CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Condamnările la moarte în perioada comunistă


Pedeapsa cu moartea în România comunistă. 104 persoane au fost executate prin împuşcare în epoca lui Nicolae Ceauşescu

Abolirea pedepsei cu moartea în Principatele Române în secolul al XIX-lea” prezintă trei momente importante: Regulamentul Organic din 1831, Proclamația de la Islaz din 1848 și, în fine, Codul Penal din 1865.

Regulamentul Organic, a abolit în 1831 pedeapsa cu moartea prin intermediul articolului 289 : „Domnul va putea să micşoreze pedeapsa vinovaţilor şi încă a-i erta la unile întâmplări. Pedepsele cu tăierea mâinilor sau cu moartea precum şi cazna sau muncile să strică şi să desputernicează fără a să mai putea urma de acum înainte (…)”

Măsura nu a durat prea mult, căci la 11 martie 1832 când generalul Kiseleff informa Adunarea despre reinstaurarea pedepsei capitale. 

La 9 iunie 1848, în fața unei mulțimi entuziaste, tinerii revoluționari au dat citire unei proclamații la Izlaz, un mic port la Dunăre din Țara Românească.

Punctul 19 al Proclamației de la Izlaz decreta abolirea completă a pedepsei cu moartea:

„Desființarea, atât în faptă cât și în vorbă, a pedepsei cu moarte”.

Aceasta mergea mai departe chiar decât acțiunile revoluționarilor francezi, care cereau doar abolirea acestei pedepse doar pentru infracțiunile politice. Explicând această măsură, revoluționarii susțineau că “Popolul român, deşi nu cunoaşte fiinţa pedepsei cu moarte, însă pentru că adesea prin judecătoriile criminale judecătorii de sistema cea mai veche au cutezat a da afară nişte sentinţe de moarte fără să fi putut a se pune în lucrare, popolul decretă desfiinţarea cu totul a pedepsei cu moartea, atât în lucrare, cât şi în sentinţe.”  

Decretul nr 7/14 iunie 1848 al Guvernului Provizoriu prevedea abolirea pedepsei cu moartea, care însă a fost în vigoare doar până la 13 septembrie 1848, când trupele otomane au intrat în București și i-au înfrânt pe revoluționari, punând capăt scurtului lor experiment democratic.

Trebuie amintit de asemenea că și în Moldova, deși revoluționarii nu au preluat puterea, aceștia au cerut abolirea pedepsei capitale în programul lor:

“17. Desființarea pedepsei de moarte și a bătăilor trupești. Epoca în care viețuim face de prisos orice comentar întru aceasta.”

În 1859 Țara Românească și Moldova s-au unit, formând un nou stat. O serie de reforme au fost inițiate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în prima jumătate a anilor 1860, printre acestea, un loc important avându-l reforma penală care a introdus un cod penal modern și coerent și care a abolit pedeapsa cu moartea. 

Vasile Boerescu, raportorul oficial al Codului Penal declara în fața Adunării generale la 11 martie 1864, în timpul dezbaterilor: 

“Comisiunea a suprimat din legea noastră pedeapsa cu moartea. Această pedeapsă barbară, care nu corespunde la scopul îndreptător și exemplar ce trebuie să aibă o pedeapsă, care este în dezacord cu drepturile și puterea societății se află numai scrisă în legea noastră fără ca ea să se execute de ani îndelungați. Suprimarea ei dar, nu numai că nu poate aduce la noi nici cea mai mică perturbație precum se pretinde aiurea, dar cred că nu va da locul nici chiar la discuțiuni, căci suprimarea ei există în faptă, într-un mod tacit, prin un consimțământ general, prin puterea opiniei publice, prin moravurile dulci și umanitare ale poporului nostru. Era dar timpul ca să piară și din lege această pedeapsă care pierise în fapt de atâția ani. Pe când alte popoare mult mai civilizate se îndoiesc și nu cuteză a suprima această pedeapsă, sunt mândru a spune că Românii sunt cei dintâi care au suprimat-o în faptă și vor fi dintre cei dintâi care vor suprima-o și din lege. Și cu toate acestea, relativ vorbind, în statul nostru se comit mult mai puține crime și într-un mod mult mai puțin crud decât în alte state mai civilizate unde această pedeapsă există și în faptă și în lege!”

Codul Penal a fost promulgat și publicat la 30 octombrie 1864 dar a intrat în vigoare la 1 mai 1865; cea mai aspră pedeapsă era munca silnică pe viață (art. 7).

În 1865, Romania a fost prima țară care a abolit pedeapsa cu moartea în Europa în perioada modernă, urmată de Portugalia în 1867 și Olanda în 1870. 

Singurii care mai puteau fi executați erau dezertorii.

Constituția din 1 iulie 1866 prevedea în mod explicit că pedeapsa cu moartea nu putea fi reinstaurată (art. 18).

Cu excepția câtorva infracțiuni militare prevăzute în Codul Militar, care au fost și aplicate în timpul Primului Război Mondial, pedeapsa capitală a rămas abolită până în 1938.

„Art. 18: Pedeapsa morții nu se va putea reînființa, afară de cazurile prevăzute în Codul Penal militar în timp de resbel.

În vremea dictaturilor lui Carol al II-lea și a generalului Antonescu aceasta a fost reintrodusă prin decrete speciale, scrie https://www.historia.ro/sectiune/ abolirea-pedepsei-cu-moartea-romania-prima-tara-din-europa-care-face-acest-lucru

Regimul comunist instaurat în 1945 la Bucureşti a reinstituit pedeapsa capitală printr-o serie de legi şi decrete, cele mai importante dintre acestea fiind Legea nr. 50 din 21 ianuarie 1945 şi Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945.

Aşa au fost înfiinţate tribunalele militare, instanţe cu rol de eliminare a tuturor oponenţilor regimului. Aceste tribunale erau considerate „braţul înarmat al poporului”, iar pedeapsa cu moartea se aplica în primul rând celor care se răzvrăteau împotriva regimului, deţinuţilor politici, dar şi celor de drept comun, în această categorie intrând criminalii deosebit de periculoşi, violatorii sau toţi cei care comiteau infracţiuni grave împotriva ordinei şi liniştii publice.

Modul în care condmanații la moarte erau executați, în perioada comunistă

Pedeapsa cu moartea în România comunistă. 104 persoane au fost executate  prin împuşcare în epoca lui Nicolae Ceauşescu

Ritualul execuțiilor capitale este încă un subiect sensibil, ale cărui detalii sunt ținute ascunse de autorități.

În Occident, mai ales peste Ocean, în jurul execuțiilor prin spânzurare, împușcare, gazare sau electrocutare, se făcea multă publicitate.

În România, nici după mulți ani de la abolirea acestei pedepse nu pot fi aflate detalii, asupra lor păstrându-se cel mai strict secret.

Executarea celor condamnaţi la pedeapsa capitală se efectua prin împuşcare, de către plutoane de execuţie, fiecare pluton fiind alcătuit din 12 membri, care primeau încărcătoare cu câte 5 cartuşe şi trăgeau foc după foc.

 „Călăii” semnau declaraţii de confidenţialitate, iar dacă divulgau secrete de serviciu puteau fi arestaţi şi condamnaţi la rândul lor la pedeapsa cu moartea.

Exista un întreg ceremonial al execuției, până la momentul executării efective.

Astfel, potrivit legilor, condamnatul la moarte era legat de mâini şi de picioare şi ţinut câteva ore într-o cameră întunecată, fără niciun pic de lumină.

Condamnaţii la moarte aveau parte de celule întunecate FOTO: modernism.ro

În momentul în care era scos din respectivul spaţiu, el devenea extrem de bulversat din cauza luminii de afară.

În perioada ceauşistă, execuţiile se realizau doar în cadrul închisorilor Jilava şi Rahova.

În documentele de arhivă se păstrează încă informaţii despre temutul „Fort 13” de la Jilava, adică spaţiul special amenajat pentru executarea condamnaţilor la moarte (https://playtech.ro/stiri/de-neimaginat-cum-erau-executati-condamnatii-la-moarte-in-perioada-comunista).

În prezent, aici se află groapa de gunoi a penitenciarului.

La Rahova, execuţiile se petreceau într-un poligon subteran, care, după anul 1990, a fost dezafectat în momentul în care a început renovarea puşcăriei.

În perioada ceauşistă, execuţiile se realizau doar în cadrul închisorilor Jilava şi Rahova.

În epoca Ceauşescu (1965 – 1989) în România au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare 104 oameni, intelectuali sau infractori de drept comun.

Pedeapsa cu moartea în România comunistă... - Nicolae Ceauşescu | Facebook

De notorietate este cazul lui Ion Râmaru sau al lui Gheorghe Ştefănescu, botezat şi „Bachus”, inculpat care a vândut milioane de litri de vin contrafăcut.

Ultimul român care a murit sub ploaia de gloanţe a plutonului de execuţie a fost Ion Pistol, cetăţean condamnat la pedeapsa cu moartea de Tribunalul Judeţean Teleorman, pentru omor deosebit de grav. Execuţia lui s-a desfăşurat pe data de 12 mai 1987, aflăm din https://www.rotalianul.com/pedeapsa-cu-moartea-la-romani-in-perioada-comunista

La 25 decembrie 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost şi ei condamnaţi la moarte şi executaţi pe loc.

Acuzația sub care au fost trimiși în judecată și condamnați Nicolae și Elena Ceaușescu avea să fie și cea mai gravă din istoria regimului care le purtase numele: genocid.

Procesul lor, așa cum avea să consemneze istoria și să rămână în conștiința publică, a fost unul atipic. Cei doi nu au avut parte de căile ordinare și extraordinare de atac împotriva sentinței.

De asemenea, sentința a fost pusă imediat în executare, așa cum nu se mai întâmplase niciodată până atunci în cei 25 de ani cât cei doi au condus destinele țării.

Au fost judecați sumar, după o procedură atipică urmată în vederea unei sentințe parcă dinainte date.

Dictatorul și consoarta sa, au fost imediat legați si duși lângă zidul cazărmii din Targoviște, unde i-a ciuruit un pluton de execuție format din câțiva parașutiști militari.

Momentul in care sotii Ceausescu au fost executati, in urma cu 22 de ani.  VIDEO - Stirileprotv.ro

Cei doi erau singurii condamnați din acei 25 de ani ai regimului care n-au fost executați la Rahova sau la Jilava. Si probabil, singurii carora nu li s-a pus in vedere ca au dreptul la o ultima dorinta.

Desigur, aceasta a fost sentința cea mai controversată și totodată cea mai importantă. A schimbat istoria!

Gică Popa, judecătorul care a dat verdictul în simulacrul de proces al soților Ceaușescu avea să se sinucidă la scurtă vreme după executarea cuplului de dictatori.

După căderea regimului comunist, pedeapsa cu moartea a fost abrogată prin Decretul – Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990.

Potrivit actualei legi penale din România, intrată în vigoare la 1 februarie 2014, cea mai gravă pedeapsă care i se poate aplica unui inculpat este condamnarea la pedeapsa închisorii pe viaţă.

19/11/2020 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: