Nostalgicii Uniunii Sovietice rămân prezenți în toate straturile societății ruse contemporane

Creșterea conștiinței imperiale a rușilor la care asistăm în aceste zile, are o bază sinceră în majoritatea covârșitoare a cetățenilor Rusiei lui Putin. 

În 2009, sociologii care au intervievat în mod anonim deputați ai Dumei de Stat au constatat nostalgia acestora pentru URSS , atașamentul lor pentru statalitate și pentru doctrina eurasianismului și ura față de Statele Unite. 

S-a observat că aceleași sentimente sunt prezente și în clasele inferioare ale societății ruse, chiar și printre oamenii fără adăpost, scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/?p=20207

Anexarea Crimeii la Rusia este aprobată de majoritatea covârșitoare a rușilor (sociologii citează o cifră de aproximativ 90%). 

Evaluarea președintelui Putin, care a efectuat această operațiune, vorbea de 70%.

Discursul său despre intrarea peninsulei în Federația Rusă a fost întrerupt cu aplauze de 33 de ori de audiența din Sala Sf. Gheorghe (și a existat atunci o mare concentrare a elitelor în sală).

Aproape toate straturile societății ruse sunt sincere în exprimarea entuziasmului fașă de anexarea Crimeii. Majoritatea rușilor (aproximativ 60%) sunt susținători sinceri ai paternalismului de stânga, aproximativ 15% mai mulți sunt adepții paternalismului de dreapta (idei reflectate în principal de Putin și anturajul său). 

Prăbușirea URSS este privită de ei nu numai ca un cataclism geopolitic, ci și ca un dezastru personal.

 Orice politician care va urmări restabilirea cel puțin parțială a bazelor Uniunii Sovietice (care era practic o concentrare de paternalism și imperialism) va primi sprijinul majorității concetățenilor săi.

Sociologii Valeria Kasamara și Anna Sorokina, în 2009, au efectuat un sondaj pe scară largă în aproape toate straturile societății ruse pe tema „nostalgiei post-sovietice în viața de zi cu zi al rușilor”. Rezultatele obținute au mărturisit că majoritatea rușilor sunt în totalitate în favoarea restabilirii URSS, a reînnoirii confruntării cu Occidentul (în opinia lor, aceasta este o dovadă a puterii statului) și a „revenirii la rădăcini” (rezultatele studiului au fost publicate în revista „Științe sociale și modernitate”, 2011, nr. 6, pagini 18-31).

Vom cita din acest studiu opiniile a doar două straturi al societății, complet opuse în ceea ce privește statutul lor social – deputații Dumei de Stat și persoanele fără adăpost și vom vedea că judecățile pe tema statului în cadrul acestor grupuri sunt practic identice.

„ Am plecat de la presupunerea că, în mod ideal, parlamentul este o „națiune în miniatură” și prin urmare opiniile exprimate de membrii ramurii legislative ale guvernului ar trebui să reflecte opinia majorității cetățenilor statului.

În 2009, au fost intervievați 31 de deputați ai Dumei de Stat (18 dintre ei erau membri ai fracțiunii Rusia Unită, 6 erau fracțiunea Just Russia, 6 erau fracțiunea Partidului Comunist și unul era din fracțiunea Partidului Liberal Democrat). 

Deoarece fiecărui participant la studiu i s-a garantat anonimatul, citatele reproduse indică doar apartenența respondentului la fracțiunea sa.

Caracteristicile Rusiei, exprimate de unii dintre deputați, au fost saturate de un patos de mare putere. Rusia a fost percepută de ei ca o țară „mare”, „invincibilă”, „puternică”, cu o poziție geografică unică: „Rusia este o țară grozavă, cu propriile sale tradiții, cu propria cultură, care este o punte de legătură între Europa și Asia” (Rusia Unită).

Potrivit respondenților, pe lângă teritoriul „imens”, subiectul mândriei naționale tradiționale a rușilor îl constituie resursele naturale bogate, care oferă și motive să se simtă ca având o poziție de „clasă mondială”: „Furnizăm resurse energetice la 50% și uneori până la 70% din țările UE, prin urmare europenii nu pot trăi fără ajutorul nostru ”(Rusia Unită).

Potrivit deputaților care sunt mai critici cu politica rusă de astăzi, Rusia modernă a moștenit doar o fracțiune din puterea și puterea care o avea în timpul URSS. Prăbușirea Uniunii Sovietice este percepută de acești participanți la cercetare ca o catastrofă geopolitică, a cărei consecință a fost prăbușirea acestei „mari țări”: „Dintr-o țară puternică pe care toată lumea o respecta, ne-am transformat într-o țară din lumea a treia, cu o economie slăbită și o serie de probleme în toate sectoarele” (KPRF) …

Subiectul trecutului sovietic apare de regulă atunci când se discută despre problemele socio-economice ale Rusiei moderne. Participanții la studiu și-au amintit cu nostalgie că în epoca sovietică, majoritatea cetățenilor erau încrezători în viitorul lor, aveau garanții sociale, primeau educație gratuită, îngrijiri medicale, locuințe și aveau de asemenea un loc de muncă garantat după absolvirea instituțiilor de învățământ etc..

„Vin din Uniunea Sovietică și mi-a dat multe. Nu am plătit o rublă pentru studii. Iar statul era atât de bogat încât putea să antreneze un tânăr, să-l ridice la rangul de amiral sau de comandant al unei flote. În Rusia de astăzi este puțin probabil să poată face acest lucru ”(KPRF).

Cu toate acestea, indiferent de atitudinea lor față de Rusia modernă, reprezentanții elitei politice au subliniat că Rusia este un jucător semnificativ și respectat pe scena mondială, „o țară fără a cărei participare nu sunt luate în considerare cele mai importante probleme mondiale”.

Patetismul imperial este prezent și în declarațiile deputaților referitoare la faptul că în politica internațională Rusia își realizează cu succes nu numai interesul de politică externă, dar este întotdeauna gata să vină în ajutorul statelor care au în mod tradițional nevoie de ajutorul ei. „Există multe țări care privesc Rusia cu speranță, deoarece nu sunt mulțumite de modul în care s-a dezvoltat în ultimele decenii viața internațională” (Rusia Unită); „Rusia este dedicată prieteniei cu toate țările. În retorica președintelui și a primului ministru, există doar apeluri pașnice și parteneri, aliați. Rusia a susținut întotdeauna rezolvarea problemelor prin negocieri pașnice, cum a fost cazul, de exemplu,

Cu toate acestea, în ciuda „poziției puternice a Rusiei pe arena internațională”, țara are un inamic interesat să slăbească și să dezintegreze țara. În alegerea acestui inamic, deputații s-au solidarizat cu rușii obișnuiți și cu reprezentanții fundului social: „Astăzi Statele Unite fac tot posibilul ca Rusia să fie slăbită din punct de vedere economic și politic, încurcând Rusia cu baze militare de-a lungul întregului perimetru al frontierelor” (KPRF).

„Politica ostilă” a Statelor Unite față de Rusia, potrivit respondenților, se explică prin faptul că Rusia este principalul lor rival geopolitic: „Astăzi, în America, ei vorbesc deschis despre utilizarea ineficientă a resurselor naturale din Rusia. 

Dna Albright declară că este nedrept atunci când Siberia aparține doar Rusiei. Și ceea ce are această vrăjitoare politică pe limbă este în mintea președintelui SUA. Se pare că Statele Unite își declară deschis revendicarea pe teritoriul Rusiei, la dispoziția resurselor naturale ale țării noastre ”(KPRF).

În prezent în Rusia acel grup care ar trebui să fie de referință pentru majoritatea societății, în evaluările opiniilor sale nu este diferit în concepții de rușii obișnuiți, dar nici de reprezentanții fundului social. Deputații Dumei de Stat, la fel ca majoritatea reprezentanților societății rusești, nu pot fi clasificați drept homo democraticus, deoarece nu numai că le lipsește o atitudine tolerantă față de „ceilalți”, dar au și o concepție pronunțată de mare putere pentru Rusia.

Dacă considerăm parlamentul ca o „națiune în miniatură”, atunci putem concluziona că societatea rusă „de jos” și „de sus” este reprezentată de personalități autoritare. Valorile și punctele de vedere ale reprezentanților Dumei de Stat ne permit să concluzionăm că nu este nevoie să vorbim despre democratizarea cu succes a acestei țări în viitorul apropiat.

În 2010, a fost realizat un sondaj printre 100 de persoane fără adăpost din Moscova (dintre care 93 erau bărbați și 7 femei; 17 persoane cu vârsta sub 35 de ani, 49 de persoane de la 36 la 55 de ani, 34 de persoane peste 56 de ani). 

Respondenții erau locuitori ai gărilor sau oameni care trăiau în pasaje subterane și în stații de metrou, cerșeau pomană în fața bisericilor și pe străzile orașului. De regulă, erau beți, purtau haine murdare și aveau toate lucrurile la ei, împăturite în pungi murdare legate în cărucioare.

Paradoxul pe care l-am întâlnit atunci când am intervievat oamenii fără adăpost este că aceste persoane marginale au descris toate emoțiile și greutățile vieții lor foarte emoțional, plângându-se că „trebuie să petreacă noaptea afară”, că „nu au mâncat nimic timp de câteva zile”, că sunt bătuți de poliție, dar nemulțumirea lor față de viața de zi cu zi nu afecta în niciun fel percepția lor asupra Rusiei, care, în ciuda tuturor, au numit „o mare putere”:

„Rusia este o țară grozavă pentru că este un continent imens” (femeie fără adăpost, 23 de ani); „Rusia este o mare putere! Nu este nimeni deasupra noastră! ” (om fără adăpost, 49 de ani); „Rusia de astăzi este cea mai puternică putere care a fost și va fi mereu invincibilă” (om fără adăpost, 61 de ani).

Printre persoanele fără adăpost există un sentiment destul de pronunțat de ostilitate față de alte țări, în special Statele Unite.

 Pentru acest grup de respondenți, Statele Unite sunt o imagine colectivă a tuturor celor care sunt de vină pentru necazurile rusești, invidioși, cei care „complotează împotriva Rusiei”:

„Nu este rentabil pentru America ca Rusia să devină mai puternică” (om fără adăpost, 30 de ani); „SUA, cu o ideologie a imoralității, corupției și o politică alunecoasă menită să ne distrugă, este cu siguranță un dușman” (femeie fără adăpost, 35 de ani); „Acum a fost publicată o carte în Occident,„ Cum am stricat URSS ”, astfel încât unii jurnaliști intervievează toți foștii lideri americani despre modul în care au luat și distrus URSS. Iugoslavia în ruină. Pur și simplu este benefic pentru ei să împartă totul. Vor să împartă Rusia ”(om fără adăpost, 36 de ani).

Potrivit persoanelor ruse lipsite de adăpost, Statele Unite încă nu sunt în război cu Rusia, deoarece rușii, datorită caracterului lor național, sunt imprevizibili: „Rusia nu este bombardată pentru că le este frică” (om fără adăpost, 36 de ani); „Le este frică de noi pentru că nu știu la ce să se aștepte de la noi. Suntem fără cap, nebuni. Nu știi niciodată cine va arunca o cizmă de pâslă pe telecomandă de la o armă nucleară ”(om fără adăpost, 30 de ani).

Persoanele fără adăpost, care se caracterizează prin psihologia dependenței, nu sunt obișnuite să lucreze și speră întotdeauna la ajutor din partea statului, a diferitelor organizații caritabile sau de la concetățeni, de aceea întruchiparea statului „ideal” pentru ei a fost Uniunea Sovietică, în care toți cetățenii aveau „garanții sociale ridicate”: „Sub Uniune a trăit mai bine, acum este mai rău. Rusia a murit de la prăbușirea Uniunii. Cum am trăit în tinerețe și cum este acum – două mari diferențe. Totul este în magazine, dar vine din străinătate. Voi spune acest lucru: în vremurile Uniunii era mai bine pentru că exista stabilitate. Am fost protejat social sub regimul sovietic, dar acum nu mai sunt ”(om fără adăpost, 62 de ani, Moscova); „Acum doar bogații și hoții trăiesc bine, nu ca în vremurile sovietice” (om fără adăpost, 57 de ani).

Pentru persoanele fără adăpost din Rusia, nostalgia față de Uniunea Sovietică este asociată cu necesitatea de a-și transfera responsabilitatea pentru propria lor viață asupra statului. 

Căutarea unui inamic extern este o oportunitate de a justifica toate eșecurile personale prin intervenția forțelor externe. Percepția persoanelor fără adăpost din marea putere modernă Rusia este o trăsătură psihologică de natură autoritară, care în acest caz demonstrează o puternică reacție compensatorie a respondenților, întărită de nesiguranța lor socială. „

Publicitate