CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 8 NOIEMBRIE. VIDEO

8 noiembrie, istoricul zilei

Anul 30: S-a nascut împăratul  roman Nerva; (d. 27.01.98).

 

Los 5 Emperadores Buenos del Imperio Romano - Magazine Historia | Magazine  Historia

Cezar Augustus  Marcus Nerva Cocceius (8 noiembrie 30 – 27 ianuarie 98), a fost impărat roman intre anii 96 si 98 , dupa ce la 18 septembrie 96, imparatul Domitian a fost asasinat în urma unei  conspiraţii de palat in care era  implicată Garda  Pretoriana .

 În aceeaşi zi, Nerva a fost declarat împărat de către Senatul Roman,  prima dată când Senatul a ales un împărat roman. Noul conducător al Imperiului Roman a promis să restabilească libertăţile care au fost reduse în timpul guvernării autocrate a lui Domitian.

Cu toate acestea, domnia scurta a lui Nerva a fost marcată de dificultăţi financiare şi de incapacitatea sa de a-si  afirma autoritatea sa asupra armatei romane.

In anul 97,  l-a adoptat ca  moştenitor al tronului si  succesor al său pe  Traian, un general tânăr şi popular in randurile armatei. Nerva a murit din cauze naturale, la 27 ianuarie 98.

După moarte, el a fost zeificat de imparatul Traian, care l-a succedat la conducerea imperiului.

451: A început din inițiativa împăratului Marcian, Conciliul de la Calcedon.

Acesta a fost prezidat de episcopul Anatolie al Constantinopolului și a reunit aproape 525 de episcopi. Papa Leon I a trimis cinci reprezentanți în frunte cu Sfântul Ierarh Avondios, care i-a combătut pe Eutihie și Dioscor. Sfinții Părinți reuniți la Sinodul IV ecumenic de la Calcedon au atestat din nou valabilitatea Crezului elaborat de către Sinodul I ecumenic de la Niceea, venind cu precizări prin care explicau cele afirmate în Crez și au interzis modificări ulterioare ale Crezului. Tot în scopul clarificării doctrinale s-a subliniat că în Iisus Hristos sunt cele două naturi (divină și umană) și că Fecioara Maria este născătoare de Dumnezeu. Principala erezie combătută de acest sinod ecumenic a fost monofizismul, concepție răspândită de Eutihie și Dioscor, care afirma că în Iisus Hristos ar exista doar firea divină. Sinodul arată în mod clar că în Iisus Hristos este o singură Persoană, care are însă două firi – divină și omenească – individualizate și totuși unite complet în același ipostas. Sinodul prezintă textul Crezului și menționează că «nimănui nu îi este permis să producă, să scrie sau să compună orice alt Crez, să gândească sau să învețe pe alții altceva».

618: A murit Papa Deusdedit.  Numele său a avut și alte două variante: “Adeodatus” și “Deodatus”. Numele consacrat este echivalent cu “Dumnezeu a dat”, iar variantele sunt foarte apropiate ca idee și chiar ca sens literal.

Deusdedit, papa - PICRYL Public Domain Image

 A fost Papa al Romei de la 19 octombrie 615 si pana la moartea sa.

Conform tradiției, Papa Deusdedit ar fi fost primul care a sigilat documentele papale cu un sigiliu specific (“bulla”).

794: Capitala imperială japoneză este stabilită la Kyoto (numit initial Heiankyo – “Capitala păcii și liniștii”).

Din anul 1868, Japonia își va muta capitala la Tokio.

960: Bizantinii condusi de Leon Phokas cel tânăr, anihileaza oastea Emiratului Hamadanid de Alep condusa de emirul  Sayf al – Dawla.

Profitând de lipsa unei  mari parti din armata bizantină aflata intr-o  campanie împotriva Emiratul Creta, prințul Hamdanid a invadat Asia Mică și au jefuit-o pe scară largă.

La întoarcere, armata sa a fost o ambuscadă de către fortele bizantine conduse de  Leon Fokas la Andrassos.

Sayf al-Dawla abia a scăpat cu viață, dar armata sa a fost anihilată. Venita  după o serie de înfrângeri costisitoare în anii precedenți, această bătălie a distrus  puterea emiratului musulman  Hamdanid pentru totdeauna.

1226: A decedat regele Ludovic al VIII-lea al Franţei; (n. 1187).

Pretentiile lui Ludovic al VIII-lea al Frantei la tronul Angliei • Buna  Ziua Iasi • BZI.ro

1476: Domnul  Ştefan cel Mare al Moldovei pune stăpînire pe Tîrgovişte. În locul  voievodului Laioltă Basarab, care fuge spre Dunăre, este instalat  pe tronul Munteniei, Vlad Ţepeş, care va fi insa la scurt timp dupa revenirea sa pe tron asasinat, in urma unui complot al marilor boieri.

1496: Se încheie construirea bisericii cu hramul Sfinţii Arhangheli a manastirii  din Războieni din Moldova, in actualul judeţ Neamţ, locul unde s-a dat bătălia dintre Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), şi armata otomană, în iulie 1476.

Biserica mănăstirii are hramul  Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril,  sărbătorit în fiecare an pe 8 noiembrie).

Biserica „Sf. Voievozi” - Mănăstirea Războieni - Monumente istorice din  Neamț

Biserica mănăstirii a fost construită  în anul 1496, la 20 de ani de la Batalia de la Valea Alba  (1476), întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă.

Mănăstirea Războieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004.

1511: S-a nascut  teologul si  reformatorul  german Paul Eber; (d. 1569).

1519: Conquistadorul spaniol Hernán Cortés  intră in capitala  Imperiului Aztec, Mexico-Tenochtitlan,  fiind salutat de imparatul  Moctezuma.

encuentro Moctezuma Hernán Cortés 5 libros – Esquire

1520: Dupa invadarea Suediei de către forțele daneze conduse de regele  Christian al II-lea,  începe cu execuția în masă a nobililor suedezi, care va fi cunoscută sub numele de “Baia de sânge de la Stockholm”.

Cum și-a omorât adversarii regele danez Kristian

Masacrul a  avut loc în perioada 7–9 noiembrie 1520, cu punctul culminant în ziua de 8, când circa 80–90  nobili și clerici au fost executați, în ciuda promisiunii de amnistie generală dată de rege.Christian al II-lea (1 iulie 1481 – 25 ianuarie 1559),  a fost rege al Danemarcei, Norvegiei (1513-1523) și al Suediei (1520-1523), în timpul Uniunii de la Kalmar.

1599: A decedat compozitorul spaniol Francisco Guerrero ( n.4 octombrie 1528 in Sevilla).

A fost alaturi de Tomas Luis de Victoria si Cristobal de Morales , printre cei mai importanti compozitori spanioli ai Renasterii.

1656: S-a nascut  astronomul  englez Edmond Halley, descoperitorul  cometei ce îi poartă numele; (d.14 ianuarie  1742).

 

Edmond Halley - Halley's significance | Britannica

1674: A încetat din viaţă poetul englez John Milton: “Paradisul pierdut”, “Paradisul regăsit” (n. 9 decembrie 1608).

1777: S-a născut regina  Désirée Clary a Suediei; (d. 17.12.1860).

Desiree Clary by Robert Lefevre,1807 | Female portrait, Portrait, Women

După eșecul logodnei sale cu Napoleon Buonaparte, s-a  căsătorit  în 1798 cu generalul J.B. Bernadotte, care a devenit ulterior regele Carol al XIV-lea al Suediei, cu care  a avut un singur copil, viitorul rege Oskar I al Suediei.

1793: A fost deschis publicului în timpul Revolutiei Franceze,Muzeul Luvru din Paris, unul dintre cele mai mari si faimoase muzee  din lume. Clădirea, fost palat regal, se află în centrul capitalei Franței și găzduieste celebre opere de artă.

Muzeul Luvru din Paris



Cladirea a fost in secolele XIII-XV resedinta regală. In secolul XVI, castelul a fost reconstruit de catre arhitectul Pierre Lescot in stilul Renasterii, iar decoratiunile au fost realizate de catre artistul francez Goujon.

In perioada urmatoare, regii Frantei, in special Ludovic al XIII-lea si Ludovic al XIV-lea, si-au lasat rând pe rand amprenta asupra sa. In secolul XVIII, arhitectii Percier si Fontaine au primit ordinul să mărească palatul cu o noua aripa, care a fost construita in stil Empire.

Colectia de arta a crescut in tot acest timp, pentru ca, daca la inceput, in palat se aflau doar picturile stranse de catre Francisc I, ulterior ceilalti regi au adunat o multime de obiecte antice, precum si opere ale artistilor vremii.

Primul care a propus ca palatul sa devina muzeu national in care sa aiba acces publicul larg a fost scriitorul francez Denis Diderot. Dupa deschiderea muzeului, colectia Luvrului a crescut rapid, astfel incat s-a acordat un spatiu mai mare in cladire operelor achizitionate ori donate.

In secolul XX, muzeul a fost imbogatit cu o biblioteca de arta si arheologie, precum si cu un laborator pentru studierea stiintifica a lucrarilor si restaurarea lor. In 1993, la cea de-a 200-a aniversare a Luvrului, intreaga cladire a fost transformata in muzeu.

Ca parte a proiectului “Marele Luvru” initiat de presedintele francez Francois Miitterand, in fata fostului palat a fost ridicata o piramida din sticla de catre arhitectul american de origine chineza I.M. Pei, ce a fost inaugurata 30 martie 1989.

In colectiile muzeului se afla doua dintre celebrele opere ale artei universale: „Mona Lisa” si „Venus din Milo”.

1823:  S-a nascut  Joseph Monier, un grădinar francez considerat a fi inventatorul betonului armat modern; (d. 12 martie 1906).

Cemix Barbados - Joseph Monier was a French gardener and... | Facebook

În tentativele sale de a obtine  ghivece de flori mai rezistente, grădinarul Joseph Monier a  incercat  printre altele și betonul turnat într-o formă în care se găsea un “schelet” din sârmă ce avea conturul aproximativ al ghiveciului pe care dorea sa-l construiască.

La Expoziția de la Paris din 1867,  inginerul francez François Hennebique a studiat cu mare interes  tuburile de beton armat concepute  de Joseph Monier care l-au stimulat  să găsească o soluție de aplicare a acestui procedeu la construcția  de clădiri.

În același an a  primit  un brevet de invenție pentru noul material, betonul armat  folosit la construcția grinzilor, plăcilor, tuburilor și stâlpilor.

1838: Este sfinţită noua biserică din satul Isacova, judeţul Orhei, din  Basarabia ţaristă.

1847: S-a nascut scriitorul britanic de origine irlandeza, Bram Stoker, parintele personajului Dracula, inspirat de  domnul muntean Vlad Tepes; (d. 20.04.1912).

Ten Fascinating Facts about Dracula and Irish Author Bram Stoker -  SLIGOSTOKERSOCIETY

In romanul sau, “Dracula”, Vlad Țepeș este descris ca un monstru, un vampir ce bea sânge de om și un mare amator de cruzimi.

A avut probabil acces și la cartea History of Moldavia and Wallachia a lui Johann Christian Engel, care îl descrie pe Vlad Țepeș ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideea să-l  ia pe printul  Valahiei   ca model pentru personajul sau fictiv “Dracula”.

Unii istorici au propus ideea că Stoker ar fi avut o relație de amiciție cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger), și este posibil ca acesta să- i fi dat informații despre Vlad Țepeș.

1857:  S-a născut  omul  politic patriot român Alexandru C. Cuza, profesor de economie politică la Universitatea din Iaşi, membru titular al Academiei Române din 1936; (m. d. 04.11.1947).Tatăl său a fost membru al familiei boierilor Cuzeşti. A.C. Cuza fiind şi un nepot al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

A infiintat in 1922,  împreună cu doctorul Nicolae Paulescu , Uniunea National Crestina   publicând totodată revista.  În 1895 împreună cu Iorga devine inițiatorul Alianței Antisemite Universale (Universal Antisemitic alliance).

La 4 martie 1923,  înființează  Liga Apararii  Mational Crestine , care  la 14 iulie 1935  fuzionează cu Partidul National Agrar a lui  Octavian Goga, formand  Partidul Naţional Creştin, chemat să guverneze câteva luni în 1938.

 În anul 1943 părăseşte casa din Iaşi din cauza invaziei sovietice şi se autoexilează nu prea departe, tot în Ţara pe care a iubit-o până în ultima clipă a vieţii sale, în Ardeal, la Sibiu.

La data de 23 februarie 1945, guvernul român a anunțat că a fost anulat titlul de profesor onorific al lui Alexandru Cuza.

 A murit în anul 1947 la Sibiu şi este înmormântat în Cimitirul Central.

1865(8/20): S-a deschis la Cluj, Dieta Transilvaniei. Potrivit decretului imperial emis în august acelaşi an, s-a votat încorporarea Transilvaniei la Ungaria (la 24.XI/6.XII.1865). Autonomia principatului a fost desfiinţată, interesele acestui teritoriu locuit de români urmând a fi discutate şi hotărâte de Dieta de la Budapesta.

1869: S-a născut medicul  român Nicolae Paulescu,  descoperitorul  pancreinei (numită ulterior insulină), membru de onoare post-mortem al Academiei Române; (m. 19 iulie 1931).

Nicolae Constantin Paulescu

1874: A fost dezvelită statuia lui Mihai Viteazul din faţa Universităţii din Bucureşti, lucrare realizată de sculptorul francez Albert Ernest Carriere de Belleuse.

1885: S-a fondat Partidul Liberal-Democrat din România,condus de Dimitrie C. Brătianu, reunind în rândurile sale pe cei nemulţumiţi de guvernarea liberală a lui I.C. Brătianu, inclusiv pe omul politic Mihail Kogălniceanu și grupul liberalilor moldoveni grupați în jurul acestuia.

S-a unificat la 24 martie 1890 cu Partidul Naţional Liberal.

 In perioada 1882-1891 a editat ziarul “Naţiunea“.

Dimitrie C. Brătianu (n.1818 – d. 8 iunie 1892 ), om politic, diplomat, pentru o scurtă perioadă prim-ministru al României, timp în care a prezidat ceremonia de încoronare a lui Carol I.

Este fratele cel mare al lui I.C. Bratianu , împreună participând la fondarea Partidului Naţional Liberal. Între cei doi fraţi au existat dintotdeauna disensiuni, astfel că Dumitru devine lider al disidenţilor liberali în timpul lungii guvernări a fratelui său, poziţie din care a determinat căderea guvernului.

Spre sfârşitul vieţii are loc o împăcare istorică în sânul familiei, iar Dimitrie C. Brătianu devine pentru scurt timp preşedinte al Partidului Naţional Liberal, după moartea fratelui sau.

 1885: Nicolae Grigorescu termină  tabloul  ”Atacul de la Smîrdan“, comandat în 1878 de Primăria Bucureşti, România.

 Marele pictor  roman Nicolae Grigorescu, autor de icoane inca de la o varsta foarte frageda, realizator al picturii murale de la manastirile Agapia  si Zamfira si zugrav neintrecut al satului traditional ,s–a nascut, la Pitaru-Dambovita la 15.05.1838 si a decedat la 21 iulie   1907).

1887: Emile Berliner patentează gramofonul cu plăci de vinil.

Technical GRAMMY Award: Emile Berliner | GRAMMY.com

Emile Berliner (n. 2o mai 1851  la Hanovra, in Germania – d. 3 august 1929, in SUA), a fost un inginer și inventator american de origine evreiasca.

A creat  unul din cel mai performant aparat de înregistrare și redare a sunetului, gramofonul. Acest aparat, față de fonograful lui Edison , care folosea cilindrii de ceară pe care aveau imprimate sunetele (muzică, cântece), gramofonul lui Berliner folosea discuri orizontale de ebonită cu riluri. Avantajul lor era că erau mult mai fiabile și mai ușor de întreținut.

Gramofonul, este brevetul care l-a făcut celebru.  Prezentarea brevetului a fost făcută la Franklin Institutedin Philadelphia, orașul unde își brevetase și prima sa invenție, microfonul.

Comercializarea acestui aparat a început-o să o facă în anul 1893, după ce niște prieteni fondează o companie care a primit numele de“United States Gramophone Company”.

1889: Teritoriul Montana a devenit cel de-al 41-lea stat al SUA.

1892: Președintele american Grover Cleveland  a obținut singurul mandat neconsecutiv la Casa Albă din istoria SUA, fiind  singurul președinte al SUA, care a servit în funcție în două mandate neconsecutive.

Grover Cleveland  (n. 18.03. 1837 – d. 24 iunie 1908).

 1892: Are loc Congresul Partidului Naţional-Liberal la Iaşi, care adoptă un nou program şi confirmă alegerea din iunie a lui Dimitrie A.Sturdza ca preşedinte al Partidului.

Dimitrie Alexandru Sturdza -pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu – (n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași — d. 8 octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii 1895 – 1909. A fost, de asemenea, Președintele Academiei Române între anii 1882 – 1884.

1893: S-a născut  regele  Siamului (azi Thailanda), Rama al VII-lea; (d. 30 mai 1941).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este images
Image result for siam map photos 1900

Phra Bat Somdet Phra Poramintharamaha Prajadhipok Phra Chao Yu Pok Klao, sau Rama VII, a fost ultimul monarh absolut și primul monarh constituțional al țării. 

De asemenea, el a fost singurul monarh siamez silit  să abdice la 2 martie 1935.

1895: Wilhelm Conrad Röntgen, profesor la Universitatea din Würzburg, Germania , a descoperit , emisia unor radiatii penetrante, pe care le-a numit radiatii X , care după moartea saau fost denumite raze Röntgen.

Wilhelm Conrad Röntgen (n. 27 martie 1845 — d. 10 februarie 1923) , a fost distins in anul 1901 cu Premiul Nobel pentru fizica.

1900: S-a născut scriitoarea americană Margaret Mitchell, laureata a Premiul Pulitzer in 1937, autoarea  faimosului roman  ”Pe aripile vântului”; (d.16.08.1949).

The Author of “Gone With the Wind” Had Self-Doubt, Too | by Kristen Creager  | Medium

1901: S-a născut  la Bârlad, dictatorul comunist al României din anul  1947, până la moartea sa; (d.19.03.1965).

BARONII LUI GHEORGHIU-DEJ ÎȘI ÎMPART PUTEREA | DESKREPORT by Stelian Tănase

A fost șeful partidului comunist și președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 18 martie 1965.

1908: S-a născut ziarista Martha Gellhorn, prima femeie corespondent de război.

A Memorial for the Remarkable Martha Gellhorn | The New Yorker

A fost a treia soţie a scriitorului american  Ernest Hemingway; (d. 15 februarie 1998).

1916: În timpul Primului Război Mondial, trupele germane au ocupat Craiova.

1916:  S-a născut Peter Weiss, scriitor, grafician şi pictor suedez de origine germană; (m. 10 mai 1982).

File:Peter Weiss, 2016.jpg - Wikimedia Commons

Peter Weiss se  numără printre cei mai importanti dramaturgi de expresie germană din perioada postbelică (“Ancheta”, “Discurs despre Vietnam”, “Noul proces”).

1922: S-a născut în Africa de Sud, celebrul chirurg Christian Barnard, primul medic din lume care a reușit un transplant de inimă la om;(m. 2001).

Christian Barnard: The heart of Cape Town's history

1923: S-a născut Jack S. Kilby, fizician american, laureat al Premiului Nobel, inventatorul circuitelor integrate in 1958 (d.20.06.2005).

1923: A avut loc „Puciul de la Berărie”,prima tentativă a naziştilor de a acapara puterea în Germania. Adolf Hitler a încercat să ajungă la putere printr-o lovitură de stat. Această încercare a rămas cunoscută în istorie sub numele de „Puciul de la Berărie”, din cauza faptului că principalii complotişti şi-au pus la cale planul într-o berărie din München, numită „Bürgerbraukeller”. În seara zilei de 8 noiembrie 1923, Hitler a intrat în berărie, a tras un foc de revolver în aer, întrerupând o adunare şi declarând că a început revoluţia naţional-socialistă şi că armata şi poliţia s-au alăturat svasticii. În fapt, nici armata, nici poliţia nu se alăturaseră mişcării naziste, dimpotrivă, au acţionat de urgenţă în sensul înăbuşirii puciului. Adunaţi în berăria bavareză, complotiştii şi-au declarat intenţiile, în faţa unei mulţimi de trei mii de partizani ai lor. Spre seară, clădirea a fost înconjurată de armată şi, în momentul în care Hitler a început să strige că guvernul de la Berlin a fost demis şi că el va forma un alt guvern având sprijinul armatei şi al poliţiei, s-a pornit imediat un schimb de focuri. Conspiratorii au încercat să obţină sprijinul generalului Ludendorff, considerat un erou al Primului Război Mondial, şi al studenţimii bavareze. O ultimă tentativă de a străpunge cordonul militar impus de autorităţi a eşuat, la primele ore ale dimineţii de 9 noiembrie 1923.

 1926: Este inaugurată Facultatea de Teologie a Universităţii din Iaşi, cu sediul la Chişinău, in România Unită.

O reparație necesară / Mitropolitul Ioan Irineu Mihălcescu, membru al  Academiei Române • Opinia Buzău
Irineu (Ioan) Mihalcescu, Decan al Facultăţii de Teologie din ChişinăuBiserica Universităţii de Teologie, Chişinău, România interbelică,

La 8 noiembrie 1926 este inaugurată Facultatea de Teologie a Universităţii din Iaşi, cu sediul la Chişinău, la iniţiativa profesorului Ion Petrovici, ministrul Instrucţiunii (1926-1927) în Guvernul Alexandru Averescu . Primul decan al acestei facultăți a fost Irineu (Ioan) Mihălcescu, viitorul mitropolit al Moldovei (1939-1947).

Profesori titulari: Ştefan Ciobanu, Constantin Fedeleş, Gala Galaction, fraţii Cicerone şi Valeriu Iordăchescu, Iuliu Scribian, Ivan Savin. Profesori agregaţi: Toma Bulat, Nichifor Crainic, Petre Constantinescu-Iaşi, Constantin Tomescu, Vasile Radu, N.Popescu-Prahova, Dumitru Popescu Moşoae. Decani: Irineu (Ioan) Mihălcescu (noiembrie 1926 – februarie 1928), Gala Galaction (1 martie 1928 – 1 martie 1930), C.Iordăchescu (1 martie 1930 – 1 martie 1932), N.Popescu-Prahova (1 martie 1932 – 1 martie 1938), Vasile Radu (1 martie 1938 – 1 decembrie 1938), N.Popescu-Prahova (1 decembrie 1938 – 28 iunie 1940).

Gala Galaction (Grigore Pişculescu), biografie
            Gala Galaction
Este inaugurată Facultatea de Teologie a Universităţii din Iaşi, cu sediul  la Chişinău | Moldova 24

1926: Se înfiinţează Institutul Naţional Zootehnic din Bucureşti, România, sub conducerea lui Gheorghe R. Constantinescu.

1927: S-a nascut renumita cântăreață americană Clara Ann Fowler , conoscută sub  pseudonimul Patti Page.

A decedat la 1 ianuarie 2013.

 

1934: Din iniţiativa fruntașului unionist basarabean lui Pantelimon Halippa ia fiinţă filiala basarabeană a Institutului Social Român condus de profesorul Dimitrie Gusti.

 

Basarabeanul Pantelimon Halippa a trait si a suferit pentru un ideal:  Romania Mare - Ştiri Actuale

Pantelimon Halippa, a fost preşedinte al Sfatului Ţării care a votat Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România.

1935: S-a născut actorul, regizorul și producatorul francez Alain Delon ( Alain Fabien Maurice Marcel Delon ).

Fără să aibă o pregatire de specialitate, și-a făcut apariția pe marile ecrane in 1957. De atunci actorul a aparut in aproape 90 de productii, lucrand cu cei mai mari regizori din lume.

La un an de la debut, Delon a intalnit-o pe actrita Romy Schneider careia i-a dat replica intr-o piesa de teatru.

A devenit cu adevarat star de cinema în 1960 dupa ce a avut rolul principal în productia “In plin soare” (“Plein soleil”), o adaptare dupa romanul “Mr. Ripley” de Patricia Highsmith.

Anul urmator a fost distribuit in “Rocco si fratii sai” (“Rocco e i suoi fratelli”), in regia lui Visconti, obtinand un premiu special din partea juriului Festivalului de Film de la Venetia. Au venit apoi alte si alte distinctii pentru actorul francez la Cannes si in SUA.

S-a castorit cu Francine Canovas, cuplul avand un copil, botezat Anthony, in 1964. Patru ani mai tarziu a divortat, dupa care s-a recasatorit cu actrita Mireille Darc, cu care a stat pana in 1984, iar mai apoi cu Rosalie Van Bremen, cu ultima avand inca doi copii.

1939: Are loc incidentul Venlo. Doi agenti britanici din SIS, maiorul  Richard Stevens si capitanul  Paine Best  sunt capturati de  germani la granita  Olandei cu Germania, intr-o zona neutra. Vor ramane inchisi intr-un lagar german pana la sfarsitul razboiului.

1942: Al doilea război mondial: Americanii se alătură britanicilor  în războiul din Africa. Are loc debarcarea trupelor britanice și americane în Maroc și Algeria.

 1945: Are loc  in Bucuresti o manifestaţie anticomunistă a tineretului PNŢ şi PNL, în Piaţa Palatului Regal, prilejuită de ziua onomastică a regelui Mihai I.

Manifestație anticomunistă a tineretului PNȚ și PNL, în Piața Palatului Regal, prilejuită de ziua onomastică a regelui Mihai - foto: istorie-pe-scurt.ro

A fost o  viguroasă exprimare a voinței popularae de solidarizare cu Regele Mihai și de condamnare a regimului comunist si, implicit, a docupației rusești.

“Manifestația a fost impozantă și spontană pentru Rege”, spunea un comentariu de la Radio Londra.

Ea s-a incheiat prin “tulburari mari”, intrucât “guvernul a trimis cu camioanele comuniști pentru a imprăștia mulțimea. Apoi a intervenit armata” (subunitati cu militari “trecuți la comunism”).

Manifestație anticomunistă a tineretului PNȚ și PNL, în Piața Palatului Regal, prilejuită de ziua onomastică a regelui Mihai - foto: marcela-feraru.over-blog.com

“Au fost morți si răniți”, un adevarat “măcel”. (Izvoare de incredere precizeaza ca  interventia in forta  a  guvernului Groza s-a soldat cu 11 morți, 75 răniți si 300 de arestați.

  ” Ziua Arhanghelilor Mihail şi Gavriil, ziua regelui Mihai… Ultima mare manifestare publică în capitala ţării a adunat toată suflarea Bucureştilor: liceeni, studenţi, profesori, ingineri, armată din toate gradele, membri ai partidelor politice, clerici, ziarişti şi… popor, toţi aceia ale căror gânduri şi vreri se împotriveau pe faţă ocupantului sovietic şi năimiţilor săi din aşa zisul guvern democrat… A fost ultima oară când pentru câteva ceasuri ne-am simţit iarăşi liberi, puternici, în stare să răsturnăm tot ceea ce era potrivnic ţării (…). Iar dacă 1 Decembrie 1918 va rămâne de-a pururi simbolul unităţii naţionale româneşti, 8 noiembrie 1945 se înscrie ca ziua răscumpărării umilinţelor nemeritate ale României! “

(Radu Ciuceanu, din volumul lui Petre Ţurlea 8 noiembrie 1945, I.N.S.T., 2000).

1953: A decedat  scriitorul rus  Ivan Bunin, laureat al Premiului Nobel (1933); (n.10 octombrie  1870).

1972: A murit  filosoful si logicianul Athanase Joja,  membru fondator si primul presedinte al Asociatiei “România”, vicepresedinte al Comitetului Executiv al UNESCO, presedinte al Academiei Române (1966–1972). (n.03.06.1904).

 

 1975 : S-a născut actrița americană Tara Reid.

 

Tara Reid wygląda coraz gorzej - Gwiazdy - Styl.pl - Twoja inspiracja

1990:  Politiciana Mary Robinson a fost aleasă prima femeie președinte din istoria Republicii Irlanda.

 

Mary Robinson | Biography & Facts | Britannica

 Mary Robinson a fost o militanta de frunte pentru drepturile femeilor.

1991: Frontul Popular din Moldova şi alte nouă organizaţii şi ligi pro-unioniste au lansat un apel către preşedintele României, Guvern şi Parlament în care se cerea ca în noua Constituţie a României să se prevadă pentru populaţia din Basarabia şi nordul Bucovinei, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca pentru cetăţenii români, inclusiv dreptul la cetăţenie română.

1993 : Politicianul român a fost desemnat, în cadrul celei de a 39-a sesiuni ordinare a NATO de la Copenhaga, raportor special la Comisia Politică a Adunării Atlanticului de Nord.

Petre Roman s-a înscris în PSL | Romania Libera

 1994: A fost inaugurat cel mai mare canal de irigatii din lume, prin care fluviul Eufrat varsă 30 de metri cubi pe secundă spre una din cele mai secetoase regiuni ale Turciei, câmpia Harran din sud–estul acestei țări.

1996: Preşedintele SUA, Bill Clinton, a emis o proclamaţie care finaliza, din punct de vedere tehnic, acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România.

1996:  Curtea Constituţională a României  a validat rezultatele obţinute de candidaţii la funcţia de Preşedinte în urma alegerilor din 3 noiembrie.

Astfel, Ion Iliescu, care a obţinut 32,25% din voturi şi Emil Constantinescu, cu 28,21%, au fost cei care au candidat la această funcţie în turul al II-lea de scrutin, care a avut loc la 17 noiembrie 1996.

1997: Liderul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, a devenit membru al Partidului România Mare.

 

1998: A murit actorul  Jean Marais, pe numele adevărat Jean Marais-Villain), vedetă a cinematografului francez (filmele “Nopţi albe”, seria “Fantomas”, “Şapte băieţi şi-o ştrengăriţă”); (n.11.12.1913).

 

La tombe de Jean Marais pillée et vandalisée - Gala

2002: Consiliul de Securitate al ONU adoptă Rezoluţia nr.1441 asupra Irak-ului, prin care se decide “să acorde Irakului prin această rezoluţie, o ultimă oportunitate de a se conforma obligaţiilor sale de dezarmare”.

Rezolutia a fost acceptată de Irak în data de 13.11.2002.

2004: Războiul din Irak –  Peste 10.000 de militari  americani și un număr mic de unități ale armatei irakiene au participat la un asediu asupra orașului insurgent Fallujah.

2006: A încetat din viaţă dirijorul român Iosif Conta; (n.14 septembrie 1924).

Biografia zilei: Iosif Conta – altmarius

Din 1954, Conta a fost dirijor principal al Orchestrei Naţionale Radio, împreună cu care a efectuat numeroase turnee în străinătate. Din 1982 s-a dedicat și pedagogiei în cadrul Universității Naționale de Muzică, optând apoi, până în 1992, pentru postul de dirijor al Orchestrei din Izmir – Turcia.

2006: Un proiect de lege care autorizează clonarea  umană în scopuri terapeutice a fost adoptat de Senatul australian.

2007: Preşedintele român Tarian Băsescu a  primit  un avertisment de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în urma jignirii unui reporter tv.

BELGIUM-EU-SUMMIT

Aflat la cumpărături împreună cu soția sa, într-un centru comercial din București, agasat de o serie de întrebări, Băsescu  i-a confiscat  telefonul mobil  jurnalistei Andreea Pană ( de la postul de televiziune Antena 1) ; ulterior aparatul a fost restituit.

Băsescu a luat telefonul cu el în mașină, fără să-și dea seama că acesta continua să înregistreze și i-a povestit nevestei sale cât de agresivă fusese jurnalista, numind-o „țiganca asta împuțită”.

Înregistrarea audio-video a fost difuzată apoi de postul Antena 1.

Incidentul a fost larg mediatizat și au existat reacții de dezaprobare din partea mass-media și a societății civile.

În urma acestui incident, Băsescu a primit un avertisment de la Consiliul National pentru Combaterea discriminarii (CNCD). Ulterior Băsescu și-a cerut scuze printr-un purtător de cuvânt.

2011: Asteroidul 2005 YU55 trece pe lângă Pământ, la aproximativ 324.600 km. distanță.

Massive Asteroid 2005 YU55 – It's coming « Asteroid 2005 YU55

2013: Taifunul tropical Haiyan una dintre cele mai puternice furtuni înregistrate de-a lungul timpului, a lovit regiunea Visayas din Filipine lăsând în urmă 634o morți și peste 1000 de persoane dispărute.

Taifunul Haiyan, o bombă atomică meteorologică | Epoch Times România

Foto: O imagine a taifunului luată din spațiul exrtraterestru .

Datele prezentate de Joint Typhoon Warning Center din SUA arată că Haiyan a fost cel mai intens ciclon tropical pe plan global în perioada istorică de când se înregistrează datele cicloanelor, cu un maxim (timp de un minut) de 315 km/h.

S-au înregistrat pagube materiale cifrate la 2,86 miliarde dolari.

2015: A murit cântărețul și compozitorul scoțian James Aaron Diamond (n.28 septembrie 1951).

Jim Diamond | Diamond, Acting, Jim

2016: Au avut loc alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii. Cu toate că a pierdut la un scor strâns la votul popular, Donald Trump, candidatul republican, a câștigat alegerile învingând-o pe contracandidata sa Hillary Clinton, reprezentanta Partidului Democrat, devenind al 45-lea președinte al Statelor Unite ale Americii.

A fost a a cincea oară în istoria Statelor Unite când candidatul câștigător pierdea votul popular; ultima astfel de înfrângere a avut loc în 2000.

Condiţii dure pentru Donald Trump, în campania electorală: cum îi vor "tăia  macaroana" | Ziarul National

Foto: Donald John Trump (n. 14 iunie 1946, Queens, New York), miliardar american, vedetă de televiziune, și politician.

A preluat oficial mandatul de președinte pe 20 ianuarie 2017, succedându-i în funcție lui Barack Obama.

La cei 70 de ani ai săi, Trump a fost cea mai în vârstă persoană care și-a asumat președinția Statelor Unite.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 Soborul Sfinților Mihail și Gavriil

Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil este praznuit pe 8 noiembrie. Sfintii Mihail si Gavriil sunt cei care duc la indeplinire porunca milei si a dreptatii lui Dumnezeu.

Sfantul Arhanghel Mihail este reprezentat in iconografie in haine de ostas, avand in mana o sabie de foc. Este randuit de Dumnezeu ca dreptatea Sa sa biruiasca in istoria mantuirii. El este cel care, in momentul căderii unor ingeri a strigat: “Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!”, restabilind ordinea. Potrivit Traditiei, la judecata de la sfarșitul chipului acesti lumi, mortii vor invia la glasul trambitei sale.

Sfantul Arhanghel Gavriil este purtatorul veștii milei dumnezeiești față de oameni. El a vestit ca Fiul lui Dumnezeu Se va întrupa din Fecioara Maria pentru mantuirea neamului omenesc.

In icoane apare în veșminte sacerdotale, purtând în mana ori un crin, semnul veștii celei bune, ori o sferă cu însemnele lui Hristos, aratând ca el este mesagerul mântuirii umanității.

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, pe care Biserica Ortodoxa ii prăznuieste pe 8 noiembrie, sunt și patronii spirituali ai Jandarmeriei Române.

Motivul pentru care Jandarmeria Romana i-a ales pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil să îi ocrotească, este faptul ca cei doi conducatori ai oștilor cerești sunt simboluri ale luptei împotriva răului.

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Crestin Ortodox.ro;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
  4. e.maramures.ro;
  5. Istoria md.;
  6. Istoricul zilei blogspot.com;
  7. Mediafax.ro;
  8. Ziarul Lumina.ro;
  9. Wikipedia.ro.
  10. Rador.ro

08/11/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ce scop au violențele din marile orașe americane?

Care este scopul violențelor din marile orașe americane?

Este greu de spus care este scopul violenței revoluționare care are loc în marile orașe americane. Până în prezent, sute de polițiști au fost răniți, zeci de oameni au fost uciși și miliarde de dolari au rezultat din daunele materiale și colaterale, scrie ziarul românilor americani din Chicago https://tribuna.us/care-este-scopul-violentelor-din-marile-orase-americane.

O analiză National Review.

Aparent, multe dintre demonstrațiile din această vară au protestat împotriva reținerii macabre și morții lui George Floyd, aflat în custodia poliției din Minneapolis, pe 25 mai.

Cu toate acestea, trei luni mai târziu, puțini dintre cei care încercau să incendieze o secție de poliție din Portland – cu poliția baricadată în interior – sau să jefuiască buticurile de lux din Magnificent Mile din Chicago ori chiar bătând la întâmplare trecători nevinovați, par a mai fi motivați de moartea lui Floyd.

Apologeții susțin că furia puternică din iunie, iulie și august a fost dividentul fricii colective de șase luni cu privire la pandemia COVID-19 care la acest moment a ucis aproape 180.000 de americani.

Carantina națională fără precedent și recesiunea bruscă, auto-generată a unei economii în plină expansiune, au adăugat cu siguranță tensiuni.

Milioane de tineri au fost sechestrați în apartamentele și subsolurile lor, șomeri, fără școală și îngrijorați de perspectivele lor privind cariera. Mulți dintre ei au vrut pur și simplu să-și verse furia asupra lumii și a aproape tot ce se află în ea.

Mass-media a romantizat tulburările „verii iubirii” și a minimizat violențele. Ziarele au publicat eseuri foto bizare cu elementele de vestimentație de la proteste – umbrele, suflante de frunze, scuturi de lemn, armuri și căști de biciclete colorate.

Mulți dintre cei aflați pe străzi păreau la fel de interesați să-și facă selfiuri ca și să spargă geamuri.

Unii pun furia pe seama președintelui Trump, pe tensiunile unui an electoral și pe înarmarea aproape a uturor problemelor actuale de către ambele partide.

Alții susțin că violența este în mare parte condusă de interesele ideologice. Se cere concedierea dușmanilor ideologici și angajarea de prieteni partizani. Dacă vechea gardă este alungată, atunci posturile lor lucrative pot fi confiscate de o nouă generație trezită. Demagogii văd cariere politice născute din megafon.

Niciuna dintre aceste explicații nu se exclude reciproc. Dar toate reflectă confuzie cu privire la motivul pentru care vandalismul adesea lipsit de sens s-a îndreptat către statuile lui Ulysses S. Grant și Frederick Douglass și împotriva Memorialului celui de-al Doilea Război Mondial.

De ce se tem autorii și artiștii liberali că există o nouă cultură McCarthyite de anulare care amenință cu eliminarea chiar și a simpatizanților progresivi? De ce oficialii orașelor definanțează departamentele de poliție exact în momentul în care rezidenții vulnerabili se tem cel mai mult pentru siguranța lor?

Rețineți că rareori există cereri din partea Antifei pentru statui noi, dat fiind că eroii protestatarilor sunt adesea mai deficienți decât personajele istorice ale căror statui sunt vandalizate și distruse.

Ce se întâmplă, atunci?

La fel ca în majoritatea revoluțiilor culturale care doresc să înceapă lucrurile de la „anul zero”, violența vizează trecutul Americii pentru a-i schimba prezentul și viitorul.

Țintele nu reprezintă doar vechea cultură majoritară, ci și statuile și clădirile clasice, instituțiile sfinte, icoanele religioase, numele de personalități ale străzilor și piețelor și aproape orice reprezentare a tradiției și autorității.

Pentru majoritatea americanilor care nu crede în revoluție, totul pare atât de suprarealist și ipocrit. Doar o economie americană disprețuită și dinamică permite milioanelor să divorțeze de ea pentru o vară de protest.

O Constituție americană ridiculizată asigură că tâlharii și piromanii au parte de un proces corespunzător. Declarația Drepturilor garantează întrunirea pașnică și limbajul profanator amplificat electric, rar protejat în altă parte.

Acțiunea afirmativă – subvenții și împrumuturi pentru colegii asigurate la nivel federal; smartphoneuri, căști și laptopuri ieftine oferă tinerilor perspective de neimaginat în trecut.

Indiferent de toate acestea, nu contează – revoluțiile culturale sunt incoerente și nihiliste.

Cei care au optat pentru Regatul Iacobin al Terorii au dorit violență, nu o republică constituțională care să înlocuiască monarhia franceză.

Bolșevicii erau mai puțin interesați de schimbarea primului ministru ales ca țar rus decât să confiște puterea și să ucidă milioane de opozanți.

Mao Zedong nu doar că i-a urât pe războinici, pe proprietari, mandarini și pe naționaliști. A vrut să reinventeze 1 miliard de chinezi după propria sa imagine narcisistă, ucigând mai întâi milioane de oameni.

Desigur că există motive pentru a gestiona și supraveghea poliția mai eficient.

Universitățile sunt parțial vinovate pentru un împrumut colectiv de studii de 1.4 trilioane de dolari.

Globalizarea a erodat clasa de mijloc. America din centrele orașelor este mult prea violentă și mult prea neglijată.

Dar acestea nu sunt preocupările aparente ale celor care fură încălțăminte și telefoane din U-Hauls, care lovesc oamenii inconștienți căzuți pe asfalt, care distrug arta și cultura sau caută să incendieze clădirile publice cu tot cu funcționari înăuntru.

Scopul anarhiei este de a șterge ceea ce nu pot crea

Anarhiștii răstoarnă ceva la care ei nu pot accede și nici nu pot înțelege. Ar eroda însăși sistemul care asigură libertatea individuală și afluența istorică.

Mișcarea anarhiștilor nu este logică, ci o putere alimentată de invidie: să ia puterea, să o păstreze și să o folosească împotriva pretinșilor dușmani – ceea ce altfel ar fi imposibil în vremuri de pace sau prin vot.

08/11/2020 Posted by | analize | 3 comentarii

MIRCEA DRUC, FOSTUL PRIM MINISTRU AL RSS MOLDOVENEȘTI, VORBEȘTE DESPRE NOSTALGIA RUȘILOR DUPĂ IMPERIUL SOVIETIC

PAȘAPORT DIPLOMATIC. Mircea Druc: Republica Moldova nu se mai poate apropia  de Rusia, chiar dacă ar vrea

Mircea Druc (n. 25 iulie 1941, Pociumbăuți, raionul Rîșcani, Moldova) este un om politic unionist din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova în perioada 25 mai 1990 – 28 mai 1991.

Este un adept al reunificării Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța cu România.

Rușii oftează după imperiul sovietic

Nostalgie rusească

La finele anilor ’80, majoritatea populației Uniunii Sovietice nu mai spera că va ajunge să trăiască în comunism.

Despre „viitorul luminos” și îndeplinirea planurilor cincinale n-avea rost să vorbim. În ideologia partidului-stat (sau statului-partid) nu mai credea nici măcar Politbiroul.

În scopuri politice, sub Boris Elțîn, Kremlinul a respins în bloc trecutul. Neoliberalii l-au înlocuit cu mitul unei uverturi prerevoluționare, descrise ca un fel de epocă de aur.

Ulterior, Vladimir Putin a recuperat ideologic complexul militar-industrial, victoria asupra Germaniei, expansiunea hegemonică sub pretextul „eliberării noroadelor asuprite”.

Reabilitarea lui Stalin, ca strateg și modernizator, a constituit un element central al propagandei ruse. Cât despre victimele stalinismului, acestea continuă a fi ignorate.

În prezent, societatea rusă suferă de o amnezie parțială, o descompunere a memoriei, care a devenit capricioasă și selectivă, a declarat fostul prim ministru al RSS Moldovenești Mircea Druc, reluat de https://ioncoja.ro/rusii-ofteaza-dupa-imperiul-sovietic/

Rușii preferă să se identifice cu un regim criminal, nu cu victimele acestuia. Astfel, Kremlinul are în continuare mari dificultăți cu detașarea Federației Ruse de trecut. Practic, nici nu și-o dorește.

În Rusia nu există niciun monument național ridicat de către statul rus pentru victimele stalinismului și niciun efort comemorativ național. EI au suferit o gravă criză de identitate; au evitat chestiunea dificilă a responsabilităților; au preferat refularea trecutului la periferia memoriei colective, iar astăzi regretă din tot sufletul prăbușirea URSS.

NOI am salutat dezagregarea imperiului ideocratic bolșevic; am ales libertatea, dar nu am reușit să ne reglăm conturile cu trecutul și am rămas profund traumatizați de efectele invaziei sovietice și de stalinism.

În anii 1990, dificultățile cotidiene îndurate în URSS încă mai dăinuiau în mintea mulțimilor: magazine prin care sufla vântul; cozile permanente, deși nimeni nu era sigur că va apuca să pună ceva în sacoșă.

Cu toate acestea, în Federația Rusă comuniștii reprezentau o forță politică. Sociologii ruși explicau relativa popularitate a Partidului Comunist prin inerția, deprinderea și disciplina electorilor în etate. Observatorii scenei politice se îndoiau că Partidul Comunist va rămâne cap de afiș la alegeri.

Influența comuniștilor urma să dispară „de moarte naturală”, concomitent cu electoratul acestora. Totuși, diversele guverne neoliberale se simțeau amenințate de o eventuală revanșă comunistă.

În deceniile următoare, comuniștii au pierdut o mare parte din ponderea lor politică. Paradoxal, însă nostalgicii roșii, din contra, s-au reanimat. La alegerile prezidențiale din 2000, contracandidații comuniștilor le-au preluat retorica.

Pentru mobilizarea rușilor discursul despre trecutul glorios era mai eficient decât cuvântările despre liberalism, economia de piață și valorile democrației. Iar ideocrații Lumii Ruse au lansat sloganul „Назад в СССР!” [Înapoi în URSS!].

La finele lunii octombrie 2018, Rusia a sărbătorit cu mare pompă, printr-un concert solemn organizat de Kremlin, centenarul komsomolului, creat în 1917 și dizolvat în 1991. Cântece sovietice de epocă.

Câteva lacrimi tandre prelinse pe obrazul publicului compus din înalți funcționari și mari patroni. O bună parte dintre actualii conducători și oligarhi au trecut, efectiv, prin Komsomol, care avea sarcina să contribuie la formarea nomenclaturii PCUS.

La ora actuală, tot mai mulți fanatici ai retrospectivei vorbesc și scriu despre viața fericită din URSS. Există pe Internet mii de fotografii neretușate din „epoca de aur” făcute de către profesioniști. Însă nostalgicii apelează la vederile agitației vizuale sovietice.

De regulă, niște postere desenate: truditorii vizitează magazinele doldora de mărfuri, sindicatele oferă foi de odihnă la stațiunile balneare sau cheile de la noile apartamente. Situația seamănă cu jocurile Tolkien, cu legile și relațiile unei lumi inventate.

Numai că acei jucători sunt conștienți de lumea lor ireală, pe când majoritatea nostalgicilor după URSS consideră că EI studiază „adevărata istorie”. Internetul e plin de rețele de socializare, forumuri, site-uri, grupuri pe Facebook și conturi Twitter, unde se întâlnesc fanii comunismului de sorginte bolșevică. EI fac schimb de amintiri – diverse mituri și fabulații, care s-au transformat deja într-o realitate separată, existentă doar în mintea lor, având puțin comun cu ceea ce a fost Uniunea Sovietică.

Realitatea inventată devine tot mai persistentă, migrând intactă de la un forum la altul. Fanii URSS, la o beție, își aduc aminte de tinerețe; de acele timpuri minunate când iarba era mai verde și apa mai udă, soarele mai strălucitor și lumea din jur mai solidă. Iar acum, oriunde te-ai uita, numai tinerime sfrijită.

Constatăm că nostalgicilor simpli, de la orașe și sate, nu le este dor de coadă la alimentara, de subotnik și voskresnik, de ședințe de partid și sindicate, de pedepse aplicate pentru devierea de la linia partidului.

Lor tare le plăcea statul puternic, care domina popoarele de la Marea Baltică până în Asia Centrală, din Carpați până în Kurile și Kamceatka.

EI regretă statul învingător de care se temeau adversarii de orice fel. Le pare rău că progeniturile lor nu mai fac armata în trupele dislocate în Germania, dispuse să ajungă la Canalul Mânecii într-o săptămână.

De fapt, obiectul nostalgiei rusești nu e comunismul, ci imperiul, pe care propria ideocrație l-a falimentat.

De-a lungul istoriei, imperiile s-au descompus frecvent, mai ales în secolul XX. Nu cred că la ora actuală francezii și englezii visează să ducă din nou mostre de civilizație în Africa sau Indochina.

Puțin probabil că vreun austriac n-are somn și plânge nopțile după marele Imperiu Austro-Ungar. Comparativ, problema rusului e diferită. Țara sa nu a înregistrat realizări pe plan național, precum Anglia sau Franța.

Rusia s-a format de-a lungul secolelor ca imperiu. Ea și-a început expansiunea în Orient încă înainte de a-și fi căpătat trăsăturile minimale de stat național.

Toate succesele înregistrate de Rusia au fost imperiale, inclusiv Marea Victorie, comemorată la 9 mai. Altceva mai nou, pentru a se putea lăuda, rușii nu au.

În spațiul ex-sovietic, perioada anilor ’90 a corespuns căutării febrile a unei noi identități naționale. Astăzi, Uniunea Sovietică încă mai există în mintea multor nostalgici, mai ales a „rușilor de profesie”, eșuați prin fostele colonii ale imperiului spulberat.

Regretabil, însă la Chişinău, Tiraspol, Bălți și Comrat, nostalgicii după URSS plutesc în ceață, contra curentului.

Declarativi, ei vor să ne convingă că roșii sunt patrioții, albii – dușmanii poporului; internaționalismul – da, naționalismul – ba şi nu vor să recunoască esenţialul: socialism german = socialism sovietic; dictatură hitleristă = dictatură stalinistă; nazism = bolșevism.

Uniunea Europeană a egalat stalinismul cu nazismul. Mentalitatea de homo sovieticus și propaganda bolșevică nu mai au credit. Vladimir Putin nu este Vladimir Ulianov şi nici Leiba Bronştein, ca să lanseze un Decret despre adevărul istoric.

Acum, în Federația Rusă, primul și cel mai important catalizator al nostalgiei ține de mentalitatea imperială, de pierderea sentimentului de apartenență la o mare putere.

Dar, în lumea contemporană, identitatea și etnoconștiința au o importanță excepțională și nu pot fi înlocuite cu o Lume Rusă amorfă sau cu un eurasianism imaginar.

În fond, actualul disconfort psihic al rușilor e generat nu atât de colapsul imperiului, cât de lipsa națiunii, pe care imperiul ideocratic bolșevic a înlocuit-o până la un timp.

De aici și dorința de întoarcere în trecut, deoarece pentru ruși URSS întruchipa nivelul maxim de „dizolvare” a naționalului în imperial.

În lumea întreagă s-au perfectat culegeri de documente vizând crimele nazismului și bolșevismului. Citez dintr-un asemenea document elaborat de cercetătorii ruși:

„Într-o goană necruțătoare, sângeroasă, negativă ca rezultat final, au fost executați prin împușcare, au pierit în războaie, au murit de foame şi boli peste 50 de milioane de compatrioți.

Au fost distruse, întoarse pe dos destinele a milioane de oameni… Bolșevismul a comis crime monstruoase contra omenirii, fără termeni de prescripție!” (Красное колесо – преступления без наказания, www.proza.ru; http://bikol.narod.ru).

Pe baza documentelor de arhivă, apar, în pofida dificultăților inerente, tot mai multe lucrări de investigație, monografii și filme despre victimele „eliberării sovietice”.

Astăzi, toți profesioniștii, nu doar istoricii, acționează, pătrund în esența circumstanțelor istorice, care tind să se repete necruțător. O bibliografie la temă, incluzând și materiale audio-video, volumele de memorii ale refugiaților, deținuților politici, deportaților ar cuprinde zeci de pagini. Totodată, avem parte de numeroase mostre de nostalgie pentru ceea ce a fost cândva.

De exemplu, la Moscova, în septembrie 2013, s-a ținut un târg internațional de carte, cu 1,2 mii de exponenți din 57 de țâri. Pe unii vizitatori i-a exaltat o lucrare de proporții: Stalin. Enciclopedie.

Pe alții, numeroasele volume despre pravoslavie, autocrație și URSS. A prezentat interes chiar și o broșură cu adresarea pucistelor, din august 1991, către poporul sovietic. Așadar, surse de informație există, n-avem de ce ne plânge.

În biblioteci şi pe internet sunt cărți, avem filme, spectacole de teatru, cântece, materiale de arhivă în diverse limbi și accesibile pentru toți doritorii, indiferent de opțiunea și convingerea personală.

Dacă nu ai trăit în „paradisul sovietic” e suficient să accesezi maxim-nm.livejornal.com ca să ai idee ce a însemnat acesta cu adevărat. Maxim Mirovici și toți acei care postează pe site-ul respectiv pulverizează miturile vehiculate de fanii URSS.

Doritorii mai pot afla ce-a fost bine în Uniunea Sovietică, pe timpul lui Stalin, și ce-a fost bine în Germania, pe timpul lui Hitler. În 2009, Zahar Prilepin, Alfred Koh şi Boris Mineaev, în timpul unor ședințe de spiritism, formulează numeroase întrebări pertinente.

Chestionate, cele două personaje istorice răspund, ca şi cum ar fi în viață.

Interviurile intitulate Vorbește Hitler şi Vorbește Stalin au fost publicate în revista „Медведь” (http://medved-magazine.ru/).

Citindu-le,
poţi afla, dacă te interesează, desigur, multe lucruri inedite vizând motivația celor doi dictatori. De exemplu, convingerea lui Iosif Stalin că el era, conform Torei, „un om fără prihană, evlavios”. Iar Adolf Hitler „a fost un băiat bun”, după cum ne explică Rabbi Yosef Tzvi Ben Porat, dacă îi urmărim prelegerile pe youtube.com.

Site-ul http://www.ava.md prezenta recent un document secret din arhiva NKVD referitor la dinții și coroanele dentare din aur ale decedaților în lagărele sovietice și întreba cititorii:

„În ce constă diferența dintre lagărele de concentrare naziste și lagărele din gulagul sovietic?”; „Prin ce se deosebesc «eroii» NKVD-ului de călăii hitleriști?”.

Iată câteva răspunsuri traduse din rusă: „O singură diferență: enkavediștii au învins, gestapoviștii au pierdut. Învingătorilor – coroana de lauri, perdanților – coroana de spini. E logic” (Dufa);

„Diferența constă într-aceea că inițial gestapoviștii au fost pe rol de ucenici, în timp ce enkavediștii pe rol de maeștri” (Vlad);

„Nu e nicio diferență dintre lagărele de concentrare naziste și lagărele gulagului, doar că în gulag erau maltratați propriii cetățeni, iar în lagărele naziste – străinii și prizonierii de război ai inamicului.

Dar coronele dentare din aur ale decedaților sunt extrase de unele rude și în timp de pace. De ce ar fi renunțat bolșevicii sau naziștii la aurul «inamicului»? Fotografiile prezentate ar părea o nelegiuire, dar pe atunci nimeni nu se speria de asta” (Grin).

Deviza „Înapoi în URSS!” mai înseamnă și o modalitate de respingere a capitalismului oligarhic și adaptarea la vicisitudinile vieții cotidiene.

Rusul crescut în „comunism” este șocat nu atât de proporțiile inegalității, cât de nivelul injustiției. Populația Rusiei nu percepe elitele actuale ca fiind demne de statutul și averea acestora. Iar atitudinea puterii față de „masele largi populare” și „oamenii muncii de la orașe și sate” provoacă o tot mai accentuată iritare.

În Uniunea Sovietică, fiind societatea unei inegalități moderate, se consolidase treptat o tradiție axată pe abaterea „corectă” de la legislația în vigoare.

În lipsa democrației, regimul asigura multiple instrumente de control și decontare locală a puterii administrative și politice, acordând o atenție relativă și principiilor meritocrației.

De-acum, unora le pare deja că viața nomenclaturii sovietice reprezenta o mostră de „servire a poporului” în ambalajul unei abnegații și dezinteresări de tip franciscan.

Desigur, majoritatea rușilor regretă destrămarea URSS și din motive strict personale. Acestea nu merită ironizate sau ignorate.

În general, creșterea cotei de nostalgie rusească este legată de viața psihică a mulțimilor. „Indexul nostalgiei” evoluează în dependență de categoriile de vârstă. O creștere constantă se înregistrează printre cei care și-au trăit anii tinereții în URSS, iar acum îmbătrânesc în Rusia. Unii se simt drept parte intrinsecă a trecutului mort („dar eu încă sunt viu”). Alții speră să supraviețuiască în noul sistem, care îi reciclează treptat.

Puterea Sovietică nu a putut asigura multe din comoditățile elementare, un nivel de trai ridicat nici măcar ca cel din RDG. A creat însă percepția confuză a ideii de progres: identificarea omului sovietic cu revoluția științifico-tehnică; zborurile spațiale și valorificarea energiei nucleare întruchipau supremația tehnologică a primului stat socialist din lume; susținerea decolonizării însemna situarea Kremlinului pe „partea corectă a istoriei” – libertatea popoarelor, internaționalismul ca viitor al umanității. La ora actuală situația este aproape diametral opusă: Rusia luptă cu Ucraina pentru teritorii, iar Europa se integrează; rușii se cramponează de trecut, iar occidentalii forțează interferențele culturale; rușii expun spre vânzare produse depășite, inclusiv tehnică militară, iar în țările occidentale circulă vehicule electrice și se dezvoltă inteligența artificială.

În Federația Rusă sondajele sociologice arată că cel puțin 66% dintre cetățeni duc dorul trecutului; circa 52% dintre respondenți regretă așa-numitul „spațiu economic unitar”.

Sentimentul lor nu e decât o simplă perfidie, deoarece unitatea economică invocată nu era percepută de nimeni în perioada sovietică. Așa că, nu mai are rost să ne lamentăm de lipsa unui atare spațiu unic în prezent.

Inițial, nostalgia rușilor după regimul sovietic era asociată cu probleme de identitate națională și pierderea prestigiului internațional. În prezent nostalgia e pusă pe seama dificultăților economice.

În 2014, Rusia a intrat în recesiune economică din cauza scăderii prețului petrolului și a sancțiunilor occidentale, iar oamenii de rând au fost afectați de stagnarea veniturilor, devalorizarea rublei și inflație. Contestata reformă a pensiilor a scos oamenii îi stradă și i-a redus popularitatea lui Putin.

Într-un discurs în Dumă, președintele Putin a definit destrămarea Uniunii Sovietice ca cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX. Când o țară nu înregistrează nicio performanță, începe să se agațe disperată de trecut.

Dacă nici retrospectiv nu are cu ce se mândri, ea poate oricând inventa mituri și legende. Acest fenomen controversat provoacă diverse suspiciuni. Este un simptom cu mult mai grav decât toate preocupările enumerate de către politicienii și experții Rusiei contemporane.

Dorul rușilor de trecut nu generează visul viitorului. Imperiul sovietic, cu atâtea popoare cucerite și teritorii străine anexate, cu o economie excesiv centralizată dependentă de resursele naturale, era destinat falimentării.

Mulți ruși îi deplâng dispariția blestemând adversarii externi și trădătorii interni. Pare ridicol și absurd, dar într-un deșert șoarecii vor continua să roadă un cactus; în Federația Rusia acest cactus istoric decorativ se numește „nostalgia după realitatea sovietică”.

Reabilitarea nostalgică a Uniunii Sovietice merită toată atenția exegeților. Ea reprezintă un ansamblu de coduri înscrise în cultura societății ruse; o construcție a memoriei colective, modelată de anumite structuri statale prin discursurile din mass-media ale unor lideri și formatori de opinie.

Nostalgia este, de asemenea, rezultatul unei selecții, fiind fasonată de obiecte materiale și filtre subiective. În memoria comunicațională a societății nostalgiile, ca și amintirile, se confruntă cu voci divergente.

La fel ca aducerile aminte, și nostalgiile circulă prin „locurile memoriei individuale” (mediile în care se află dizolvate experiențele trăite și împărtășite de fiecare ființă umană în parte). Suspiciunea față de arhivele ajustate de regimul sovietic ne face să credem că nostalgiile și amintirile proliferate de istoria orală oferă accesul la un adevăr non-voalat sau trucat.

Așadar, recidiva comunistă și nostalgia rusească reprezintă o îmbinare de fenomene explicabile și de înțeles: tristețea iluziilor pierdute; disconfortul existenței în cadrul unor limite neclare ale spațiului național; percepția mișcării într-o direcție incorectă sau contrară standardelor specifice țărilor dezvoltate; senzația crescândă a electoratului că politicienii i-au trădat și își duc viața într-o lume a lor paralelă; dezamăgirea față de elitele naționale și incapacitatea mulțimilor de a înțelege încotro se îndreaptă lumea contemporană. Toate aceste stări de spirit clare constituie psihismul (viața psihică) națiunii ruse în prezent.

La majoritatea națiunilor un atare cumul de factori ar fi declanșat o reorientare rapidă a minților luminate spre căutarea imaginii viitorului. Așa s-a întâmplat în secolul luminilor până la perioada cristalizării în Europa a ideilor comunismului și fascismului. În Rusia însă, anume acest aspect productiv al nostalgiei lipsește. Rusia va deveni țară modernă numai abandonând circulația pe contrasens. La ora actuală, rușilor li se pare că țara lor a fost cea mai modernă din lume în epoca sovietică.

Desigur, nostalgia rusească după URSS reprezintă o dorință iluzorie de a se întoarce pe „partea corectă a istoriei”. Respingerea evoluției firești și dezamăgirea personală duc la creșterea nostalgiei post sovietice, dar cale de întoarcere nu există.

„Cine nu deplânge disoluția Uniunii Sovietice nu are inimă, cine vrea s-o creeze așa cum era nu are minte”. O realitate tristă, dar adevărată.

Federația Rusă repetă unele erori tragice, care o fac vulnerabilă. Și multă lume consideră că o dezagregare, precum cea a Uniunii Sovietice, e doar o chestiune de timp.

MIRCEA DRUC

08/11/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: