CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 15 NOIEMBRIE. VIDEO


15 noiembrie, istoricul zilei

459:  S-a născut B’utz Aj Sak Chiik, cunoscut sub numele Manik (d.? 501), rege al  orașului Maya Palenque. A urcat pe tron pe 28 iulie  487, domnind pana în 501.

 565: A urcat pe tronul Imperiului Bizantin imparatul Iustin al II – lea (n.cca. 520 – 5 octombrie 578). A stat pe tronul imperial până în anul  574.

Emperor-Justin-II-Roman-Emperor | Roman emperor, Greek statue, Statue

În urma campaniilor dezastruoase desfășurate în părțile de răsărit ale imperiului, Iustin a început să manifeste tulburări mentale.

Recunoscând singur aceste crize de nebunie, Iustin a hotărât să nominalizeze un co-împărat, cu titlul tradițional de Cezar.

Influențat de către soția sa, împărăteasa Sofia, Iustin a trecut peste rudele sale și l-a numit pe comandantul Excubitorilor (garda palatului imperial), Tiberius, în această înaltă poziție de Cezar, la data de 7 decembrie 574. 

În următorii ani, până la moartea sa, Iustin a trăit în „retragere”, în timp ce afacerile de stat au fost în mâinile soției sale Sofia și ale lui Tiberius, succesorul său desemnat.

A decedat după patru ani, timp în care starea sănătății sale mentale a continuat să se deterioreze.

1025 : Urca pe tronul Bizantului, împăratul Constantin al VIII- lea Porfirogenet; (n. 960 – d. 11 noiembrie 1028).

Konstantinos VIII.jpg

A fost fiul împăratului Romanos al II-lea și al împărătesei Theophano si  fratele mai mic al  împăratului Vasile al II-lea, care a murit fără copii, lăsând astfel conducerea Imperiului Bizantin în mâinile sale.

 Constantin al VIII-lea Porfirogenet a condus imperiul  din 15 decembrie 1025, până la moartea sa.

1280: A decedat Albertus Magnus sau Albert cel Mare ( n. în 1195),  unul din cei mai reprezentativi filosofi crestini  ai Evului Mediu, calugar dominican, profesor  al filosofului crestin lui Toma de Aquino și al lui Pedro Hispano , viitorul papă  Ioan al XXI- lea.

A fost beatificat  la 1622  de către Papa Grigore al XV-lea și a fost canonizat de Papa Pius al XI-lea, în 1931, fiind sărbătorit în Biserica  Catolica la data de 15 noiembrie.

1397:  S-a nascut Papa Nicolae al V-lea (d. 14 martie 1455)  aflat in tronul pomtifical  în perioada 6 martie 1447 – 24 martie 1455. Papa Nicolae al V-lea s-a născut cu numele de Tommaso Parentucelli iar pontificatul său a fost marcat de evenimente dramatice, dintre care cel mai important este caderea Constantinopolului in mainile turcilor (1453).  Este ultimul papă cu numele de Nicolae.

1498: S-a nascut  Eleonore de Austria, regină a Portugaliei şi Franţei; (d. 25.02.1558).

 La 16 iulie 1518 s-a căsătorit cu Manuel I al Portugaliei și au avut doi copii, infantele Carlos, care a murit copil (născut 18 februarie 1520) și infanta Maria (născută pe 8 iunie 1521).

Rămasă văduvă, la 4 iulie 1530 s-a căsătorit cu Francis I al Frantei , cu care nu a avut copii.

1533:  Conquistadorii spanioli condusi de  Francisco Pizarro ajung in Cuzco, capitala Imperiului Inca, aflat pe teritoriul actualului stat sud-american  Peru.

Francisco Pizzaro Gonzales, n. 1471 sau 1476 – m. 6 iunie 1541.

Pe 26 iulie 1529, Pizarro obține de la imparatul Carol Quintul permisiunea de a cuceri Peru, fiind numit guvernator și căpitan general al Noii Castilii, cum va fi numită regiunea respectivă.

În ianuarie 1531, Pizarro pleacă din Panama, cu cei patru frați, Hernando, Gonzalo și Juan Pizarro și Francisco Martín de Alcántara  pentru a cuceri Peru, îmbarcați pe trei nave (180 de soldați, trei călugări și 37 de cai).

După 13 zile de navigație, debarcă în Golful Coaque (pe coasta Esmeraldas), în apropierea Ecuatorului, de unde pleacă mai departe abia peste șase luni, după ce primește întăriri.

 Reia marșul spre sud, într-o înaintare combinată pe mare și pe uscat, întemeiază orașul San Miguel și, de aici, pornește (24 septembrie 1532) spre Cajamarca, unul dintre cele mai mari și frumoase orașe inca.

Îl atrage și îl face prizonier, prin vicleșug, pe marele inca Atahualpa. În timpul atacului din Cajamarca sunt uciși între 2 000 și 8 000 de amerindieni.

În 1533, Atahualpa, ultimul împărat incaș (numit Sapa Inca), a fost omorât la ordinul conchistadorului Francisco Pizarro.

Deși Atahualpa oferise o cantitate imensă de aur ca răscumpărare, Pizarro i-a înscenat un proces și l-a condamnat la moarte prin ardere pe rug, insa,întrucât acesta a acceptat să se boteze, a fost “numai” strangulat.

Pe 15 noiembrie, primii spanioli intra in capitala Imperiului Incas. Francisco Pizarro si-a facut oficial intrarea in Cuzco la 23 martie 1534.

1579: A murit prelatul ungur Ferenc David, fondatorul Bisericii Unitariene din Transilvania,  primul episcop al bisericii unitariene din Transilvania. După obiceiul umanist al epocii și-a latinizat numele în Franciscus Davidis.

David s-a născut la Cluj în jurul anului 1520, tatăl său fiind un meșter sas, mama lui o unguroaică din Cluj. După terminarea studiilor la Wittenberg în anul 1551, a fost mai întâi rectorul gimnaziului catolic din Bistrița. După convertirea sa la credința lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriș.

Un an mai târziu s-a mutat la Cluj ca rector evanghelic și a devenit superintendentul lutheranilor din oraș. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari de evanghelicii lutherani (sași), a fost ales episcop calvinist al bisericilor maghiare din Transilvania și numit pastor la curtea principelui transilvan Ioan al II-lea Sigismund Zápolya.

Dr. Alexa Popovici menționează că: „de la David Ferenc au rămas un număr de 26 lucrări scrise, printre care amintim cea scrisă și tipărită în 1570 la Cluj cu titlul Konyvecske az igazi kereszteny keresztsegrol (despre adevăratul botez creștin)”.

1630: A murit savantul Johannes Kepler, astronom şi matematician german,  care a descoperit că Pământul şi planetele se mişcă în jurul Soarelui, pe orbite eliptice; (n.27.12.1571).

1705:  O oaste austro-daneza  ii invinge pe rasculatii unguri kuruti in batalia de la Zsibo.

Kuruți ( în traducere din maghiara  “haiduci”) este numele dat inițial în Ungaria si Ardeal cetelor de răsculați conduse de Gheorghe Doja (1514).

Ulterior au primit aceeași denumire participanții de diferite etnii la lupta antihabsburgică (antiaustriacă) de la începutul secolului al XVIII-lea sub conducerea lui Francisk Rakoczi al II- lea .

Răscoala curuților s-a încheiat în 1711 prin Pacea de la Satmar (Satu Mare). Cetatea Sólyomkővár (azi Sinteu), bază militară și centru de rezistență a curuților, a fost distrusă și depopulată, iar la Sinteu   au fost colonizați slovaci.

1706: A murit  Dalai Lama  Tsangyang Gyatso; (n. 1 martie 1683). A fost singurul dalai-lama care a refuzat viata de calugar.

1708: S-a nascut William Pitt, prim ministru al Marii Britanii; (d. 1778).

1787: A murit  Christoph Willibald Gluck, compozitor şi cântăreţ german, precursor al clasicismului vienez şi mare reformator al operetei (“Orfeu şi Euridike”, “Echo şi Narcis”, “Alceste”); (n.2.08.1714).

1813: Gheorghe Asachi deschide la Academia domnească din Iaşi un curs de inginerie şi hotărnicie în limba română.

Cursul a funcţionat pană în 1818. În paralel, Gheorghe Asachi a sustinut o intensă activitate culturală şi literară.

1836: Se înfiinţează  in Moldova Conservatorul filarmonic şi dramatic din  Iaşi,deschis sub direcţia lui Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri ( tatal) şi a vornicului Ştefan Catargiu.

În noiembrie 1840, Conservatorul şi-a încetat activitatea.

1836: Oraşul Brăila este declarat port liber – “porto-franco“.

 Dupa 289 de ani de ocupatie otomana, Braila a fost  reintegrata Tarii Romanesti, in urma razboiului ruso-turc din 1828-1829, incheiat prin semnarea Tratatului de Pace de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829.

Aceasta a condus la obtinerea libertatii de navigatie pe Dunare si pe mare pentru Tara Romaneasca, ceea ce inseamna desfiintarea monopolului otoman asupra marfurilor romanesti.

In consecinta, Braila a cunoscut un avant economic fara precedent in istoria sa, stimulat si de obtinerea, in 1836, a statutului de porto franco (port care nu impune plata taxelor vamale).

Libertatea comertului in portul Brailei conduce la o crestere spectaculoasa a numarului de vase straine venite aici  pentru comert. Astfel, in anul 1831, vor sosi la Braila pentru a face comert 111 vase,  in 1837 vor intra 449 de vase, iar in 1838 sosesc  685 de vase.

1836: Apare primul manual didactic de desen şi arhitectură românesc: “Elemente de desen şi arhitectură” de Carol Valstein, pictor, profesor la Colegiul Sfîntul Sava din Bucureşti, in Muntenia.

1845: S–a născut in com. Ghindăoani, județul Neamț, filosoful, poetul si  omul  politic român Vasile Conta; (m. 21 aprilie 1882, Iași ).

 A fost și un mare iubitor și apărător al Basarabiei.  Între anii 1865 – 1869, pe când era elev în ultimele clase ale Liceului Național din Iași, și-a petrecut vacanțele pe pământul Basarabiei, la Cahul , unde tatăl său, preotul Grigore Conta, era protoiereu, (aici a ajuns dupa ce a plecat de la Ghindăoani – Neamt). La vremea respectivă, sud-vestul Basarabiei aparținea Principatelor Unite, in urma infrangerii Rusiei in Razboiul Crimeei.

Coleg de clasă cu Ion Creangă, prieten cu Mihai Eminescu, Vasile Conta ocupă în 1873 postul de profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Din 1873 frecventează ședințele Junimii, unde ține conferințe asupra teoriei fatalismului și își publică în Convorbiri literare primele sale lucrări filosofice.

El s-a manifestat ca un militant pentru progresul multilateral al tânărului stat național Romania , pentru apărarea și consolidarea independenței, pentru dezvoltarea industriei, a comerțului autohton, a învățământului și a culturii.

A susținut „prelecțiuni populare”, organizate sub auspiciile „Junimii”, intitulate: „Materialismul”, „Fetișismul”, „Starea economică” etc., apreciate de mari oameni de cultură, printre care și Mihai Eminescu, pe atunci redactor al „Curierului de Iași” și membru al „Junimii”. Deși participant la ședințele „Junimii”, și-a păstrat independența de gândire și de acțiune în politică. La 20 iulie 1880 devine ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor.

La 10 aprilie 1881 demisionează din guvern și activează ca membru al Curții de Casație. Bolnav de ftizie, a facut  o ultimă călătorie în Italia, înainte de a muri. Corpul său a fost transportat la Iași, unde i s-au făcut funeralii naționale.

Lucrările sale filosofice s-au tipărit și în limba franceză la Paris, Bruxelles și Iași, bucurându-se de apreciere dincolo de granițele țării. Filosofia materialistă a lui Vasile Conta, ideile lui ateiste au avut un ecou în țară, în cercurile progresiste ale vremii, găsind adepți printre oamenii de știință, ca și în rândurile tinerilor; pentru unii dintre aceștia ea a constituit o punte de trecere spre concepția marxistă.

Operele sale filosofice principale, publicate în timpul vieții sau postum, au apărut atât în românește cât și în franceză, mai toate bucurându-se de prefețe sau recenzii elogioase ale unor mari gânditori români și străini.

Astfel, Teoria fatalismului, apărută în românește în anii 1875-1876, va fi tradusă în limba franceză de D. Rosetti-Tescanu, cu o prefață de L. Büchner, va apărea la Paris în 1895; Originea speciilor, apărută în Convorbiri literare în anul 1877, va fi tipărită în limba franceză în 1888, la Iași; Încercări de metafizică (1879) va apărea și în franceză, la Bruxelles, în 1880 cu titlul Introduction a la Métaphysique.

1868: S-a născut biologul Emil Racoviţă, membru şi preşedinte al Academiei Române, primul explorator român în Antarctica; (m. 19 noiembrie 1947).

În 1899 participă la expediţia întreprinsă de vasul “Belgica” în Antarctica.

În 1920, la Universitatea din Cluj, a  organizat  primul Institut de Speologie din lume .

1876: S-a născut Anne – Elisabeth de Noailles (Brâncoveanu), contesă De Mathieu, scriitoare franceză de origine română.

A fost prima femeie membră a Academiei Regale din Belgia şi a fost aleasă membră de onoare a Academiei Române, alături de cântăreaţa de operă Elena Măcărescu, fiind primele femei admise în această instituţie; (m. 30.04.1933).

1889: În urma unei lovituri de stat militare conduse de maresalul Deodoro da Fonseca impăratul Pedro al II-lea a fost detronat, iar Brazilia s-a proclamat Republică Federativă.

Imparatul Pedro al II-lea al Braziliei

1891: S-a născut feldmareşalul german Erwin Rommel; (d. 14.10.1944).

1896: S-a nascut  Horia Hulubei, fizician, unul din fondatorii învăţământului superior românesc în domeniul fizicii atomice şi nucleare, membru al Academiei Române; (d.22.11.1972).

1906: S-a nascut la Chisinau ( 15/28 noiembrie), profesorul  Dimitrie Ioan Mangeron, matematician, membru corespondent al Academiei Române; (d.27.02.1991, Iași).

 Nu a fost membru al Partidului Comunist si a fost primit in Academia Romana in 1990, dupa Revolutie.

Mangeron este unul dintre matematicienii cei mai prolifici din România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul principal de interes științific.

Era poliglot. Citea în 10 limbi și publica în 6 limbi.A fost membru a peste 25 de societăți științifice internaționale, inclusiv a Societății Americane de matematică, a Societății Internaționale de astronautică ș.a.

1911: S-a născut la Moroeni (judetul interbelic Dambovita), Alexandru Ciorănescu, lingvist, etimolog, istoric, poet, prozator român ; (m. 25 noiembrie 1999).

În orașul  Santa Cruz de Tenerife  o strada poartă numele Alejandro Cioranescu în semn de omagiu și recunoștință față de unul dintre cei mai importanți istorici și geografi ai Insulelor Canare.

A revenit  în România abia în anul 1991. A decedat  la 25 noiembrie 1999 în Insulele Canare, Spania.

1916: A încetat din viaţă scriitorul polonez Henryk Sienkiewicz, laureat al Premiului Nobel pe anul 1905 (“Potopul”. “Quo vadis?”, “Cavalerii teutoni”); (n. 5 mai 1846).

Henryk Sienkiewicz: idol Polaków sprzed stulecia | Portal historyczny  Histmag.org - historia dla każdego!

1917: Guvernul rus adoptă “Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia“, care proclamă egalitatea şi suveranitatea popoarelor dezrobite din Rusia, dreptul lor la autodeterminare pînă la separarea şi formarea de state independente, abrogarea tuturor privilegiilor şi restricţiilor naţionale şi naţional-religioase, precum şi dreptul de liberă dezvoltare a tuturor popoarelor asuprite şi exploatate şi a minorităţilor naţionale.

1917: A încetat din viaţă Emile Durkheim, fondatorul şcolii franceze de sociologie; (n. 1858).

A stabilit obiectul şi metodele de studiu ale sociologiei: “Regulile metodei sociologice”.

 1918: Consiliul Naţional Român din Bucovina hotărăşte unirea Bucovinei cu România.

1920: La Geneva, a avut loc prima adunare a Ligii Natiunilor.

1924: Apare revista săptămînală “Mişcarea literară” la Bucureşti, România interbelică. Revista a activat sub conducerea lui Liviu Rebreanu pînă la 17 octombrie 1925.

1932:  A decedat sergentul  Constantin Ţurcanu, erou al Răzoiului de Independenţă, imortalizat de Vasile Alecsandri în poezia „Peneş Curcanul”; (n.1854).

Constantin Ţurcanu a fost sergent în Regimentul 25 Infanterie şi a devenit faimos după batalia de la Grivita. A luptat apoi la Rahova. În  1913 a luptat din nou în Bulgaria, în al Doilea Razboi Balcanic , iar în  Primul Razboi Mondial   a luptat pe frontul de la Tisa, fiind avansat la gradul de plutonier major.

Marele poet roman Vasile Alecsandri i-a dedicat o poezie lui Peneş Curcanul, în care cântă vitejiile acestuia şi a celor “9 din Vaslui”, în lupta pentru independenţa României.

Despre momentul înmormântării lui Vasile Alecsandri se relatează că atunci când a fost momentul să fie ridicat sicriul, din mulţime s-a auzit comanda: “Cei nouă din Vaslui şi cu sergentul zece…Ridicaţi!”.

Astfel a fost purtat marele poet pe ultimul drum de către “curcanii” lui Peneş.

1938 : A  murit Andre-Eugene Blondel, fizician francez, cunoscut pentru oscilograful şi aparatul său de fotometrie; (n. 28.08.1863).

1941: Seful nazist german SS Heinrich Himmler a ordonat arestarea si deportarea in lagare a tuturor homosexualilor.

 1943: Se constituie pe teritoriul U.R.S.S., din dispozitia  guvernului sovietic, Divizia de voluntari “Tudor Vladimirescu“, alcătuită din prizonieri români, cu scopul luptei împotriva Germaniei naziste si a aliatilor acesteia.

 1943: A încetat din viaţă Ilie Moscovici (n.1885, Băiceni, jud.Iaşi), om politic român, membru al conducerii Partidului Socialist din România (1920) şi al conducerii Partidului Social-Democrat din România (1927-1943).

1945: A fost adoptată de către guvernele Canadei, SUA şi Marii Britanii,„Declaraţia de la Washington” cu privire la folosirea în scopuri paşnice a energiei atomice.

1945: S-a nascut Anni Frid Lyngstad (Frida), vocalistă suedeză, solista a trupei ABBA.

1948: A fost testată cu succes prima locomotiva electrică cu turbina de gaz (SUA).

1950: S-a nascut  Principesa Elena a României, fiica regelui Mihai al României.

1951: Liderul comunist  Nikos Beloyannis, impreuna cu 11 membri rezistenta, este condamnat la moarte de către o Curte Marţială  din Grecia.

1955 : Consiliul de securitate al ONU a aprobat primirea în rândurile organizaţiei a 16 de noi state printre care şi Republica Populara Română.

1956: A decedat  Principesa Elisabeta a României, fiică a regelui Ferdinand şi a reginei Maria; a fost căsătorită cu regele George al II-lea al Greciei, de care va divorţa în 1934; (n.1894).

Lisabeta, cum i se spunea în familie, s-a  căsătorit  pe 27 februarie 1921  cu diadohul (prințul moștenitor) George  al Greciei, devenind peste un an regină.

Divorțează în 1935  stabilindu-se în Romania până în ianuarie 1948  când este nevoită să părăsească definitiv țara împreună cu ceilalți membri ai familiei regale. Viața în exil și-o petrece la Cannes  în Franta, unde închiriază un apartament și unde va și muri în anul 1956  la vârsta de 62 de ani.

1958: S-a nascut în orașul Chișinău din  RSS Moldoveneasca, Doina Marin (Aldea Teodorovici), cantareata de muzica patriotica, luptatoare pentru unirea R.Moldova cu Romania.

În 1980 a absolvit facultatea de filologie, limbă și literatură română a Universității de Stat din R. Moldova. Timp de mai mulți ani a lucrat în calitate de profesoară de literatură universală la Institutul “Ion Creangă” din Chișinău.Din 1982, a fost nedespărțită atât în viață, cât și pe scenă, de compozitorul și interpretul Ion Aldea Teodorovici.

Talentul său multilateral, vocea caldă și răscolitoare, frumusețea unică, curajul au impus-o încă de la debut ca pe una din cele mai îndrăgite artiste atât în Republica Moldova, cât și peste hotarele ei.

A participat la cele mai importante  evenimente care au marcat procesul de renaștere a poporului roman din Basarabia, lansând cântece de un profund patriotism, cum sunt “Suveranitate”, “Sfântă ni-i casa” și altele.Doina Aldea Teodorovici devenise simbolul Republicii Moldova din acei ani.

La începutul anului 1992, pentru talent, muncă îndelungată pe scenă și spirit civic, Doinei Aldea Teodorovici i s-a acordat titlu de Artistă Emerită a Republicii Moldova.

Doina Aldea Teodorovici a decedat împreună cu soțul său, în urma unui tragic accident rutier  pe șoseaua DN2, nu departe de Bucuresti, în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992.

1968:  S-a născut la Bucuresti, Mircea Radu, prezentator TV, jurnalist.

Mircea Radu, o poveste de dragoste dincolo de lumina reflectoarelor. Cine  este soția lui și cum au ajuns împreună | B1.ro

1969: La Washington DC, peste 250.000 de oameni au protestat impotriva  războiului dus de SUA  din Vietnam.

1971: A fost pus în funcţiune primul microprocesor din lume.



Primul microprocesor din lume Intel 4004 (1971)




Microprocesorul zilelor de azi






Calculatorul ENIAC

Primul microprocesor din lume, Intel 4004 era compus din 2300 de tranzistori, cu funcţii de memorare şi de calcul, putea să execute 60.000 operaţii pe secundă.

El a constituit creierul unui calculator produs în Japonia. Acest prim microprocesor a fost elaborat şi perfectionat  de către Ted Hoff, un inginer al societăţii comerciale Intel.

Acest cercetător a vândut brevetul său de invenţie companiei Japoneze pentru o sumă simbolică, conştiintizând ulterior greşeala sa.

Inventatorul Marcia E. “Ted” Hoff a avut strălucita ideie de a amplasa pe un suport minuscul toate circuitele unui calculator. Acest microprocesor 4004, de o măsură de doar 3,2 mm, era capabil la 60.000 operaţii pe secundă.

Capacitatea sa de calcul era comparabilă cu maşina anterioară ENIAC, circuitele căreia ocupau 80 m3.

1976: A încetat din viaţă Jean Gabin, actor de teatru şi film; a interpretat rolul comisarului Maigret în mai multe ecranizări după romanele lui Georges Simenon; (n. 17 mai 1904).

Cariera lui a fost plină de suişuri şi coborâşuri, datorate personalităţii dificile, unui egou imens. A lucrat ca muncitor, apoi a avut parte de câteva roluri minore, după care a fost nevoit să-şi satisfacă stagiul militar.

La întoarcere acceptă tot felul de roluri mărunte, se angajează la cabaretul Moulin Rouge, apoi joacă în două filme mute. Primul succes notabil îl are cu rolul din “Maria Chapdelaine”.

În 1937 a jucat  în filmul “Marile speranţe”, iar succesul uriaş îi aduce oferte de la Hollywood, pe care însă le declină. Chiar jucând numai în filme franţuzeşti, devine vedetă internaţională. Românilor le este poate mai cunoscut din rolul avut în filmul “Mizerabilii”, ecranizare a marelui roman al lui Victor Hugo.

După ce divorţează de a doua soţie, începe o relaţie cu Marlene Dietrich, relaţie care la un moment dat îl pune în divergenţă cu marile studiouri, fiindcă marele actor a vrut s-o impună pe Marlene într-un anume rol.

Pleacă în război şi câştigă Medalia Militară şi Crucea de Război, în trupele conduse de generalul Charles de Gaulle.

Apoi îşi continuă cariera artistică, jucând în peste 50 de filme, iar în 1949 câştigă Oscarul.

1983: Este fondată Republica Turcă a Ciprului de Nord, stat recunoscut pe plan international numai de Turcia.

Este o  formațiune statală rezultată   în urma invadării părții de nord a Ciprului în anul 1974 de către armata turcă. Republica Turcă a Ciprului de Nord, care are o suprafata de 3.355 km² si are o populatie de 286.257 persoane, in marea lor majoritate turci, este recunoscută pe plan internațional doar de Turcia.

Recunoașterea din partea Afganistanului și Pakistanului a fost retrasă, ca urmare a presiunii internaționale.

1987: A avut loc revolta anticomunistă a muncitorilor de la Braşov.

Miscarea de protest a izbucnit in sectia “440 “Matrite” a Intreprinderii de Autocamioane Brasov dupa ce muncitorii s-au vazut cu salariile injumatatite. Cum conducerea uzinei nu le-a oferit explicatii, lumea a inceput sa isi verse nervii si cateva mii de muncitori s-au indreptat la primele ore ale diminetii spre sediul Comitetului Judetean al PCR pentru a cere socoteală.

Revolta muncitorilor de la Uzina Steagu Roșu, marcată la Brașov cu  proiecții laser - Știri din Brasov

Pe drum, coloana de protestatari a inceput sa cante “Desteapta-te, romane” si sa scandeze lozinci anticomunsite si impotriva lui Nicolae Ceausescu. Sute de brasoveni s-au alaturat muncitorilor, iar dintr-o actiune de revendicare cu caracter social s-a ajuns la un protest politic, oamenii dorind inlaturarea regimului comunist.

Manifestantii au ocupat sediile Comitetului Judetean si Primariei Brasov, insa actiunea lor a fost rapid inabusita.

Participantii au fost arestati, iar Securitatea si Militia au inceput represaliile impotriva lor.

Liderii revoltei au fost batuti crunt, iar un an mai tarziu 61 dintre ei au fost condamnati cu pedepse la locul de munca intre 6 luni si 3 ani, fiind deportati in diferite colturi ale tarii.

1988: Consiliul National Palestinian a proclamat statul independent Palestina.

1993 : A încetat din viaţă istoricul de artă Virgil Vătăşianu, membru titular al Academiei Române (“Istoria artei feudale în Ţările Române”); (n. 21 martie 1902).

1995 : Se desfasoara primul referendum pentru realegerea lui Saddam Hussein.  

Dictatorul irakian a obţinut 99,96% din voturi…

1995: Firma americană IBM a intrat oficial pe piaţa românească, prin înfiinţarea societăţii IBM România.

1997: Ministrul român de Finanţe şi omologul său vietnamez au semnat un acord privind achitarea, în termen de cinci ani, a datoriilor Vietnamului către România, cifrate la 12 milioane de dolari.

1998: A fost reînfiinţată, la Mediaş, Secţia română a Societăţii Internaţionale pentru Drepturile Omului (SIDO), după un an de la excluderea din forul internaţional pe motiv de inactivitate.

2002:  Hu Jintao este ales secretar general al Partidului Comunist din China.

2004: Octavian Morariu a fost ales în funcţia de preşedinte al Comitetului Olimpic Român (COR).

2006: UE a adoptat directiva liberalizării serviciilor, care va intra în vigoare în anul 2010 şi va permite intensificarea concurenţei tranfrontaliere în sectorul de profil.

2008: Doisprezece mineri au murit şi alţi 13 au fost internaţi la Spitalul de Urgenţă Petroşani, în urma a două explozii care au avut loc la mina Petrila.

2012: Frunașul comunist XiJinping  devine Secretar General al Partidului Comunist din China și este ales un nou Birou Politic al Comitetului permanent, compus din sapte membri.

2016: A murit pianistul, compozitorul şi interpretul american de jazz şi blues, Mose Allison; (n. 1927).

Mose Allison, Iconic Blues and Jazz Pianist, Dead at 89 - Rolling Stone

2017: A decedat la Tucson, în Arizona cântărețul american , Gustav Elijah Åhr, cunoscut sub numele de scenă Lil Peep (n. 1 noiembrie 1996, Allentown, Arizona, SUA).

A fost un rapper și cântăreț american care s-a distins prin estetica excentrică și versurile în care a făcut referire la dependența de droguri, depresia și gândurile suicidare care l-au măcinat. Criticii muzicali vorbesc despre rolul avut în renașterea post-emo a stilului său de hip hop, stil care a devenit cunoscut sub numele de trap emo.

Åhr a murit la vârsta de 21 de ani, înaintea unui show programat în Tucson, Arizona. Raportul toxicologic mentioneaza că a fost depistat pozitiv pentru canabis, cocaină și Tramadol, un analgezic. De asemenea, testele sale au arătat prezența mai multor opiacee puternice, printre care hidrocodonă, hidromorfonă, oxicodonă și oximorfonă.

15 noiembrie este în Brazilia sărbătoare națională – Aniversarea proclamarii republicii

Proclamarea Republicii a avut loc la Rio de Janeiro , pe atunci capitala Imperiului Braziliei, când un grup de ofițeri militari ai armatei braziliene , condus de mareșalul Deodoro da Fonseca , au organizat o lovitură de stat fără utilizarea violenței, destituind împăratul Pedro al II-lea și a președintelui Consiliului de Miniștri al Imperiului , vicontele de Ouro Preto.

Un guvern provizoriu a fost înființat în aceeași zi, la 15 noiembrie 1889, cu mareșalul Deodoro da Fonseca în funcția de președinte al Republicii și șef al guvernului interimar.

Republica Federativă a Braziliei  are o suprafață de 8.511.965 km², fiind cea mai mare țară America de Sud și acoperă 47,3% din suprafața terestră a continentului sud american.

Cu cei peste 211 de milioane de locuitori ai săi, Brazilia este a cincea țară din lume ca suprafață și a șasea ca populație. De asemenea este cea mai mare țară din lume care are portugheza ca limbă oficială, fiind de asemenea, un mozaic de etnii diverse, precum și țara cu cea mai numeroasă populație romano-catolică.

Delimitată de Oceanul Atlantic la est, ea are o coastă lungă de 7.491 kilometri.

Capitala sa este orașul Brasilia, iar cel mai populat oraș este São Paulo.

Federația braziliană este compusă din uniunea a 26 de state și a unui district federal.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Inceputul Postului Nașterii Domnului

Postul Craciunului este primul post din anul bisericesc si ultimul din anul civil. Din randuielile bisericesti aflam ca se lasa sec în seara zilei de 14 noiembrie, insa, cand aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasa sec cu o zi mai inainte. Acest post se incheie pe 24 decembrie.

Sfântul Paisie de la Neamț

Inceputul Postului Nasterii Domnului; Sfantul Paisie de la Neamt

Sfantul Paisie de la Neamt este unul din marii nevoitori si innoitori ai monahismului romanesc din veacul al XVIII-lea. Este cunoscut si sub numele de Paisie Velicicovski. Este pomenit de Biserica Ortodoxa Romana in fiecare an, la data de 15 noiembrie. S-a nascut la 21 decembrie 1722 ca fiu al protopopului Ioan din Poltava, primind la botez numele Petru.

Luand hotararea de a se calugari, ajunge la manastirile Liubetk si Medvedovschi. Nemultumit de viata de aici, ajunge la Lavra Pecerska din Kiev, unde devine rasofor. Impreuna cu prietenul sau Alexie, decide sa plece in Tarile Române.

Ajuns in Tara Românească vietuieste in schiturile Dalhauti, Traisteni, Poiana Marului si Carnu. Ii cunoaste pe schimonahii Vasile de la Poiana Marului, Onufrie de la Carnu si alti parinti cu viata aleasa.

Dupa o vreme ajunge la Sfantul Munte Athos, unde este tuns in monahism si unde se nevoieste timp de 17 ani. Paraseste Sfantul Munte in anul 1763 si ajunge la schitul Varzaresti, din partile Buzaului.

De aici se indreapta spre Moldova. Este numit staret la Manastirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca. Vietuieste aici din anul 1763 pana in 1775, cand, datorita ocupatiei austriece, se retrage cu intreaga obste la Manastirea Secu.

Paisie va primi in dar de la voievodul Constantin Moruzzi Manastirea Neamt. Astfel,  va lasa la Secu pe duhovnicul Ilarion si se  va muta la Neamt.

Numarul vietuitorilor nemteni s-a ridicat la 700, intre care erau moldoveni, munteni, transilvaneni, rusi, ucrainieni, bielorusi, greci, bulgari, sarbi si chiar fosti necrestini trecuti la Ortodoxie.

In anul 1791, Paisie a fost hirotesit arhimandrit de catre arhiepiscopul Ambrosie Serebrenikov.

In ziua de 15 noiembrie 1794, Paisie a trecut la cele vesnice si a fost ingropat in biserica mare a manastirii Neamt.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat in 1988. In sedinta Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 20 iunie 1992, s-a hotarat generalizarea cultului Cuviosului Paisie de la Neamt si in Biserica noastra.

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE -TODAY IN HISTORY

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Crestin Ortodox;
  3. e.maramures.ro;
  4. Istoria md;
  5. Istoriculzileiblogspot.com;
  6. Mediafax.ro;
  7. Wikipedia.ro;
  8. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
  9. ro.wikipedia.org
  10. Rador.ro
Publicitate

15/11/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Nostalgicii Uniunii Sovietice rămân prezenți în toate straturile societății ruse contemporane

Creșterea conștiinței imperiale a rușilor la care asistăm în aceste zile, are o bază sinceră în majoritatea covârșitoare a cetățenilor Rusiei lui Putin. 

În 2009, sociologii care au intervievat în mod anonim deputați ai Dumei de Stat au constatat nostalgia acestora pentru URSS , atașamentul lor pentru statalitate și pentru doctrina eurasianismului și ura față de Statele Unite. 

S-a observat că aceleași sentimente sunt prezente și în clasele inferioare ale societății ruse, chiar și printre oamenii fără adăpost, scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/?p=20207

Anexarea Crimeii la Rusia este aprobată de majoritatea covârșitoare a rușilor (sociologii citează o cifră de aproximativ 90%). 

Evaluarea președintelui Putin, care a efectuat această operațiune, vorbea de 70%.

Discursul său despre intrarea peninsulei în Federația Rusă a fost întrerupt cu aplauze de 33 de ori de audiența din Sala Sf. Gheorghe (și a existat atunci o mare concentrare a elitelor în sală).

Aproape toate straturile societății ruse sunt sincere în exprimarea entuziasmului fașă de anexarea Crimeii. Majoritatea rușilor (aproximativ 60%) sunt susținători sinceri ai paternalismului de stânga, aproximativ 15% mai mulți sunt adepții paternalismului de dreapta (idei reflectate în principal de Putin și anturajul său). 

Prăbușirea URSS este privită de ei nu numai ca un cataclism geopolitic, ci și ca un dezastru personal.

 Orice politician care va urmări restabilirea cel puțin parțială a bazelor Uniunii Sovietice (care era practic o concentrare de paternalism și imperialism) va primi sprijinul majorității concetățenilor săi.

Sociologii Valeria Kasamara și Anna Sorokina, în 2009, au efectuat un sondaj pe scară largă în aproape toate straturile societății ruse pe tema „nostalgiei post-sovietice în viața de zi cu zi al rușilor”. Rezultatele obținute au mărturisit că majoritatea rușilor sunt în totalitate în favoarea restabilirii URSS, a reînnoirii confruntării cu Occidentul (în opinia lor, aceasta este o dovadă a puterii statului) și a „revenirii la rădăcini” (rezultatele studiului au fost publicate în revista „Științe sociale și modernitate”, 2011, nr. 6, pagini 18-31).

Vom cita din acest studiu opiniile a doar două straturi al societății, complet opuse în ceea ce privește statutul lor social – deputații Dumei de Stat și persoanele fără adăpost și vom vedea că judecățile pe tema statului în cadrul acestor grupuri sunt practic identice.

„ Am plecat de la presupunerea că, în mod ideal, parlamentul este o „națiune în miniatură” și prin urmare opiniile exprimate de membrii ramurii legislative ale guvernului ar trebui să reflecte opinia majorității cetățenilor statului.

În 2009, au fost intervievați 31 de deputați ai Dumei de Stat (18 dintre ei erau membri ai fracțiunii Rusia Unită, 6 erau fracțiunea Just Russia, 6 erau fracțiunea Partidului Comunist și unul era din fracțiunea Partidului Liberal Democrat). 

Deoarece fiecărui participant la studiu i s-a garantat anonimatul, citatele reproduse indică doar apartenența respondentului la fracțiunea sa.

Caracteristicile Rusiei, exprimate de unii dintre deputați, au fost saturate de un patos de mare putere. Rusia a fost percepută de ei ca o țară „mare”, „invincibilă”, „puternică”, cu o poziție geografică unică: „Rusia este o țară grozavă, cu propriile sale tradiții, cu propria cultură, care este o punte de legătură între Europa și Asia” (Rusia Unită).

Potrivit respondenților, pe lângă teritoriul „imens”, subiectul mândriei naționale tradiționale a rușilor îl constituie resursele naturale bogate, care oferă și motive să se simtă ca având o poziție de „clasă mondială”: „Furnizăm resurse energetice la 50% și uneori până la 70% din țările UE, prin urmare europenii nu pot trăi fără ajutorul nostru ”(Rusia Unită).

Potrivit deputaților care sunt mai critici cu politica rusă de astăzi, Rusia modernă a moștenit doar o fracțiune din puterea și puterea care o avea în timpul URSS. Prăbușirea Uniunii Sovietice este percepută de acești participanți la cercetare ca o catastrofă geopolitică, a cărei consecință a fost prăbușirea acestei „mari țări”: „Dintr-o țară puternică pe care toată lumea o respecta, ne-am transformat într-o țară din lumea a treia, cu o economie slăbită și o serie de probleme în toate sectoarele” (KPRF) …

Subiectul trecutului sovietic apare de regulă atunci când se discută despre problemele socio-economice ale Rusiei moderne. Participanții la studiu și-au amintit cu nostalgie că în epoca sovietică, majoritatea cetățenilor erau încrezători în viitorul lor, aveau garanții sociale, primeau educație gratuită, îngrijiri medicale, locuințe și aveau de asemenea un loc de muncă garantat după absolvirea instituțiilor de învățământ etc..

„Vin din Uniunea Sovietică și mi-a dat multe. Nu am plătit o rublă pentru studii. Iar statul era atât de bogat încât putea să antreneze un tânăr, să-l ridice la rangul de amiral sau de comandant al unei flote. În Rusia de astăzi este puțin probabil să poată face acest lucru ”(KPRF).

Cu toate acestea, indiferent de atitudinea lor față de Rusia modernă, reprezentanții elitei politice au subliniat că Rusia este un jucător semnificativ și respectat pe scena mondială, „o țară fără a cărei participare nu sunt luate în considerare cele mai importante probleme mondiale”.

Patetismul imperial este prezent și în declarațiile deputaților referitoare la faptul că în politica internațională Rusia își realizează cu succes nu numai interesul de politică externă, dar este întotdeauna gata să vină în ajutorul statelor care au în mod tradițional nevoie de ajutorul ei. „Există multe țări care privesc Rusia cu speranță, deoarece nu sunt mulțumite de modul în care s-a dezvoltat în ultimele decenii viața internațională” (Rusia Unită); „Rusia este dedicată prieteniei cu toate țările. În retorica președintelui și a primului ministru, există doar apeluri pașnice și parteneri, aliați. Rusia a susținut întotdeauna rezolvarea problemelor prin negocieri pașnice, cum a fost cazul, de exemplu,

Cu toate acestea, în ciuda „poziției puternice a Rusiei pe arena internațională”, țara are un inamic interesat să slăbească și să dezintegreze țara. În alegerea acestui inamic, deputații s-au solidarizat cu rușii obișnuiți și cu reprezentanții fundului social: „Astăzi Statele Unite fac tot posibilul ca Rusia să fie slăbită din punct de vedere economic și politic, încurcând Rusia cu baze militare de-a lungul întregului perimetru al frontierelor” (KPRF).

„Politica ostilă” a Statelor Unite față de Rusia, potrivit respondenților, se explică prin faptul că Rusia este principalul lor rival geopolitic: „Astăzi, în America, ei vorbesc deschis despre utilizarea ineficientă a resurselor naturale din Rusia. 

Dna Albright declară că este nedrept atunci când Siberia aparține doar Rusiei. Și ceea ce are această vrăjitoare politică pe limbă este în mintea președintelui SUA. Se pare că Statele Unite își declară deschis revendicarea pe teritoriul Rusiei, la dispoziția resurselor naturale ale țării noastre ”(KPRF).

În prezent în Rusia acel grup care ar trebui să fie de referință pentru majoritatea societății, în evaluările opiniilor sale nu este diferit în concepții de rușii obișnuiți, dar nici de reprezentanții fundului social. Deputații Dumei de Stat, la fel ca majoritatea reprezentanților societății rusești, nu pot fi clasificați drept homo democraticus, deoarece nu numai că le lipsește o atitudine tolerantă față de „ceilalți”, dar au și o concepție pronunțată de mare putere pentru Rusia.

Dacă considerăm parlamentul ca o „națiune în miniatură”, atunci putem concluziona că societatea rusă „de jos” și „de sus” este reprezentată de personalități autoritare. Valorile și punctele de vedere ale reprezentanților Dumei de Stat ne permit să concluzionăm că nu este nevoie să vorbim despre democratizarea cu succes a acestei țări în viitorul apropiat.

În 2010, a fost realizat un sondaj printre 100 de persoane fără adăpost din Moscova (dintre care 93 erau bărbați și 7 femei; 17 persoane cu vârsta sub 35 de ani, 49 de persoane de la 36 la 55 de ani, 34 de persoane peste 56 de ani). 

Respondenții erau locuitori ai gărilor sau oameni care trăiau în pasaje subterane și în stații de metrou, cerșeau pomană în fața bisericilor și pe străzile orașului. De regulă, erau beți, purtau haine murdare și aveau toate lucrurile la ei, împăturite în pungi murdare legate în cărucioare.

Paradoxul pe care l-am întâlnit atunci când am intervievat oamenii fără adăpost este că aceste persoane marginale au descris toate emoțiile și greutățile vieții lor foarte emoțional, plângându-se că „trebuie să petreacă noaptea afară”, că „nu au mâncat nimic timp de câteva zile”, că sunt bătuți de poliție, dar nemulțumirea lor față de viața de zi cu zi nu afecta în niciun fel percepția lor asupra Rusiei, care, în ciuda tuturor, au numit „o mare putere”:

„Rusia este o țară grozavă pentru că este un continent imens” (femeie fără adăpost, 23 de ani); „Rusia este o mare putere! Nu este nimeni deasupra noastră! ” (om fără adăpost, 49 de ani); „Rusia de astăzi este cea mai puternică putere care a fost și va fi mereu invincibilă” (om fără adăpost, 61 de ani).

Printre persoanele fără adăpost există un sentiment destul de pronunțat de ostilitate față de alte țări, în special Statele Unite.

 Pentru acest grup de respondenți, Statele Unite sunt o imagine colectivă a tuturor celor care sunt de vină pentru necazurile rusești, invidioși, cei care „complotează împotriva Rusiei”:

„Nu este rentabil pentru America ca Rusia să devină mai puternică” (om fără adăpost, 30 de ani); „SUA, cu o ideologie a imoralității, corupției și o politică alunecoasă menită să ne distrugă, este cu siguranță un dușman” (femeie fără adăpost, 35 de ani); „Acum a fost publicată o carte în Occident,„ Cum am stricat URSS ”, astfel încât unii jurnaliști intervievează toți foștii lideri americani despre modul în care au luat și distrus URSS. Iugoslavia în ruină. Pur și simplu este benefic pentru ei să împartă totul. Vor să împartă Rusia ”(om fără adăpost, 36 de ani).

Potrivit persoanelor ruse lipsite de adăpost, Statele Unite încă nu sunt în război cu Rusia, deoarece rușii, datorită caracterului lor național, sunt imprevizibili: „Rusia nu este bombardată pentru că le este frică” (om fără adăpost, 36 de ani); „Le este frică de noi pentru că nu știu la ce să se aștepte de la noi. Suntem fără cap, nebuni. Nu știi niciodată cine va arunca o cizmă de pâslă pe telecomandă de la o armă nucleară ”(om fără adăpost, 30 de ani).

Persoanele fără adăpost, care se caracterizează prin psihologia dependenței, nu sunt obișnuite să lucreze și speră întotdeauna la ajutor din partea statului, a diferitelor organizații caritabile sau de la concetățeni, de aceea întruchiparea statului „ideal” pentru ei a fost Uniunea Sovietică, în care toți cetățenii aveau „garanții sociale ridicate”: „Sub Uniune a trăit mai bine, acum este mai rău. Rusia a murit de la prăbușirea Uniunii. Cum am trăit în tinerețe și cum este acum – două mari diferențe. Totul este în magazine, dar vine din străinătate. Voi spune acest lucru: în vremurile Uniunii era mai bine pentru că exista stabilitate. Am fost protejat social sub regimul sovietic, dar acum nu mai sunt ”(om fără adăpost, 62 de ani, Moscova); „Acum doar bogații și hoții trăiesc bine, nu ca în vremurile sovietice” (om fără adăpost, 57 de ani).

Pentru persoanele fără adăpost din Rusia, nostalgia față de Uniunea Sovietică este asociată cu necesitatea de a-și transfera responsabilitatea pentru propria lor viață asupra statului. 

Căutarea unui inamic extern este o oportunitate de a justifica toate eșecurile personale prin intervenția forțelor externe. Percepția persoanelor fără adăpost din marea putere modernă Rusia este o trăsătură psihologică de natură autoritară, care în acest caz demonstrează o puternică reacție compensatorie a respondenților, întărită de nesiguranța lor socială. „

15/11/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , | Lasă un comentariu

Cum a pregătit Germania la începutul secolului trecut o rețea de agenți de informații în URSS



Chiar înainte de primul război mondial, contele german von Schullenburg a început să creeze o rețea de informații a Germaniei în Rusia. Centrul acestei rețele era în Georgia. Atunci, scopurile serviciului secret german și al naționaliștilor georgieni au coincis, urmărindu-se crearea unei Gruzii independente sub protectoratul Germaniei.

Când în 1934 Schullenburg a devenit ambasadorul Germaniei naziste în URSS, sub conducerea sa celulele adormite ale serviciilor de informații germane din Georgia au început să funcționeze din nou, scria generalul colonel KGB, Ivan Markelov.


„Istoria este scrisă de câștigători și, prin urmare, nu este obișnuit ca cronicarii sovietici să menționeze spioni germani care lucrau în spatele Armatei Roșii. Au existat astfel de agenți chiar în Statul Major al Armatei Roșii, precum și faimoasa rețea Max. După sfârșitul războiului, americanii i-au preluat pentru a împărtăși experiența lor CIA. „

O altă versiune pe această temă a fost prezentată de generalul-maior al KGB Viaceslav Șironin în cartea „KGB – CIA – Izvoarele secrete ale Perestroikăi” (editura „Yauza”, 1997).
Colonelul general Ivan Alekseevich Markelov a condus cea de-a doua direcție principală a KGB din URSS. El a venit în NKVD la „apelul lui Beria” în 1938 și a servit în KGB până în 1989. În anii activității sale în KGB s-au petrecut și cele mai importante acțiuni ale agenților serviciilor speciale străine.

Markelov a vorbit despre modul în care o parte a agenturii de informații a Germaniei era organizată în URSS înainte de război:

„ Friedrich Werner von der Schullenburg, ambasadorul german la Moscova, care la 22 iunie 1941 a anunțat începutul războiului împotriva URSS, a ajuns în Uniunea Sovietică în 1934.

El a fost unul dintre cei mai experimentați ofițeri de informații germani și un specialist în problemele Caucazului. Fusese decorat cu înalta distincție Crucea de fier clasa I pentru participarea la primul război mondial.


(în fotografie – ambasadorul german în URSS Schullenburg împreună cu comisarul pentru afaceri externe Vyacheslav Molotov)

Contrainformațiile țariste, care îl monitorizau Schullenburg încă de la începutul anului 1914 au reușit să intre în posesia caietului acestuia cu numele rezidenților germani, precum și a unor georgieni și armeni care lucrau pentru Germania.

Aceasta s-a dovedit a fi fost o listă de agenți, care ulterior a coincis complet cu lista persoanelor vizate de contraspionajul sovietic ca spioni ai Germaniei naziste.

Agenții lui Schullenburg erau foarte adânc conspirați, supraviețuiseră revoluțiilor atât în ​​Rusia, cât și în Germania, și au continuat să-și servească în mod regulat șeful. Ei s-au remarcat prin bună pregătire și devotament față de serviciile secrete germane.


(Foto: Al doilea din stânga – Ivan Markelov, 1938)


Schullenburg sosise ca vice-consul în orașul Tiflis din Georgia în 1911. După ce a studiat temeinic Transcaucazia și a stabilit contacte extinse în cercurile georgiano-armene din înalta societate, el a început munca de informații. A organizat inițial rezidențe între nemții stabiliți în coloniile germane din Transcaucazia. Pe baza lor, au fost create apoi grupurile „Uniunii Flotei Germane” și ale „Uniunii Germanilor”. Principalele canale prin care s-au desfășurat activitățile sale au fost de asemenea, o sucursală a companiei Singer și o sucursală a Deutsche Bank.

După aceea, eforturile rezidențelor s-au concentrat pe activitățile în rândul naționaliștilor georgieni pentru a proclama independența Georgiei sub protectoratul Germaniei.

Războiul din 1914 a întrerupt pentru o perioadă acțiunile de informații active ale Schullenburg în Transcaucazia.

Înainte de înceaputul războiului, el a plecat în mod neașteptat în vacanță în Germania și a participat la formarea unei legiuni naționale georgiene, care apoi a luptat de partea Germaniei pe frontul turc.

În timpul absenței sale, agenții recrutați de el nu au rămas inactivi. În 1916, s-a format „Comitetul pentru eliberarea Georgiei”, care includea reprezentanți ai nobilimii georgiene și unii ofițeri. Din presa georgiană din acei ani reiese clar că acest comitet și unii dintre naționaliștii georgieni negociau activ cu cercurile guvernamentale germane cu privire la proclamarea independenței Georgiei.

La sfârșitul anului 1918, Schullenburg a reapărut în Transcaucazia ca șef al misiunii diplomatice aflat sub comanda șefului forțelor de ocupație germane, generalul von Kress.

Munca rezidențelor a reînviat brusc iar prin intermediul lor, Schullenburg a realizat o serie de combinații politice pentru a încheia tratate între highlanders și musavatiști pentru a uni Transcaucazia și Caucazul de Nord într-un singur stat – aflat sub protectoratul Germaniei.


(Harta germană a Georgiei independente, 1918)

Organizarea de către Schullenburg a unei noi rezidențe sub denumirea legală „German-Georgian Ferein” condusă de medicul militar german Merzweler aparține acestei perioade.
Faptul că planurile lui Schullenburg de a înființa un protectorat german în Transcaucazia nu s-au împlinit nu s-au datorat unui calcul greșit al acestuia. Evoluția istorică a evenimentelor de după Marea Revoluție din octombrie a îndreptat evoluția acestei regiuni într-o altă direcție: Transcaucazia și Caucazul de Nord, contrar intereselor germane, au devenit parte a URSS.

Și în 1934, Schullenburg, un ofițer de informații cu experiență, a reapărut în URSS, cu rangul de ambasador al Germaniei.

După ce s-a stabilit la Moscova, a făcut câteva luni mai târziu o călătorie în Transcaucazia, împreună cu fiica sa, cu secretarul misiunii și cu secretara misiunii engleze. Schullenburg a presupus desigur că ar putea fi supraveghiat de contraspionajul sovietic. Și un astfel de caz este curios. În Caucaz, pe drumul de la Chakva la Batumi, din motive necunoscute, frânele mașinii în care călătorea ambasadorul s-au defectat brusc, însă ofițerii săi de securitate au oprit mașina să se rostogolească în prăpastie. Ambasadorul, palid de spaimă, a mulțumit gardienilor și a dat mâna cu ei.

Contrainformațiile sovietice , au investigat desigur această întâmplare care, așa cum a sugerat contele Schullenburg, ar fi putut fi pregătită de Gestapo. Abia mai târziu s-a dovedit că călătoria a fost un așa-zis „accident organizat”, care avea ca scop să abată atenția contraspionajului sovietic. Manevra lui Schullenburg nu a funcționat complet.

Contrainformațiile sovietice au reușit să detecteze faptul că Schullenburg a restabilit contactul cu unii dintre rezidenții serviciilor de informații germane. Ambasadorul german a făcut și o greșeală de neiertat când a arătat fotografii făcute în Caucaz unui agent al contraspionajului sovietic infiltrat în cercurile germanilor transcaucazieni căruia i-a spus:

„Recent am trimis mai multe persoane la Tiflis cu sarcina de a fotografia această zonă, dar niciuna dintre ele nu a reușit să o facă, dar uite, am fotografiat acest loc foarte important pentru noi.
Pentru sovietici nu a fost greu să înțeleagă adevăratele cauze și detaliile călători contelui „.



( Vara anului 1918 -Trupe germane în Georgia)

Când a avut loc această conversație, Ivan Alekseevici Markelov nu știa nimic despre evenimentele care aveau să vină în statele baltice, dar acest experimentat ofițer de contraspionaj a avertizat despre ele.

El a spus:
„Pe lângă Georgia, serviciile secrete germane s-au putut stabili în republicile baltice. Contele Schullenburg a avut un adept demn și inteligent – baronul von Dornberg, atașat militar la ambasada Germaniei din Tallinn, o rezervă a rezidenței în Estonia pentru activitățile de informații din URSS.
Înainte de război germanii colectau informații cuprinzătoare despre multe țări ale lumii.

Prin intermediul serviciilor de informații, care au funcționat sub îndrumarea atașaților navali și militari, ei au acumulat date importante despre porturi, orașele principale, înălțimile de pe care ar fi putut ataca artileria inamică, poduri și linii de cale ferată, drumuri și canale și bineînțeles despre zone fortificate, baze navale și arsenale etc.

Acum știm că reușita Blitzkriegului german s-a datorat în mare măsură acțiunii serviciilor secrete germane.





+++



15/11/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: