorie a României (și în special de istorie a României comuniste).

Este cunoscut și în calitate de coautor al unor  manuale de liceu.

Membru al Grupului de Dialog Social, el s-a alăturat Partidului Național Liberal și a fost ales în Senatul României pentru județul Timiș în anul 2004.

După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, el a fost  europarlamentar, membru în Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și vicepreședinte al Grupului ALDE din Parlamentul European.

In 2012 a fost numit  decan al Facultății de Istorie a Universității din București.

1970 : Avea loc premiera filmului „Reconstituirea”, în regia lui Lucian Pintilie, a cărui difuzare a fost interzisă ulterior de cenzura comunistă; din distribuţie: George Constantin, Emil Botta, Ernest Maftei, Vladimir Găitan, George Mihăiţă.

Vladimir Găitan şi George Mihăiţă în „Reconstituirea” 

Reconstituirea”, al cărei scenariu, bazat pe nuvela omonimă a lui Horia Pătraşcu, era semnat de regizorul Lucian Pintilie împreună cu prozatorul, s-a lansat fără publicitate şi fără premieră de gală pe 5 ianuarie 1970. După ce filmul s-a bucurat de succes bucureştean – de public şi de critică –, autorităţile comuniste au retras filmul.  Totuşi, la sfârşitul lui 1970, topul revistei „Contemporanul” a plasat „Reconstituirea” pe locul I în topul filmelor difuzate în România în acel an. Filmul a fost distribuit şi în Franţa, unde a fost selecţionat în secţiunea „Quinzaine des Réalisateurs” a Festivalului de la Cannes, în Elveţia, Italia (Festivalul de la Pessaro) şi Cehoslovacia. 
In 2008, când s-a făcut un clasament al celor mai bune filme româneşti „de când este cinematografia română”, filmul  „Reconstituirea” era pe locul I.

1977: In perioada 5-12 ianuarie, s-a desfăşurat recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România. Din cele 21.559.910 persoane înregistrate, ponderea populaţiei române în totalul cetăţenilor era de 88,1%. Prima înregistrare a populaţiei în care se regăsesc elemente ale unui „recensământ modern” a avut loc în anul 1838, în timpul Regulamentului organic.

După această dată, cronologia recensămintelor consemnează următoarele: al 2-lea recensământ s-a desfăşurat în perioada decembrie 1859 – martie 1860; al 3-lea, în decembrie 1899; al 4-lea, la 19 decembrie 1912; al 5-lea, la 29 decembrie 1930; al 6-lea, la 6 aprilie 1941; al 7-lea, la 25 ianuarie 1948; al 8-lea, la 21 februarie 1956; al 9-lea, la 15 martie 1966; al 10-lea, între 5 şi 12 ianuarie 1977; al 11-lea, între 7 şi 14 ianuarie 1992, al 12-lea, între 18 şi 27 martie 2002 şi al 13-lea între 20 şi 31 octombrie 2011

1990: Era dată publicităţii Declaraţia Frontului Salvării Naţionale cu privire la drepturile minorităţilor naţionale din România.

1990: A fost emis  Decretul – Lege nr. 4 al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române, dupa caderea regimului comunist.

La 1/13.IV.1866, la propunerea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, prin Decretul nr. 582, se înfiinţa Societatea Literară Română, formată din reprezentanţi ai tuturor provinciilor româneşti. În cadrul primei sesiuni a Societăţii (din 1/13.VIII.1867) s-a adoptat hotărârea de a schimba denumirea în Societatea Academică Română.

La data de 27.III/8.IV.1879, prin Înalt Decret semnat de domnitorul Carol I, Societatea Academică Română era declarată institut naţional, cu denumirea de Academia Română, având drept scop „cultura limbei şi istoriei naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte”. După instalarea regimului comunist, la 9.VI.1948, a apărut Decretul privind reorganizarea Academiei Române (devenită Academia Republicii Populare Române, iar din 1965 – Academia Republicii Socialiste România).

Academia R. S. R. a primit în rândurile ei numeroşi membri la indicaţia autorităţilor comuniste şi nu doar ca urmare a unor deosebite merite ştiinţifice sau artistice. Cu acest prilej li s-a retras calitatea de membri ai Academiei unui număr de 98 de personalităţi din domeniile ştiinţei, artei şi culturii (Lucian Blaga, Dimitrie Gusti, Simion Mehedinţi, Iuliu Maniu, Nicodim Munteanu, patriarhul BOR, generalul Radu R. Rosetti, episcopul Iuliu Hossu sunt doar câteva exemple).

După 1990 toţi aveau să fie repuşi în drepturi. De asemenea, în perioada regimului comunist, Academia Română a fost lipsită de patrimoniul său material, constituit în timp, prin donaţii, în majoritate testamentare.

2012: A murit regizorul Biţu Fălticineanu (n.16 aprilie 1925) ; a regizat peste 200 de spectacole pentru Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din Bucureşti (n. 1925).

A murit regizorul Bitu Falticineanu 6 IANUARIE 2012 - YouTube

A lansat cuplurile celebre – Stela Popescu si Alexandru Arsinel, Nae Lazarescu si Vasile Muraru. 

 2017: A decedat la Gyor, in Ungaria, compozitorul Tiberiu Fatyol (n. la data de 9.10.1935, Cluj).

 A început studiile muzicale la Cluj-Napoca, urmand in paralel Facultatea de Filozofie din acelasi oras.

 A fost profesor de pian la Liceul de muzică din Cluj-Napoca (1959 – 1962), secretar artistic la Ansamblul Folcloric CIOCÂRLIA din Bucureşti (1962 – 1965), şeful biroului de difuzare a muzicii la Uniunea Compozitorilor din Bucureşti (1965 – 1967), profesor de pian la Lic. Muzică nr. 1 din Bucureşti (1967 – 1970), redactor muzical la emisiunea în limba maghiară din Televiziunea Română din Bucureşti (1970 – 1972), secretar artistic la Ansamblul Folcloric MUREŞUL din Târgu-Mureş (1978 – 1980).

A scris articole, studii, recenzii etc. în A HÉT, UTUNK (Cluj-Napoca), KORUNK (Cluj-Napoca), ELÖRE, MÜVELÖDES, IGASZÁG (Cluj-Napoca), IFJIÚMUNKÁS, MUNKÁS ELET etc. A întreprins culegeri de folclor, a realizat prelucrări vocale şi instrumentale de muzică populară maghiară şi românească.

2019: A decedat în urma unui atac cerebral, poetul român Emil BRUMARU, născut  în data de 1 ianuarie 1939 în localitatea Bahnutea, jud. Tighina, în provincia românească Basarabia, fiul lui Grigore Brumaru, functionar CFR și al Elisabetei, invațătoare.A absolvit Liceul Național din Iași (în 1955) și Facultatea de Medicina din același oraș (în 1963). Medic la Dolhasca (1963-1975), a renunțat la medicină, devenind  corector, redactor si apoi redactor sef-adjunct, la revista Convorbiri literare din Iași (1983-1995).

poetul Emil Brumaru

Debuteaza cu poezii în revista Luceafarul (1966) și editorial cu plachetele Versuri și Detectivul Arthur (1970).

Apreciat în egala măsură atât de critica literară, cât și de publicul larg, reușește să impresioneze și prin personalitatea sa non-conformistă.

Alte volume de versuri: Julien Ospitalierul (1974), Cantece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul indragostit (1980)  Colaborează de-a lungul timpului, la mai toate revistele literare importante din tara. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut.

Poet de o candoare lirica deopotriva nativa si mimata, complicandu-si cu buna stiinta si rafinata artă, reveriile, BRUMARU proiecteaza un univers liric de o frapanta originalitate, în care jocul sentimental si imageria cea mai baroc-ludica se întâlnesc în sfera imponderabilă a „cantecului naiv”.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/01/05/o-istorie-a-zilei-de-5-ianuarie-video

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Ajunul Bobotezei; Sfantul Mucenic Teotempt si Sfanta Mucenita Teona; Cuvioasa Sinclitichia (Post)

5 ianuarie: Sf. Mc. Teopempt și Teonas; Sf. Cuv. Sinclitichia (Ajunul Botezului Domnului. Post)

În fiecare an, în data de 5 ianuarie, conform Calendarului Creștin Ortodox, creștinii sărbătoresc ajunul Bobotezei. Este o zi cu mare însemnătate, în care nu se bea şi nu se mănâncă nimic, pentru ca a doua zi enoriașii să ia agheasma pe nemâncate.Boboteaza este ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în Calendarul Creştin ca celebrarea Botezului Domnului. Ziua este dedicată purificării mediului înconjurător, în special a apelor, de forţele malefice.

Ajunul Bobotezei; Sfantul Mucenic Teotempt si Sfanta Mucenita Teona; Cuvioasa Sinclitichia (Post)

Potrivit canonului 1 al Sfantului Teofil al Alexandriei, in Ajunul Bobotezei se ajuneaza total. In Tipicul Sfantului Sava se spune ca, daca Ajunul cade duminica sau sambata, nu se tine post negru.

Postul din ziua de 5 ianuarie dateaza din perioada secolele IV-VI, cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciune pentru primirea Sfantului Botez a doua zi. Astazi, crestinii postesc in aceasta zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfintita – Agheasma Mare.

Credinciosii gusta din Agheasma Mare timp de 8 zile de la Boboteaza, pâna pe 14 ianuarie inclusiv, cand se incheie praznicul cu slujbele si cantarile Bobotezei, dar si in zile de post, la indemnul duhovnicului.

Sfantul Teopempt a fost episcop si a trait la sfarsitul secolului al III lea, in vremea imparatului Diocletian. Pentru ca a marturisit ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu a fost aruncat intr-un cuptor cu foc, i s-a scos un ochi si i s-a dat otrava. Ramane in viata dupa toate aceste chinuri si il converteste la crestinism pe vrajitorul Teona. Pentru ca nu au lepadat credinta in Hristos, lui Teopempt i s-a taiat capul, iar Teona a fost ingropat de viu.

Surse: 

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/5_ianuarie

http://www.rador.ro/2019/01/05/calendarul-evenimentelor-5-ianuarie-2019/

http://istoria.md/articol/693/5_ianuarie,_istoricul_zilei

https://ro.wikipedia.org/wiki/5_ianuarie;

Rador.ro;

Cinemagia.ro.

05/01/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: