O ISTORIE A ZILEI DE 6 NOIEMBRIE: VIDEO

6 noiembrie, istoricul zilei

Anul 15 e.n.: S-a nascut Agrippina Minor Iulia, a patra soție a imparatului roman  Claudius.

A fost fiica lui Germanicus și a Agrippinei Major, sora lui Caligula, strănepoata lui Augustus, nepoata lui Marcus Agrippa, nepoata și soția lui Claudius și mama împăratului Nero.

Primul sau soţ, Gnaeus Domitius Ahenobarbus, a fost tatăl lui Nero. Acuzata  că  si-a otrăvit al doilea sot (49), s-a casatorit cu Claudius, unchiul ei şi l-au adoptat pe Nero ca moştenitor al tronului. I-a otrăvit rivalii fiului ei şi atunci când Claudius a murit în  anul 54, a fost suspectata  ca l-ar fi  otrăvit si pe acesta.

A devenit regentă, atunci când Nero s-a urcat pe tronul imperial  la vârsta de 16 ani, dar a pierdut treptat puterea. In jurul anului 57 a fost expulzata din Roma de catre fiul sau,  imparatul Nero si in cele din urmă a fost omorata în casa ei  de la tara, din ordinul acestuia, in anul 59.

Circumstanţele care înconjoară moartea Agrippinei  sunt totusi  incerte, datorită contradicţiilor istorice şi  partinirii celor care au scris despre Nero.

355: Viitorul împărat Iulian Apostatul primeste de la vărul său, imparatul Constanțiu al II-lea, titlul de  Caesar si il numeste prefect al Galiei.

Flavius Claudius Iulianus (nascut  in anul 331),  a domnit între anii 361 – 363 si este ultimul împărat roman păgân.

A fost  fiul lui Iulius Constantinus (fratele vitreg, asasinat în anul 337, al lui Constantin cel Mare). si a abandonat religia crestina in anul 351, în favoarea unui monoteism platonician.

 După moartea lui  imparatului Constantin al II- lea, la Tarsos  la 3 noiembrie 361, Iulian este recunoscut ca unic împărat al imperiului și vine la Constantinopol.

Domnia lui  stă sub semnul reacției anticreștine și încercărilor de reînviere a cultelor păgâne, a obiceiurilor și moravurilor străbune.

Ostilitatea sa  fata de crestini mai poate fi observatasi din propria lucrare polemica intitulata “Impotriva galileenilor”.

Politica anticrestina a lui Iulian a facut numeroase victime printre crestini: multi episcopi au fost exilati, au fost distruse biserici (la Panias, la Damasc, in Samaria),  unii episcopi au fost masacrati iar in Dobrogea Sf. Emilian a fost martirizat la 18 iulie 362,  in localitatea Durostorum (Silistra).

In incercarea sa de a reinvia in imperiu cultele pagane, Iulian s-a implicat si într-un  proiect  de  reconstruire a  Templului dn Ierusalim. Lucrarile  de reconstructie  au  fost întrerupte  de un cutremur  de  pământ.

Un prieten personal al lui, Ammianus Marcellinus, a scris despre acest efort:

„Iulian s-a gândit să reconstruiască cu o cheltuială extravagantă Templul care să fie mândria Ierusalimului încă o dată și l-a angajat în acest sens pe Alypius din Antiohia. Alypius s-a apucat puternic de lucru și a fost secondat de guvernatorul provinciei atunci când bile înspăimântătoare de foc au distrus fundațiile. Aceste [bile] și-au continuat atacurile până când muncitorii, după încercări repetate, nu s-au mai putut apropia mai mult și s-a renunțat la această încercare.”

A adoptat edicte anticreștine, care i – au  adus  cognomenul de “Apostatul”.

Posesor al unei vaste culturi filosofice și filologice, Iulian a lăsat o bogată și multilaterală operă literară scrisă în limba greaca  .

Rănit în lupta impotrivaîn războiul cu sasanizii de la Maranga,de pe fluviul Tigru, Iulian  a murit câteva zile mai târziu, la 26 iunie 363 .

Cu el se sfârșește si  dinastia întemeiată de Constantin cel Mare.

1003: A decedat Papa Ioan al XVII-lea ( numele adevărat era  Giovanni Sicco).

A  fost papa al Bisericii Romei  doar pentru jumătate de an, până în 6 noiembrie 1003.

Cea mai importantă decizie a lui Ioan al XVII-lea a fost numirea lui Benedict (Benedetto) în rang de misionar și trimiterea acestuia în Polonia.

1136: Lothar al III-lea, impărat al Imperiului Romano-German, interzice pe teritoriul imperiului vinderea iobagilor.

1231: A murit impăratul  japonez Tsuchimikado; (n. 1 martie  1196). Domnia lui Tsuchimikado a durat din  anul 1198, pana in 1210. In conformitate cu ordinea traditionala de succesiune la tron, a fost al  83 – lea  imparat al Japoniei.

1494: S-a născut  Soliman  Magnificul, sultan al Imperiului Otoman; (d. 5/6 septembrie 1566). A fost al zecelea  sultan al Imperiului Otoman si a domnit între anii 1520 – 1566.

La momentul morții lui Soliman, Imperiul Otoman era una dintre marile puteri ale lumii. Cuceririle sale au adus sub controlul Imperiului marile orașe musulmane Mecca, Medina, Jerusalim, Damasc, Bagdad), multe din Tarile Balcanice (ajungând până în Croația și Ungaria, la granita Austriei  din prezent), și cea mai mare parte din Africa de Nord.

Expansiunea în Europa, a dat turcilor o poziție  puternică în balanța de putere europeană.

1528: Conchistadorul Alvar Nunez Cabeza de Vaca, devine primul european care a ajuns pe teritoriul actualului Texas.

1632: Războiul de treizeci de ani:  Suedezii inving  in  batalia de la Lützen, dar regele lor, Gustav al II-lea  Adolf, moare in timpul luptei.

Gustav al II-lea Adolf (n. 19 decembrie 1594 – 6 noiembrie 1632).

Gustav Adolf este considerat un erou și un salvator al protestantismului german, fiind supranumit „Leul din nord“ . Planurile sale politice erau, răspîndirea protestantismului și așezarea pe tronul imperial a unui prinț protestant, ca aliat și sub protectoratul Suediei.

 In  batalia de la Lützen suedezii reușisera să domine câmpul de luptă, dar regele lor Gustav II. Adolf a cazut  în luptă, intr-o șarjă a cavaleriei pe care o conducea personal. Lupta a fost mai departe condusa de cancelarul său Axel Oxenstierna, fiica regelui Suediei, Christina I, fiind minoră.

Cancelarul, Axel Oxenstierna încheie cu protestanții franci, șvabi și din Valea Rinului, un pact de alianță (1633–1634). Adversarul cel mai capabil al protestanților, Wallenstein, este omorât la data de 26 februarie 1634 în Eger (Boemia, azi Cehia).

În același an trupele imperiale obțin prima izbândă hotărâtoare împotriva armatei suedeze la Nördlingen, sub conducerea generalului Bernhard von Sachsen-Weimar.

1771: S-a născut  Alois Senefelder, inventatorul austriac a litografiei; (d. 1834).

Alois  Senefelder (născut la 06 noiembrie 1771, Praga si a murit 26 februarie 1834 la München).

 1784: Pe 6/7  noiembrie are loc,  în timpul răscoalei ţăranilor iobagi din Transilvania, asediul nereuşit al Devei.

În timpul acestei lupte, 44 de ţărani sunt luaţi prizonieri şi executaţi. O ceată de ţărani distruge curtea din Săvîrşin, iar  alta înaintează pe valea Mureşului şi intră în comitatul Sibiului.

1789: Papa Pius al VI- lea  îl  numeşte  pe John Carroll, primul  episcop  catolic în Statele Unite ale Americii.

1796: A încetat din viaţă Ecaterina a II-a cea Mare, împărăteasa Rusiei; (n. 21 aprilie 1729).

La 11 februarie 1792, timp în care  Moldova era ocupată de armata rusă, Ecaterina a II- a a Rusiei a semnat un  “ukaz” prin care  Gavriil Bănulescu-Bodoni (rector al Seminarului din Poltava),  a fost numit Mitropolit al Moldovei (si Munteniei).

În scurt timp, “Mitropolitul” a fost “instalat” de comandantul suprem al armatei ruse de ocupaţie, generalul Cehovsky.

1814: S-a nascut  Adolphe Sax (Antoine-Joseph), inventator de instrumente muzicale (saxofon), francez de origine belgiană; (d. 07.02.1894).

1825:  S-a născut arhitectul francez Charles Garnier,  cunoscut pentru proiectele pe baza cărora au fost  construite Opera din Paris și cazinoul din Monte Carlo; (d. 03.08.1898).

Foto: Opera din Paris

1835: S-a nascut celebrul  criminalist Cesare Lombroso, medic si antropolog italian  precursor al criminologiei moderne (autorul lucrarii „Omul criminal”) ; (d. 19 octombrie 1909).

A fost fondator al Școlii Italiene Pozitiviste de Criminologie.

Este cunoscut pentru teoria pe care a elaborat-o în domeniul criminologiei și care a avut la bază darwinismul social șipozitivismul lui Auguste Comte .

Considera criminalul ca având înnăscută tendința spre infractiune , fapt  care poate fi observabil prin studiul trăsăturilor fizice ale feței.

Ulterior, această teorie avea să fie contestată, fiind infirmată de rezultatele științifice.

1836: A decedat regele Carol al X- lea  al Franţei; (n. octombrie 1757).

A fost rege al Franței și al Navarei între 1824 și 1830, fiul lui Ludovic, delfin al Franței, nepot al lui Ludovic al XV-lea și frate al regilor Franței, Ludovic al XVI-lea și Ludovic al XVIII-lea.

În copilărie a primit titlul de conte de Artois. Căsătorit în anul 1773 cu Marie-Thérèse de Savoie, a avut trei copii: Louis-Antoine, duce de Angoulême, Sophie și Charles-Ferdinand, duce de Berry.

În perioada care a precedat Revoluției franceze, contele de Artois a fost unul dintre conducătorii fracțiunii care susținea menținerea regimului social care asigura privilegiile primelor două stări (aristocrația și clerul). După convocarea Stărilor Generale în anul 1789, contele de Artois a devenit un apărător al puterii monarhice, ceea ce i-a atras reproșuri din partea fratelui său, regele Ludovic al XVI-lea, care l-a descris ca fiind „mai regalist decât regele”.

Carol a abdicat la 30 iulie 1830 la Rambouillet în favoarea nepotului său, ducele de Bordeaux, și a părăsit Franța cu destinatia  Anglia. Totuși, Camera Deputaților controlată de liberali a refuzat să-l confirme pe ducele de Bordeaux drept Henric al V-lea, votându-l pe ducele de Orléans, Ludovic-Filip drept rege al Franței.

A murit la 6 noiembrie 1836 la palatul contelui Michael Coronini von Cronberg (Graf Michele Coronini von Cronberg), în  vechiul cătun Grafenberg (acum orașul Gorizia, Italia).

A fost înmormântat la biserica Sfanta Maria  (acum în Slovenia).

1844: Este adoptată prima Constituţie a Republicii Dominicane.

1851: S-a nascut Charles Dow, jurnalist si economist american, cel care a folosit pentru prima data indicii bursieri; “Indicele Dow” (d. 04.12.1902).

 1854: S-a nascut compozitorul  american John Philip Sousa ; (d. 6 martie 1932).

A fost un important compozitor american al epocii romantice târzii, cunoscut și pentru marșurile  sale patriotice și militare. A fost supranumit „Regele Marșului”.

Video:

1860: S-a născut renumitul compozitor si pianist polonez Ignacy Jan Paderewski; (d. 1941).

1860 : Abraham Lincoln este ales al 16-lea președinte al SUA, învingându-i pe democratul Stephen A. Douglas, pe John C. Breckinridge (care candida din partea democraţilor din Sud), şi pe John Bell de la noul Partid Uniunea Constituţională. A fost primul preşedinte din istoria SUA dat de Partidul Republican. Victoria sa s-a datorat în întregime puternicei susţineri din Nord şi din Vest. În 10 din cele 15 state sclavagiste nu a apărut pe niciun buletin de vot, şi a câştigat doar două din cele 996 de comitate din Sud.

Lincoln a condus Statele Unite începând cu luna martie 1861 și până la asasinarea sa în aprilie 1865.

În timpul Războiului Civil a făcut față acestui sângeros conflict și celei mai mari crize morale, constituționale și politice pe care a traversat-o această țară.

El a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia.

1861:Jefferson Davis (n. 1808  – d. 1889), a fost ales președinte al Confederatiei statelor secesioniste, din sudul SUA.

El a condus Statele Confederate ale Americii pe timpul intregii lor existențe  între anii 1861 și 1865, de-a lungul Războiului civil american.

1861: S-a născut în Canada James Naismith, inventatorul  baschetului.

A creat popularul joc in 1891 la cererea sefului Departamentului de Educatie Fizica al Springfield College din statutul american Massachusetts, avand la dispozitie doua saptamani pentru a inventa un joc de echipa in sala, care sa ofere elevilor posibilitatea de a face miscare si in timpul iernii.

Misiunea nu a fost usoara pentru Naismith, dar pe ultima suta de metri I-a venit ideea sa creeze un joc simplu, cu numai 13 reguli, care sa implice aruncarea mingii la un cos suspendat. La inceput mingea era cea folosita pentru jucul de fotbal.

 Abia in 1893, s-a folosit o minge de dimensiuni mai mari, precum si modelul de cos folosit azi, confectionat dintr-un inel de fier pe care era prinsa o plasa.

Fara sa fie nevoie de multa mediatizare, sportul a inceput sa aiba rapid succes, profesorii de educatie fizica incurajandu-si elevii sa il practice.

Cu toatea acestea a fost nevoie de timp pana baschetul sa devina din activitate recreationala sport, insa datorita popularitatii sale in 1936 a devenit sport olimpic.  Numele lui Naismith a fost inclus in 1959 in  Basketball Hall of Fame.

A decedat in ziua de 28 noiembrie 1939.

1865:  S-a născut  patologul scoțian, William Boog Leishman, fost  director general al serviciilor medicale ale armatei britanice, intre  anii 1923 – 1926.

A fost  descoperitorul  vaccinului  contra febrei tifoide; (d. 02.06.1926).

1883 : Tratatul româno-austro-ungar de aderare a României la Tripla Alianță a fost ratificat de regele Carol I al României.

Țările Triplei Alianțe în 1913 – foto en.wikipedia.org

Tripla Alianță sau Puterile Centrale, cum mai este cunoscută, a fost încheiată între Germania, Austro-Ungaria și Italia, astfel luând naștere una dintre cele mai faimoase alianțe din întreaga istorie. Alianța a fost încheiată la inițiativa cancelarului Otto von Bismarck (“cancelarul de fier” al Germaniei), fiind, inițial, una de ordin defensiv, adică doar în cazul în care Franța ar fi atacat pe unul din membrii acesteia, ceilalți ar fi fost nevoiți să intervină și să declare război Franței.

La baza acestei alianțe stă tratatul secret negociat de von Bismarck cu Austro-Ungaria în 1879, care sporea puterea în zonă a celor două state. Austro-Ungaria câștiga un aliat puternic în lupta de rezistență dusă împotriva expansionismului rusesc, iar Germania devenea și mai puternică în cadrul eventualelor conflicte cu Franța, refăcută după încheierea războiului din 1870-1871.

1888:Benjamin Harrison a fost ales cel de-al douăzeci și treilea președinte al Statelor Unite ale Americii.

Benjamin Harrison (n. 20 august 1833 – d. 13 martie 1901) a fost în funcție un singur mandat între 1889 și 1893.

Era nepotul președintelui William Henry Harrison.

A participat la Războiul civil în calitate de colonel de infanterie, pentru scurt timp și general de brigadă. A câștigat mandatul prezidențial prin voturile electorilor, deși a pierdut alegerile populare.

1893: A încetat din viaţă compozitorul rus (n.07.05.1840); (balet: “Lacul lebedelor”, “Spărgătorul de nuci”, “Frumoasa din pădurea adormită”; opere: “Evgheni Oneghin”, “Mazepa”, “Dama de pică” etc).

1905:  La Pittsburgh a fost deschis primul cinematograf permanent din SUA, numit „Nickel Odeon”, deoarece intrarea se făcea cu plata  unei monede de nichel de 5 cenţi; zilnic, de la 8 la 24, se prezentau spectacole de 20 de minute. Într–un singur an vor apărea peste o mie de asemenea săli.

1914: S-a născut scriitorul  român Alexandru Mitru, autor de literatură pentru copii și tineret.

Printre scrierile sale se numără Legendele Olimpului și volumul de povești Căciula fermecată.

Legendele Olimpului, ciclu de povestiri inspirate din miturile grecilor, au jucat un rol însemnat în apropierea publicului tânăr din România, de bazele gândirii și de istoria mitică a Greciei Antice; (d. 19 decembrie  1989).

1918: A  fost creat în Lublin sub conducerea  socialistuui  Ignacy Daszyński, Guvernul Provizoriu al Republicii Polonia.

La 10 noiembrie, Józef Piłsudski, recent eliberat din închisoare de autoritățile germane de la Magdeburg, a revenit la Varșovia.

În ziua următoare, datorită popularității sale și a sprijinului din partea majorității partidelor politice, Consiliul a numit pe Piłsudski, comandant șef al forțelor armate poloneze.

Războiul polono-sovietic, a început în 1919, a fost cel mai important al războaielor regionale, și unul dintre cele mai importante conflicte ale perioadei interbelice.

Cu toate acestea, nu a fost până în anul 1920 pe care cei doi participanți au dat seama că au fost cu care se confruntă mai mult decât o dispută de frontieră.

Piłsudski a atacat cu o forță militară importantă în Ucraina în 1920 și în mai forțele polono-ucrainene ajunsesera la Kiev. Contra-ofensiva sovietica  a fortat  Polonia sa se retraga din Ucraina și Armata Rosie a ajuns  în inima tanarului stat polonez,iar bătălia decisivă a războiului a avut loc în apropiere de capitala Varșovia.

Pilsudski oprit în avansul sovietic și a reluat ofensiva, împingând forțele sovietice est. În cele din urmă ambele părți, epuizate, au semnat un tratat de pace de compromis la Riga, la începutul anului 1921, prin care au  fost  împărțite teritoriile disputate din Belarus și Ucraina, între cele două tari.

A Doua Republică Poloneză este numele neoficial dat Poloniei între Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial. Atunci când au fost stabilite granițele statului în 1921, țara avea o suprafață de 388,6 mii km² (a șasea țară ca mărime din Europa) și 27,2 milioane de locuitori, conform unui recensământ din același an.

1919: S-a născut Christoph Probst, membru al grupului de rezistenţă antinazist “Trandafirul Alb”.

 A murit executat  in ziua de 22.02.1943.

1921: Gruparea politicianului Pantelimon Halippa a convocat la Chişinău un Congres al Partidului Ţărănesc Basarabean, la care n-a participat gruparea lui Ion Inculeţ, iar A. Crihan, a fost  împuternicit să facă o declaraţie din partea acestei grupări.

Congresul a pledat pentru fuziunea cu Partidul Ţărănesc din vechiul Regat.

1925: A murit  împăratul Khai Định al Vietnamului; (n. 8 octombrie 1885).

A  domnit doar nouă ani intre  1916-1925.

1936:  S-a născut în stul Clocusna, judetul Hotin, regatul Romania, Emil Loteanu, regizor de film, scenarist şi poet din Republica Moldova; (m. 18 aprilie 2003).

Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii.

A debutat în cinematografie în anul doi de studenție, semnând scenariul și regia la filmele documentare de scurtmetraj Hora mare (1959),Amintiri din copilărie (1960), Piatra, timpul, cântecul (1961).

A devenit popular in Romania cu filmele de lung metraj Poienile roșii (1966), Lăutarii (1971) si  Șatra ( Mosfilm,1975).

1943 : S-a născut Petre Geambaşu, solist vocal de muzica usoara si instrumentist român  (chitară, pian).

sovietica  recucerește orașul Kiev.

Înainte de a se  retrage, germanii distrug cele mai multe dintre obiectivele strategice  importante ale oraşului.

1944:  S-a născut Ioan Robu, arhiepiscopul  romano-catolic de București, membru de onoare al Academiei Române.

1946: S-a născut  actrița americană de film Sally Field.

Sally Field este laureată a premiilor Oscar şi Globul de Aur.

1947: S-a născut  la Lugoj, criticul  literar român Alex Ștefănescu („Dialog în bibliotecă”).

1947: În cadrul ședinței Consiliului de Miniștri, se anunță demisia miniștrilor aparținând PNL, aripa  Tătărescu.

Gh.Tattarescu (n. 21 decembrie 1886, Poiana (astăzi un cartier al orașului Rovinari), Gorj – d. 28 martie 1957, București), a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 și în perioada 1939-1940. Gheorghe Tătărăscu a deținut și alte portofolii ministeriale; a fost martor al acuzării în procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu.

Regimul instaurat pe 23 august nu putea fi schimbat însă peste noapte cu unul comunist pentru ca  Partidul Comunist din România nu avea capacitatea să preia singur puterea, iar, pe de altă parte, sovieticii voiau să menajeze eventualele suspiciuni ale aliaților ei occidentali.

Tătărescu s-a arătat dispus să colaboreze,intnu a putut să depășească condiția de „tovarăș de drum” pe care Kremlinul i-o fixase.

La 3 noiembrie 1947, Comisia afacerilor externe a Parlamentului adoptase „moțiunea de neîncredere” față de activitatea ministerului de Externe. În ziua următoare toți miniștri tătărescieni au fost  demiși.

Gheorghe Tătărescu se retrage de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan. Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri tătărescieni, în frunte cu liderul lor, sunt arestați și întemnițați la Sighet.

1952: S-a nascut  scriiorul american Michael Cunningham, castigator al  Premiului Pulitzer pe 1998.

Michael Cunningham  este cel mai bine cunoscut pentru romanul sau „The Hours”, care a castigat premiul Pulitzer pentru ficțiune in 1998 și PEN / Faulkner Award în 1999. Cunningham este un lector la prestigioasa  Universitate Yale din SUA.

1962: Adunarea Getnerală a ONU a condamnat printr-o rezoluţie, regimul de segregare rasială – apartheidul – din Africa de Sud.

1965: Cuba comunistă  şi Statele Unite  cad  de acord în mod oficial să înfiinteze  un pod aerian pentru cubanezii care doresc să se stabileasca  în Statele Unite. Pana in  1971, 250.000 de cubanezi si-au parasit tara.

1970: S-a nascut actorul american Ethan Hawke.

1984: Ronald Reagan este reales în funcția de președinte al SUA, învingându-l pe candidatul democrat Walter F. Mondale.

1988: A decedat  in Bucuresti acad. prof. univ. dr. doc. Theodor V. Ionescu (n. 8 februarie 1899  in Dorohoi, județul Botoșani), fizician și inventator român care a făcut descoperiri remarcabile în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară controlată, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinți.

Profesorul Theodor V. Ionescu a fost membru al Academiei Române.

1990: In Romania a  luat fiinţă Alianţa Civică, din iniţiativa Asociaţiei “15 Noiembrie” – Braşov, Solidarităţii Universitare, Societăţii “Timişoara”, GDS, Societăţii “Agora” – Iaşi, Grupului Independent pentru Democraţie, Asociaţiei Pro Democraţia şi a peste 200 de intelectuali şi muncitori.

Alianţa Civică a dat publicităţii o Declaraţie de principii si  va deveni în scurt timp reprezentativă pentru societatea civilă romaneasca.

1993: Federico Mayor Zaragoza a fost reales pentru încă şase ani în funcţia de director al UNESCO.

1993:  A murit istoricul literar Alexandru Piru (“Literatura româna veche”, “Istoria literaturii române de la început pina astazi”); (n.22.08.1917).Se pare ca familia sa a avea o ascendenţă aromână.

A fost unul dintre asistenții marelui profesor, critic si scriitor roman, George Calinescu , alături de Dinu Pillat  si Adrian Marino, pînă la îndepărtarea acestuia din Facultate de catre Partidul Comunist, și a îngrijit re-editarea monumentalei Istorii a literaturii romane dela origini si pana in prezent, semnând prefața ediției a doua, publicată în 1982  de Editura Minerva.

În anul 2006 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

1999: În cadrul unui referendum constituțional, australienii resping  cu 54% din voturi , instaurarea republicii în aceasta țară.

2005 : A decedat   scriitorul, scenaristul si politicianul   român Petre Salcudeanu; (n. 8 septembrie 1930 ).

Petre Sălcudeanu – foto: jurnaluldedrajna.ro

Petre Sălcudeanu a absolvit Facultatea de Critică și Literatură din Moscova și Facultatea de Filozofie din București si a ocupat funcția de ministru al Culturii din România în anul 1993 și a fost un membru fondator al Uniunii Scriitorilor din Romania. Romanul sau Biblioteca din Alexandria i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor și al Academiei Romane. Este creatorul personajului de ficțiune Bunicul, ce figureaza ca protagonist al unei serii de romane polițiste pe teme criminalistice.

2012: A decedat  patriarhul Maxim al Bulgariei.

Născut Marin Naidenov Minkov, la  29 octombrie 1914 în Oreșak, lângă Troian; d. 6 noiembrie 2012, la Sofia, patriarhul Maxim a fost un teolog ortodox bulgar, monah, episcop, fost mitropolit al eparhiei din Loveci, mitropolit al Sofiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare (in perioada 4 iulie 1971 – 6 noiembrie 2012).

La începutul anilor 1990, o ruptură în Biserica bulgară a fost stimulată de guvernul Uniunii Forțelor Democrate, care il acuza de o  cooperare și afiliere la  fostul regim comunist bulgar.

Cu toate acestea, Maxim a reușit să preia controlul asupra majorității parohiilor și a prevenit  amenințările schismatice în cadrul Bisericii ortodoxe din Bulgaria. 

2016: A murit dirijorul, compozitorul şi pianistul ungar Zoltán Kocsis (n. 1952).

2017: A murit actriţa germană Karin Dor, faimoasă pentru rolurile jucate în filmele cu James Bond din anii 1960; (n. 1938).

Numele său real era Kätherose Derr și s-a născut la Wiesbaden, în Germania la 22 februarie 1938.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Pavel Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului.

Sfantul Pavel Marturisitorul, originar din Tesalonic, a fost secretar si diacon al Sfantului Alexandru. Cand patriarhul Alexandru a fost intrebat pe patul mortii pe cine doreste sa lase pastor in urma sa, a raspuns: “De veti voi barbat dumnezeiesc si intelept, puternic sa va invete pe voi adevarul si luminand cu virtutile ca sfesnicul scos de sub obroc, sa il alegeti pe Pavel”.

Astfel, dupa moartea lui Alexandru, Pavel a fost ales patriarh al Constantinopolului.Din nefericire, Pavel nu a fost acceptat de ereticii arieni si nici de Constantiu (337-361), imparat arian. A fost scos din scaun si nevoit sa se refugieze la Roma.

Aici se va intalni cu Sfantul Atanasie cel Mare, alungat si el de Constantiu.Este repus in scaun la insistentele imparatului apusean Constantin al II-lea, fratele lui Constantiu.

Dupa moartea lui Constantin, Pavel va fi exilat la Cucuzon, in Armenia. Aici, pe cand se afla la slujirea Sfintei Liturghii, a fost sugrumat de arieni cu omoforul sau.In timpul domniei imparatului Teodosie, moastele Sfantului Pavel Marturisitorul au fost mutate la Constantinopol, iar in anul 1236 ele au fost aduse la Venetia.

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Crestin Ortodox.ro;
3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
4. e.maramures.ro;
5. Istoria md.;
6. Istoriculzilei blogspot.com;
7. Mediafax.ro;
8. Wikipedia.ro
9. Rador.ro

Pagini terifiante ale istoriei – Valurile de deportări prin care au trecut locuitorii Basarabiei și Bucovinei de Nord cotropite de barbarii sovietici. VIDEO (III)

URMAREA ARTICOLULUI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/11/06/pagini-terifiante-ale-istoriei-valurile-de-deportari-prin-care-au-trecut-locuitorii-basarabiei-si-bucovinei-de-nord-cotropite-de-barbarii-sovietici-video-ii/

Al treilea val de deportări. Operațiunea „Sever” („Nord”), 1951

„Martorii lui Iehova” au devenit ținta mecanismului sovietic de represiune din mai multe motive. Membrii acestei organizații au negat puterea statului: au refuzat serviciul militar și participarea la alegeri.

Regimul a perceput viziunea lor asupra lumii ca fiind anti-sovietică și potențial periculoasă pentru securitatea națională.

Merită remarcat că, din motive similare, Martorii lui Iehova au fost supuși și represiunilor din partea autorităților române.

Un exemplu în acest caz este cel al lui Gheorghe Vacarciuc din satul Corjeuți: în 1942, autoritățile române i-au trimis ordin de recrutare dar Vacarciuc a refuzat, invocând convingeri religioase.

În rezultat a fost închis 16 zile într-o celulă întunecată, aproape fără hrană și i-au promis că îl eliberează dacă va fi de acord să treacă serviciul militar.

Vacarciuc a rămas neclintit, fapt pentru care a fost condamnat la 25 de ani de temniță.

Dar la 25 septembrie 1944 a fost eliberat – se instaurase puterea sovietică. Pe scurt timp. Sovieticii l-au chemat și ei pe Vacarciuc în armată iar după ce a refuzat, l-au condamnat la zece ani de lagăr de muncă.

După eliberare, Vacarciuc a rămas un membru activ al cultului până la moartea sa în 1980.
“Îmi amintesc bine ziua aceea. Dimineața, cam pe la cinci, au venit un grup de soldați. Ofițerul a spus că trebuie să ne strângem rapid lucrurile personale, pentru că vom fi trimiși în regiuni îndepărtate ale Rusiei. Nimeni nu ne-a spus exact unde suntem trimiși și ce ne așteaptă acolo. Ne-au permis să luăm cu noi o tonă jumătate de lucruri. Când au venit vagoanele, s-a dovedit că o tonă și jumătate era cantitatea totală permisă pentru patru familii. Am fost băgați în vagoane împreună cu lucrurile noastre. Îmi amintesc că eram 12-13 oameni și am luat cu noi doar strictul necesar.
— Din memoriile lui Serghei Shobe, activist al cultului religios „Martorii lui Iehova”, născut în 1934Serghei Shobe a devenit unul dintre cei 2.724 de membri ai organizației religioase Martorii lui Iehova, deportați din RSMM în noaptea spre 1 aprilie 1951, în cadrul sub operațiunea „Sever”.

Acest al treilea val de deportări rămâne cel mai puțin studiat de istoriografia moldovei. În majoritatea cărților de istorie studiate în cadrul pregătirii acestui proiect special, acestei perioade i se dedică doar câteva pagini. Și dacă e ușor de găsit amintirile celor care au supraviețuit deportărilor din 1941 și 1949, în bibliotecile din Chișinău, în cazul „Martorilor lui Iehova” nu au fost publicate deloc asemenea colecții.

Deportările lor nu sunt practic menționate la mitingurile comemorative organizate deja în zilele noastre.

Unul dintre cele mai ample studii ale deportărilor „Martorilor lui Iehova” – e cartea lui Nicolae Fuștei „Persecutarea organizației religioase „Martorii lui Iehova”. Operațiunea „Sever” (1951) în RSSM”.

Cartea este disponibilă într-un singur exemplar la biblioteca Academiei de Științe a Moldovei și a devenit principala sursă pentru acestui capitol. Merită de remarcat faptul că Fuștei este redactor-șef al publicației ortodoxe „Curierul Ortodox”.

Primele represiuni ale Martorilor lui Iehova au început încă în 1949. În timpul operației „Sud”, 354 membri activi ai comunității religioase au fost expulzați în Kazahstan. Dar acest lucru nu a speriat „martorii”.

Dimpotrivă, rândurile lor pe teritoriul RSSM au continuat să se completeze.

Tot în 1949, în RSSM au fost arestați patru lideri ai Adventiștilor de Ziua a Șaptea. Autoritățile au argumentat arestul lor astfel: „membrii grupărilor lichidate în raionul Târnova, județul Soroca și raionul Lipcani, județul Bălți practicau sistematic propaganda anti-sovietică.”

În 1950, conducerea URSS a decis să ia măsuri suplimentare, mai stricte contra „martorilor”. La 19 februarie 1950, atotputernicul ministru al securității naționale al URSS, Viktor Abakumov, a emis un ordin „Cu privire la deportarea a 1.670 de persoane din RSSM”. Era vorba de aproximativ 670 de familii, enoriași ai cultului religios „Martorii lui Iehova”.

Coordonarea operațiunii i-a fost însărcinată primului secretar al Partidului Comunist din Moldova, Leonid Brejnev. Operațiunea avea numele de cod „Sever” („Nord”) și, la sugestia lui Stalin, a avut loc în perioada martie-aprilie 1951.

Deportările au vizat și membrii acestei comunități religioase din alte republici sovietice: RSS Ucraineană (2020 de familii), RSS estonă (130 de familii), RSS lituaniană (48 de familii), RSS Belarusă (153 de familii) și RSS letonă (27 de familii).

Există două versiuni privind originea numelui operațiunii. Cele mai multe surse spun că operațiunea a fost numită astfel din cauza punctelor finale de sosire ale deportaților – Irkutsk și Tomsk. Dar există o altă versiune: nordul în interpretarea Martorilor lui Iehova este iadul, așa că numele operației a fost unul de batjocură la adresa adepților cultului.

La două săptămâni după ordinul lui Abakumov, cei mai activi membri ai cultului au fost arestați. Acest lucru a devenit posibil datorită faptului că minim 25 de ofițeri de informații au fost incluși în rândurile organizației, inclusiv în conducerea sa.

Astfel, agentului „Isak”, i-au trebuit trei ani de lucru sub acoperire pentru a ajunge lider al organizației. Angajații serviciilor speciale au obținut astfel listele membrilor organizațiilor regionale pe care i-au deportat ulterior.

La 25 martie 1951, Ministrul Securității Naționale al RSSM, generalul-maior Misurov, a aprobat listele de „martori” pentru deportare.

Au fost incluși „martori” din 14 regiuni ale țării, mai ales din nord. Din cele 2.684 de persoane propuse pentru deportare, 790 erau copii.

Conform ordinelor emise, Martorii lui Iehova urmau să fie deportați în vagoane potrivite transportului de persoane. De asemenea, ei trebuiau să dea suficient timp pentru colectarea lucrurilor personale. În realitate, totul a fost exact invers. Soldații veneau pe neașteptate, noaptea, prezentau ordinele de deportare și dădeau câteva ore pentru pregătiri.

“În organizarea deportărilor, s-au implicat șapte grupuri operaționale. Printre acestea se remarcă în mod deosebit maiorul Matcovschi și împuternicitul Ministerului Securității Naționale pentru raionul Balatina, locotenentul Stirbul. Se prevedea deportarea a 15 familii din Balatina, incluzând 50 de persoane: 18 bărbați, 17 femei și 13 copii. Cu toate acestea, au fost găsite 48 de persoane în timpul arestărilor. La momentul deportării, doi membri ai organizației – Andrei Stanțieru și Elena Vatavu – nu erau acasă și astfel s-au salvat. În timpul transportului a trei familii, camionul s-a răsturnat pe pod. Nu s-au înregistrat victime.— Din rapoartele privind organizarea deportării Martorilor lui Iehova din raionul BalatinaDin istoria operațiunii „Sever” mai fac parte și istorii ale solidarității umane. Au existat cazuri în care oamenii, care nu erau membri ai Martorilor lui Iehova, au insistat să fie și ei deportați. Motivul – voiau să fie cu cei dragi.Istorii de solidaritate umanăNatalia Curtiș, care nu era „martoră”, a decis să meargă în Siberia pentru a fi cu sora ei, Olga Balan, care avea nevoie de îngrijiri, fiind bolnavă. Acest lucru a devenit cunoscut din scrisoarea ei adresată șefului secției locale a Ministerului Securității Naționale.

Claudia Chislinski a scris o scrisoare către șeful eșalonul de deportați cerând să o trimită în Siberia, împreună cu soțul ei, activist în „Martorii lui Iehova”.

Se căsătoriseră cu puțin înainte de deportare, în februarie 1951.
În ciuda acestor măsuri, „Martorii lui Iehova” au continuat să-și promoveze ideile.Operațiunea „Sever” a început pe teritoriul RSSM pe 1 aprilie 1951 la patru dimineața și a durat până la opt seara. Un total de 2724 de persoane au fost deportate, inclusiv 846 de copii.

În Siberia, Martorii lui Iehova au continuat să adere la principiile lor. Ei au refuzat să semneze documente pentru primirea salariilor și uniformelor de lucru.

Astfel, apare decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din octombrie 1951, stipulând că „martorii” deportați vor rămâne în teritoriile nordice „permanent”. Au fost obligați să se prezinte periodic la miliție și li s-a interzis să părăsească raioanele.

Autoritățile au încercat să-i convingă pe restul „martorilor” cu lecții ateiste și procese demonstrative.

De exemplu, la 15 octombrie 1959 în satul Răuțel, raioul Bălți a avut loc o ședință în deplasare a Curții Supreme a RSSM, în timpul căreia, liderul organizației locale I. Jitariuc a fost condamnat la șase ani de închisoare pentru distribuirea literaturii Iehoviste publicate în SUA și pentru opoziția sa față de serviciul în armata sovietică. Când a fost pronunțat verdictul în sală au fost prezente 700 de persoane.

În ciuda acestor măsuri, „Martorii lui Iehova” au continuat să-și promoveze ideile.
Din conversația unuia din liderii „Martorilor lui Iehova” în RSSM, V.I. Cucoș cu un agent al serviciilor speciale cu numele de cod Isak.

Discuția a avut loc după eliberarea lui Cucoș din închisoare în 1956:

La întrebarea dacă poate un adept al „Martorilor lui Iehova” să facă serviciul militar în armata sovietică, un pastor veritabil trebuie să spună că un credincios este obligat să asculte pe Domnul, iar Domnul spune: „Să nu ucizi.

„Documentele de arhivă demonstrează că „Martorii lui Iehova” au refuzat să participe la alegerile din RSS Moldovenească în anii 1970 și 1985.

Ministrul securității lui Stalin, Abakumov, care a jucat un rol important în organizarea persecuției „Martorilor lui Iehova”, a fost executat în decembrie 1954.

Mai multe detalii despre soarta sa pot fi găsite aici.

VA URMA

Sursa: Articolul ”Nu se va întoarce nimeni și niciodată — aici vă vor putrezi oasele». Cum au fost deportați locuitorii Moldovei sovietice”

Pagini terifiante ale istoriei – Valurile de deportări prin care au trecut locuitorii Basarabiei și Bucovinei de Nord cotropite de barbarii sovietici. VIDEO (II)

(URMAREA ARTICOLULUI https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/11/06/pagini-terifiante-ale-istoriei-valurile-de-deportari-prin-care-au-trecut-locuitorii-basarabiei-si-bucovinei-de-nord-cotropite-de-barbarii-sovietici-video/)

Al doilea val de deportări. Operațiunea „Iug”, 1949

După ce s-au răfuit cu principalele „elemente antisovietice” în 1941, autoritățile locale sovietice din Basarabia ocupată au avut o altă problemă după război: colectivizarea mergea prea lent.

Următorul val de deportări în masă a avut loc sub steagul luptei cu „chiaburii”, țăranii prosperi.

Maria Cultuclu, Originară din Orhei, născută în 1946.

”Tata nu a acceptat propunerea autorităților sovietice de a participa la crearea kolhozului (fermă colectivă) și a fost pedepsit – era zilnic dus la raion unde era amenințat cu tot felul de pedepse.

Așa a durat până în iulie 1949, când odată, la ora 3 noaptea … Tata nu era acasă, fusese chemat la raion. Nici bunicul nu era, fiind în câmp. <…> Acasă a rămas singură mama gravidă cu trei copiii și bunica bolnavă.

Soldații au venit și au rupt ușa. <…> Mama îmi povestea că de îndată ce au intrat în casă, au rupt pătura de pe ea și i-au ordonat: „Ridică-te! Ia copiii și ieșiți în stradă!” Neînțelegând ce se întâmpla, ea, săraca, m-a luat pe mine în brațe, pe sora mea de mână și a ieșit în curte.

Acolo doi soldați stăteau la uși, unul în fața mașinii, la poartă, iar al doilea în mașină. Părea că râd de noi. Pe mine, cea mai mică, m-au luat de mână și m-au aruncat în mașină ca pe o piatră, ca pe o cârpă.Apoi mi-au luat sora.

Doi soldați au târât-o pe bunica paralizată împreună cu așternutul, au deschis bordul mașinii și au aruncat-o, pur și simplu în remorcă.”

Operațiunea, numită ulterior „Iug” (Sud), a început de fapt cu un memorandum al ministrului Afacerilor Interne al RSSM Fedor Tutushkin,către șeful Ministerului Unional al Afacerilor Interne (MVD) Serghei Cruglov.

Într-o scrisoare din 12 octombrie 1948 Tutushkin indică faptul că „rămășițele elementelor naționalist-burgheze moldo-române, chiaburo-banditești și speculative” rezistă procesului de „modernizare” a agriculturii.

În acest sens, șeful Ministerului local al Afacerilor Interne a cerut permisiunea de a deporta de pe teritoriul RSS Moldovenești 15 mii de familii de chiaburi sau cel puțin „partea cea mai ostilă și mai puternică economic a chiaburimii în număr de până la 5 mii de oameni”.

În următoarele luni, autoritățile locale au raportat repetat privind creșterea activităților „ostile” și „subversive” ale chiaburilor, și chiar a acuzat țăranii bogați de organizare a actelor de terorism.

Pe 17 martie 1949 liderii RSSM V. Ivanov, N. Kovali și G. Rudi i-au trimis lui personal lui Stalin o notă asemănătoare.
“Elementele chiabur-naționaliste au fost întotdeauna un bastion al regimurilor reacționare românești din fosta Basarabie, aceștia provenind din diferite partide burgheze naționaliste care au existat în România, sunt dirijorul politicii antisovietice în mediul rural, au fost agenți credincioși ai agențiilor de informații în lupta contra maselor orientate revoluționar.

În timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, elementele chiabur-naționaliste au trecut deschis de partea dușmanilor puterii sovietice și au fost pilonul principal al regimului de ocupație.

Cu mâinile lor au invadatorii germano-români jefuiau Moldova, efectuând expediții punitive contra partizanilor comițând acte de violență și hărțuire contra patrioților sovietici.

— Din adresarea autorităților RSSM către Iosif StalinMagistrul în Istorie Alexei Tulbure a povestit despre modul în care au fost pregătite și efectuate deportările, motivele exilului în Siberia și cum supraviețuiau exilații.https://www.youtube.com/embed/2wo3w5KBQZ8?rel=0&fmt=18&html5=1&showinfo=0

Sovietul de Miniștri al URSS a răspuns cererii de expulzare. Conform unui decizii semnate la 6 aprilie 1949, se prevedea deportarea a peste 11 de mii de familii de chiaburi sau 40 850 de persoane în afara RSSM în Kazahstan și regiunile Altai, Kurgan, Tiumen si Tomsk.

Fiecărui raion i s-a atribuit o „cotă” de deportați. Listele nominale au fost făcute de șefii sovietelor locale și de organizațiile de partid.

Împreună cu chiaburii în ele nimereau negustorii, foștii alb-gardiști care, care cooperau cu administrația românească și preoții care au supraviețuit ca prin minune epurărilor anterioare.

Dar principalul motiv al deportărilor au fost hectarele de pământ, vacile și găinile: țăranii plăteau din 1944 un impozit majorat pentru gospodăriile lor, intrând prin urmare automat în listele „negre”.

Cei care au încercat să scape de această soartă erau uneori turnați de către concetățenii lor.

(Textul deciziei)

«Pe tata l-au șters din listă. Dar pe 6 iulie 1949, l-au deportat oricum. În dosar, am văzut că, într-adevăr, fusese scos de pe listă dar după două săptămâni a avut loc o nouă ședință, și pe tata l-au pus din nou în listă.

Cineva din cunpștințele noastre s-a străduit mult să iasă astfel. <…> În dosar mai figurează și un denunț scris de un oarecare Ganeev.

Acolo scria că familia noastră avea un restaurant, 20 de hectare de teren, 4 hectare de vie, patru cai și multe altele. Și nu trebuia mult de scris atunci, câteva rânduri și gata.

Această hârtie și-a jucat rolul când au decis să-l deporteze.»

Grigore Ciobanu,originar din Căușeni, născut în 1942

Operațiunea „Iug” a început la ora două noaptea pe 6 iulie și s-a încheiat la ora opt seara pe 7 iulie 1949. Conform ordinului oficial al autorităților, deportații aveau dreptul să ia cu ei până la 1,5 tone de lucruri pe familie.

De fapt, majoritatea abia de reușea să ia ce putea duce: o mașină de cusut sau, de exemplu, un butoi de miere. Mulți au plecat în Siberia fără haine calde și unelte de lucru. Soldații nu le-au acordat timp pentru pregătiri minuțioase.

Toate bunurile rămase, inclusiv casele și terenurile, au fost confiscate și predate statului și colhozurilor. Bunurile mărunte erau deseori luate de vecinii care au avut norocul să rămână acasă. În timpul acestui val de deportări multe familii s-au îndreptat nu doar fără lucruri dar și fără tați: bărbații se ascundeau în speranța că fără capii familiei, pe cei dragi nu îi vor ridica, așa cum a fost în 1941. Însă regulile se schimbaseră.

Din memoriile Elenei Pohila din satul Gaspar, raionul Edineț, născută în 1944:

La gări familiile erau transportate în principal cu camionul. Apoi deportații erau încărcați în vagoane de marfă. În Kazahstan și Siberia au fost expediate 30 de eșaloane (1.573 vagoane) într-o singură zi.

Drumul spre așezările speciale a durat de la două până la patru săptămâni. Asistentele și medicii promiși de ordinul oficial nu au fost prezenți pe lângă deportați.

Este aproape imposibil să se stabilească astăzi cifrele exacte, dar se știe că mulți au murit până a ajunge la locul de surghiun.

Ca urmare a operațiunii „Iug” de pe teritoriul Basarabiei au fost deportați 34.270 de persoane, dintre care 13.651 femei și 11.245 copii.

La sosire, deportații au fost repartizați pe la localnici sau prin barăci – unele construite special pentru operațiunea „Iug”, altele rămase de la valurile anterioare de represiune de pe teritoriul URSS. Trăiau „prin colțuri”, mai multe familii într-o baracă.

Cu timpul, familiile în care erau bărbați construiau bordee sau chiar case de lemn. Prima iarnă sa dovedit cea mai dificilă: unele din persoanele internate în colonii speciale nu au putut suporta clima neobișnuită și munca grea de tăiere a pădurii.

Istoricii încă nu au reușit să stabilească exact câte persoane au murit spre locurile de exil și câte nu au supraviețuit condițiilor dure de existență.
Am mers zi și noapte, noapte și zi. <…> În timpul opririlor lungi ne dădeau de mâncare.

Ne spuneau: „Două persoane, un sac și două găleți.” <…> Așa ne aduceau de mâncare. Unul aducea un sac de pâine, altul – găleți cu terci sau supă. Când trenul se oprea, ni se permitea să ieșim din vagon și ni se spunea: „Recuperați-vă”.

Aceasta însemna să ne facem nevoile. Așa și mergeam cu toții laolaltă, bătrâni, tineri, bărbați, femei. Apoi am ajuns la Krasnoyarsk. Acolo ne-au dat jos pe toți. <…> Ne-au împărțit în grupuri, ca să ne ducă la baie, pentru că ne umpluserăm de păduchi. Trei săptămâni să nu ne spălăm și să ne culcăm îmbrăcați ca porcii! Ne-am spălat, ei ne-au dezinfectat hainele.

Și iarăși ne-au băgat în vagoane. Așa am mers încă o zi de la Krasnoiarsk la stația Parcium, raionul Ciunski, regiunea Irkutsk. Când am sosit, ne-au descărcat sub paza soldaților, pe malul unui râu. Toți aveau copii, lucruri. Apoi, a venit un militar și ne-a spus: „De azi înainte, aici vă e locul. Nu se va întoarce nimeni și niciodată în Moldova—aici vă vor putrezi oasele”.

Anna Vlas (născută Istrati),originară din satul Bălăurești, raionul Nisporeni, născută în 1938

Printre victimele celui de-al doilea val de surghiun erau mulți din cei care nu au fost goniți de acasă pentru prima dată.

Valentina Sturza, întoarsă pe teritoriul Basarabiei după deportarea din 1941, a fost exilată din nou în Siberia în 1949.

Revenind din Kazahstan pentru a doua oară, Sturza a primit o educație bună, însă statutul de „fostă deportată” i-a complicat serios creșterea în carieră.

A relatat despre acestea într-un interviu cu NM.

https://www.youtube.com/embed/9LT57EDfLuk?rel=0&fmt=18&html5=1&showinfo=0

Valentina Sturza, șefa Asociației foștilor deportați și deținuți polițiști, co-fondator al Partidului Național-Român din Moldova.

Maria Tulbure, locuitoare a raionului Nisporeni a fost de asemenea, deportată de două ori. În 1941, a fost trimisă în Kazahstan pentru domiciliu forțat permanent, ca soție de primar.

A evadat și s-a întors acasă, dar nu pe mult timp: în 1949 a fost condamnată pentru evadare la trei ani într-un lagăr de reeducare, cu expulzare ulterioară în colonie specială.
Rezultatele deportărilor au depășit toate așteptările autorităților. Din iulie până în noiembrie 1949, procentul gospodăriilor țărănești incluse în kolhozuri a crescut de la 32% la 80%. Până în ianuarie 1950, ponderea kolhoznicilor era de 97%.

Temându-se de noi valuri de deportări, țăranii au cedat statului terenurile și alte proprietăți.
Dovezile represiunilor continuă să apară și în prezent.

La sfârșitul anului 2014, în timpul reparațiilor clădirii Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, a fost găsită o placă de parchet, semnată de un deținut politic.

Nichifor Popa din raionul Strășeni, condamnat la zece ani de lagăre în 1949.

Potrivit istoricilor, a fost dus în Ivdellag în regiunea Sverdlovsk. Placa de parchet cu semnătura sa a fost transferat, în august 2017, în colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

Mesajul deținutului a fost ascultat până acum doar de cercetători: nu a fost găsită încă vreo informație privind soarta sa ulterioară sau a rudelor sale.

Din colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei.

-VA URMA –

Sursa: Articolul ”Nu se va întoarce nimeni și niciodată — aici vă vor putrezi oasele». Cum au fost deportați locuitorii Moldovei sovietice”