CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SUFLET VALAH

Ce se întâmpla în țările românești când cineva, un răufăcător, după ce era judecat după legile țării, era condamnat la moarte? Deseori rămânea după gratii până la sfârșitul zilelor sale, fără să i se ia viața de câtre cineva care să execute sentința!

Persoana care ar fi trebuit să facă acest lucru, călăul, se întâpla deseori să nu existe. Deși ocârmuirea plătea cu bani mulți serviciul de călău, nu prea se ivea nimeni să se ofere pentru acest serviciu.

Iar dacă se găsea cine s-o facă, era apoi urmărit de disprețul public, încât era de preferat să te lipsești mai bine!

Așadar, nu numai spectacolul execuției nu atrăgea publicul românesc, dar nici spectacolul nu se putea ține căci nu se găsea persoana care să facă oficiul de călău!

La un moment dat autoritățile au apelat la străini pentru serviciul de călău, dar n-a mers nici așa, că târgoveții nu i-au acceptat printre ei, i-au huiduit, i-au marginalizat, i-au silit să-și ia lumea în cap și să se întoarcă de unde au venit!… Desigur, nu a fost regulă să nu se execute condamnarea la moarte, dar de multe ori se întâmpla ca un condamnat la moarte să moară de bătrânețe, în așteptrea execuției…

În Occident, spectacolul execuției publice era destul de gustat de public, nu chiar ca-n lumea arabă, dar era atractiv și lumea participa cu interes.

Sigur este că în lumea noastră, românească, spectacolul înfiorător al execuției nu a stârnit curiozitatea și „participarea” satisfăcută a publicului din alte țări.

La noi, la români, milostivenia este o componentă sufletească activă. Vezi și replica din Harap Alb despre milostivenie, cât de binefăcătoare poate să fie pentru cel care o practică…scrie https://ioncoja.ro/suflet-valah.

Unde mai pui că în jus valahicum funcționa o regulă care ar părea ciudată în zilele noastre : dacă dintre spectatori se găsea o fată, fecioară, care se oferea să-l ia de soț pe condamnat, acesta scăpa cu viață și era liberat!…

ADDENDA:

Un astfel de episod din viața legendarului haiduc oltean Iancu Jianu

UN OLTEAN NEINFRICAT CARE A INTRAT IN LEGENDA : IANCU JIANU | CER SI PAMANT  ROMANESC

este consemnat și în https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/10/25/un-oltean-neinfricat-care-a-intrat-in-legenda-iancu-jianu:

În 1817 Iancu fusese capturat şi dus la Bucureşti, unde a fost  condamnat la moarte prin spânzurătoare, alături de haiducii prinşi împreună cu el.

Scăparea i-a venit de la Sultana Gălăţeanu, o tânără din anturajul domniţei Ralu (fiica lui Caragea Vodă), care, în virtutea obiceiului străvechi al locului s-a măritat cu el, obţinând astfel anularea pedepsei cu moartea.

În 1818, Ioan Caragea paraseste tronul si tara, stabilindu-se la Atena, unde dupa o  activitate filantropica intensa, moare  la vârsta de 99 de ani

În 1821 Iancu se alatura miscarii lui Tudor Vladimirescu, preluând conducerea unui corp de panduri. Trimis ca emisar la valiul de Silistra, pentru a-l asigura de loialitatea lui Tudor fata de Poarta, este arestat si eliberat dupa înfrângerea revolutiei. Bolnav, dezamagit de cursul evenimentelor, se retrage alaturi de Sultana si de fiicele sale la Chilii, un catun aproape de Caracal.

Din când în când, este chemat la Bucuresti în urma câte unei banuieli de nesupunere fata de domnie. Îsi viziteaza proprietatile din Craiova, Caracal si Slatina si în 1837, ca semn de buna – credinta,  accepta numirea ca subocârmuitor al plasii Oltetului.

Adoarme întru Domnul la 14 decembrie 1842, osemintele sale, alaturi de ale sotiei, aflându-se astazi înhumate în Cimitirul nr. 1 din Caracal.

Citiți și:

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/dinastia-calailor-brasoveni

30/12/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: