CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O etapă nouă în lupta kurzilor pentru câștigarea dreptului la independență

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este %D0%BA%D1%83%D1%80%D0%B4-%D0%BA%D0%B0%D1%80%D1%82%D0%B0.jpg

Kurzii sunt cel mai mare popor din lume care nu are propriul stat.

 Locuind în mai multe țări, ei luptă de aproape un secol și jumătate pentru crearea unui Kurdistan independent. 

Operațiunile punitive active ale armatelor turce și irakiene au alungat o parte semnificativă a luptătorilor kurzi. 

Locul lor a fost luat de femei care acum reprezintă 30-40% din gherilele kurde.

Există 30-35 milioane de kurzi în lume. Cea mai semnificativă parte a acestora trăiește în Turcia – până la 15 milioane, alte 7-8 milioane – în Iran, scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/articles/zhenskie_otryadyi_v_kurdskoy_armii_osvobozhdeniya

Autoritățile acestor state evită recensământul populației pentru a evita o creștere a izolării etnice (prin urmare, numărul kurzilor din aceste țări este o estimare). 

În Siria, există aproximativ 2 milioane, iar 800 de mii dintre aceștia sunt apatrizi și sortiți existenței ilegale (aceștia sunt în mare parte refugiați din operațiunile punitive ale trupelor turcești).

În Irak, guvernul regional al Kurdistanului avansează o cifră oficială de 5,3 milioane kurzi. 

Există mici comunități de kurzi în Armenia, Georgia, Israel și Iordania. O mare comunitate kurdă din Europa. 

Datele Consiliului Europei sunt următoarele: 800 de mii în Germania (majoritatea din Siria și Turcia), 100 de mii în Suedia (din Iran și Irak), 90 de mii în Anglia (din Irak) și 120 de mii în Franța (în principal din Turcia) …

Faza activă a luptei poporului kurd pentru crearea unui stat propriu se desfășoară încă din anii 1960 – în principal în Turcia, unde Partidul Muncitorilor din Kurdistan a preluat aripa politică a mișcării. 

Acest partid, pe lângă naționalism, a proclamat lupta pentru socialism și în plus, un fel de plan stalinist. De fapt, cu cei cca. 300 de mii de membri ai săi, acesta este cel mai mare partid stalinist din lume . 

În cei 30 de ani de luptă, forțele kurde care luptă pentru independența Kurdistanului au provocat moartea a peste 150 de mii persoane (militari și civili) .

Astăzi, o serioasă îndoctrinare ideologică are loc în rândul kurzilor sirieni. Opoziția kurdă este condusă de Uniunea Democrată (PYD), un partid de stânga stalinist format în 2003 dintr-o ramură a Partidului Muncitorilor din Kurdistanul Turc.

 La un moment dat, PYD a controlat cea mai mare parte a Kurdistanului sirian (nordul și nord-estul țării), inclusiv marile câmpuri petroliere din nord-est, poziționându-se atât împotriva președintelui țării, Bashar al-Assad, cât și a opoziției față de regimul acestuia.

Astfel kurzii au devenit o parte terță în conflictul sirian.

Kurzii înșiși numesc această regiune bogată în petrol Kurdistanul de Vest.  petrolul constituind unul dintre principalele motive pentru opresiunea kurzilor de către Damasc. 

Chiar înainte de venirea la putere a partidului Baas arab socialist în 1962, în provincia Al-Jazeera foarte bogată în petrol din nord-estul Siriei, numită acum Haseke , aproximativ 20% dintre kurzi erau privați de cetățenie, iar autoritățile siriene au dus o politică activă de arabizare a acestora.

Cu toate acestea, în timpul războiului civil din Siria, kurzii nu s-au alăturat islamiștilor, din cauza sprijinului dat de Turcia- inamicul ireconciliabil al mișcării naționale kurde – opoziției siriene . 

Assad a apreciatneimplicarea kurzilor și a mers în întâmpinarea lor, acceptând unele dintre revendicările lor anterioare, printre care cea mai importantă era acordarea autonomiei.

 De asemenea, 48 de activiști ai PYD au fost eliberați din închisori, iar cetățenia siriană a fost acordată unui număr de sute r de mii de kurzi.

La 7 octombrie 2011, Mashal Tammo, un important om politic kurd membru al PYD a fost ucis, iar forțele politice kurde au acuzat Damascul pentru acest lucru. 

La rândul ei, mass-media oficială siriană a acuzat Turcia și opozanții Partidul Muncitorilor din Kurdistan de crimă. 

În fapt, nu s-a putut fi stabilit cu claritate nici până astăzi cine a ordonat uciderea lui Tammo, dar moartea acestuia a servit drept un motiv bun pentru separarea Kurdistanului sirian de guvernul central (și de islamiști).

Astăzi, acest teritoriu este de facto un stat independent, după ce în iulie 2013, armata siriană a părăsit zona.

Partidul PYD a copiat sistemul sovietic timpuriu având sovietele numite acolo „Case ale oamenilor” la baza a sistemului de conducere.

 De exemplu, în Al-Qamishli, actuala capitală a Kurdistanului de Vest, există 15 astfel de „Case ale poporului” aproximativ un consiliu (soviet) la 6000 de persoane. 

La rândul lor, „Casele Poporului” au ales Consiliul Popular al Kurdistanului de Vest. De asemenea, au fost formate unitățile armate de autoapărare a poporului kurd – de fapt, miliția poporului.

Interesant este că Damascul continuă să plătească salarii angajaților de stat din Kurdistanul de Vest și finanțează, de asemenea, sistemul medical și educația. Aceasta este într-un fel plata lui Assad pentru un serviciu important făcut de kurzi care au preluat controlul frontierei siriano-turce (controlate anterior doar de grănicerii turci), împiedicând astfel accesul opoziției islamistă împo triva lui Assad la sprijinul material venit din Turcia.

Odată cu introducerea socialismului în Kurdistanul de Vest, aici sunt în desfășurare procese importante pentru întregul Orient Apropiat și Mijlociu, PYD arătând o cale laică politică care ar putea fi urmată de lumea islamică.

Astfel, staliniștii kurzi organizeaza centre de tineret, organizatii pentru femei, sindicate, scoli. Un interes și o importanță deosebită pentru Orientul Mijlociu este acordată politicii de emancipare a femeilor. Toate organele guvernamentale (inclusiv sovietele – „Casele Poporului”) recrutează 40% dintre femei și 40% dintre bărbați. 

 În detașamentele de autoapărare (miliții populare), femeile sunt acceptate în mod egal cu bărbații. Au existat și represiuni: aproximativ 10% dintre kurzi au fost expulzați din Kurdistanul sirian în Irak (mulți au plecat și în Europa), întrucât erau adepți ai partidului liberal local (apropiat de Consiliul Național Kurd).Ei au fost acuzați nu numai de liberalism, ci și de orientarea liderilor lor către Statele Unite.

Un regim relativ laic (și pentru lumea musulmană – super-laic) a fost introdus și în Kurdistanul irakian, care a obținut de fapt independența față de guvernul central (în acest caz față de Bagdad).

 Partidul Democrat din Kurdistan (KDP) aflat la guvernare nu mai este stalinist ca orientare, ci aparține stângii moderate care privește partidele social-democratice din Europa ca pe un ideal.

Democrația Kurdistanului irakian poate fi judecată cel puțin după sistemul alegerilor pentru parlamentul său. 111 locuri în parlament au fost distribuite după cum urmează:

Pentru minoritățile naționale, au fost alocate : turkmenilor (5 mandate), asirienilor (5) și armenilor (1). 

-De asemenea, 34 de femei au fost alese în parlament, iar până în 2020, așa cum a promis liderul kurd Barzani, cota pentru femei în parlament va fi de 40% (adică 44 de locuri).

 Partidul Democrat din Kurdistan (KDP), aflat la guvernare, condus de președintele regiunii autonome Massoud Barzani, a câștigat aproape 38% din sufragii. 

Aceste exemple contrazic mitul conform căruia țările islamice sunt structural incompatibile cu laicismul și cu democrația.

Cu toate că sunt de stânga, autoritățile kurde din Irak și Siria nu îi persecută pe credincioși. În Kurdistan musulmanii reprezintă doar 75% din kurzi, restul fiind creștini, alauiți, zoroastrieni etc.)

Femeile kurde au primit drepturi egale în armată. În Siria și Irak, femeile reprezintă aproximativ 20% din forțele armate (miliția poporului) și până la 30% în detașamentele partizanilor din Kurdistanul turc. 

Acest din urmă fapt se explică prin faptul că, pe parcursul lungilor ani de luptă cu guvernul turc, o parte semnificativă a militanților bărbați au fost uciși, iar femeile au trebuit să le ia locul.

 În plus, în Kurdistanul turc, unde în rândul kurzilor coexistă nu numai idei socialiste, ca în cazul omologilor lor din Siria, ci și rudimente ale democrației, admiterea femeilor într-un detașament partizani le face automat egale în drepturi cu bărbații.

Foto: Anastasia Taylor și Colin Delphos – Imagini surprinse printre luptătoarele kurde din Turcia, Iran și Irak .

04/10/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 4 OCTOMBRIE. VIDEO

4 octombrie, istoricul zilei

Anul 610:  Heraclius  (n. cca. 575 –  d. 11 februarie  641), il răstoarnă de la putere  pe imparatul  bizantin Focas.

Heraclius I a fost împărat al  Imperiului Roman de Rasarit  (Bizantin) din anul 610 pana la 11 februarie 641 si a fost întemeietorul dinastiei Heracliene.

In  anul 608  el şi tatăl său, Heraclius cel Bătrân, exarhul Africii au condus cu succes o revoltă împotriva uzurpatorului Focas.

byzantine-emperor-heraclius

A  introdus limba  greaca ca limbă oficială a imperiului, in locul limbii latine.

Numeroși istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclius  punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca „Bizantin”, în loc de „Roman de Răsărit”, după această dată.

1052: A murit cneazul Vladimir al Novgorodului; (1020 – 1052).

A condus cnezatul Novgord din 1036 pana la sfarsitul vietii sale.

Vladimir Yaroslavici a fost fiul cel mare al cneazului Yaroslav I cel Intelept al  Kievului si al printesei  Ingigerd, fiica regelui Olof Skötkonung Suediei.

În anul 1043 el a condus armatele ruse, în alianta cu regele Harald III al Norvegiei, împotriva împăratului bizantin Constantin al IX- lea. 

1209: Otto al IV-lea (n.1175/1176 — d. 19 mai 1218), este încoronat la Roma împărat al Sfântului Imperiu Romano- German  de către Papa Inocențiu al III-lea.

 

Otto IV Holy Roman Emperor - Portrait - Our Family Tree

A fost singurul rege din dinastia Welfilor, și a fost detronat în anul 1215.

Obligat să abdice de Frederik al II-lea, care ii succede la tron,se retrage  la  posesiunile sale private din  Braunscweig, unde a murit în 1218.

1227: Califul Marocului, Abu Muhammad Abdallah al-Adil este asasinat, fiind  înecat într-o cadă de baie. A fost   succedat de fiul său Yahya .

1289: S-a nascut regele Louis al X-lea al Franței;

 A murit în 1316, posibil prin otrăvire.  Sotia sa  Clemence  de Anjou era însărcinată si il va naște pe Ioan Postumul, care însă va muri cinci zile mai târziu.

Astfel va succede la tron fratele lui Ludovic al X-lea, Filip al V-lea.

1302: Se incheie un tratat de pace intre Imperiul Bizantin si Republica Venetia, prin care se pune capat razboiului dintre cele doua tari (1296- 1302).

1305: A murit  impăratul Kameyama, al 90-lea imparat al Japoniei in ordinea succesiunii traditionale la tron ; (n. 1249).

1363: Ia  sfârşit  bătălia de la Lacul Poyang , una dintre cele mai mari  batalii navale de pana atunci, forţele chineze rebele ale lui  Zhu Yuanzhang  înfrângandu-le pe cele ale lui, Chen Youliang .

,

1511: Se constituie Liga Sfânta  între  Ferdinand al II-lea de Aragon, Statul Papal şi Republica Veneţiei, împotriva Franţei.

1535: Este imprimata   prima editie  completă în limba engleză  a Bibliei (Biblia Coverdale ), cu traduceri de William Tyndale şi Miles Coverdale.

1550: S-a nascut regele  Carol al IX-lea al Suediei; (d.30 octombrie  1611).

1582: Papa Grigore al XIII-lea  instituie Calendarul gregorian în Italia, Polonia, Portugalia și Spania; 4 octombrie din acest an devine 15 octombrie.

1636:  Armata suedeză învinge armatele  Saxoniei  şi  ale Sfântul Imperiu Romano-German in Bătălia de la Wittstock.

1669 : A murit genialul pictor olandez Rembrandt; (n. 15.07.1606).

 

Ultimul autoportret al lui Rembrandt aflat in proprietate privata va fi  scos la vanzare pentru 15-20 milioane de dolari.

Rembrandt – Autoportret

 Este considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei si  a trăit în epoca  numita ” varsta de aur olandeza”, timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul.

Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 de desene.

1693: Bătălia de la Marsaglia – francezii înfrâng trupele piemonteze .

1745: Francisc I, imparat al  Imperiului Romano- German, este încoronat  la Frankfurt pe Main.

Prin căsătoria sa cu Maria Terezia, a fost întemeiată linia de Habsburg-Lorena a Casei de Habsburg.

1777: Bătălia de la Germantown – Trupele revolutionare americane  aflate sub comanda lui George Washington, sunt respinse de către trupele britanice conduse  de generalul   William Howe.

1814: S-a nascut Jean-Francois Millet, pictor si gravor francez. A fost unul dintre maestrii scolii de la Barbizon. 
S-a nascut intr-o familie saraca intr-un satuc normand si in 1837 a plecat la Paris ca sa studieze desenul cu Paul Delaroche.

In 1848, a expus la Salonul din Paris  celebra sa lucrare , “Semanatorul”, prima inspirata din viata rurala.

A fost criticat  pentru picturile sale inspirate din viata taranilor francezi, ideile socialiste infiltrate in opera sa nefiind pe placul multora. in 1849, s-a mutat la Barbizon, unde a ramas pana la sfarsitul vietii sale, in anul 1875.

1824: Mexicul  adoptă o nouă constituție și devine republică federală.

1830: Se creaza statul Belgia, după separarea  in urma revoltei  din 1830 a teritoriilor din  sudul  Olandei.

Populația acestor teritorii  era în mare parte de religie catolică și  s-a revoltat împotriva dominației provinciilor din nordul regatului care erau protestante.

Revolta inceputa in  luna august a provocat în câteva săptămâni separarea provinciei Valonia, unde populația vorbea în majoritate valona (franceza), de provinciile din nord în care populația era în mara majoritate flamandă, ceea ce a creat premisele  înființarii Belgiei independente, catolice, burgheze, neutre și oficial francofone, condusă de un guvern provizoriu și un congres național.

1848: A apărut săptămânalul cu text bilingv, român şi german, ”Bucovina’’,Gazetă Romănească (Romanische Zeitung) pentru politică, religie și literatură. editat de fraţii Gh. si Alecu Hurmuzaki; (4 octombrie 1848–20 septembrie 1850).

Ziarul Bucovina, Cernauti, 1848

Foto: tiparituriromanesti.wordpress.com

Articolul – program publicat în primul număr, era programul revoluţiei române de la 1848 din Bucovina, exprimat   în „Petiţia Ţării”, iar ziarul se adresa în paginile sale întregului neam românesc.

Ziarul Bucovina, a avut colaboratori străluciţi: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogalniceanu, Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariţ etc.

Referindu-se la activitatea literară desfăşurată de “Bucovina”, Nicolae Iorga o asemăna cu cea a ”Daciei Literare”.

1853: Turcia declară război Rusiei. Începe războiul Crimeii (1853-1856), purtat între Rusia, pe de o parte şi Turcia, Anglia, Franţa şi Regatul Sardiniei, pe de altă parte. Operaţiunile militare au avut loc la Dunăre, în Transcaucazia, la Marea Baltică şi în Crimeea (unde a fost teatrul principal de război).

Rusia a fost infrântă, iar Tratatul de Pace a fost semnat la 30 martie 1856 (18 martie 1856 pe stil vechi).

Principalele lui prevederi priveau transformarea Mării Negre în teritoriu neutru, închis tuturor navelor militare, pe țărmul acestei mări fiind interzisa construirea de fortificații sau prezența armamentelor de orice fel.

Tratatul a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pentru pretențiile sale de dominație a regiunii.

De asemenea, era stabilită libera circulație pe Dunare și la gurile ei sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării.

Alte prevederi priveau statutul Principatelor Dunarene – Moldova și Valahia – care rămaneau, în mod oficial, sub suzeranitatea otomană, dar li se acorda dreptul de a avea propriile constituții și adunări legislative, instituții care aveau sa fie puse sub supravegherea puterilor victorioase, desființîndu-se astfel protectoratul Rusiei.

Turcia era obligată să respecte administrația independentă a principatelor Moldovei și Valahiei, deplina libertate a credinței și legislației, comerțului și navigației.

De asemenea a fost stabilită convocarea în principate a Divanurilor Ad-hoc (fapt realizat în 1857 la Iași și București) pentru exprimarea dorinței populației asupra unirii și altor principii fundamentale de organizare a statului; (art. 24).

Din punct de vedere teritorial, pentru înlăturarea Rusiei de la gurile Dunării, se hotărăște restituirea către Moldova a Județului Ismail din Basarabia țaristă (pană în 1812 acesta fusese parte integrantă a Moldovei).

1873:  S-a nascut matemaicianul român Gheorghe Țițeica, profesor universitar, membru, vicepreședinte și secretar general al Academiei Române; (d. 1939).

Străzile Craiovei și numele lor – Gheorghe Țițeica | Radio România Oltenia  Craiova

1881: S-a născut la Craiova, George ( Gogu) Constantinescu, inginer constructor român,intemeietorul unei noi stiinte, “sonicitatea”. 

Biografie Gogu Constantinescu

A elaborat „Teoria Sonicităţii” (metoda de transmitere a puterii, prin unde de presiune, utilizând proprietatea de compresibilitate a lichidelor).

A construit cel mai performant sistem de sincronizare a tragerii la avioane, prin spaţiul lăsat de palele elicelor acestora.

A materializat primul tun sonic.

A proiectat şi construit „Convertorul Gogu Constantinescu”, prima cutie de viteze automată, pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj şi roţi dinţate, bazată pe efectul inerţial al maselor în mişcare.

A gândit primul  hidroglisor care a fost materializat în jurul anilor 1970 de către ruşi.

A demonstrat efectul termic al sonicităţii prin realizarea primului calorifer sonic.

Revista engleză The Graphic il considera unul dintre cei 17 titani ai lumii,care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de Einstein, Marconi, Edison sau Lister ; (a decedat la Corniston, in Marea Britanie la 11.12.1965).

1883: Primul tren Orient-Express pleca pe ruta Paris – Varna (Bulgaria).

5 iunie 1883, a început serviciul trenul Orient Express, destinat să lege  Parisul de Istanbul, trecând prin Munchen, Viena, Belgrad, Bucureşti. |  Public News FM

1893: S-a născut celebrul spion Richard Sorge, Erou al Uniunii Sovietice; (d.7.11.1944).

An Impeccable Spy' Review: Stalin's Man in Tokyo - WSJ

A lucrat sub acoperirea de jurnalist  în Germania și Japonia, spionand in favoarea URSS în Japonia înaintea și în timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Numele  de cod pe care i l-a dat NKVD- ul (serviciul sovietic de spionaj), a fost “Ramsay.”

A fost arestat în Japonia și executat prin spânzurare pentru spionaj.

1895: S-a organizat In SUA, la Newport in Rhode Island, primul turneu de golf pentru barbati.

1895: Se formează guvernul lui Dimitrie A. Sturdza în România, imediat după demiterea guvernului conservator a lui Lascăr Catargiu; (3 octombrie 1895).

Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu – (n. 10 martie 1833  — d.8 octombrie 1914 ) , om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii  1895- 1909.

A fost, de asemenea,  academician si Președintele Academiei Romane între anii  1882-1884.

1895:  Se constituie societatea petrolieră “Steaua Română“, una dintre cele mai mari şi mai importante societăţi din istoria industriei petroliere din România.

1895:  S-a născut  actorul de film Buster Keaton, cunoscut drept “omul care nu râde niciodată” ; (“Malec si fantomele”, “Sportiv din dragoste”, “Mecanicul Generalei”); (d.01.02.1966).

1904: A murit sculptorul francez Frédéric Auguste Bartholdi; a realizat „statuia Libertăţii”, oferită în dar de statul francez Statelor Unite ale Americii, cu ocazia aniversării, în 1876, a 100 de ani de la declararea independenţei SUA; (n. 1834).

1906 : Germanul Karl Ludwig Wessler, introduce in salonul sau de la Londra, o noua tehnica in coafura – “parul permanent”.

1910 : Regele Manuel al Portugaliei  se refugiaza  în colonia britanică  Gibraltar, in urma  unei rascoale  antimonarhice din Lisabona.

Se instaleaza un Guvern provizoriu din Lisabona care îşi propune abolirea monarhiei.

1923 : S-a născut actorul american de film Charlton Heston. Este cunoscut pentru rolurile sale din “Planeta maimuţelor” (1968) şi “Ben Hur” (1959); ( (m. 5 aprilie 2008).

1928: S-a nascut jurnalistul și scriitorul futurolog american Alvin Toffler.

Prin publicarea primei sale lucrări  „Socul viitorului”, Toffler a creat o nouă disciplină, futurologia, care studiaza studiul schimbării și impactul acesteia asupra societatii.

1929: Sub directoratul lui Liviu Rebreanu, se inaugurează “Studioul Teatrului Naţional din Bucureşti” cu “Muşcata din fereastră“, piesa lui V.I. Popa prezentată în premieră în regia lui Paul Gusty.

1934:  S-a născut in Bucuresti, marele actor român de teatru și film, Mircea Albulescu (numele adevărat: Iorgu Constantin V. Albulescu), actor, profesor universitar, publicist, poet şi prozator.

PORTRET: Mircea Albulescu – un actor de o rară intelectualitate | Agenția  de presă Rador

A fost actor al Teatrului de Comedie (1968-1974) şi al Teatrului Naţional (1974-1997), cu un vast registru repertorial – peste 80 de roluri – în sute de spectacole; a jucat în peste 70 de filme; a făcut, timp de 40 de ani, teatru radiofonic, interpretând peste 300 de roluri memorabile (m. 2016)

1937 :  S-a nascut Franz Vranitzky, fost  cancelar federal  al Austriei.

1940: Hitler și Mussolini s-au întâlnit pe granița dintre cele două țări, la Brenner.

Octombrie 1940 Pasul Brenner Auastria Adolf

1943:  Al Doilea Război Mondial  –  SUA ocupă Insulele Solomon, dupa ce infrang rezistenta trupelor japoneze.

1943 : S-a născut actorul şi cântăreţul  folk Florian Pittiş, actor la Teatrul “L. S. Bulandra” (“Hamlet”, “Câinele grădinarului”, “Cântec despre mine însumi”).

A fost, de asemenea un apreciat  realizator de emisiuni radio ; (d. 5 august 2007).

1943: S-a născut Marian Nistor, cântăreț și compozitor român de muzică ușoară; fondatorul și solistul trupei „Savoy”.

1947: A murit  savantul  fizician german Max Planck, laureat al Premiului Nobel; (n. 1858).

Max Planck | Biography, Discoveries, & Quantum Theory | Britannica

1949 : S-a născut la New York  actorul american Armand Assante ;  („Napoleon şi Josephine”, „Day by day”).

Părinții actorului se numesc Armand Anthony Assante și Katherine Healy. 

Armand Assante joaca in film, teatru si televiziune din 1970; s-a nascut la New York studiind Academia Americana de Arta Dramatica.

In 1974 si-a facut debutul cu filmul The Lords of Flatbush, alaturi de Sylvester Stallone.

Mai tarziu, Stallone il va lua pe Assante pentru un rol in Paradise Alley in 1978, dupa care Assante a continuat sa apara in filme de diferite genuri: I, the Jury (1992), Private Benjamin (1980), Judge Dredd (1995), A Deadly Business (1986), Hands of a Stranger (1987), The Marrying Man (1991), The Mambo Kings (1992) si Striptease (1996), Two for the money (2005), Funny Money (2006), American Gangster (2007), California Dremin’ (nesfarsit), film regizat de românul Cristian Nemescu. In viitorul apropiat va aparea in urmatoarele filme: Killer by Nature, Minkow, The Return of Joe Rich, Goat, A fine step, Carpet boy, A Horse Tale.

În privința vieții private, actorul a fost căsătorit cu actrița Karen McArn, din 1982 până în 1994, cu care a avut doi copii: Alessandra Assante și Anya Assante.

1957: Primul satelit artificial, Sputnik I, a fost lansat pe orbita de catre sovietici de pe cosmodromul de la Baikonur. 
Evenimentul a luat prin surprindere Vestul, mai ales specialistii americani care concurau cu URSS la cucerirea spatiului.

Satelitul, de aproximativ 80 de kilograme, era dotat cu doua transmitatoare radio, semnalele transmise de acesta pe Pamant permitand obtinerea de informatii deosebite la acea vreme.

Programul Sputnik s-a intins pe mai multi ani, in timpul desfasurarii lui sovieticii reusind o alta premiera, pentru ca al doilea satelit lanasat de acestia a transportat in spatiu prima fiinta, catelusa Laika.

Sputnik 1 s-a dezintegrat in momentul revenirii in atmosfera Terrei, la data de 3 ianuarie 1958.

1958: Este aprobata prin referendum Constituția celei de- A V-a Republici  Franceze.

Generalul Charles de Gaulle și a devenit primul presedinte.

1958:  Este folosit pentru prima data un stimulator cardiac complet implantabil (peacemaker), conceput  de către Wilson Greatbatch, un inventator american.

1959: S-a născut instrumentistul britanic Chris Lowe, membru al trupei de synthpop „Pet Shop Boys”.

– 1970: A murit cântăreaţa, compozitoarea şi textiera americană Janis Joplin, legendă a muzicii rock americane, unul dintre cele trei superstaruri ale generaţiei „flower power”, alături de Jimi Hendrix şi Jim Morrison (n. 1943)

1960: Statele Unite au lansat în spațiu “Courrier IB”, primul satelit folosit în telecomunicații.

1965 : Papa Paul al VI-lea ajunge la New York, devenind primul suveran pontif care vizitează Statele Unite. Va ține un discurs la ONU, în care va pleda pentru pace, în condițiile escaladării Războiului din Vietnam.

1966: Colonia britanica Basutoland  devine independenta  fata de Marea Britanie, sub numele de  Lesotho.

1970 : A încetat din viaţă  in urma unei supradoze de heroina, cantăreața Janis Joplin, o legendă a muzicii pop- rock americane ; (n. 19 ianuarie 1943).

1977:  În cadrul unei festivităţi desfăşurate la Paris, fotbalistul Dudu Georgescu (Dinamo Bucureşti), a primit pentru a doua oară ‘’Gheata de aur’’, distinctie care se acorda anual celui mai eficace jucător dintr–un campionat naţional.

1977: S-a nascut  Cabral Ibacka, actor si prezentator TV din România.

1982:  Sindicatul “Solidaritatea”, primul sindicat liber din Polonia  comunistă, este scos in afara legii.

 1989: A murit interpretul de muzică uşoară Luigi (Ludovic) Ionescu; (n. 1927).

1993: Criza  constitutionala din Rusia – La Moscova , tancurile deschid focul asupra   clădirii Parlamentului rus, în timpul unei  demonstranţii împotriva preşedintelui Boris Elţîn.

2006: După o perioadă de câteva luni de interimat, Serviciul Român de Informații (SRI) are un nou director în persoana lui George Maior, un politician român, membru al PSD.

Claudiu Săftoiu, fostul consilier al președintelui  Traian Băsescu, este numit director al Serviciului de Informații Externe român (SIE).

2007 : A murit senatorul PSD Antonie Iorgovan. Între anii 1992-1996, a îndeplinit demnitatea de judecător la Curtea Constituţională a României. A fost supranumit “Părintele Constituţiei”;  (n. 9 aug 1948).

2010: A murit comicul britanic Norman Wisdom; devenit celebru pentru comediile din perioada 1953-1966; (n. 1915).

2013: A murit la vârsta de 102 ani, legendarul general vietnamez Vo Nguyen Giap, liderul militar al celor două războaie din a doua jumătate a secolului trecut, din Vietnam, cunoscut ca „Napoleon cel Roşu”, erou al independenţei vietnameze; (n. 1911).

On the Passing of Vietnam's Founding Generation | Historians@Work

Armatele conduse de el i-au alungat pe francezi din Vietnam şi apoi i-au forţat pe americani să renunţe la eforturile de a nu permite instaurarea unui regim comunist în această țară.

2019: A murit actorul britanic Stephen Moore (nume complet: Stephen Vincent Moore); a avut o carieră prolifică pe scena londoneză, la National Theatre și Royal Shakespeare Company, în seriale radiofonice și de televiziune; (n. 1937).

4 octombrie este:

Ziua Naţională a Regatului Lesotho (fost Basutoland); aniversarea proclamării independenţei față de Marea Britanie în anul 1966.

Harta Lesotho: consulta harta politica a Lesoto pe Infoturism.ro

Regatul Lesotho este o țară enclavizată în granița Africa de Sud . Împreună cu Vaticanul și San Marino , este unul dintre singurele trei state independente complet înconjurate de teritoriul altei țări și singurul în afara peninsulei italiene și care nu este un microstat.

Lesotho are 30.355 km 2 și o populație de 2.142.249 milioane locuitori (2018). Capitala și cel mai mare oraș al său este Maseru . Limba oficială este sesotho .

Acum este un stat complet suveran și este membru al Națiunilor Unite , al Comunității Națiunilor , al Uniunii Africane și al Comunitatea de dezvoltare din Africa de Sud (SADC). Numele Lesotho se traduce aproximativ în „țara oamenilor care vorbesc limba sesotho.

 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Mucenic Ierotei

 

Ierotei Areopagitul

Sfântul Mucenic Ierotei a primit credința în Hristos de la Sfântul Apostol Pavel.

A fost însoțitorul Sfântului Dionisie Areopagitul. Sfântul Ierotei a fost primul episcop al Atenei.

A participat la inmormântarea Maicii Domnului.

A trecut la cele veșnice pe 4 octombrie.

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Crestin Ortodox.ro;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
  4. emaramures.ro.;
  5. mediafax.ro;
  6. Istoria md.;
  7. Istoriculzilei blogspot.com;
  8. Wikipedia.ro
  9. https://www.cinemagia.ro.

04/10/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

TRATATELE DE PACE DIN 1919 – 1923 ȘI RECUNOAȘTEREA INTERNAȚIONALĂ A MARII UNIRI


RECUNOAŞTEREA INTERNAŢIONALĂ A ROMÂNIEI MARI  ÎN  TRATATELE DE PACE DIN 1919 – 1923

România Mare s-a născut dureros, în martie – decembrie 1918, în condiţii interne şi externe deosebit de grele, iar certificatul său „european” de naştere a fost întocmit şi scris în tratatele de pace încheiate la sfârşitul Primului Război Mondial (de la izbucnirea căruia s-au împlinit deja 103 ani), în perioada iunie 1919 – iulie 1923 scrie Prof. Dr. Dan  PRODAN, redactor al Rev. Luceafărul.

După Pacea de la Buftea – Bucureşti (24 aprilie / 7 mai 1918) cu Puterile Centrale, pe care tratat de pace, cu un gest de supremă demnitate şi mândrie naţională, regele Ferdinand I cel Loial / Întregitorul a refuzat să-l semneze, devenind caduc de jure şi neaplicabil, armata română remobilizată a reintrat în Primul Război Mondial la 28 octombrie / 10 noiembrie 1918, armistiţiul de la Compiègne (Franţa) – 29 octombrie / 11 noiembrie 1918, ora 11,00,  găsind România beligerantă în Tabăra Antantei.

Această poziţionare firească, inspirată a României, a permis acesteia să participe ca membru al taberei învingătorilor la Conferinţa de pace din Franţa (Paris şi oraşele sale satelite, ianuarie 1919 – august 1920). Astfel, s-au încheiat tratate de pace ale aliaţilor antantişti învingători cu statele perdante:

  • cu Germania la Versailles, la 28 iunie 1919 (la exact 5 ani de la atentatul de la Sarajevo, scânteia declanşării primei conflagraţii mondiale); cu Austria la Saint – Germain – en – Laye, la 10 septembrie 1919; cu Bulgaria la Neuilly – sur –  Seine, la 27 noiembrie 1919; cu Ungaria la Trianon, la 4 iunie 1920; cu Imperiul Otoman la Sèvres, la 10 august 1920. Ulterior, s-a încheiat cu Turcia kemalistă tratatul de pace de la Lausanne (Elveţia), la 24 iulie 1923. La acestea se adaugă Tratatul de la Paris, referitor la Basarabia (28 octombrie 1920). Toate aceste tratate de pace includeau articole cu prevederi foarte importante referitoare la România Mare, la recunoaşterea acesteia pe plan mondial şi la statutul acesteia la nivel european.
  • Astfel, în Tratatul de pace cu Germania de la Versailles, noua Republică de la Weimar: s-a angajat „să respecte ca permanentă şi inalienabilă” independenţa faţă de Rusia a Basarabiei şi unirea acesteia cu România (art. 116, 117); să restituie României, „fără întârziere, (…) toate obiectele, valorile sau documentele” acaparate de autoritîţile germane în timpul ocupaţiei teritoriilor româneşti (octombrie 1916 – noiembrie 1918) – (art. 223), contravaloarea acestora fiind stabilită de către Comisiunea reparaţiunilor (art. 233);
  • Germania a recunoscut caducitatea Tratatului de pace de la Bucureşti şi se obligă „să transfere (…) României (…) orice instrumente monetare, numerar, valori şi instrumente negociabile sau orice produse ce a primit în virtutea sus-ziselor tratate” (art. 259, alin. 6; 292), printre care şi Cablul Constanţa – Constantinopol / Istanbul (Anexa nr. VIII); Puterile învingătoare şi România reţin şi lichidează, în interesul lor, bunurile, drepturile şi interesele aparţinând cetăţenilor şi societăţilor germane de pe teritoriul lor (art. 297 b); Germania post-belică a recunoscut valoarea juridică a tratatelor de pace din Franţa şi graniţele României Mari, configurate în decembrie 1918 – 1919 (art. 434).
  • În conformitate cu acest tratat (art. 233), România a obţinut, prin Acordul de la Spa – Belgia (16 iulie 1920), un jignitor procent de doar 1 % (1, 32 miliarde mărci-aur) din cuantumul reparaţiilor de război obligate să fie plătite de Germania şi 10, 55% (1, 266 miliarde mărci-aur) din cele impuse Ungariei, Austriei şi Bulgariei („reparaţiile orientale”). Deoarece suma oferită astfel României (2, 586 miliarde mărci-aur) nu acoperea decât aprox. 10 % din pagubele materiale reale suferite de România în 1916 – 1918, guvernul român nu a semnat Acordul de la Spa – Belgia, solicitând cu fermitate noi tratative şi, evident, augmentarea sumelor datorate ţării noastre ca „reparaţii de război”.

Prin Tratatul de pace de la Saint – Germain – en – Laye, Austria s-a angajat să renunţe, în favoarea României, la toate drepturile sale asupra Bucovinei (art. 59); România a consimţit să recunoască şi să respecte drepturile şi cetăţenia românească a minorităţilor etnice şi religioase din Bucovina (art. 60; 70); cetăţenii foşti austrieci din Bucovina vor opta, în interval de un an de zile, pentru cetăţenia şi ţara de domiciliu pe care le doresc, cu păstrarea averii mobile şi imobile (art. 78); Austria a recunoscut oficial graniţele României Mari (art. 89); de asemenea, Austria a renunţat, în favoarea României, asupra drepturilor, titlurilor şi intereselor sale în Bucovina; valoarea despăgubirilor de război ale Austriei către România va fi fixată de Comisiunea reparaţiunilor (art. 179).

Tratatul de pace cu Bulgaria de la Neuilly – sur – Seine a inclus următoarele prevederi în relaţiile cu România: graniţa româno – bulgară a fost fixată pe Dunărea inferioară şi pe vechea linie de frontieră de la 1 august 1914, urmare a aplicării Tratatului de pace de la Bucureşti (28 iulie / 10 august 1913), conform căruia Cadrilaterul (Sudul Dobrogei) a intrat în componenţa României – (art. 27); Bulgaria a recunoscut graniţele României Mari, reconfigurate în decembrie 1918 – 1919 (art. 59); Bulgaria s-a obligat să plătească României o cotă – parte din despăgubirea generală de război de 2.250.000.000 de franci – aur, datorată Antantei, procent stabilit de Comisiunea reparaţiunilor (art. 121).

Ungaria a recunoscut, prin Tratatul de pace de la Trianon, graniţa româno – ungară pe linia Szeged – Borş – Carei (art. 27) şi apartenenţa Transilvaniei, Maramureşului, Crişanei, Banatului la România, cu toate drepturile, titlurile şi valorile ungare din amintitele provincii istorice (art. 45); România s-a angajat să respecte drepturile şi interesele minoritarilor unguri din teritoriile enumerate anterior (art. 47); Ungaria a recunoscut graniţele României Mari, existente în decembrie 1918 – 1919 (art. 73).

Problema Basarabiei în relaţiile româno – sovietice bolşevice a fost rezolvată, pe plan internaţional, prin Tratatul de la Paris, la 28 octombrie 1920, în lipsa unui tratat de pace între Rusia comunistă şi Antanta învingătoare în Primul Război Mondial.

Astfel, prin tratatul semnat în capitala de pe Sena între Anglia, Franţa, Italia şi Japonia, pe de o parte, şi România, pe de altă parte, cele patru puteri semnatare au recunoscut „suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, şi acest vechi hotar” (art. 1); o comisie tripartită va trasa „pe teren noua linie de fruntarie a României” (art. 2);

România s-a obligat să respecte şi să aplice prevederile Tratatului minorităţilor de la Paris, de la 9 decembrie 1919, şi în Basarabia: „a asigura locuitorilor, fără deosebire de rasă, de limbă sau de religiune, aceleaşi garanţii de libertate şi de dreptate ca şi celorlalţi locuitori din ţinuturile ce fac parte din regatul României” (art. 3); puterile euro – asiatice semnatare vor invita guvernul Rusiei, recunoscut de ele, să adere la acest tratat, „fiind bine stabilit că fruntariile definite de acest Tratat, precum şi suveranitatea României asupra teritoriilor pe care le cuprinde, nu vor putea fi puse în discuţiune” (art. 9).

 Acest tratat a fosr ratificat de parlamentele României (la 19 mai 1922), Marii Britanii (la 19 mai 1922), Franţei (la 11 mai 1924), Italiei (la 7 martie 1927). Japonia a amânat sine die ratificarea tratatului, în perspectiva normalizării relaţiilor diplomatice cu Rusia Sovietică, în anii 1924 – 1928. Rusia Sovietică a contestat vehement Tratatul de la Paris şi nu l-a recunoscut niciodată.

Tratatul de pace cu Imperiul Otoman, la Sèvres, semnat la 10 august 1920, nu a fost aplicat efectiv, datorită începerii războiului greco – turc. Războiul din Anatolia, câştigat de turci, s-a încheiat cu tratatul de pace de la Lausanne (Elveţia), semnat la 24 iulie 1923.

 Turcia kemalistă a recunoscut valoarea juridică internaţională a tratatelor de pace şi a convenţiilor adiţionale acestora, semnate la Paris şi în oraşele vecine, a acceptat frontierele fostelor puteri perdante în Primul Război Mondial, recunoscându – le ca state europene (art. 25). De asemenea, a recunoscut graniţele României Mari, inclusiv apartenenţa insulei dunărene Ada-Kaleh la teritoriul românesc, stabilite prin tratatele de pace amintite anterior (art. 26).

O anexă a tratatului, cu titlul: Convenţia internaţională privitoare la regimul Strâmtorilor Bosfor şi Dardanele, stabilea: demilitarizarea acestora; libertatea de navigaţie a vaselor comerciale şi de militare ale tuturor statelor (inclusiv România!), în timp de pace şi de război.

Tratatele de pace de la Paris – oraşele satelite, la care trebuie adăugat şi cel de la Lausanne (Elveţia), prin articolele referitoare la România, au recunoscut actele oficiale interne de la Chişinău (27 martie / 9 aprilie  1918), Cernăuţi (15 / 28 noiembrie 1918), Alba Iulia (18 noiembrie / 1 decembrie 1918), Bucureşti (decembrie 1918), unirea provinciilor Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureş, Crişana, Banat cu Regatul şi formarea României Mari.

Diplomaţia românească a utilizat cu măiestrie şi cu îndrăzneală principiile autodeterminării naţionale, unităţii naţionale şi interesului naţional pentru a obţine recunoaşterea internaţională a Marii Uniri (martie – decembrie 1918) şi a corolarului ei statal, România Mare. O Realpolitik românească, promovată la acelaşi nivel cu cel al marilor puteri mondiale, în primii ani interbelici în care se puneau bazele complexe, dar şi contradictorii ale Europei / Lumii contemporane.

04/10/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: