CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Klaus Iohannis a promulgat după îndelungate tergiversări, Legea privind declararea datei de 4 iunie ca Zi a Tratatului de la Trianon, actul juridic care a consfințit unirea Transilvaniei cu România

Comentariu: Triumf pentru președintele pragmatic al României, Klaus Iohannis  | România | DW | 25.11.2019

Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat miercuri 18 noiembrie 2020, decretul privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, șeful statului fiind nevoit s-o promulge deși a contestat-o la Curtea Constituțională și a retrimis-o Parlamentului pentru reexaminare.

Pe 3 noiembrie a.c.,Camera Deputaților a respins cererea înaintată de președintele Iohannis, de reexaminare a proiectului de lege care instituie data de 4 iunie drept Ziua Tratatului de la Trianon.

Astfel, deputații au menținut varianta inițială a inițiativei legislative.

PNL, USR și UDMR s-au opus în plen, însă PSD și PMP au reușit să treacă proiectul de lege.

Amintim că la 19 mai a.c., Parlamentul a transmis președintelui Klaus Iohannis, în vederea promulgării, Legea pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon.

La 5 iunie, președintele Klaus Iohannis a trimis Curții Constituționale o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon.

“Considerăm că această lege contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la respectarea principului separației puterilor în stat și ale art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la stabilitatea raporturilor juridice, cât și în cea referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție, conform cărora «Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a țării», ale dispozițiilor constituționale referitoare la domeniile rezervate legilor organice stabilite de art. 73 alin. (3) lit. t) coroborate cu cele ale art. 31 alin. (5), precum și celor ale art. 147 alin. (4) referitoare la obligativitatea erga omnes a deciziilor Curții Constituționale, pentru argumentele pe care le vom prezenta în cele ce urmează”, se arăta în comunicatul Administrației Prezidențiale de la momentul respectiv.

Ulterior, la 15 septembrie, preşedintele Klaus Iohannis a trimis Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru declararea datei de 4 iunie ca Ziua Tratatului de la Trianon.

Ungaria agita spiritele nationalismului revansard si neaga efectele  Tratatului de la Trianon - Karadeniz Press

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial.

Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate, inclusiv România, pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte, scrie https://www.caleaeuropeana.ro/presedintele-klaus-iohannis-a-promulgat-legea-privind-declararea-datei-de-4-iunie-ca-ziua-tratatului-de-la-trianon-actul-juridic-care-a-consfintit-unirea-transilvaniei-cu-romania/

Tratatul a stabilit frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia.

Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).

În principiu, Tratatul consfințea includerea teritoriului Croației-Slavoniei (partea de nord a Republicii Croația) și Voivodinei (inclusiv treimea de vest a Banatului) în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și Ruteniei (azi: Republica Slovacia și, respectiv, Regiunea Transcarpatia din Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.

19/11/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , | Un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 19 NOIEMBRIE. VIDEO

19 noiembrie, istoricul zilei

461: Flavius Libius Severus Serpentius (n. cca. 420– d. 15 august 465), devine imparat al Imperiului Roman de Apus.

Puterea sa nu a fost recunoscuta de imparatul Imperiului Roman de rasarit si nici de romanii din provinciile Dalmatia si Galia, care practic se separasera.

Puterea reală in stat era deținuta  in fapt de magister militum Ricimer , un titlu care era acordat de imparat  acelora care erau împuterniciți să guverneze în numele acestuia.

636 : Forțele Califatului  Rashidun înving armata  Imperiului persan Sasanid în bătălia de la al-Qādisiyyah în Irak, o lupta decisiva din timpul primei perioade de expansiune musulmane care a dus la cucerirea islamică de Persia și a fost esențială pentru cucerirea Irakului. 

1095: Incepe Conciliul de  la Clermont,  convocat  de către Papa Urban al II-lea  pentru a hotăra începerea  Primei Cruciade pentru  eliberarea Ţării  Sfinte aflată sub ocupatie musulmana.

1377: Prima atestare documentara a castelului Bran, prin actul emis de Ludovic I d’Anjou, prin care braşovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea Bran, cu “munca şi cheltuiala lor proprie.

 Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noiembrie 1377  in  Zvolen, confirmă colonistilor sasi din Scaunul Brasovului  (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran  (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare).

Cu această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă tara Romaneasca  va ajunge „în mâinile noastre”, atunci vama va fi mutată de la Rucar  (Ruffa Arbor) la Bran . Referința din textul documentului din 1377  cu privire la o „nouă cetate de piatră”, permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche.

Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225 . În secolul al XIII-lea teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia.

În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa . Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.

În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere.

În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat Castelul Bran reginei Maria a Romaniei, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. Însă la moartea sa regina l-a înstrăinat, lăsându-l moștenire fiicei ei preferate, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg.

După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală.

În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993. Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic.

La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor din familia de Habsburg.  Ministerul Culturii l-a administrat tranzitoriu și în următorii trei ani, iar in  data de 1 iunie 2009 castelul a intrat pe deplin în posesia moștenitorilor, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.

1464: S-a nascut  impăratul Go-Kashiwabara, al 104-lea imparat al Japoniei conform ordini traditionale de succesiune ; (d. 1526).

1492: A murit poetul  persan Djami.

Numele sau de nastere  era Maulānā Nuro’d-Dīn Abdo’r Rahmān Djāmi (n.18 august 1818).

A fost un clasic al literaturii persane, adept al sufismului (dervis), o doctrina religioasa musulmana care are la bază apropierea față de Dumnezeu prin cunoaștere mistică, iubire și asceză. Opera sa este bogată fiind reprezentata de circa 50 de titluri.

1493: Cristofor Columb a descoperit insula Porto Rico (Puerto Rico), un  teritoriu  situat in  America Centrală , careia i-a dat numele San Juan Bautista.

1581: Moare tareviciul Ivan Ivanovici (n.28 martie 155), fiul si mostenitorul tronului lui Ivan cel Groaznic al Rusiei.

Moartea sa a survenit dupa o agonie de patru zile, dupa ce a fost lovit de tatal sau cu sceptrul in cap, in ziua de 15 noiembrie.

1665: A murit pictorul clasicist din perioada barocului francez,Nicolas Poussin; (n. 15 iunie 1594).

Poussin – Autoportret

1703: Moare la celebra închisoare pariziană Bastilia, legendarul prizonier politic francez,omul cu masca de fier,

 

1711: S-a născut savantul rus Mihail Lomonosov.

A formulat legea conservării materiei şi a intuit-o pe cea a conservării energiei.

Este creatorul odei, ca specie literară  în literatura rusă şi este considerat ca fiind unul dintre făuritorii limbii literare ruse (“Epistola despre regulile prozodiei ruse”, “Retorica”); (m. 15 aprilie 1765).

1799: S-a născut René Caillié, călătorul francez care la început de secol XIX a reuşit să traverseze Sahara şi să se şi întoarcă din „Africa Neagră” (o adevarată victorie în acele timpuri) pentru a povesti cele trăite în locurile din inima continentului rămase încă necunoscute europenilor.

René Caillié - Alchetron, The Free Social Encyclopedia

Cea mai mare reuşită a călătoriei lui Caillié a fost considerată ”descoperirea” oraşului Tombouctou, situat ”undeva” la sud de deşertul Sahara.

René Caillié (m. 1838), a fost primul european care a reuşit să pătrundă în oraşul interzis creştinilor şi să-l observe timp de câteva zile.

1805: S-a nascut Ferdinand viconte de Lesseps, inginerul francez  care a proiectat Canalul de Suez; (d.7 decembrie 1894).

 

1812: S-a născut Franz Adalbert Kuhn, lingvist si mitologist german; (m. 5 mai 1881).

1816: A fost fondata Universitatea din Varsovia.

1819: Este inaugurat Muzeul Prado din Madrid, Spania.

 

 Construit în 1818 din ordinul regelui Ferdinand al VII-lea, a fost deschis publicului sub numele de Muzeul Regal de Pictură. Exponatele aparţin unei perioade îndelungate: secolul al XII-lea – secolul al XIX-lea, făcând parte, iniţial, din diversele colecţii regale ale monarhilor spanioli din casa de Habsburg şi de Bourbon.

În 1868, după exilarea Isabelei a II-a, a devenit Muzeul Naţional Prado. În prezent este unul dintre cele mai cunoscute şi vizitate muzee din lume, care găzduieşte cea mai importantă colecţie de pictură spaniolă din lume, dar şi alte valoroase lucrări din Euroăa și întreaga lume.

1828: A încetat din viaţă compozitorul austriac Franz Schubert.

A compus peste 600 de lieduri, organizate în ciclurile “Frumoasa morăriţă”, “Călătorie de iarnă”, “Cântecul lebedei”; (n. 31 ianuarie 1797).

1829: La 7 / 19 noiembrie 1829 Generalul Pavel Dmitrievici Kiseliov (Kiseleff), comandant al trupelor ruseşti în principatele româneşti în timpul războiului ruso-turc, este numit preşedinte plenipotenţiar al Divanurilor Moldovei şi Valahiei.




Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov,  portret de Franz Krüger, 1851

 Va rămâne în funcție  până la 20 martie / 1 aprilie 1834.

1831: S-a născut James Garfield, om politic, preşedinte al SUA (1880-1881), al doilea preşedinte, după Abraham Lincoln, asasinat, la 19 septembrie 1881.

1837: S-a născut Aron Densuşianu, critic şi istoric literar, folclorist şi poet, membru al Societăţii Academice Române.

Lucrarea sa “Istoria limbei şi literaturei române”, apărută în 1885, este considerată prima lucrare serios documentată de acest gen, din cultura română); m. 2 septembrie 1900.

A fost fratele istoricului român Nicolae Densusianu (1846? – 1911) si  tatăl lui Ovid Densusianu.

S-a născut la 29 decembrie 1873, la Făgăraș si a  fost profesor de literatură la Universitatea din Iași. Ca filolog a fost adept al curentului latinist, iar ca istoric literar s-a situat pe poziții patriotice naționaliste.

1861: Se încheie Conferinţa natională a fruntaşilor politici romani din Banat ţinută la Timişoara, la care se adopta o moţiune prin care se cere autonomia Banatului faţă de Ungaria, teritoriul acestuia urmand sa fie numit “Căpitanatul român” sau să fie încorporat Transilvaniei (devenita autonomă).

1875: S-a nascut Mihail Ivanovici Kalinin, politician comunist rus; (d.3 iunie 1946).

Din martie 1919 până în 1938 a fost Președintele Comitetului Executiv Unional, șeful oficial al statului, denumirea neoficială fiind aceea de „căpetenia întregii uniuni”.

Titlul a fost schimbat mai târziu în Președintele Prezidului Sovietului Suprem. Kalinin a rămas șef al statului până în 1946. Kalinin a fost membru supleant al Politburo din 1919 până în 1925, când a devenit membru plin. A rămas membru până în 1946.

În timpul Marii Epurări, mulți cetățeni i-au scris lui Kalinin petiții în care era cerută reconsiderarea soartei unor condamnați. Intervențiile lui Kalinin au fost de ajutor condamnaților, ceea ce i-au adus supranumele de „Kalinin, bunicul binevoitor” (în timp ce Stalin era „părintele drag” al tuturor cetățenilor sovietici).

În același timp însă, Kalinin, alături de alți membri ai Politburo-ului, semna liste care aprobau execuțiile individuale sau de grup (precum cele care autorizau masacrul de la Katyn).

S-a retras din viața publică în 1946 și a murit la scurtă vreme după aceea la Moscova. A fost îngropat în necropola de la Zidul Kremlinului. Orașul Tver a purtat numele politicianului sovietic din 1931 până în 1990.

Fostul oraș german din Prusia Răsăriteană Königsberg, cucerit în 1945 de Armata Roșie și încorporat în Uniunea Sovietică, a fost redenumit Kaliningrad în onoarea sa.

1883: A murit Sir Wilhelm Siemens, metalurgist şi inventator de origine germană, care a brevetat în Anglia procedeul său de corodare electrochimică; (n. 1823).

 

Tot el a fost  inventatorul pirometrului şi al apometrului.

1885: In al doilea razboi sarbo-bulgar,  în bătălia de la Slivnitsa, armata bulgara iese  invingatoare, consolidand astfel unirea Rumeliei de Est cu Regatul Bulgaria.

1888: S-a nascut José Raúl Capablanca, campion mondial cubanez la şah; (d.8 martie 1942).

Jose Raul Capablanca (1888-1942) - Find A Grave Memorial

1900: S-a născut scriitoarea germană Anna Seghers (romanele “A şaptea cruce”, “Traversarea”); (m. 1983).

Anna Seghers - Alchetron, The Free Social Encyclopedia

1908: S-a nascut la Botosani geograful Victor Tufescu, unul dintre întemeietorii actualului Institut de Geografie al Academiei Române, membru al Academiei Române ; (d.11.03.2000).

1912: In  primul război balcanic armata sârbă  cucereste  Bitolia, încheind astfel  cinci veacuri dominaţiei otomana in Macedonia.

1912:  S-a născut omul de ştiinţă român George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, membru de onoare al Academiei Române.

George Emil Palade – cel mai bun „cercetător american în biologia celulară,  născut-român” | Radio România Reșița

A descoperit ribozomii, supranumiti și “corpusculii lui Palade” sau “inima biosintezei proteice” (procesul complex prin care fiecare celula isi sintetizeaza proteinele, fara de care viata nu ar fi posibila). Ribozomii sunt particule minuscule (de aproximativ 200 de ori mai mici decât nucleul celulei), alcătuite din proteine și din ARN (acid ribonucleic – în procent de până la 37 – 62%).

Ribozomii exista in toate celulele eucariote (plante si animale). Exista doua categorii de astfel de organite (ribozomi) – cele care sunt libere in citoplasma celulara si cele incorporate in reticulul endoplasmatic rugos (un fel de retea de transport a celulei).

Marele om de știință român a descris sistemul şi funcţiile membranelor intracelulare.

Din 1946 s-a stabilit în SUA, obţinând în 1952 cetăţenia americană.

A fost preşedinte de onoare al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Arta a Academiei Române; (m. 8 octombrie 2008).

1917:  S-a născut Indira Gandhi, om politic, prim ministru al Indiei în perioada 1966-1977, 1980-1984; (m. 31 octombrie 1984).

1919: A încetat din viaţă Alexandru Vlahuţă, scriitor si publicist, unul dintre teoreticienii sămănătorismului, membru de onoare post-mortem al Academiei Române (romanul “Dan”, opera memorialistică “România pitorească”); (n. 5 septembrie 1858).

Alexandru Vlahuță (1858 - 1919), scriitor român

1919: S-a născut cineastul italian Gillo Pontercorvo; (m. 2006).

Gillo Pontecorvo - Action! Shots from a history of cinema - Cambi Casa  d'Aste

 Gillo Pontecorvo, pe numele complet Gilberto Pontecorvo, s-a născut într-o familie evreiască la data de 19.11.1919 în orașul Pisa, Italia, și a decedat de insuficiență cardiacă la data de 12.10.2006, la Roma,în Italia. A fost fratele mai mic al fizicianului nuclear Bruno Pontecorvo (1913-1993).

Gillo s-a mutat în Franța în 1938 pentru a scăpa de legile rasiste fasciste din Italia. În cele din urmă a revenit în Italia și a condus o brigadă de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, a studiat chimia și a lucrat ca jurnalist înainte de a deveni regizor de film; a început să facă documentare. De tânăr, a fost un jucător de tenis care a concurat la turnee în toată Europa. Aceasta a oferit prima sa oportunitate de a călători în afara Italiei natale. A rămas cunoscut pentru capodopera sa din 1966, „Bătălia pentru Alger”, pentru care a primit două nominalizări la premiul Oscar, una la categoria Cel mai bun regizor, alta la categoria Cel mai bun scenariu original, în 1969. Acest film are trăsăturile unui documentar realist, surprinde lupta de rezistență în timpul războiului algerian folosind stilul neorealist. Bătălia pentru Alger a obținut un mare succes. A fost difuzat pe scară largă în Statele Unite, unde Pontecorvo a primit o serie de premii. Următorul film important al lui Pontecorvo, a fost Queimada ! (Burn !, 1969), de asemenea, cu caracter anti-colonial, dar desfășurat în Antile.   Pontecorvo și-a continuat seria de filme politice cu Ogro (1979), care abordează apariția terorismului la sfârșitul regimului aflat în declin, în Spania. În plan personal, el a fost căsătorit cu Henriette Niépce, în anii 1940, de care a divorțat; cu Picci Pontecorvo, din 1964 până în 2006, la moartea lui. Au trei copii: regizorul Marco Pontecorvo, regizorul Simone Pontecorvo și Ludovico. A fost membru al juriului la Festivalul de Film de la Veneția, în 1980, membru al juriului la Festivalul de Film de la Veneția, în 1982, membru al juriului la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, în 1991.

1921: S-a născut scriitorul Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat.

Dinu Pillat – un tânăr bogat sufletește – Buciumul

A  fost detinut politic între anii 1959–1964 si a fost implicat, alaturi de alti intelectuali români în ceea ce istoria comunismului din România a consemnat drept “procesul Noica–Pillat”, ultimul mare proces politic din timpul regimului lui Gh. Gheorghiu Dej (studii de literatura “Dostoievski în constiinta literara româneasca”, “Romanul de senzatie în literatura româna din a doua jumatate a secolului al XIX–lea”); (d.06.12.1975).

1922: În România  Partidul Conservator-Democrat fuzioneaza cu Partidul Naţional, care îşi mută sediul de la Cluj la Bucureşti. Ziarul “Universul“, condus de Ştefan Stelian Popescu, membru al acestui partid, începe să susţină Partidul Naţional.

1923: S-a născut Monica Lovinescu, critic literar si  eseist, o intelectuală română care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist.

Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a fost la rândul ei critic literar, devenind o autoritate în materie de literatură română contemporană.

In 1948 a cerut azil politic în Franţa unde a colaborat la revistele publicate de diaspora românească şi la postul de radio “Europa liberă” (o parte din articole fiind reunite în volumul “Unde scurte” publicat la editura Humanitas); (m.20 aprilie 2008).

1933: S-a nascut Larry King, celebru om de televiziune american.

1937 : S-a nascut Tamara Bunke, revolutionara comunista, partenera  lui Ernesto „Che” Guevara; (d.31.08.1967).

1937 : S-a nascut Ioan Fiscuteanu, actor român de teatru și film, cunoscut pentru rolul său în pelicula Moartea domnului Lăzărescu (2005), în regia lui Cristi Puiu; (d. 08.12.2007).

 

1938: S-a nascut Sorin Mărculescu, poet,eseist traducător român. A publicat printre altele și o nouă versiune a romanului lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha.

1938: S-a născut Ted Turner, fondator al canalului de ştiri  televizate american  CNN.

 

1939: S-a născut la Tighina, azi în Republica  Moldova, Emil Constantinescu, fost preşedinte al României intre anii 1996-2000.

A fost membru fondator al Alianţei Civice, preşedinte al Academiei Civice (1991-1994), preşedinte al Fundaţiei Române pentru Democraţie (din 1992), preşedinte al Convenţiei Democrate Române (1992-2000), preşedinte al partidului Alianţa Populară (din 2003 până în 2008 când Alianţa Populară a fuzionat cu PNL); rector al Universităţii Bucureşti (1992-1996); a creat Fundaţiile Forumul Academic Român.

1939: S-a născut Nicolae Niţescu, interpret de romanţe şi muzică uşoară; a fost primul solist român premiat la un festival internaţional de muzică uşoară (în Polonia, 1963); (m. 2012).

1942: La Stalingrad a  început contraofensiva Armatei Roşii sovietice împotriva fortelor Germaniei Naziste.

Foto: Stalingrad, Al Doilea Război Mondial (noiembrie 1942).

La 19 noiembrie 1942  Armata Roşie Sovietica a declansat  operatiunea“Uranus” , in urma careia  armatele germane de la Stalingrad au fost incercuite, fapt care a constituit un puct de cotitură în desfasurarea celui  de-al Doilea Război Mondial.

Totalul pierderilor în Armata Germană a constituit o pătrime din efectiv. Victoria ruşilor a însemnat totodata declinul puterii militare germane.

 1942: S-a născut designerul de modă vestimentar american de origine maghiară Calvin Klein, creatorul unui adevărat imperiu al modei.

1946: In Romania, au avut loc primele alegeri parlamentare postbelice, care au fost falsificate insa de catre guvernul condus de Petru Groza, astfel ca victoria a revenit Blocului Partidelor Democratice.

Alegerile au fost castigate de comunisti, ei beneficiind din plin de ajutorul sovieticilor. Reprezentantii Armatei Rosii, precum si cei ai conducerilor administrative locale au impiedicat pe toate caile alegatorii opozitiei sa se prezinte la urne.

Petru Groza

Ziarele taraniștilor si liberalilor nu au putut fi distribuite, iar adunările opoziției au fost boicotate.

Lupta comunistilor a continuat și in ziua alegerilor, numeroși români, în special din zonele rurale unde opozitia avea foarte multi sustinatori, fiind impiedicati sa isi exprime votul.

 Primele alegeri parlamentare postbelice, declarate “libere şi nestingherite”, au fost falsificate, cu acordul si la indicatiile  Moscovei, de guvernul Petru Groza, care a anunţat victoria așa zisului Bloc al Partidelor Democratice.

In aceste conditii, comunistii au anuntat ca  au obtinut 78% dintre voturi, ceea ce le-a adus 349 de locuri in Adunare fata de 32 ale national-taranistilor si 33 ale celorlalte partide.

Potrivit documentelor găsite ulterior, comuniștii au recurs la toate metodele pentru a iesi câștigatori si pentru a-și putea consolida poziția în fruntea țării.

Rezultatele reale indicau succesul în alegeri al Partidul Naţional Ţărănesc  cu 72-73% din voturile romanilor.

 1947: S-a născut Liviu Tudan, compozitor şi instrumentist (basist), liderul trupei românești de muzică pop „Roşu şi Negru”; (m. 2005).

1951: S-a nascut  Mihai Ghimpu, om politic liberal unionist, fost președinte interimar al Republicii Moldova.

 

La 28 august 2009 a fost  ales președinte al parlamentului, iar din 11 septembrie 2009 a asigurat  interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova.

Este fratele lui Gheorghe Ghimpu, luptator pentru independenta R.Moldova  și unchiul primarului general al municipiului Chișinău, Dorin Chirtoaca.

1954: Printul Rainier al III-lea  de Monaco  inaugureaza Tele Monte Carlo, cel mai vechi post privat de televiziune  din Europa.

1957: S-a născut cântăreaţa israeliană Ofra Haza; (m. 2000).

1961: S-a nascut actriţa americană  Meg Ryan; („Nopti albe în Seatle”).

1962: S-a nascut Jodie Foster, pe numele adevarat Alicia Christian Foster, actrita, regizor si producator de film, nascuta in Los Angeles, SUA. A debutat in spoturile publicitare, dar s-a facut remarcata in rolul fetitei din filmul “Alice nu mai locuieste aici” (“Alice Doesn’t Live Here Anymore”).

A aparut apoi in “Bugsy Malone”, iar in 1976, in rolul unei tinere prostituate din productia “Taxi Driver” care a provocat extrem de multe controverse tocmai datorita varstei destul de fragede a actritei. Jodie a studiat in Los Angeles, iar apoi la Universitatea Yale, dupa absolvire confirmand si ca actrita matura.

Este detinatoarea a doua Oscaruri pentru interpretare pentru rolurile din “Acuzata” (“The Accused”), din 1988, si “Tacerea mieilor” (“The Silence of the Lambs”), din 1991.

Ca regizor a debutat, in 1991, cu productia “Micul Tate” (“Little Man Tate”), urmata la patru ani de “Vacanta cu familia” (“Home for the Holidays”).

1969: Programul  Apollo 12 – astronauţii Charles Conrad şi Alan Bean aselenizeză în Oceanul Furtunilor şi devin cei de-ai treilea respectiv patrulea dintre oamenii care au păşit pe Lună.

1969: Fotbalistul brazilian Pelé marchează cel de-al 1000-lea gol din cariera sa.

Ce avere are Pele. Marele jucător brazilian a evoluat doar la Santos și  Cosmos New York

1977: Presedintele egiptean Anwar Sadat devine  primul lider arab care a efectuat o vizita oficiala in Israel.

Needed for Middle East Peace: Another Anwar Sadat - Bloomberg

 Foto: Primul ministru israelian Menachem Begin (stanga) si Anwar Sadat.

1979: La Congresul al XII-lea al PCR, Nicolae Ceausescu a fost atacat în plen cu critici de catre unul dintre fondatorii partidului comunist, Constantin Pîrvulescu.

Acesta i-a reproșat președintelui comunist român că tolerează cultul personalității lui și a familiei sale.

Pîrvulescu a plătit scump îndrăzneala sa, el fiind evacuat în aceeași noapte din casa pe care o avea.

De asemenea, în urma acestui gest fără precedent la adresa lui Ceauşescu, Constantin Pârvulescu a fost criticat aspru de o parte dintre cei prezenţi şi dat afară din sală, fiind catalogat drept trădător şi pro-sovietic.

Constantin Pârvulescu s-a născut la 10 noiembrie 1895 în Olănești, județul Vâlcea, şi s-a stins din viaţă la data de 11 iulie 1992

1985: La Geneva, s-au întâlnit pentru prima oară preşedintele american Ronald Reagan şi cel sovietic, Mihail Gorbaciov.

 

1990: Presedintele Ion Iliescu a participat la reuniunea la nivel inalt a CSCE de la Paris, reuniune care a marcat sfarsitul “razboiului rece”.

La Conferinta pentru Securitate si Cooperare în Europa  au fost semnate: Carta de la Paris pentru o noua Europa, Declaratia comuna a celor 22 de tari ale NATO si ale Tratatului de la Varsovia, Tratatul asupra fortelor conventionale din Europa (semnat de reprezentanti a 22 de state membre ale NATO si ale Tratatului de la Varsovia).

1991: Romania a aderat la Miscarea francofona.

1992: Camerele reunite ale Parlamentului au dat votul de incredere noului Guvern.

Cu 260 voturi pentru si 203 impotriva, Nicolae Vacaroiu a fost acreditat in functia de prim-ministru.

1996: Victor Ciorbea, primar general al Capitalei, a fost desemnat de BCCC al PNTCD pentru functia de prim-ministru.

Victor Ciorbea, dezlănţuit: Poate găsiţi pe cineva cu câte stele vreţi la  Avocatul Poporului, să facă ce doriţi. Puneţi-vă în mişcare cu #Rezist VIDEO

1996:  Statele Unite şi-au exercitat dreptul de veto împotriva realegerii secretarului-general al Naţiunilor Unite, Boutros Boutros-Ghali, pentru un al doilea mandat.

Toţi ceilali 14 membri ai Consiliului de Securitate au votat în favoarea unei rezoluţii de susţinere a candidaturii acestuia la conducerea Adunării Generale a ONU.

1998: A murit cântăreaţa portugheză de fadó Lucilia do Carmo; (n. 1919).

1998: Tabloul lui Vincent van Gogh, “Portretul artistului fară barbă”, este vândut la licitaţie pentru suma record de 71,5 milioane de dolari.

1998: A încetat din viaţă renumitul regizor american Alan J. Pakula (“Toţi oamenii preşedintelui”, “Sophie a ales”); (n. 7 aprilie 1928).

1999: Republica Populară Chineză lansează prima sa nava spaţiala – Shenzhou 1.

2001:  Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a anunţat victoria oficială în primele alegeri libere dupa războiul din fosta Iugoslavie, a Ligii Democratice din Kosovo (LDK) şi a naţionalistului albanez moderat Ibrahim Rugova, care a obţinut 46,29 de procente în alegerile legislative.

2002 : A încetat din viaţă prinţul Alexandre de Merode, membru al Comitetului Internaţional Olimpic din anul 1964.

Alexandre de Merode a creat Comisia medicală a CIO în anul 1967, al cărei preşedinte a fost până la moartea sa; (n. 24 mai 1934).

2004: A încetat din viaţă John Robert Vane, laureat al premiului Nobel pentru Medicină.

2005: Albert al II-lea a fost proclamat principe al Monaco.

Este conducătorul Casei princiare Grimaldi și fiul prințului Rainier al III-lea de Monaco și al soției acestuia, renumita actriță americană Grace Kelly.

Prinţul Albert al II-lea de Monaco s-a vindecat de coronavirus, iar starea  lui de sănătate este bună

La 6 aprilie 2005, cand  Prințul Rainier al III-lea a murit, fiul sau, Albert a devenit Prinț Suveran de Monaco, sub numele de Albert al II-lea.

La sfârșitul celor trei luni de doliu pentru tatăl său, la 12 iulie 2005, la Catedrala Sfântul Nicolae a avut loc prima parte a investiurii sale, o masă prezidată de arhiepiscopul de Monaco care a marcat începutul domniei sale.

Apoi, Albert al II-lea s-a întors la palatul princiar pentru a găzdui o petrecere la cere au participat 7.000 de monegasci născuți în principat.

A doua parte a investiturii sale a avut loc la 19 noiembrie 2005. Albert a fost înscăunat la Catedrala Sfântul Nicolae.

Familia sa a fost prezentă inclusiv sora sa mai mare (și moștenitoare prezumtivă) Prințesa Carolina, soțul ei Ernst, Prinț de Hanovra și trei din cei patru copii ai ei.

2012: A murit scriitorul rus Boris Strugaţki, coautor, alături de fratele său Arkadi, al unor romane ştiinţifico-fantastice care au fost cenzurate în epoca sovietică; cel mai celebru roman al lor este „Picnic la marginea drumului”, după care regizorul Andrei Tarkovsky a realizat filmul „Călăuza” ;(n. 1933).

2014: A murit Mike Nichols (născut Mikhail Igor Peschkowsky), regizor de film, televiziune şi teatru, scenarist, producător şi comediant american, multiplu laureat al premiilor Oscar, Tony, Emmy şi Grammy; (n. 1931) .

Mike Nichols Dead: His Best Movies | Time

Ziua de 19 noiembrie este :

 – Sărbătoarea națională a Principatului Monaco.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este monaco.gif

Principatul Monaco este un oraș-stat și microstat suveran, situat pe Riviera Franceză din Europa de Vest. Se învecinează cu Franța pe trei laturi, în timp ce cealaltă parte are ieșire la Marea Mediterană. Monaco are o suprafață de 2,02 km² și o populație de aproximativ 37800 de locuitori; este a doua cea mai mică și cea mai dens populată țară din lume. Monaco are o frontieră terestră de 4,4 km, o coastă de 4,1 km, și o lățime care variază între 1.700–349 m. Cel mai înalt punct din țară este pe o cărare îngustă numită Chemin des Révoires⁠ pe pantele Mont Age a 161 m deasupra nivelului mării. Prin îmbunătățiri funciare⁠, suprafața de uscat monegască s-a extins cu douăzeci la sută. În 2014, s-a constatat că aproximativ 30% din populație era alcătuită din milionari, la fel ca orașele Zürich sau Geneva. Monaco este o monarhie constituțională, cu Prințul Albert al II-lea ca șef de stat.

Deși Prințul Albert al II-lea este un monarh constituțional, el deține o imensă putere politică. Casa de Grimaldi a condus statul Monaco, cu scurte întreruperi, încă din 1297.

Limba oficială este franceza, dar sunt vorbite și înțelese și limbile monegască⁠, italiană și engleză. Suveranitatea statului a fost recunoscută oficial prin tratatul franco-monegasc din 1861⁠, Monaco devenind membru cu drepturi depline al Națiunilor Unite în 1993.

În ciuda independenței și politicii externe separate, apărarea țării este responsabilitatea Franței.

În Puerto Rico se sărbătorește descoperirea acestei insule de către Cristofor Columb, în anul 1493.

Map of Puerto Rico

Puerto Rico este un teritoriu asociat al Statelor Unite situat în nord-estul Mării Caraibelor, la aproximativ 1.600 km la sud-est de Miami, Florida .

Este un arhipelag dintre Antilele Mari situate între Republica Dominicană și Insulele Virgine SUA ; include insula principală omonimă și mai multe insule mai mici, precum Mona, Culebra și Vieques . Capitala și cel mai populat oraș al insulei este San Juan.

Teritoriul are o suprafață de 9,104 km2 și o populație totală de 3,193,694 locuitori (2019).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Proroc Avdie

Sfântul Proroc Avdie | Doxologia

Sfantul Proroc Avdie a  trait cu opt sute de ani inainte de nasterea lui Hristos. Numele Avdie se talcuieste „robul Domnului“.

A slujit mai intai lui Ahav si apoi lui Ohozia. Murind Ahav,dupa dansul a luat  imparatia lui Israil fiul sau Ohozia, iar  in acea vreme Sfantul Avdie slujea in randurile ostasilor, el fiind unul din cei trei capitani care au fost trimisi de Ohozia la Ilie Proorocul cu cate cinci soldati, dintre care peste doi, cazand foc din cer, i-a ars, dupa cuvantul proorocului.

Iar al treilea capitan, care era Avdie, a fost miluit pentru ca s-a apropiat cu smerenie de Sfantul Prooroc Ilie si s-a inchinat in genunchi inaintea lui si l-a rugat, zicand: “Omule al lui Dumnezeu, cruta sufletul meu si sufletele robilor tai.”

Deci Sfantul Ilie l-a crutat pe el si l-a sculat, ducandu-se impreuna cu el la imparatul.

Din acea vreme a lasat Avdie slujba imparatului si a mers in urma Sfantului Prooroc Ilie, luand duhul proorociei, ca cel ce pazise si hranise pe proorocul Domnului si ca cel ce urmase proorocului.

Apoi murind, a fost îngropat împreună cu părinții săi.

Opera lui este cartea cea mai scurtă din Vechiul Testament: are doar 21 de versete.

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Crestin Ortodox.ro;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
  4. e.maramures.ro;
  5. Istoria md.;
  6. Istoriculzilei blogspot.com;
  7. Ziuarul Lumina.ro;
  8. Wikipedia.ro
  9. Rador.ro

19/11/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Condamnările la moarte în perioada comunistă

Pedeapsa cu moartea în România comunistă. 104 persoane au fost executate prin împuşcare în epoca lui Nicolae Ceauşescu

Abolirea pedepsei cu moartea în Principatele Române în secolul al XIX-lea” prezintă trei momente importante: Regulamentul Organic din 1831, Proclamația de la Islaz din 1848 și, în fine, Codul Penal din 1865.

Regulamentul Organic, a abolit în 1831 pedeapsa cu moartea prin intermediul articolului 289 : „Domnul va putea să micşoreze pedeapsa vinovaţilor şi încă a-i erta la unile întâmplări. Pedepsele cu tăierea mâinilor sau cu moartea precum şi cazna sau muncile să strică şi să desputernicează fără a să mai putea urma de acum înainte (…)”

Măsura nu a durat prea mult, căci la 11 martie 1832 când generalul Kiseleff informa Adunarea despre reinstaurarea pedepsei capitale. 

La 9 iunie 1848, în fața unei mulțimi entuziaste, tinerii revoluționari au dat citire unei proclamații la Izlaz, un mic port la Dunăre din Țara Românească.

Punctul 19 al Proclamației de la Izlaz decreta abolirea completă a pedepsei cu moartea:

„Desființarea, atât în faptă cât și în vorbă, a pedepsei cu moarte”.

Aceasta mergea mai departe chiar decât acțiunile revoluționarilor francezi, care cereau doar abolirea acestei pedepse doar pentru infracțiunile politice. Explicând această măsură, revoluționarii susțineau că “Popolul român, deşi nu cunoaşte fiinţa pedepsei cu moarte, însă pentru că adesea prin judecătoriile criminale judecătorii de sistema cea mai veche au cutezat a da afară nişte sentinţe de moarte fără să fi putut a se pune în lucrare, popolul decretă desfiinţarea cu totul a pedepsei cu moartea, atât în lucrare, cât şi în sentinţe.”  

Decretul nr 7/14 iunie 1848 al Guvernului Provizoriu prevedea abolirea pedepsei cu moartea, care însă a fost în vigoare doar până la 13 septembrie 1848, când trupele otomane au intrat în București și i-au înfrânt pe revoluționari, punând capăt scurtului lor experiment democratic.

Trebuie amintit de asemenea că și în Moldova, deși revoluționarii nu au preluat puterea, aceștia au cerut abolirea pedepsei capitale în programul lor:

“17. Desființarea pedepsei de moarte și a bătăilor trupești. Epoca în care viețuim face de prisos orice comentar întru aceasta.”

În 1859 Țara Românească și Moldova s-au unit, formând un nou stat. O serie de reforme au fost inițiate de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în prima jumătate a anilor 1860, printre acestea, un loc important avându-l reforma penală care a introdus un cod penal modern și coerent și care a abolit pedeapsa cu moartea. 

Vasile Boerescu, raportorul oficial al Codului Penal declara în fața Adunării generale la 11 martie 1864, în timpul dezbaterilor: 

“Comisiunea a suprimat din legea noastră pedeapsa cu moartea. Această pedeapsă barbară, care nu corespunde la scopul îndreptător și exemplar ce trebuie să aibă o pedeapsă, care este în dezacord cu drepturile și puterea societății se află numai scrisă în legea noastră fără ca ea să se execute de ani îndelungați. Suprimarea ei dar, nu numai că nu poate aduce la noi nici cea mai mică perturbație precum se pretinde aiurea, dar cred că nu va da locul nici chiar la discuțiuni, căci suprimarea ei există în faptă, într-un mod tacit, prin un consimțământ general, prin puterea opiniei publice, prin moravurile dulci și umanitare ale poporului nostru. Era dar timpul ca să piară și din lege această pedeapsă care pierise în fapt de atâția ani. Pe când alte popoare mult mai civilizate se îndoiesc și nu cuteză a suprima această pedeapsă, sunt mândru a spune că Românii sunt cei dintâi care au suprimat-o în faptă și vor fi dintre cei dintâi care vor suprima-o și din lege. Și cu toate acestea, relativ vorbind, în statul nostru se comit mult mai puține crime și într-un mod mult mai puțin crud decât în alte state mai civilizate unde această pedeapsă există și în faptă și în lege!”

Codul Penal a fost promulgat și publicat la 30 octombrie 1864 dar a intrat în vigoare la 1 mai 1865; cea mai aspră pedeapsă era munca silnică pe viață (art. 7).

În 1865, Romania a fost prima țară care a abolit pedeapsa cu moartea în Europa în perioada modernă, urmată de Portugalia în 1867 și Olanda în 1870. 

Singurii care mai puteau fi executați erau dezertorii.

Constituția din 1 iulie 1866 prevedea în mod explicit că pedeapsa cu moartea nu putea fi reinstaurată (art. 18).

Cu excepția câtorva infracțiuni militare prevăzute în Codul Militar, care au fost și aplicate în timpul Primului Război Mondial, pedeapsa capitală a rămas abolită până în 1938.

„Art. 18: Pedeapsa morții nu se va putea reînființa, afară de cazurile prevăzute în Codul Penal militar în timp de resbel.

În vremea dictaturilor lui Carol al II-lea și a generalului Antonescu aceasta a fost reintrodusă prin decrete speciale, scrie https://www.historia.ro/sectiune/ abolirea-pedepsei-cu-moartea-romania-prima-tara-din-europa-care-face-acest-lucru

Regimul comunist instaurat în 1945 la Bucureşti a reinstituit pedeapsa capitală printr-o serie de legi şi decrete, cele mai importante dintre acestea fiind Legea nr. 50 din 21 ianuarie 1945 şi Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945.

Aşa au fost înfiinţate tribunalele militare, instanţe cu rol de eliminare a tuturor oponenţilor regimului. Aceste tribunale erau considerate „braţul înarmat al poporului”, iar pedeapsa cu moartea se aplica în primul rând celor care se răzvrăteau împotriva regimului, deţinuţilor politici, dar şi celor de drept comun, în această categorie intrând criminalii deosebit de periculoşi, violatorii sau toţi cei care comiteau infracţiuni grave împotriva ordinei şi liniştii publice.

Modul în care condmanații la moarte erau executați, în perioada comunistă

Pedeapsa cu moartea în România comunistă. 104 persoane au fost executate  prin împuşcare în epoca lui Nicolae Ceauşescu

Ritualul execuțiilor capitale este încă un subiect sensibil, ale cărui detalii sunt ținute ascunse de autorități.

În Occident, mai ales peste Ocean, în jurul execuțiilor prin spânzurare, împușcare, gazare sau electrocutare, se făcea multă publicitate.

În România, nici după mulți ani de la abolirea acestei pedepse nu pot fi aflate detalii, asupra lor păstrându-se cel mai strict secret.

Executarea celor condamnaţi la pedeapsa capitală se efectua prin împuşcare, de către plutoane de execuţie, fiecare pluton fiind alcătuit din 12 membri, care primeau încărcătoare cu câte 5 cartuşe şi trăgeau foc după foc.

 „Călăii” semnau declaraţii de confidenţialitate, iar dacă divulgau secrete de serviciu puteau fi arestaţi şi condamnaţi la rândul lor la pedeapsa cu moartea.

Exista un întreg ceremonial al execuției, până la momentul executării efective.

Astfel, potrivit legilor, condamnatul la moarte era legat de mâini şi de picioare şi ţinut câteva ore într-o cameră întunecată, fără niciun pic de lumină.

Condamnaţii la moarte aveau parte de celule întunecate FOTO: modernism.ro

În momentul în care era scos din respectivul spaţiu, el devenea extrem de bulversat din cauza luminii de afară.

În perioada ceauşistă, execuţiile se realizau doar în cadrul închisorilor Jilava şi Rahova.

În documentele de arhivă se păstrează încă informaţii despre temutul „Fort 13” de la Jilava, adică spaţiul special amenajat pentru executarea condamnaţilor la moarte (https://playtech.ro/stiri/de-neimaginat-cum-erau-executati-condamnatii-la-moarte-in-perioada-comunista).

În prezent, aici se află groapa de gunoi a penitenciarului.

La Rahova, execuţiile se petreceau într-un poligon subteran, care, după anul 1990, a fost dezafectat în momentul în care a început renovarea puşcăriei.

În perioada ceauşistă, execuţiile se realizau doar în cadrul închisorilor Jilava şi Rahova.

În epoca Ceauşescu (1965 – 1989) în România au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare 104 oameni, intelectuali sau infractori de drept comun.

Pedeapsa cu moartea în România comunistă... - Nicolae Ceauşescu | Facebook

De notorietate este cazul lui Ion Râmaru sau al lui Gheorghe Ştefănescu, botezat şi „Bachus”, inculpat care a vândut milioane de litri de vin contrafăcut.

Ultimul român care a murit sub ploaia de gloanţe a plutonului de execuţie a fost Ion Pistol, cetăţean condamnat la pedeapsa cu moartea de Tribunalul Judeţean Teleorman, pentru omor deosebit de grav. Execuţia lui s-a desfăşurat pe data de 12 mai 1987, aflăm din https://www.rotalianul.com/pedeapsa-cu-moartea-la-romani-in-perioada-comunista

La 25 decembrie 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost şi ei condamnaţi la moarte şi executaţi pe loc.

Acuzația sub care au fost trimiși în judecată și condamnați Nicolae și Elena Ceaușescu avea să fie și cea mai gravă din istoria regimului care le purtase numele: genocid.

Procesul lor, așa cum avea să consemneze istoria și să rămână în conștiința publică, a fost unul atipic. Cei doi nu au avut parte de căile ordinare și extraordinare de atac împotriva sentinței.

De asemenea, sentința a fost pusă imediat în executare, așa cum nu se mai întâmplase niciodată până atunci în cei 25 de ani cât cei doi au condus destinele țării.

Au fost judecați sumar, după o procedură atipică urmată în vederea unei sentințe parcă dinainte date.

Dictatorul și consoarta sa, au fost imediat legați si duși lângă zidul cazărmii din Targoviște, unde i-a ciuruit un pluton de execuție format din câțiva parașutiști militari.

Momentul in care sotii Ceausescu au fost executati, in urma cu 22 de ani.  VIDEO - Stirileprotv.ro

Cei doi erau singurii condamnați din acei 25 de ani ai regimului care n-au fost executați la Rahova sau la Jilava. Si probabil, singurii carora nu li s-a pus in vedere ca au dreptul la o ultima dorinta.

Desigur, aceasta a fost sentința cea mai controversată și totodată cea mai importantă. A schimbat istoria!

Gică Popa, judecătorul care a dat verdictul în simulacrul de proces al soților Ceaușescu avea să se sinucidă la scurtă vreme după executarea cuplului de dictatori.

După căderea regimului comunist, pedeapsa cu moartea a fost abrogată prin Decretul – Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990.

Potrivit actualei legi penale din România, intrată în vigoare la 1 februarie 2014, cea mai gravă pedeapsă care i se poate aplica unui inculpat este condamnarea la pedeapsa închisorii pe viaţă.

19/11/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: