Noi privilegii acordate minorităților din România în vreme ce drepturile românilor care trăiesc în statele din jurul țării noastre sunt călcate în picioare

 

 

 

 

 …Românii nu sunt nicăieri coloniști, venituri, oamenii nimănui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, 
populație nepomenit de veche, mai veche decât toți conlocuitorii lor. Căci dacă astăzi se mai ivește câte un neamț singular
care caută să ne aducă de peste Dunăre, nu mai întrebăm ce zice un asemenea om, ci ce voiește el…
Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem români și punctum. Nimeni n-are să ne-nvețe ce-am fost sau ce-ar trebui să fim; voim să fim ceea ce suntem – români.

 

Mihai EMINESCU

 

 

 

 

         Foto: Harta teritoriilor locuite de români  în jurul României

 

Prof. univ. dr. Radu Baltasiu: România a reușit să fie singurul stat care nu face politică națională în politica externă

 

Spre deosebire de alte state, societatea la noi a fost cu succes izolată de problema identitară. Calea aceasta a fost încununată în ultimii doi ani, când, în câteva luni, Bucureștiul și-a lichidat instituțiile care se ocupau de comunitățile istorice, pe care oricum le finanța în bătaie de joc (din ICR, MAE, MPRP), scrie prof.univ.dr Radu Baltasiu, director al Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, preluat de Romanian Global News.

În felul acesta, România a reușit să fie singurul stat care nu face politică națională în politica externă – nu îndrăznim să ne gândim la geopolitică.

Situația din Ucraina a ajuns critică în privința ritmului și perspectivelor deznaționalizării comunității românești. Singura țară care mai ține în frâu Kievul este Ungaria.

În siajul bătăliei acestora de a-și proteja conaționalii (de câteva ori mai puțini decât românii care sunt circa o jumătate de milion) ar putea să se ancoreze și comunitățile românești din Maramureș, Cernăuți, Herța/Storojineț și Cetatea Albă.

Acestea au fost aduse la disperare de limbajul de lemn și de lipsa de acțiune a MAE și, în general a Bucureștiului. Este aici o veritabilă ramificație geopolitică, un prim element de posibilă colaborare „la firul ierbii”, la nivel comunitar, între români și Budapesta.

Nu credem că va fi, însă, mai mult de-atât, având în vedere paradigma eurasianistă rusească în care lucrează Budapesta în Transilvania, și despre care inculții de la noi plătiți prea bine să ne apere au impresia că e „europeană” și „multikulti”.

 În timp ce drepturile minorității române din statele din jurul României sunt călcate în picioare, Parlamentul României acordă noi privilegii minorităților din România

Un proiect de lege votat luni de Senat și care merge la Camera Deputaților pentru votul final permite cetățenilor români membri ai minorităților naționale să solicite oficierea căsătoriei în limba lor maternă, cu condiția ca ofițerul de stare civilă sau cel care oficiază căsătoria să cunoască această limbă, transmite G4 Media, citat de www. dantanasa.ro și preluat de Romanian Global News.

Proiectul de lege mai obligă Serviciul public comunitar local de evidența persoanelor să elibereze la cerere cetățenilor minoritari certificate bilingve de naștere, căsătorie sau deces.

Iată cele două articole introduse în proiect de Comisia pentru administrație publică din Senat, la inițiativa senatorului UDMR Cseke Attila:

– Persoanele care apartin minoritatilor nationale pot solicita celebrarea căsătoriei in limba lor materna, cu condiția ca ofiterul de stare civila sau cel care oficiaza casatoria sa cunoasca aceasta limba.

– Serviciul public comunitar local de evidenta persoanelor sau, dupa caz, ofiterul de stare civila din cadrul primăriei unității administrate teritoriale, elibereaza, la cererea persoanei in cauza, aparținând unei minorități nationale, certificate de nastere, casatorie sau deces, bilingve, pentru care formularul tipizat, alaturi de limba română, este intocmit si in limba minoritatii nationale respective.

Proiectul de lege vizează modificarea și compIetarea Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
După Senat, unde nu a înregistrat nici un vot împotrivă, proiectul merge la Camera Deputaților, care este decizională.
Cel de-al doilea amendament propus de UDMR și adoptat de Senat fără niciun vot împotrivă contribuie și el, alături de alte concesii legislative făcute UDMR, la erodarea caracterului de stat național al statului român.

În mod ticălos, Parlamentul României își încurajează proprii cetățeni să nu utilizeze limba oficială de stat în relația cu instituțiile publice ale statului.

Acest amendament este și complet idiot de vreme ce în prezent certificatele de căsătorie, de naștere și de deces sunt inscripționate în trei limbi, respectiv limba română, engleză și franceză.

Acum s-a creat posibilitatea ca actele de stare civilă din România să fie întocmite și în limba rusă sau limba romani, spre exemplu.

Dacă acest proiect legislativ va fi adoptat și de Camera Deputaților, România va intra probabil în Cartea Recordurilor pentru numărul de limbi în care sunt inscripționate actele de stare civilă, caz unic în lume pentru un stat care pretinde că este stat național.

Romanian Global News precizează că aceste noi drepturi votate de Senatul României pentru minoritățile din România, vin în contextul în care drepturile numeroasei minorități românești din Serbia, Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Macedonia, Grecia și Albania sunt călcate în picioare de către autoritățile statelor respective, state care la rândul lor au pe teritoriul României minorități care beneficiază de drepturi ce depășesc cu mult standardele europene.

Complicitățile ticăloase ale partidelor parlamentare din România care, pe de o parte acordă minorităților din România privilegii care duc la slăbirea statului român și pe de altă parte lasă să fie asimilați milioane de români din afara frontierelor, demonstrează cât de trădătoare este actuala clasă polititică față de poporul român căruia ar trebui să-i apere drepturile.

Dreptul de a avea un stat puternic și dreptul la identitate dincolo de frontiere!

Citiți și: https://www.dantanasa.ro/exclusiv-cu-90-romani-romania-devine-un-turn-babel-actele-de-stare-civila-vor-fi-emise-in-21-limbi-care-sunt-implicaiile-legii-demente-votate-luni-de-senat/

1991 – Zilele hotărâtoare ale eliberării Lituaniei de sub ocupaţia sovietică.

 

 

          Foto: Armata Roşie ia cu asalt televiziunea lituaniană apărată de civili.

În zilele de 11-13 ianuarie 1991, ca urmare a declarației de reînființare a statului Lituania, prin care fosta Republică Sovietică Socialistă Lituaniană îşi declara independenţa faţă de URSS, KGB şi armata sovietică au declanşat ample atacuri împotriva unor instituţii lituaniene şi populaţiei civile care manifesta în sprijinul independenţei naţionale.

În urma acțiunilor armatei sovietice şi a trupelor speciale din cadrul KGB, cel puțin 14 civili şi-au pierdut viaţa şi peste 600 au fost răniți.

Principalele atacuri s-au produs în capitala Vilnius, dar au existat acţiuni represive şi în orașele Alytus, Šiauliai, Varėna și Kaunas.

Lituania îşi declarase independența față de Uniunea Sovietică la 11 martie 1990.

Ca în toate republicile anexate de URSS care şi-au declarat independenţa în acea perioadă, serviciile secrete sovietice au creat situaţii de instabilitate şi tensiune politică, dublată de o acută penurie de energie și lipsuri economice, în scopul subminării încrederii opiniei publice în statul proaspăt restaurat.

(Şi în România s-a aplicat acelaşi plan după decembrie 1989, înrăutăţirea traiului zilnic, disoluţia instituţiilor şi devalizarea economiei naţionale fiind coordonate prin agenţi implantaţi la toate nivelurile oficiale de URSS, pentru a decepţiona populaţia şi a genera nostalgie faţă de defunctul regim comunist – nota autorului).

La acestea, s-a adăugat o blocadă economică impusă de URSS din aprilie şi până la sfârşitul lui iunie.

Minorităţile etnice filoruse şi Partidul Comunist Lituanian au fost folosite de  KGB pentru a crea tensiuni şi instabilitate (strategie utilizată de altfel şi în Republica Moldova, dar şi în alte foste republici sovietice devenite independente).

Tensiunile au fost escaladate rapid în primele zile ale lui 1991. În primele zile ale anului 1991, instabilitatea a fost escaladată prin amplele proteste ale muncitorilor ruși, polonezi și de alte naționalități din fabricile din Vilnius, care au protestat faţă de scumpirea bunurilor de larg consum, acuzând o falsă discriminare etnică.

Human Rights Watch sesiza cu acel prilej că guvernul sovietic coordona o campanie de propagandă şi diversiune în scopul agitării unor conflicte interetnice, aşa cum avea să se întâmple şi în Georgia, Moldova ş.a..

La 8 ianuarie situaţia politică internă din Lituania se agravează. În urma unei întrevederi cu preşedintele sovietic Mihai Gorbaciov care ameninţase cu represalii armate, primul ministru al guvernului lituanian, Kazimira Prunskienė, demisionează în urma divergenţelor cu preşedintele anticomunist Vytautas Landsbergis. Premierul opta pentru cedare în faţa URSS, în vederea evitării unei băi de sânge, în timp ce preşedintele susţinea rezistenţa.

Tot la 8 ianuarie, mișcarea comunistă Iedinstvo, a rusofonilor, a organizat o manifestaţie, încercând să forţeze pătrunderea în Consiliului Suprem al Lituaniei, fiind respinşi de forţele de ordine. În ciuda faptului că în aceeași zi Consiliul Suprem votase stoparea creșterii prețurilor, protestele și diversiunile comuniştilor s-au intensificat.

Preşedintele Landbergis avea să susţină un discurs televizat și radiodifuzat, cerând susținătorilor independenței să apere principalele clădiri guvernamentale și de infrastructură.

În zilele de 8 și 9 ianuarie, unități militare sovietice au fost aduse în Lituania pe calea aerului. Între ele se afla şi temuta unitate specială Grupul Alpha și parașutiștii din Divizia a 76-a Aeropurtată cu sediul la Pskov.

Conducerea URSS a oferit ca explicație oficială asigurarea ordinii constituționale și aplicarea legii în RSS Lituaniană, pe care o considerau încă parte a Uniunii Sovietice.

La 10 ianuarie, preşedintele sovietic Gorbaciov a adresat  Consiliului Suprem o cerere oficială de restaurare a constituției URSS în Lituania și anularea tuturor legilor guvernului anticomunist, ameninţând cu iminenţa unei intervenţii militare.

În dimineaţa zilei de 11 ianuarie, conducerea sovietică a prezentat preşedintelui Consiliului Suprem, Vytautas Landsbergis și premierului Albertas Šimėnas, un ultimatum din partea „Congresului Democratic al Lituaniei”, o structură prosovietică, solicitând îndeplinirea cererilor liderului rus Gorbaciov.

Ultimatumul expira la ora 15:00 a aceleiaşi zile. În jurul prânzului, unităţi militare ale armatei sovietice şi KGB ocupau deja Ministerul Apărării și Casa Presei din Vilnius, dar şi alte instituţii din Alytus și Šiauliai. În faţa rezistenţei civililor împotriva ocupării Casei Presei, armata sovietică a folosit muniție de război, rănind mai multe persoane.

După ora expirării ultimatumului, Juozas Jermalavičius, liderul Diviziei Ideologice a Partidului Comunist din Lituania,  a proclamat ca guvern legitim al ţării aşa numitul Comitet Național de Salvare al RSS Lituaniene (ce asemănare cu Frontul Salvării Naţionale din România lui Decembrie 1989, o structură inspirată tot de exponenţii URSS de la Bucureşti!…).

La 16:40, ministrul de externe sovietic primea din partea omolugului său lituanian Algirdas Saudargas o notă diplomatică prin care acesta își exprima îngrijorarea față de violențele comise de armata sovietică pe teritoriul ţării sale.

 În acest timp, armata sovietică continuase să ocupe obiective strategice ale infrastructurii de transport și comunicație, precum releul TV de la Nemenčinė, dispeceratul gării Vilnius, blocând fluxurile feroviare.

În timpul nopții de 11 spre 12 ianuarie, în plenul Consiliului Suprem, preşedintele Vytautas Landsbergis a anunțat că a încercat fără succes contactarea preşedintelui URSS, Mihail Gorbaciov. Comanda operaţiunilor militare sovietice în Lituania a fost preluată de ministrul adjunct al Apărării Uniunii Sovietice, generalul Vladislav Acealov, sosit în Lituania.

Încurajaţi de atitudinea bravului preşedinte anticomunist Landbergis, cetăţenii lituanieni au ieşit în stradă, încercuind sediile principalelor instituţii: Consiliul Suprem, Comitetul de Radio și Televiziune, turnul TV din Vilnius și principala centrală telefonică. Rezistenţa dârză a societăţii civile lituaniene a dezorientat conducerea sovietică, aceasta fiind sigură că represaliile militare vor descuraja orice opoziţie a anticomuniştilor.

 

 

În cursul nopţii, armata sovietică a ocupat Detașamentul Special de Poliție al RSS Lituaniene (OMON), din apropierea capitalei, încercând fără succes să ocupe clădirea Academiei de Poliție din capitală.

La postul de trecere a frontierei de la Varėna au avut loc ciocniri armate.

În jurul orei 22:00, noi coloane de vehicule blindate sovietice erau scoase din bazele militare aferente capitalei şi introduse în centrul oraşului. 

Activiștii Partidului Comunist instruiau în acest timp grupările de muncitori în vederea „evenimentelor speciale” ce aveau să se producă. La miezul nopții, o altă coloană de tancuri s-a îndreptat spre turnul TV.

Tancurile sovietice strivesc manifestanţii paşnici.

În noaptea dinspre 13 ianuarie 1991 începe represiunea armată la turnul de televiziune din Vilnius.

S-a tras cu gloanţe oarbe, iar tancurile și soldații au încercuit instituţia începând să tragă cu muniție de război în mulțimea adunată în jurul clădirii.

Tancurile au trecut direct prin liniile demonstranților, strivindu-i pe unii dintre ei. Paisprezece oameni au murit în acest atac, majoritatea împușcați și câțiva striviți de tancuri.

Un parașutist sovietic (Viktor Șațkih) a fost ucis de un glonte ricoșat. Megafoanele montate pe blindate au transmis mesajul lui Juozas Jermalavičius:

„Broliai lietuviai, nacionalistų ir separatistų vyriausybė, kuri priešpastatė save liaudžiai, nuversta. Eikite pas savo tėvus, vaikus!” („Frați lituanieni! Guvernul naționalist și separatist care a oprimat poporul a fost răsturnat! Mergeți la părinții și copiii voștri!”). La ora 2, după ce la Comitetul de Radio și Televiziune s-a tras în clădire, peste mulțime, transmisiunea TV a fost întreruptă, ultima secvență filmată arătând un soldat sovietic venind spre cameră și oprind-o.

La ora 2:30, un mic studio TV din Kaunas a început emisia. Un tehnician al programelor locale difuzate din Kaunas o dată pe săptămână a apărut în direct cerând ajutorul pentru a difuza în toată lumea în cât mai multe limbi relatări despre cum armata și tancurile sovietice ucid oameni neînarmați în Lituania.

Într-o oră, studioul s-a umplut cu mai mulți profesori universitari transmițând în mai multe limbi. Micul studio din Kaunas a primit un telefon de amenințare din partea diviziei militare sovietice din oraș. La ora 4 dimineața, studioul a primit vestea că un post suedez de știri a recepționat emisiunea și că a transmis veștile în toată lumea.

A urmat un nou apel al diviziei sovietice, un comandant anunțând că studioul nu va fi ocupat dacă nu va mai transmite emisiuni; ambele apeluri au fost difuzate în direct.

După două atacuri, o mulțime numeroasă (20.000 de oameni noaptea și peste 50.000 dimineața) de susținători ai independenței s-au adunat în jurul clădirii Consiliului Suprem. S-au ridicat baricade anti-tanc și s-au pregătit structuri defensive în clădirile învecinate. S-au înființat capele provizorii.

Oamenii din mulțime s-au rugat, au cântat și au strigat slogane pro-independență.

În faţa rezistenţei uluitoare a poporului lituanian, trupele sovietice nu au mai atacat, retrăgându-se.

Imediat după atacuri, Consiliul Suprem a publicat o scrisoare deschisă adresată popoarelor Uniunii Sovietice și întregii lumi prin care a denunțat atacurile și a cerut guvernelor străine să constate faptul că Uniunea Sovietică a comis un act de agresiune împotriva unei națiuni suverane.

După primele relatări din Lituania, guvernul Norvegiei a făcut apel la Națiunile Unite.

Guvernul Poloniei și-a exprimat solidaritatea cu poporul lituanian și a denunțat acțiunile armatei sovietice.

Înmormântarea victimelor represiunii sovietice de la Vilnius.

După evenimente, președintele URSS, Mihail Gorbaciov, a încercat să ofere explicaţii penibile, afirmând că „muncitorii și intelectualii” lituanieni s-au plâns de emisiuni antisovietice și că au încercat să discute cu parlamentul republicii, dar că au fost refuzați și bătuți, și că, după aceea, au cerut comandantului militar din Vilnius să-i protejeze.

După obiceiul sovietic de neasumare a răspunderii politice, ministrul apărării Dmitri Iazov, ministrul de interne Boris Pugo și preşedintele Gorbaciov au afirmat că nimeni din Moscova nu a dat ordin să se utilizeze forța în Vilnius. Iazov a minţit că naționaliștii încearcă să formeze o dictatură „burgheză” și că demonstranții au deschis focul primii.

A doua zi au avut loc manifestări de susținere în multe orașe (Kiev, Riga, Tallinn).

Deși ocupația și raidurile militare au continuat mai multe luni după aceea, nu au mai avut loc ciocniri importante după 13 ianuarie. Reacția energică din partea Occidentului și reacția forțelor democratice rusești i-au pus pe Președintele și pe guvernul URSS într-o poziție dificilă.

Aceasta a influențat negocierile ruso-lituaniene concretizate prin semnarea unui tratat la 31 ianuarie.

În timpul unei vizite a unei delegații oficiale lituaniene în Islanda din 20 ianuarie, ministrul de externe al acestei țări, Jón Baldvin Hannibalsson, a declarat: „Guvernul meu analizează în mod serios posibilitatea stabilirii de relații diplomatice cu Republica Lituania.”

Islanda s-a ținut de promisiune și, la 4 februarie 1991, la doar trei săptămâni după atacuri, a recunoscut independența Lituaniei.

Aceste evenimente au avut impact și asupra victoriei susținătorilor independenței în referendumul din 9 februarie 1991, la care s-au prezentat 84,73% din alegători din care 90,47% au votat în favoarea independenței. Străzile din zona turnului TV din Vilnius au fost botezate după victimele atacului.

În 1996, Mikoláš Burokiavicius și Juzoas Jermalavicius, secretari ai CC al Partidului Comunist din RSS Lituaniană, au fost condamnați, alături de alte patru persoane, la pedepse de la 8 la 12 ani de închisoare în legătură cu evenimentele din 1991.

Cunoaşterea corectă a dramaticelor evenimente istorice care au însoţit procesul de obţinere a independenţei Lituaniei ne poate ajuta să înţelegem mai bine ceea ce s-a întâmplat şi în alte zone ale spaţiului fostei Uniuni Sovietice, precum şi mecanismele întrebuinţate de aceasta pentru păstrarea supremaţiei asupra popoarelor şi teritoriilor subjugate.

Astfel, există multe similitudini între evenimentele din 1990-1991 din Lituania şi ceea ce s-a întâmplat în acei ani în ţări precum Georgia sau Republica Moldova, unde Moscova a întrebuinţat instabilitatea politică şi criza economică indusă pentru decepţionarea populaţiei şi generarea nostalgiei faţă de „stabilitatea” din perioada sovietică, dar şi amorsarea unor conflicte interetnice stimulate, ca pretext pentru intervenţia militară în numele „apărării minorităţilor rusofone”.

Aşa au apărut enclavele separatiste din Abhazia şi Osethia, dar şi cea din Transnistria, în urma sângerosului război fabricat de ruşi în 1992, în zona Nistrului.

Tot în această cheie trebuie înţelese şi evenimentele din decembrie 1989 din România, atunci când GRU şi KGB au generat o sângeroasă diversiune, pentru a evita repetarea scenariului de la Berlin, Praga, Budapesta şi Varşovia, unde forţele anticomuniste reuşiseră să dea jos comuniştii „reformişti” cu care Gorbaciov înlocuise conducerile staliniste ale regimurilor comuniste, în încercarea de a salva socialismul cu surogatul intitulat pompos „Perestroika”.

Diversiunea „teroriştilor” a permis rămânerea la putere a exponenţilor Moscovei, în frunte cu Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Saşa Bârlădeanu, Gelu Voican Voiculescu ş.a..

Tot astfel trebuie înţeleasă şi cruda represiune neocomunistă din iunie 1990, care cu preţul asumat al izolării României pe plan internaţional, a înăbuşit în sânge manifestaţiile anticomuniste ce forţau înscrierea României în foaia de parcurs prooccidentală pe care celelalte state din fostul lagăr comunist apucaseră deja.

În Republica Moldova şi astăzi serviciile secrete descendente ale KGB întreţin o acută instabilitate politică şi o criză economică, împiedicând o integrare reală a Moldovei în structurile euro-atlantice ori o unificare a acesteia cu România, pentru rămânerea acestei republici în zona de influenţă rusă.

 Eroul rezistenţei anticomuniste lituaniene, preşedintele Vitautas Landsbergis la Bucureşti, invitat de prietenul său, preşedintele Emil Constantinescu, într-o remarcabilă acţiune de rememorare a evenimentelor de la Vilnius (24 iunie 2015, Ateneul Român din Bucureşti).

Există dovezi că, în România de după decembrie 1989, agenţii de influenţă ai Uniunii Sovietice au întreţinut la toate nivelurile o instabilitate politică pe care şi astăzi o resimţim, pentru a crea în rândul populaţiei o decepţie acută faţă de ideea de democraţie şi economie de piaţă, dar şi faţă de Occident.

Totodată, există dovezi că, în cea mai mare parte, devalizarea economiei româneşti s-a produs în perioada anilor 1990, în care România se afla în continuare sub influenţa Moscovei, agenţii acesteia inducând blocarea investițiilor vestice care ar fi putut eficientiza industria românească (amintiţi-vă sloganul „Nu ne vindem ţara”, cu care neocomuniştii au instigat muncitorimea începând cu 1990, alungând investitorii veniţi pentru a retehnologiza ramurile industriale autohtone, aşa cum făcuseră în Germania de Est, Polonia şi Cehia).

De asemenea, influenţa pe care muzica şi artiştii au avut-o în mobilizarea maselor în revoluţia lituaniană, trebuie să ne facă să înţelegem de ce promotori ai spiritului naţional românesc prin cântec, precum Doina şi Ion Aldea-Teodorovici ori Nicolae Sulac, au fost făcuţi să dispară, aparent în urma unor banale accidente ori îmbolnăviri subite, metode consacrate de altfel de serviciile secrete ruse.

 

Material redactat de Florin Dobrescu https://www.buciumul.ro/2020/01/13/sa-nu-uitam-11-13-ianuarie-1991-cum-s-a-eliberat-poporul-lituanian-de-ocupatia-sovietica-rusia-si-metodele-sale-de-mentinere-a-imperialismului-moscovit-sa-intelegem-mai-bine-parcursul-romaniei-si/

(Cea mai mare parte a informaţiilor din acest material au fost preluate din Wikipedia)

O ISTORIE A ZILEI DE 24 SEPTEMBRIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

24 septembrie, istoricul zilei 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 15: S-a născut împaratul roman Vitellius;  (d. 69). A condus Roma din 17 aprilie 69 până la moartea sa , fiind unul din împărații romani aparținând așa numitului An al  celor patru împărați.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Legiunile trimise de Vespasian impotriva sa au  obținut  la 24 octombrie o victorie categorică la Cremona, iar Vitellius  fost  ucis la 20 decembrie 69 în timpul luptelor de stradă pentru cucerirea Romei, de forțele lui Vespasian.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

366: A murit Papa Liberius.  A păstorit  Biserica Romei din 17 mai 352, iar despre viața lui dinainte de pontificat nu se știe nimic sigur. Conform Liber Pontificalis, era roman, fiul unui anume Augustus.

Liber Pontificalis sau Cartea Papilor este o compilaţie de biografii a papilor din secolele I – XV si o importantă sursă pentru studiul istoriei Bisericii Catolice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Perioada în care acesta a condus Biserica Romei, a coincis cu perioada tristă a cezaropapismului exercitat de Împăratul  Constantiu al II-lea care, instigat de ariani, voia să proscrie doctrina Conciliului de la Niceea.

La început Papa Liberiu a știut să reziste pretențiilor împăratului, dar cu timpul a cedat,cel puțin în parte, iar această slăbiciune a sa i-a procurat un renume nefavorabil nemeritat.

 

 

 

 

 

 

 

 

622: Profetul Muhammad încheie pelerinajul de la Mecca la Medina ( Hedjira).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

768: A murit Pepin cel Scurt, regele francilor şi tatăl lui Carol cel Mare; (n. 714). Carol cel Mare este incoronat rege al francilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pepin cel Scurt (714-768), fiul lui Carol Martel şi tatăl lui Carol cel Mare, a fost primul rege de drept carolingian al Franţei (751-768), care si-a asigurat legitimitatea prin încoronarea sa de către papă.

 

 

 

 

 

                         Imagine: Pepin cel scurt se inchina Papei Stefan al II-lea.

 

 

 

 

 

 

Teritoriile din Italia pe care le-a eliberat de sub stăpânirea longobardă, le-a dăruit papalităţii  ele stand la baza formării Statului Papal.

Porecla de cel Scurt i s-a dat din cauza staturii sale mici, pe care a moştenit-o şi fiul său, Carol cel Mare (numit cel Mare pentru faptele sale deosebite în plan politic, militar şi pentru spijinul acordat culturii).

 

 

 

 

 

 

 

787: Începe al VII lea Sinod Ecumenic (al doilea de la Niceea). Sinodul s-a tinut intre 24 septembrie si 13 octombrie 787  si a fost  convocat pentru a  dezbate controversa referitoare la icoane si la locul lor in inchinarea ortodoxa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hotărârea sinodului, orientata dupa precizarile Sfantului Ioan Damaschin, cuprindea urmatoarea decizie dogmatica :

„Este permis si chiar util si bineplacut lui Dumnezeu a face icoane religioase si a le venera; dar aceasta venerare sa fie numai cinstire, iar nu adorare, caci adorarea se cuvine numai lui Dumnezeu. Cinstirea nu se adreseaza materiei icoanei si astfel ea nu este idolatrie”.

Totodata, au fost emise 22 de canoane privitoare la aspectele de ordin admnistrativ si disciplinar prin care s-a incriminat hirotonirea pe bani (simonia), alegererea episcopilor de catre autoritatea statala si construirea de manastiri mixte.

  Adunarea de la Niceea, desi recunoscuta de Papa, nu a fost acceptat de catre Bisericile din imperiul lui Carol cel Mare (Germania, Franta, Spania). Prin urmare, in 794, la Frankfurt a avut loc un nou sinod care a condamnat venerarea icoanelor.

Curand dupa inchiderea Sinodului VII ecumenic de la Niceea, Carol cel Mare (768-814) – care nu a recunoascut acest sinod – a primit traducerea latina deformata a actelor sinodului si atunci el a predat-o teologilor de la palat, comentand cu ei atitudinea ce urma sa fie luata fata de Sinodul VII ecumenic.

Teologii franci au fost insarcinati sa alca­tuiasca o scriere polemica impotriva celor stabilite la Niceea, cunoscuta in istorie sub numele de Libri Carolini.

Abia la sfarsitul secolului al IX-lea  hotararile luate la Sinodul de la Niceea au  fost recunoscute si  in Apus.

 

 

 

 

 

 

1180: A  murit  Manuel I Comnenul, ultimul împărat al dinastiei Comnenilor( n.28 noiembrie 1143), a cărui domnie a avut un rol crucial în istoria Bizanțului.

Manuel a avut alianțe cu Biserica Catolică, a invadat Italia, a participat la invazia Egiptului alături de Regatul cruciatilor de la Ierusalim.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Manuel I Comnenul a schimbat harta politică a Balcanilor și a zonei de est mediteraneene, plasând regatele Ungariei și a statelor înființate după prima Cruciadă (Țara Edessa, Principatul Antioch, Comitatul Tripoli și Regatul de la Ierusalim), sub hegemonia Bizantină.

Dupa moartea sa, Imperiul Bizantin intra in declin.

 

 

 

 

 

 

 

 

1420:  După o rezistenţă eroică, în lupta de sub zidurile cetatii Haţegului, forţele transilvănene sunt înfrânte de oastea otomană, iar voievodul pierde cea mai mare pare a oamenilor săi.

In zilele urmatoare, invadatorii au distrus târgul Orăștie si au devastat sud-estul Transilvaniei, după care s-au retras.

După atac oraşul Orastie a fost  repopulat.

Despre luptele de la Haţeg şi din Secuime mai aflam într-un act emis de Ladislaus de Chak, la 8 iulie 1421, in Cetatea de Baltă:  Blasij, filij Sandrini, filij Lewkews a participat la luptele cu  „Thurcis sub Castro Haczok”, şi a apărat, cu  „preţul sângelui său”, fortificaţia şi turnul de la  Solyomkew (Piatra  Şoimului), situat aproape de râul Olt, care pe vremuri era un turn de veghe a secuilor din Tuşnad (munimentum ac turrim Solyomkew olim Spiculatorum in territorio possessionis Thwsnad Siculorum de Chik prope fluuium Olth vltra syluam dicte possessionis sitam).(Gróf József Kemény: Diplomatarium Transilvanum, Appendix.V)

Ţara Bârsei a avut  aceeaşi soartă.

Analele Brasovului: „Amurathes II imperator Turcanum terram Barizensem ferro et igne vastat, senatum coronensem abducit residuo populo in arce montis conservato”- (Amurathes II, împăratul turcesc, a devastat (a trecut prin fier şi foc) Ţara Bârsei, senatul braşovean  a fost luat (în robie), restul populaţiei a supravieţuit în cetatea de pe munte.

(Johannis Georgii Schwandtner: Scriptores Rerum Hungaricarum Veteres Ac Genuini vol.I.).

 

 

 

 

 

 

 

 

1501: S-a născut Girolamo Cardano, medic, matematician, astrolog si filozof italian, autorul a peste 200 de lucrări de medicina, matematica, fizica, filozofie, religie și muzică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 Lucrările lui Leonardo da Vinci și mai ales introducerea metodei matematice în cercetare şi rezolvarea problemelor de mecanică, au exercitat o influenţă directă asupra lucrărilor lui Cardano.

A fost un adevărat spirit universal, contemporan cu Tartaglia, un alt mare matematician al epocii sale.

 A decedat la 21 septembrie 1576.

 

 

 

 

 

 

 

 

1541: A  încetat din viaţă Paracelsus (Theophrastus Bombastus von Hohenheim), alchimist, medic şi filosof, una dintre cele mai pitoreşti figuri ale Renaşterii, precursor al iatrochimiei prin folosirea, în tratamentul bolilor, a unor medicamente realizate prin sinteză chimică; (n. 10 noiembrie 1493).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ca alchimist a utilizat pentru prima oară în laborator aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de  apa inventat de el, a preparat hidrogenul din  otet și pilitură de fier și eterul  etilic din etanol si vitriol .

Paracelsus nu a scris prea mult. În mod obișnuit, el dicta ceea ce dorea să‑i învețe pe discipolii săi și astfel cea mai mare parte a lucrărilor lui a ajuns în posesia acestora; numai câteva au fost publicate în timpul vieții sale.

Cărțile tipărite, în număr de șapte, au alcătuit “De Grandibus et Compositionibus Receptorum et Naturalium”, Basel, 1526, și “Chirurgia Magna”, aparută la Ulm în 1536. Celelalte scrieri au devenit cunoscute publicului numai după moartea sa.

 

 

 

 

 

 

 

1572: Este asasinat de conchistadorii spanioli, Túpac Amaru I, ultimul conducător a Imperiului Inca .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1724: Este sfinţită Biserica Mânăstirii Văcăreşti, ctitorie a domnitorului Nicolae Mavrocordat, situată în partea sudică a Bucureştilor, unul dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului istoric şi artistic românesc, cea mai mare manastire din Balcani.

 

 

 

 

 

 

Foto: Biserica mănăstirii cu hramul “Sfânta Troiţă” – clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncoveneşti si influenţe ale barocului muntean, considerată de unii istorici ca o încununare a  stilului brancovenesc din Ţara Românească.

 

 

 

 

 

Manastirea Vacaresti

 

 

 

 Voievodul a înfiinţat aici o şcoală în limba elenă, o tiparniţă de sub teascurile căreia au văzut lumina zilei câteva cărţi importante în 1741 şi, ceea ce este mai important, a instalat la Văcăreşti o bibliotecă de proporţii, cunoscută ca fiind una dintre cele mai mari şi mai complete din Europa acelei epoci (un catalog al bibliotecii din 1723 care se păstrează confirmă numărul de 237 de autori).

În 1730 Nicolae Mavrocordat moare de ciuma şi este îngropat la Văcăreşti, în incinta bisericii.

Din păcate, după moartea domnitorului, biblioteca s-a împrăştiat.

În 1848, armata rusă de ocupaţie i-a inchis  la Văcăreşti pe deţinuţii revoluţionari munteni care participaseră la Revoluţia Română , iar în 1864, an al unor răscoale ţărăneşti,  guvernul conservator ii încarcerează aici pe ţăranii arestaţi, întregul ansamblu monastic fiind transformat în penitenciar.

Intervenţiile făcute pentru dotarea monumentului în scopul noii destinaţii, succedate de-a lungul deceniilor, au alterat arhitectura originală a majorităţii clădirilor.

Aici au fost închise personalităţi ale vieţii culturale şi politice româneşti între care scriitorii Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, Corneliu Zelea Codreanu (interesant la acesta din urma amănuntul că, după cum el însuşi mărturisea, numele organizaţiei pe care a întemeiat-o – Legiunea Arhanghelului Mihail – i-a fost inspirată de icoana Sfântului Arhanghel aflată pe uşa din dreapta a iconostasului bisericii mari de la Văcăreşti).

 

 

 

 

 

                  Demolarea bisericii (11-15 decembrie 1986)

Ca urmare a activitatii de „sistematizare teritoriala urbana si rurala”, initiate de dictatorul Nicolae Ceausesc, intregul ansamblu al acestei manastiri a fost daramat, in ciuda protestelor şi intervenţiilor Bisericii Ortodoxe Române,a oamenilor de cultură din ţară şi de peste hotare, organizaţiilor şi a  instituţiilor internaţionale.

Intre 11-15 decembrie 1986 a fost demolată biserica , iar în 1987 întreaga Mănăstire Văcăreşti a fost rasă de pe faţa pământului, pentru a elibera terenul în vederea construirii unui complex de clădiri pentru justiţie, în care trebuiau să se instaleze Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Tribunalul Suprem şi alte instanţe judecătoreşti. După ce în 1988 a început turnarea fundaţiilor, în 1990 lucrările au fost abandonate.

Nici măcar dealul nu a fost cruţat, el fiind aproape total distrus.

 

 

 

 

 

1789: A fost infiinţată  printr-un act adoptat de Congres, semnat de presedintele George Washington (Judiciary Act), Curtea Suprema a  SUA.

 

 

1813: A murit compozitorul francez Modeste Grétry; (n. 1741).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1834: A murit  Pedro I, împărat al Braziliei, rege al Portugaliei; (n. 12 octombrie 1798).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost primul impărat al Braziliei (1822–1831) și al douăzeci și al optulea rege al Portugaliei (timp de șapte zile în 1826).

 

 

 

 

 

 

 

1870: S-a nascut Georges Claude, fizician si chimist francez, inventatorul tubului cu neon; a fondat propria sa firma cu numele „Claude Néon”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aceasta noua tehnologie a  prezentat-o la Paris la 11.12.1910 si ulterior a vandut patentul firmei “Packard” (SUA) pentru 24.000 $ ; (d.23.05.1960).

 

 

 

 

 

 

 

1896: S-a nascut Francis Scott Fitzgerald, scriitor american, autor al celebrului roman “Marele Gatsby”. S-a nascut in St. Paul, Minnesota.

S-a inscris la Universitatea Princeton, insa nu a mai absolvit cursurile acesteia pentru ca s-a inrolat in armata, participand la luptele din Primul Razboi Mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este unul dintre reprezentantii de marca ai “generatiei pierdute”, acel grup de scriitori americani care au trait la Paris in anii ’20, printre care Ernest Hemingway si Gertrude Stein. Primul roman al lui Fitzgerald, “Dincoace de Paradis”, a aparut in 1920 si are caracter autobiografic.

Cartea l-a facut faimos si celebru. Dupa cativa ani petrecuti in lux la New York, autorul s-a mutat in 1924 la Paris. Insuccesul si problemele de sanatate ale sotiei sale l-au afectat enorm pe Fitzgerald, care a cazut in patima alcoolului. S-a reintors in SUA si a inceput sa scrie scenarii de film la Hollywood. A murit la data de 21 decembrie 1940.

 

 

 

 

 

 

 

1911: S-a nascut  Konstantin Ustinovici Cernenko, Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice; (d. 10 martie 1985).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A condus Uniunea Sovietică din 13 februarie 1984 până la decesul său, care a survenit treisprezece luni mai târziu.

Cernenko a fost şi Preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem din 11 aprilie 1984, până la moartea sa.

 

 

 

 

 

 

 

1916: S-a născut  compozitorul român Aurel Giroveanu;  (d.2001).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1920: In zilele de 24-25 septembrie,  la Chișinău se întrunea Congresul Partidului Popular condus de Alexandru Averescu iar președintele filialei din Basarabia a fost ales Sergiu Niţă.

La 16-17 aprilie 1920 Partidul Poporului, condus de Alexandru Averescu,  acceptase fuziunea cu Liga Poporului din Basarabia condusă de Sergiu Niță, care s-a desprins de Partidul Țărănesc din Basarabia al cărui lider era cunoscutul fruntaș unionist Pantelimon Halipa.

 

 

 

 

 

 

 

1929: Guvernul sovietic a decretat că începând de la 1 octombrie se va introduce pe teritoriul URSS o versiune reformata a calendarului, în care săptămâna devenea de 5 zile, toate lunile aveau 30 de zile, iar restul de 5 sau 6 zile erau sărbători intercalate câte una sau două între anumite luni.

Acest calendar „revoluționar”, care reducea de asemenea săptămînile la 5 zile, a fost luat în serios numai în anii 1930 și 1931, după care s-a renunțat la el.

(Săptămîna de 5 zile a fost înlocuită cu una de 6 zile, iar în 1940 s-a revenit  la săptămâna normală).

Chiar și în această perioadă lumea a continuat să utilizeze calendarul gregorian, inclusiv la nivel oficial, lucru care se vede din edițiile zilnice ale  Pravda, organului de presă al  Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

 

 

 

 

 

 

 

1934: S-a născut Manfred Wörner, om politic german, fost secretar general al NATO (1988-1994);  (m.13 august 1994).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1936: S-a nascut Jim Henson, actor şi cineast american, realizatorul  primului spectacol cu păpuşile Muppets in 1969  şi al serialul de televiziune “The Muppets Show” (1976-1981);  (d.1990).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1941: S-a născut cântăreaţa americană Linda McCartney, soţia lui Paul McCartney, membru al celebrei formatii de muzica pop britanice The Beatles; (d. 17.04.1998).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1941: S-a născut jurnalista Lucia Hossu-Longin, redactor la Radiodifuziunea Română între anii 1976 şi 1978, apoi redactor la Televiziunea Română .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din 1991 a început, la TVR, seria de documentare de maxim impact “Memorialul durerii” privind universul concentrationar comunist, pentru care a obţinut numeroase premii

 

 

 

 

 

 

 

 

1941: URSS a aderat la “Carta Atlanticului”. Dată publicităţii la 14.VIII.1941, Carta, semnată de preşedintele SUA, Franklin Delano Roosevelt  şi de primul ministru britanic, Winston Churchill (în urma unei întrevederi la bordul navei “Prince of Wales”, în Golful Argentina din Newfoundland), stabilea strategia Aliaţilor în timpul celui de-al doilea război mondial şi se referea la organizarea postbelică a lumii după înfrângerea nazismului.

 

 

 

 

 

 

 

1944: A murit  pictorul  si sculptorul  francez Aristide Maillol; (n.8 decembrie 1861).

 

 

 

1945: A decedat renumitul fizician german Hans Geiger ;  (n. 30.09.1882).

 

 

 

 

 

 

 

   

 

 

Împreună cu Ernest Rutheford, a elaborat o metodă de punere în evidenţă a particulelor alfa; a inventat (în 1913) un contor de particule (pentru radiaţiile beta şi gama), pe care l-a perfecţionat (în 1928) cu Walther Müller (contorul Geiger-Müller).

 

 

 

 

 

1948: S-a născut Adrian Bejan, inginer mecanic și profesor american originar din România; cunoscut pentru contribuţiile din domeniul termodinamicii şi ca autor al teoriei constructale privind proiectarea şi evoluţia în natură. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 2011 și a fost distins în anul 2017 cu Medalia „Benjamin Franklin”, a prestigiosului Institut Franklin, fondat în 1824.

 

 

 

1950: A decedat  prinţesa Victoria de Hesse, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii; (n. 1863).

 

 

 

 

 

 

 1957: La Barcelona, în Spania, a fost inaugurat stadionul Camp Nou.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu o capacitate de 98 787 de locuri, este cel mai mare stadion de fotbal din Europa si  este terenul propriu al echipei catalane FC Barcelona.

Denumirea stadionului provine din limba catalană, însemnând „teren (câmp) nou”.

 

 

 

 

 

 

1960: Statele Unite lansează  primul  portavion cu propulsie nucleară din lume, USS Enterprise.

 

 

 

 

 

 

 

La data lansării acesta era cel mai lung vas din lume si avea o masa totala a navei este de 94.781 tone.

 

 

 

 

1970: Capsula de întoarcere a stației automate “Luna-16″ aparținând URSS,  a adus pe Pamânt pentru prima oară  mostre de sol  lunar.

 

 

 

 

 

 

1989: A decedat Paul Georgescu, critic literar şi prozator roman; (n.1923).

 

 

 

 

 

 

1991: “A patra mineriada”. În 24 septembrie 1991, minerii din Valea Jiului intră în grevă generală și cer primului ministru, Petre Roman  să vină la Petroșani pentru a le asculta problemele

Nemulțumiti de întârzierea raspunsului Guvernului la revendicarile lor, pornesc spre Bucureşti. Primele acțiuni violente au fost făcute la Petroșani unde au intrat în primărie și l-au agresat pe subprefectul Ionel Botoroaga și pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinaș.

Apoi, se opresc la Craiova si devastează gara orașului.

 

 

 

 

 

 

În dimineața zilei de 25 septembrie primele garnituri de tren pline cu mineri conduși de liderul sindical Miron Cozma (foto sus) sosesc in Gara Băneasa din București.

 

A fost luat cu asalt sediul Guvernului (25-26 septembrie), cerându-se demisia Cabinetului Petre Roman (fapt anunţat pe 26 septembrie, la prânz, de purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei). În după amiaza aceleiaşi zile, minerii pătrund în sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor, unde cer demisia preşedintelui Ion Iliescu şi satisfacerea tuturor revendicărilor.

Au fost atacate Televiziunea (26 septembrie, seara) şi Palatul Cotroceni (27 septembrie), cu intenţia de a-l obliga pe Ion Iliescu să demisioneze. După consultări cu liderii partidelor politice, preşedintele Iliescu are o întrevedere cu Cozma (27 septembrie).

A fost semnat un comunicat, minerii se declară satisfăcuţi şi începe evacuarea lor din Bucureşti (operaţiunea prelungindu-se şi a doua zi, 28 septembrie)

 

1992: A intrat în vigoare in România, Legea nr. 102 din  21/09/92 privind stema ţarii şi sigiliul statului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stema României simbolizează statul român național, suveran și independent, unitar și indivizibil și se compune din două scuturi suprapuse: scutul mare și scutul mic. Sigiliul statului este însemnul suveranității naționale și garantează autenticitatea actelor statului.

Notă: la data de 8 iunie 2016, proiectul de modificare a Legii nr. 102/1992 privind stema ţării şi sigiliul statului, iniţiat de mai mulţi parlamentari PNL, PSD şi ALDE a fost adoptat de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional, iar la data de 12 iulie, preşedintele Klaus Iohannis, a promulgat proiectul de lege.

Legea nr. 146/2016 prevede că Stema României şi sigiliul de stat au fost modificate, după cum prevede actul normativ, prin readucerea coroanei pe capul acvilei, după cum urmează :

„Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta încoronată, cu ciocul și ghearele roșii, cu aripile deschise, ținând în cioc o cruce ortodoxă din aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan.”

Autorităţile publice sunt obligate, conform Legii nr. 146/2016, să înlocuiască stemele şi sigiliile din prezent cu noile modele cel târziu până la finele anului 2018. Până atunci, cele două modele de stemă şi sigiliu pot fi folosite în paralel.

 

 

 

 

1993: Este restaurata monarhia in Cambodgia, iar regele Norodom Sihanuk revine pe tron.

Norodom Sihanouk (n. 31 octombrie 1922 – 15 octombrie 2012),  a fost rege al Cambodgiei din 1941 până în 1955 și din nou din 1993 până în 2004.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost conducător efectiv al Cambodgiei din 1953 până în 1970.

După cea de-a doua abdicare în 2004, a fost cunoscut drept „Regele-Tată al Cambodgiei” (Preahmâhaviraksat), o poziție în care a păstrat multe dintre responsabilitățile sale anterioare, ca monarh constituțional.

 

 

 

 

 

 

1996:  Sectorul Agricol Ilfov, al şaptelea sector al Bucureştiului, alcătuit din 38 de comune si orasul Buftea, este transformat in jude.

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: A fost retras din activitate celebrul Deep Blue, supercomputerul care l-a învins pe campionul mondial la şah, Gari Kasparov, în “Meciul secolului”, din mai 1997.

 

 

 

 

 

 

 

1998: O echipă internațională de chirurgi din Lyon a reușit primul transplant mondial  al unei mâini .

 

 

 

 

 

2003 : A decedat cântăreaţa americană Rosalie Allen; (n. 1924).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2004: A încetat din viaţă scriitoarea franceză Françoise Sagan;  (n. 21 iunie  1935).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A făcut parte din curentul denumit Nouvelle Vague (noul val). Adevăratul său nume era Françoise Quoirez si a publicat primul său roman – Bonjour tristesse – în anul 1954, la vârsta de 18 ani, sub un pseudonim ales din opera lui Marcel Proust.

Cărţile sale, printre care Un certain sourire (1956, Aimez-vous Brahms? (1959), La Chamade (1965), Le lit défait (1977), scrise într-un stil alert şi cu o tonalitate amară, s-au bucurat de un succes deosebit. 

 

 

 

 2005: A murit la   Los Angeles, California, actorul american Tommy Bond; (n. 1926).

 

 

 

 

 

 

 

Thomas Ross Bond (n . 16 septembrie 1926 în Dallas , Texas), a fost cunoscut mai ales pentru interpretarea personajelor lui Tommy și Butch din serialul de film Nice Rascals. A jucat în alte 73 de filme.

 

 

 

 

 

 

 

2014: A decedat muzicianul englez Christopher Hogwood , fondatorul fondat Academiei de muzică antică, specializată în interpretări de muzică barocă și clasică timpurie și în utilizarea instrumentelor de epocă; (n. 1941).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  2016: A murit acordeonistul american Buckwheat Zydeco (numele real: Stanley Joseph Dural Jr).

A avut o contribuţie importantă la dezvoltarea genului muzical zydeco, specific comunităţilor afro-americane din sudul statului Louisiana;(n. 1947).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/24/ziua-de-24-septembrie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

 

 

24 septembrie este:

 

 

 

 

– În Guinea-Bissau – Ziua naţională – Proclamarea independenței față de Portugalia;  (1973).

Republica Guineea-Bissau este un stat în Africa de Vest care se învecinează cu Senegalul la nord și cu Guineea la sud și est iar la vest cu Oceanul Atlantic.

Fostă colonie a Portugaliei, Guineea Portugheză, a devenit independentă în 1973. Pentru a evita confuzia cu statul învecinat Republica Guineea, la titlul statului a fost adăugat numele capitalei, Bissau.

 

 

 

 

 

 

 Guineea-Bissau are o  suprafață de 36.125 km² și o populație de 1.874.303 locuitori (2018).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

–  În Trinidad și Tobago se serbează ziua în care această țară a devenit republică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Republica Trinidad și Tobago, este cea mai sudică țara insulară din Caraibe și se situează la 130 de kilometri sud de Grenada și la 11 kilometri de coasta de nord-est a Venezuelei și  împarte granițele maritime cu Barbados la nord – est, Grenada spre nord – vest, Guyana spre sud – est, și Venezuela spre sud și vest.

 

Trinidad și Tobago au fost cedate Marii Britanii în 1802 în temeiul Tratatului de la Amiens ca teritorii separate, care au fost ulterior unificate în 1889. Țara și-a obținut independența în 1962, devenind republică în data de 24 septembrie 1976.

 

Cu o suprafață de 5.128 km 2 , această  țara este formată din două insule principale, Trinidad șiTobago , separate de o strâmtoare de 20 m (30 km), plus o serie de insule mult mai mici , inclusiv Chacachacare , Monos , Huevos , Gaspar Grande (sau Gasparee), Little Tobago și Insula Saint Giles .

  Insula Trinidad are o suprafață de 4.768 km2 (reprezentând 93,0% din suprafața totală a țării) și are o lungime medie de 80 de kilometri și o lățime medie de 59 de kilometri.

Tobago are o suprafață de aproximativ 300 km 2 (120 mp), sau 5,8% din suprafața țării și are 41 km lungime și 12 km la cea mai mare lățime. 

 

Suprafața totală a acestei țări este de 5.131 km ² iar populația se cifrează la 1.363.985 locuitori. Capitala este orașul Port of Spain.

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Sfânta Muceniță Tecla

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Sfânta Muceniţă Tecla a fost prima femeie martiră pentru Hristos. In Sinaxarele Bisericii este socotită întocmai cu Apostolii.

Sfânta Tecla s-a născut în cetatea Iconiu, din părinţi păgâni.

S-a logodit cu Tamir, un tânăr de neam bun, in timpul in care la Iconiu sosise Sfantul Apostol Pavel, impreuna cu Varnava, ca sa predice Evanghelia.

Ascultand timp de trei zile si trei nopti cuvantarile acestuia, Tecla s-a convertit la crestinism si s-a hotarat sa duca o viata de feciorie.Mama sa, auzind ca nu mai doreste sa se casatoreasca, a batut-o, a torturat-o si a infometat-o.

Pentru ca nici dupa aceste chinuri nu a facut-o sa lepede credinta in Hristos, mama sa a dat-o pe mana judecatorului cetatii si a cerut sa o arda in foc, invocand ca ea nu este fiica ei, ci este „ramura uscată si blestemata odrasla“.

A fost aruncata in foc, dar a iesit nevatamata.Sfanta Tecla l-a urmat pe Pavel la Antiohia, iar aici un tanar si-a dorit-o sotie. Pentru ca a fost refuzat, acesta a acuzat-o in fata conducatorului cetatii ca este cresțina.

A fost aruncata la fiare, dar animalele nu s-au atins de trupul acesteia.Primind binecuvantarea Sfantului Apostol Pavel, s-a retras intr-un loc pustiu, la Maloula, oras situat la 70 km vest de Damasc, in Siria.

Pentru credinta ei, Dumnezeu i-a dat darul vindecarii bolnavilor, iar toti cei care ajungeau la pestera sa, primeau tamaduire de orice boala erau cuprinsi.

Vracii din Maloula i-au ridicat pe localnici impotriva ei. Dorind sa scape de rautatea acestora, Tecla s-a rugat si in urma rugaciunilor ei, stanca sa despicat si i-a devenit mormant.

 

 

 

 

 

 

 

– Sfântul  Cuvios Siluan Athonitul.

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Siluan Athonitul este sarbatorit pe 24 septembrie. S-a nascut in 1866, la Tambov (Rusia), dintr-o familie de crestini. Datorita mustrarii primite de la Maica Domnului pentru viata traita in necuratie, ia hotararea la varsta de 26 de ani sa ajunga la Sfantul Munte. Se calugareste la Manastirea Sfantul Patelimon.

Primeste foarte repede darul savarsirii neincetate a rugaciunii lui Iisus „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!” si puterea de a implini cu usurinta exigentele regulilor monahale athonite. Se invredniceste sa-L vada si pe Hristos in chip real in biserica, in locul icoanei Sale.

Desi ajunge sa fie partas acestor daruri, este supus ispitelor demonice.Starea de fericire pe care o avea inainte de asprele ispite, slabeste putin cate putin, pana piere aproape cu totul.

Spre anul 1906, in miezul unei nopti cumplite, in care demonul se interpune intre el si icoana lui Hristos, Siluan, deznadajduind cu totul, ii spune Domnului: „Doamne, invata-ma ce sa fac ca sufletul meu sa se smereasca”. Si Domnul ii raspunde: „Tine-ti mintea ta in iad si nu deznadajdui”.

Ce-a de-a doua descoperire a lui Hristos a dat nastere unei nedumeriri: de ce s-a departat harul de la el? Si Sfantul Siluan Athonitul ajunge sa afle ca in acesta lupta de dobândire a lui, omul poate trece prin diferite momente de seceta si pustiire duhovniceasca, de disperare si deznadejde.

 

 

 

 

 

 

 

 VIDEO: ASTĂZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):  Crestin Ortodox.ro; e.maramures.ro; cugiralba blogspot.com; Istoriculzilei blogspot.com; mediafax.ro; Wikipedia.ro.; Rador.ro.