CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 18 SEPTEMBRIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

18 septembrie,  istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 14: Tiberius este confirmat imparat de catre Senatul Roman.

Tiberius Caesar Augustus, născut Tiberius Claudius Nero (16 noiembrie 42 î.Hr. – 16 martie 37), a fost al doilea împărat roman şi a domnit de la moartea lui Augustus în anul 14, până la moartea sa î la  16 martie 37. Apartinea dinastiei iulio-claudiene, fiind fiul Liviei Drusilla.

A fost succedat pe tronul imperial de Caligula.

 

 

 

 

 

 53: S-a născut împăratul Traian (Marcus Ulpius Nerva Traianus);(d.9 august 117).

Urna de aur cu cenuşa împăratului a fost depusă într – o încăpere din soclul Columnei din Roma, care a devenit astfel şi mormântul cuceritorului Daciei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În timpul domniei lui Traian (98 – 117 d. Hr.), Imperiul Roman a atins apogeul expansiunii sale teritoriale.

 A  fost al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni a Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia.

Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

 

 

 

 

 

 

96: A murit asasinat imparatul roman Titus Flavius Domitianus (24 octombrie 51 – 18 septembrie 96), din dinastia Flaviilor.

 

Proclamat împărat la 13 septembrie 81, Domitianus era fiul lui Vespasian şi al Domitillei şi fratele lui Titus.

Dupa asasinarea imparatului Domitian,  vine la conducerea imperiului Nerva, care a domnit intre anii 96-98.

 

 

 

 

Foto: Impăratul Marcus Cocceius Nerva; ( n.8 noiembrie 30 –  d. 27 ianuarie 98).

 

 

 

 

 Nerva a fost primul dintre cele “cinci împărați buni”, și primul care a adoptat  un moștenitor provenit din afara din familiei sale.

 El a  dispus construirea de  apeducte și hambare  pentru a îmbunătăți aprovizionarea cu apa alimente a Romei.

În scurta sa domnie, Nerva,  jurist și om de litere apreciat, încearcă să restabilească prestigiul senatului și să reabiliteze victimele persecuțiilor predecesorului său.

La  27 octombrie 97  îl adoptă și-l desemnează coregent și succesor la tron pe Marcus Ulpius Nerva Traianus, guvernatorul provinciei Germania Superior, unul dintre cei mai talentați generali ai Imperiului.

 

 

 

 

 

 

 

324: Împăratul Constantin cel Mare l-a învins pe Licinius in batalia de la Chrusopolis, preluand controlul asupra Imperiului Roman.

 

 

 

 

 

 

 

În timpul domniei lui Constantin cel Mare, Imperiul Roman s-a  creştinat.

 

 

 

 

 

 

411: A murit Flavius Claudius Constantinus , cunoscut și sub denumirea de Constantin al III-lea. A fost un general roman care s-a autodeclarat împărat al Imperiului Roman de Apus în Britania, în anul 407.

 

 

 

 

 

 

1180: A decedat regele Franței Ludovic al VII- lea; (n.1120). A fost membru al Casei Capetienilor si a domnit din 1137 până la moartea sa, cand a fost urmat pe tron de fiul sau și a celei de-a treia soții, Adela de Champagne, Filip al II-lea (Philippe Auguste); (21 august 1165 – 14 iulie 1223).

 

 

 

 

 

 

Philippe Auguste, regele Franței între 1180-1223.

 

Filip  si-a  extins regatul și  a sporit influența monarhiei franceze in Europa.

 

 

 

 

 

 

 

1454: În bătălia de la Konitz ( Chojnice ), în timpul războiului de treisprezece ani, oastea Cavalerilor Teutoni zdrobește armata Regatului Polonez, comandată de regele Cazimir al IV-lea.

 

 

 

 

 

1502 : Navigatorul Cristofor Columb ajunge în Honduras. A fost  al patrulea si ultimul sau voiaj spre Continentul American.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1538:  S-a încheiat prima domnie în Moldova a voievodului Petru Rareş.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Petru al IV-lea Rareș (n. 1483- d. 1546) a fost domnitor al Moldovei de două ori: 20 ianuarie  1527-18 septembrie  1538  și 19 februarie  1541 – 3 septembrie 1546.

 

 

 

 

 

 

 

 

1569:  A murit  pictorul flamand Pieter Bruegel cel Bătrân ; (n. 1525).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost  cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Graţie originalităţii şi unicităţii operei sale, ocupă un loc de seama în istoria picturii universale.

 

 

 

 

 

 

 

1600: Bătălia de la Mirăslău. Mihai Viteazul a fost infrânt de catre ostile generalului austriac Basta, unite cu cele ungurești.

 

Batalia a avut loc dupa ce in Dieta de la Turda, convocată de Ştefan Csáki (care dorea el însuşi să devină principe al Transilvaniei) la 23 august/2 septembrie 1599, s-a hotărât recunoaşterea autorităţii împăratului german Rudolf al II- lea  (1576 – 1612), considerându-se stăpânirea lui Mihai în Transilvania ca nelegitimă.

Nobilii maghiari au cerut  ajutorul generalului Giorgio Basta, care răspunde prompt chemării. de asemenea,oraşele săseşti şi-au declarat sprijinul faţă de răsculaţi. Cavaleria şi trupele maghiare îl părăsesc pe Mihai şi trec în tabăra nobilimii.

Ajutoarele venite din Muntenia sunt oprite de braşoveni la 2/12 septembrie şi 4/14 septembrie 1599.
În timp ce Mihai Viteazul dispunea de cca. 10.000 – 12.000 de oameni („oaste de strânsură”), armata nobilimii, aliată cu cea a lui Basta, era formată din  aprox. 18.000 de oameni (din care 6.000 de cavaleri germani şi flamanzi, purtători de cuirase, şi muschetari valoni şi francezi).

Infrângerea este catastrofală, 4.000 dintre oamenii săi au murit, iar domnul Mihai, pentru a se salva, trece Mureşul, pornind spre Alba Iulia.

Cu ajutor muntean reuşeşte să recupereze  tezaurul din capitala Transilvaniei şi, în contextul pătrunderii oştilor polone în Moldova şi Ţara Românească, trece munţii pentru a-şi apăra ţara.

1739: In urma Pacii de la Belgrad, Imperiul Habsburgic restituie Oltenia, care este reincorporata Tarii Romanesti.

Pacea  punea capăt conflictului care durase timp de 2 ani (1737-1739), în care  habsburgii  aliati cu Rusia au luptatt împotriva Imperiului Otoman.

Prin acest tratat, habsburgii cedau  Serbia de Nord si Belgradul , iar Oltenia, ocupată în 1718 in urma  Tratatului de la Passarowitz,  era retrocedata Tarii Romanesti (controlată de otomani ), stabilindu-se  linia de demarcație intre cele doua imperii de-a lungul râurilor  Sava si Dunare.

 

 

 

 

 

 

 

1783: A încetat din viaţă matematicianul şi fizicianul Leonhard Euler (teoria mişcării planetelor şi cometelor); este considerat fondatorul calculului variaţional.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leonhard Euler, matematician şi fizician elveţian (n.15.04.1707).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1793: Președintele SUA, George Washington, a pus piatra de temelie a Capitoliului, devenit astăzi un simbol al politicii americane si al libertații acestei natiuni.

 

 

 

 

 

                                                                 Capitoliul din Washington DC, în timpul mitingului organizat de practicanţii Falun Gong, pentru a comemora victimele celor 13 ani de persecuţie orchestrată de regimul comunist chinez (Alex Ma/The Epoch Times)

 

 

 

 

 

 

1795: S-a născut  Papa Grigore al XVI-lea; (d. 1 iunie 1846).

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Papa Grigore al XVI-lea

 

 

 

La 2 februarie 1831 el a fost ales pe neaşteptate, după 64 de zile de conclav, succesor al Papei Pius al VIII-lea (1829–30).

Grigore al XVI-lea a fost ultimul cleric  (până în prezent) care a fost ales papă fără să fie episcop.

 

 

 

 

 

 

 

1819: S-a născut Leon Foucault, fizicianul  francez care a demonstrat miscarea de rotatie a Pamantului cu ajutorul pendulului care-i poarta numele si a determinat viteza luminii (1850); (d.11 februarie 1868).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1831: A murit poetul român  Vasile Cârlova (“Înserare”, “Ruinurile Târgoviștii”); (n. 4.02.1809, Buzău).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1851: A aparut primul număr al publicatiei americane The New York Daily Times,devenită  sase ani mai târziu, renumitul ziar The New York Times, care a reușit să suprevietuiască până în zilele noastre, obținând 98 de premii  Pultzer până în anul 2008. A avut un tiraj de aproximativ 1 milion de exemplare în anul 2007.

 

 

 

 

 

 

1883: S-a inaugurat  la București  “Expozitia cooperatorilor din țară”, în care au fost prezentate exclusiv produse mesteșugărești autohtone.

 

 

 

 

 

 

1896: A murit la Chișinău, Ştefan Gonata, agronom şi om politic, membru fondator al Societăţii Academice Române; (n. 1 februarie, Trifanesti, jud.Balti).

 

 

 

 

 

 

 

1901: S-a născut George Horace Gallup, sociolog, iniţiator al cunoscutelor sondaje de opinie care ii poarta numele; (m. 27 iulie 1984).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1903: S-au desfăşurat primele curse de motociclism din ţara noastră,  când în București, pe velodromul la Șosea s-au organizat ”mari alergări de biciclete și motoare”; (18.09/1.10).

Pentru inceput cei care se aflau în șa erau piloți străini pentru că primele motociclete au fost aduse în România în 1906. Prima cursă de amploare în adevăratul sens al cuvântului a avut loc în 1913 pe traseul București-Sinaia-București.

În 1922 apare Moto Clubul Român și activitatea competițională post belică începe să ia amploare.

 

 

 

 

 

 

 

 

1904: A apărut  la Bucureşti, săptămânalul umoristic “Furnica” (va fi editat până în 1930).

 

Autorii articolelor au fost, în mare parte, cei doi fondatori ai revistei : George Ranetti şi N.D. Ţăranu, care îşi semnau adesea scrierile sub pseudonim, iar alteori chiar cu numele real.

 

 

 

 

 

 

1905:  S-a născut Greta Garbo (Garbo Lovisa Gustaffson), actrita de origine suedeza stabilita in SUA, unul dintre miturile sacre ale cinematografiei mondiale. A  fost descoperita de regizorul Mauritz Stiller și a debutat în filmul “The Atonement of Gosta Berling” (1924) după care a plecat in Cetatea Filmului, Hollywood.

Sustinuta de Stiller, Garbo a inregistrat succes dupa succes si s-a impus rapid in rândul vedetelor de la Hollywood.

A fost nominalizată la Oscar la categoria “Cea mai buna actriță într-un  rol principal” pentru aparițiile din productiile “Anna Christie” (1930), “Romance” (1930), “Camille” (1937) si “Ninotchka” (1939).

 

 

 

 

 

 

Fotografie filme din anii 1930 - Mata Hari, Greta Garbo, Portret de Everett

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In 1950, Garbo a fost votata cea mai buna actriță din ultimii 50 de ani in urma unui sondaj realizat de revista de specialitate Variety. Dupa patru ani, Academia Americana de Film a rasplatit-o cu un premiu pentru “performantele ei memorabile”; (m. 15 aprilie 1990).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1909: A încetat din viaţă savantul român Grigore Tocilescu, eminent  istoric, arheolog, folclorist, acadamician, profesor de istorie antică şi de epigrafie la Universitatea din Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tocilescu a fost  unul dintre primii istorici care s-a ocupat de studiul civilizaţiilor de pe teritoriul fostei Dacii; (n. 1850).

 

 

 

 

 

 

1911: Are loc premiera filmului Amor fatal (dramă sentimentală aranjată pentru cinematograf), un film românesc în regia lui Grigore Brezeanu in care acesta a fost totodată și scenarist, și actor.

Presa vremii a catalogat producția drept„cinematografierea uneia dintre cele mai celebre piese din repertoriul Teatrului Național”, însă aceasta nu a putut fi identificată nici până astăzi. Neamțu-Ottonel susține însă că filmul ar fi fost pur și simplu filmarea unui spectacol, într-o grădină de vară, care adunase mult public.

 

Protagoniști  au fost Tony Bulandra și Lucia Sturdza.

Presa vremii consemna:

„Unii dintre cei mai buni actori ai noștri au jucat pentru cinematograf și un film în care ei figurează și se reprezintă. Acest film e interesant numai fiindcă figurează în el actorii noștri, nu și prin felul în care ei joacă. Dacă acești artiști — am spus doar că sunt printre cei mai buni pe care-i avem — au totdeauna succes când apar pe scenă, nu tot așa se întâmplă și când e vorba de performanța lor cinematografică.” ( Ziarul L’Independence Roumaine – 7/20 octombrie 1911).

 

 

 

 

 

 

 

1914: S-a semnat  Convenţia ruso-română, prin care Rusia se angaja să garanteze şi să apere integritatea teritorială a României şi recunoaştea drepturile acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul unei neutralităţi binevoitoare a României („Acordul Sazonov-Diamandi”).

 

 

 

 

 

 

 

1923: S-a născut, la Paris, Principesa Ana de Bourbon-Parma, devenită Regina Ana a României prin căsătoria cu Regele Mihai, la 10 iunie 1948.

 

 

 

 

 

 

 

                                                               Foto: Principesa Ana de Bourbon-Parma si regele Mihai I.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1931: A început agresiunea Japoniei împotriva Chinei, care a avut drept rezultat ocuparea  în mai puţin de 5 luni, a întregului teritoriu al Chinei de nord-est (provincia istorică Manciuria).

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru „incident Mukden”photos

 

 

Agresiunea s-a declansat in urma asa numitului „incident  Mukden”sau „incidentul manciurian”o provocare organizata de  japonezi ca pretext pentru invazia  din  nord-estul Chinei, cand au aruncat in aer o secțiune de cale ferată deținuta de o  compania japoneză in Manciuria de sud,  aproape de Mukden (în prezent Shenyang).

 


Dupa ocuparea Manciuriei
șase luni mai târziu, Japonia a creat pe acest treritoriu statul marionetă Manchukuo .

Agresiunea Japoniei a fost condamnata de  comunitatea internațională si a dus la izolarea sa diplomatică  astfel incat in  martie 1933 a trebuit sa se retraga din Liga Națiunilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1934:  Uniunea Sovietică este admisa în Liga Națiunilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1938: În  România a fost inaugurat Mausoleul de la Mărăşeşti.

 

 

 

Mausoleul de la Marasesti

 

 

Aici  se află osemintele a 5.073 de eroi din Primul Razboi Mondial (3.000 de ostaşi neidentificaţi, 1974 de ostaşi identificaţi, 97 de ofiţeri şi 2 preoţi).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1939: S-a născut Jorge Sampaio, fost preşedintele al Portugaliei ; (ales la 14 ianuarie 1996; reales si în 2001).

 

 

 

 

 

 

1947: Se inaugureaza  Teatrul  “Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti cu piesa “Insula” de Mihail Sebastian (regia lui Mihai Şeptilici, distribuţia: Jules Cazaban, Beate Fredanov, Ion Lucian.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1948:  S-a născut Andrei Oişteanu, scriitor, publicist, istoric al religiilor (“Imaginea evreului în cultura română.

Studiu de imagologie în context est-central european” . A fost distins cu  Marele premiu al asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, 2001).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este membru fondator și cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Romane și membru în Consiliul științific al Institutului.

Este de asemenea profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice, Universitatea Bucuresti , fiind membru în Consiliul științific al Centrului si  președintele Asociatiei Romane de Istorie a Religiilor.

 

 

 

 

 

 

 

1952: Charlie Chaplin a părăsit  Statele Unite pentru o călătorie în Europa  și nu a putut reveni în aceasta tara, ca urmare a masinatiunilor lui J.Edgar Hoover, directorul FBI.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În timpul erei „McCarthismului”, Chaplin a fost acuzat de activităţi  anti-americane şi a fost suspectat că ar fi comunist, iar  presiunea FBI-ului asupra lui Chaplin a crescut

În anul 1952, Chaplin a părăsit SUA cu intenţia de a face o vizita  scurtă acasă, în Marea Britanie pentru premiera de la Londra a filmului Limelight.

Directorul FBI, E.J.Hoover a aflat de această excursie şi a discutat cu cei de la imigrări   ridicarea permisiunii lui Chaplin  de a reintra în ţară. La randul sau, Chaplin a decis să nu se mai  întoarcă în Statele Unite, scriind:

„… De la sfârşitul ultimului război mondial am fost ţinta unor minciuni şi a propagandei unor grupuri puternice care, prin influenţa lor şi ajutorul primit de la presa americană, au creat o atmosferă nesănătoasă în care liberalii pot fi marginalizaţi şi persecutaţi. În aceste condiţii îmi este imposibil să îmi continui munca, aşa că am renunţat la rezidenţa mea în Statele Unite”.

Chaplin s-a mutat în Vevey, in Elveţia. Avea sa se întoarca pentru scurt timp în SUA în aprilie 1972 împreună cu soţia sa, pentru a primi un premiu Oscar. Chaplin s-a mutat în Vevey, Elveţia.

Avea să se intoarcă  pentru scurt timp în SUA, fiind primit cu căldură  în aprilie 1972, pentru a primi un premiu Oscar şi pentru a discuta despre viitoarea  redistribuire a  filmelor sale.

 

 

 

 

 

 

 

 

1954: A fost înfiinţată Compania TAROM odată cu  încetarea activităţii TARS (Transporturi Aeriene Româno-Sovietice). În decurs de 6 ani compania a reușit să se conecteze la principalele capitale europene.

Încă 6 ani au trebuit până la primul zbor transatlantic, iar din 1974 TAROM a organizat zboruri către New York si Australia.

 

 

 

 

 

1959:  Crearea Curţii Europene a Drepturilor Omului pe lângă Consiliul Europei la Stasbourg, instituţie fondată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu scopul de a asigura respectarea obligaţiilor care rezultă din aceasta de către statele contractante.

 La 3.11.1998, a fost inaugurată la Strasbourg, noua Curte Europeană a Drepturilor Omului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1961: Secretarul general al ONU, Dag Hammarskjöld, si-a pierdut viata intr-un accident aviatic in timpul unei calatorii in Africa, unde urma sa aiba o intilnire cu autoritatile din Congo.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost al doilea secretar general al ONU (1953-1961), laureat, postum, al Premiului Nobel pentru Pace (1961).

 

 

 

 

1962: A murit Krikor H. Zambaccian, critic şi colecţionar de arta, de etnie armeana, membru al Academiei Române ; (n.6.02.1889).

 

 

 

 

 

 

1967: A încetat din viaţă Sir John Douglas Cockroft, fizician. A realizat prima transmutare a nucleului atomic cu ajutorul unui accelerator. Laureat al Premiului Nobel pe anul 1951;  (n. 27 mai 1897).

 

 

 

 

 

 

A fost laureat al Premiului Nobel pe anul 1951.

 

 

 

 

 

 

 

1970: Chitaristul american Jimi Hendrix (James Marshall), a murit la doar 28 de ani, in urma unei supradoze  de droguri, in Londra.

Hendrix s-a nascut in Seattle la  27 noiembrie 1942 si a inceput sa cante la chitara din copilarie, model fiindu-i  bluesman-ul Muddy Waters.

La inceputul anilor 1960, dupa ce a fost lasat la vatra din armata SUA, s-a mutat in New York, unde a inceput sa cante prin cafenele.

Intr-un asemenea local a fost remaracat de catre basistul trupei Animals, Bryan Chandler.

Acesta s-a oferit sa il ajute pe Hendrix. In 1966, chitaristul american s-a stabilit in Londra si a pus bazele formatiei Jimi Hendrix Experience, alaturi de basistul Noel Redding si bateristul Mitch Mitchell.

Primul sau single a fost “Hey Joe”, care a propulsat trupa in topurile britanice pana pe locul 6.

Un an mai tarziu, Hendrix a sustinut primul concert adevarat in tara natala, la festivalul de la Monterey, la finalul caruia i-a uimit pe toti cei prezenti cand si-a dat foc la chitara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De altfel, incendierea instrumentului a devenit un fel de marca a artistului si a fost preluata apoi de numerosi instrumentisti rock.

In urmatorii doi ani, trupa lui Hendrix a lansat “Purple Haze”, “Foxy Lady” si “The Wind Cries Mary”, devenite piese de rezistenta.

Albumele, printre care “Are You Experienced?” (1967), “Bold as Love” (1969) si “Electric Ladyland” (1969), au facut istorie. In 1969, trupa s-a destramat, dar faima lui Hendrix nu a pierit. In acelasi an, chitaristul a facut senzatie la Woodstock, unde a interpretat memorabil imnul Statelor Unite.

La scurta vreme, el a format o noua trupa, “Band of Gypsies”, cu care a debutat in noaptea Anului Nou. Hendrix a sustinut ultimul concert in august 1970, la un festival rock britanic.

Un an mai tarziu a fost lansat un album solo al artistului, “The Cry of Love”, pe care acesta l-a inregistrat inainte de a muri. Legendă a muzicii rock; solist vocal, instrumentist, compozitor, a fost unul dintre cei mai mari chitarişti rock din lume.

Stilul său de interpretare  la chitara electrică a influenţat majoritatea chitariştilor moderni.În 2003, Hendrix a fost numit de revista Rolling Stone „Cel mai mare chitarist al tuturor timpurilor”.

 

 

 

 

1973:  Adunarea Generala a ONU recunoaște existenta celor doua Germanii apărute după cel de-Al D oilea Război Mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1974: A fost inaugurat, la Sf. Gheorghe, in Jud.Covasna, Monumentul Ostaşului Român.

 

 

 

 

 

 

 

 

1980: A încetat din viaţă scriitoarea Katherine Anne Porter, laureată a premiului Pulitzer (“Corabia nebunilor”) ; (n. 15 mai 1890).

 

 

 

 

 

 

1981: A fost abolită în Franţa, pedeapsa cu moartea.

 

 

 

 

 

 

1988: La a XXIV-a ediţie a Jocurilor Olimpice de la Seul, delegaţia României a cucerit 7 medalii de aur, 11 de argint şi 6 de bronz.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: A intrat în vigoare Convenţia ONU asupra interzicerii folosirii, stocării, producerii şi transferului de mine antipersonal.

 

 

 

 

 

 

1998: A încetat din viaţă comunistul Kurt Hager, ideologul fostei Republici Democrate Germane (RDG).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Urmărit în justiţie după reuniunificarea germană, alături de alţi demnitari din RDG, pentru împuşcarea fugarilor est-germani la Zidul Berlinului, „tovarasul”Hager a scăpat sa apară  în faţa instanţelor de judecata, după ce a invocat starea ”precară” a sănătăţii sale;  (n. 24 iulie 1912).

 

 

 

 

 

 

 

 

2012: A decedat  la varsta de 79 de ani, la Bucuresti, poetul, prozatorul si traducătorul român, Romulus Vulpescu; (n.5 aprilie 1933, la Oradea)

A fost sotul autoarei Ileana Vulpescu .

Nascut pe 5 aprilie 1933, la Oradea, Romulus Vulpescu a fost si un renumit traducator.

Francois Villon, Rabelais sau Dante Alighieri, sunt doar cativa dintre marii scriitori străini tălmăciti în romana de acest mare scriitor și treducător. S-a incumetat chiar sa traducă intr-o exemplara formă “Craii de Curte Veche” din română în franceză.

Istoria literaturii române este mai bogată datorită lui, iar copiii vor învăța la școală despre cel care a fost scriitorul Romulus Vulpescu.

 

 

 

 

 

Scriitorul Romulus Vulpescu a murit la varsta de 79 de ani

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 A  murit în sărăcie, la o lună după ce și-a înmormântat singurul copil.

Din nefericire, Romulus Vulpescu a trăit într-o societate care nu-și apreciază  valorile. S-a prăpădit în saracie, la o lună după ce si-a înmormântat unicul copil, pe Ioana.

Într-o zi de septembrie, asa cum spun și versurile scrise de el, Romulus Vulpescu nu s-a putut impotrivi sorții si a parasit discret aceasta lume.

N-a avut timp să-si ia la revedere de la cei care il iubeau. Ne-a dăruit însă  9 volume nemuritoare de poezie si proză

Textele lui au fost preluate de cântăreți vestiti ca Tatiana Stepa, Margareta Pâslaru și Tudor Gheorghe.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Eumenie, episcopul Gortinei

 

 

 

 

 

 

Sfantul Eumenie, episcopul Gortinei

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfântul Eumenie a viețuit în secolul al VI lea.  

Atât de mult s-a umplut de harul Duhului Sfânt, incât, a strălucit cu o lumină care nu putea fi ascunsă. Era asemeni versetului “Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei V, 14).

Si-a impărțit averea săracilor si s-a călugărit.

Datorită vieții pe care a dus-o a fost ales episcopul Gortinei și a propovaduit Evanghelia la Roma și în Tebaida Egiptului.

Sfântul Eumenie a fost tatăl sărmanilor, bogăția nevoiașilor, mângâierea intristațlor, vindecătorul bolnavilor și făcător de minuni. A îmbânzit un șarpe veninos, a scos afară demoni din oameni,  a vindecat mulțime de bolnavi.

A trecut la cele veșnice în Tebaida.

Moaștele sale au ajuns in Grecia, la Raxos, locul sau de naștere.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

http://www.youtube.com/watch?v=hR_Vd52L1dg

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse): Crestin Ortodox.ro; cugiralba.ro; mediafax.ro;emaramures.ro; Istoriculzilei blogspot.com; Wikipedia.ro; Rador.ro

18/09/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Atacuri propagandistice antiromânești

 

 

 

 

18/09/2020 Posted by | analize, propaganda antiromaneasca | , , , , , , | Un comentariu

Cele două dictate de la Viena

 

 

 

 

 

 

 

 

Dosar: Câștigurile teritoriale ale Ungariei 1938-41 en.svg

 

                        Foto: Hărțile Cehoslovaciei și României după cele două ”arbitraje” de la Viena

 

 

 

 

 

  În anii 1938-1939, ani imediat premergători celui de al Doilea Război Mondial, raporturile Ungariei cu vecinii săi Cehoslovacia și România erau deosebit de încordate 

 Documente din  Arhiva redutabilului Serviciu Secret de Informații (S.S.I.) al Armatei Române din perioada interbelică au o importanță deosebită în aflarea adevărului dspre acei ani tragici. Rapoartele din acei ani, întocmite de agenți români în principal de pe teritoriul Ungariei, pun în evidență acțiunile secrete pe care le-a derulat Ungaria în 1938 în vederea dezmebrării Cehoslovaciei și a anexarii unor teritorii de la acest stat.

Prin aceste rapoarte, conducerea României de atunci era informată că este posibil în orice moment ca Ungaria să procedeze în același fel și față de România, lucru care de altfel s-a și întâmplat, în înlănțuirea de evenimente care a culminat cu Dictatul de la Viena împotriva României din 30 august 1940.  

În realitate, este vorba nu de unul, ci de două dictate de la Viena, primul împotriva Cehoslovaciei și al doilea împotriva României. Acestea au fost precedate de acel de tristă celebritate „Acord de la München” din 29-30 septembrie 1938, semnat între Germania, Italia Franța și Anglia. Hitler a insistat că singura rezolvare justă a problemei etnicilor germani din Cehoslovacia se poate face numai prin unirea cu Reichul a zonelor locuite majoritar de germani. Liderii marilor puteri prezenți atunci la München, Benito Mussolini (Italia), Neville Chamberlain (Anglia) și Edouard Daladier (Franța) au căzut de acord cu privire la unificarea cu Germania a regiunilor locuite majoritar de germani în Cehoslovacia.

Cehoslovacilor nici măcar nu li s-a permis să participe la negocieri, iar Președintele Cehoslovaciei E. Beneš a fost obligat să accepte această „înțelegere”. A fost o poziție de forță a marilor puteri asupra unei țări mai mici, așa cum avea să fie doi ani mai târziu și cel de-al doilea  Dictat de la Viena împotriva României.

Primul Dictat de la Viena a avut loc pe 2 noiembrie 1938, ca o consecință Acordului de la München, derulat cu o lună și ceva mai devreme. Prin acest așa-numit „Arbitraj” s-a decis ca anumite zone din partea de sud a Slovaciei și partea de sud-vest a Ruteniei Carpatice să fie desprinse din teritoriul Cehoslovaciei și atribuite Ungariei horthyste, hotărâre luată de către cei doi „arbitri”, Germania nazistă și Italia fascistă. Ulterior, la 12 aprilie 1939, regentul Ungariei Miklos Horthy a recunoscut că „revendicările minorităților maghiare din țările vecine au fost doar tactici îndreptate către un scop strategic, acela de restaurare a „Ungariei Mari”, care să ocupe întregul bazin carpatic”, respectiv să încorporeze Transilvania. 

Prin acest prim Dictat din 2 noiembrie 1938, Cehoslovacia ceda Ungariei teritoriile din sudul Slovaciei până la Kosice inclusiv, precum și zona orașelor Ujgorod și Beregovo din Rutenia Subcarpatică până la frontiera cu România. Era vorba de teritorii de aproximativ 10.000 km patrați din Slovacia și de ceva sub 2.000 km patrați din Rutenia Subcarpatică, zone despre care se pretindea că au populație majoritar maghiară, după statisticile avansate de către Ungaria. În acest fel, Slovacia a pierdut nu doar teritorii, ci și o mare parte a capacității economice, fabrici și zone agricole fertile, precum și legăturile feroviare cu restul lumii deoarece, după anexare, Ungaria a închis frontierele.

După „Arbitraj”, peste 30.000 de maghiari au fost aduși din Ungaria în noile teritorii. De reținut că la împărțirea Cehoslovaciei a participat și Polonia condusă de către Jozsef Beck, căreia Hitler și Mussolini i-au dat în primăvara anului 1939 regiunea cehoslovacă Teshin. Câteva luni mai târziu, în septembrie 1939 a venit și rândul Poloniei să fie împărțită între Germania hitleristă și U.R.S.S.

Al doilea Dictat de la Viena împotriva României din 30 august 1940 nu este cuprins detaliat în carte, deoarece documentele publicate aici merg numai până în luna noiembrie 1939, dar sunt surprinse cu claritate pregătirile efectuate de către Ungaria horthystă pentru atacarea României și ocuparea Ardealului în întregime. Evaluările Serviciului Secret de Informații al Armatei Române arătau că împrejurările create de primul dictat din 2 noiembrie 1938 vor fi de natură a încuraja demersurile diplomatice ale Ungariei împotriva României.

În mod informal, medii politice de la Budapesta încurajau discret minoritatea maghiară din România că „în curând va fi pusă pe plan internațional problema Ardealului, care va fi alipit Ungariei” (fila 26). Cercuri conducătoare din Ungaria nu ezită să afirme că, deîndată ce se va termina ocuparea teritoriilor obținute de la Cehoslovacia, întregul efort diplomatic al Ungariei va fi îndreptat împotriva României, în scopul „retrocedării” Ardealului. Aceste cercuri se arătau optimiste deoarece, spre deosebire de Ceholslovacia, în Ardeal minoritatea maghiară este mai numeroasă și așezată mai compact în anumite zone. Se credea că vor fi obținute fără probleme patru județe aflate pe granița de vest a României și alte trei județe reprezentând așa-zisul ținut secuiesc.

Ofițerii de informații din S.S.I. raportează că există hărți tipărite cu teritoriile pe care Ungaria le revendică de la România afișate nu numai în locuri publice din Budapesta, ci și în vitrinele marilor librării din Viena și că există organizații iredentiste în Budapesta constituite din studenți proveniți din Ardeal, organizații care poartă numele județelor de unde provin membrii lor (Mureș, Ciuc, Trei Scaune etc.) în cadrul cărora se face inclusiv pregătire premilitară. Mai este identificată și organizația iredentistă „Asociația Studenților Secui” (cu sediul în Budapesta), care recrutează, fanatizează și pregătește pe studenți pentru lupta ce urmează să se dea în vederea realizării „Ungariei Mari”, pentru obținerea tuturor teritoriilor care au aparținut odinioară „Coroanei Sfântului Ștefan” (fila 28). Se estimează că, în caz de conflict armat, aceste grupuri sunt pregătite să treacă fraudulos frontiera în România pentru a comite acte de sabotaj și terorism, pentru atacarea unor depozite de muniție, distrugeri de poduri, căi ferate, rețele telefonice și oficii poștale, așa cum s-a procedat și în Cehoslovacia.   

Într-o Notă informativă datată 4 octombrie 1939 se arată că în Ungaria continuă „cu îndoită violență acțiunea revizionistă” împotriva României. Este adevărat că presa este cenzurată, dar broșurile de propagandă, cărțile revizioniste și conferințele și-au întețit asaltul. Se dă ca exemplu cazul în care arhiepiscopul primat al Ungariei a ținut pe la sfârsitul lunii septembrie 1939 o predică în Rutenia Subcarpatică la Ujgorod. Acesta a spus că „în curând Ungaria va înceta să mai fie ciuntită” (fila 45) și a cerut poporului maghiar să fie pregătit sufletește pentru acest eveniment. În aceeași idee și tot cu acea ocazie, ministrul Cultelor din guvernul maghiar Homan Balint a arătat că „Bazinul Dunării nu va putea fi stăpânit decât de țara care va stăpâni și crestele Carpaților, pe care Sfântul Ștefan a hotărnicit pentru totdeauna frontierele Ungariei eterne” (fila 46).

În Ardeal, cetățeni români de naționalitate maghiară răspândesc informații defetiste, menite să zdruncine încrederea în trăinicia statului român, acțiune combinată cu „o mârșavă campanie de denigrare a românilor din vechiul regat, încercându-se o separare sufletască între ardeleni și regățeni […]. Agenții revizionismului maghiar primesc ordine și prin postul de radio Budapesta 2 care, într-o formă camuflată și pe baza unui cifru special, comunică știri fără nici o importanță și lipsite de interes”, la fel cum în România pe la începutul lunii decembrie 1989 se publicau în ziarul „Scânteia tineretului” instrucțiuni despre cum ar trebui să nu se expună la soare cei care vor merge să facă plajă pe litoral atunci, în luna decembrie.

De la Congresul partidului de guvernământ M.E.P. ținut la Budapesta, un informator al S.S.I. transmitea la București o serie de informații importante. Participanților la Congres li s-au distribuit diferite broșuri cu caracter tehnic și economic, dar și o hartă a Ungariei din perioada dualismului, precum și o broșură de propagandă antiromânească și revizionistă scrisă în limba franceză, intitulată „Les efforts cultureles de la Hongrie de 826-1935”.  

Documentele semnalează și un alt gen de activitate antiromânească. Cetățeni români tineri de etnie maghiară din Ardeal se „refugiază” în Ungaria. Aici, după o perioadă de aparentă verificare, sunt înrolați în Armata Maghiară, într-o cazarmă din Debrețin. Ar exista aici deja două regimente de infanterie formate din astfel de „refugiați” din Ardeal, cunoscute sub numele de „Erdely Ezredek” (fila 74). Și încă o măsură simptomatică: cetățenii maghiari, bărbați, cu vârsta între 20-60 de ani nu mai pot ieși din Ungaria decât pentru interese bine justificate și numai cu aprobarea prealabilă a Ministerului de Interne și a Marelui Stat Major al Armatei.

Totuși, între cele două serii de evenimente derulate în paralel, între ocuparea Ruteniei Subcarpatice și acțiunile Ungariei împotriva României există o legătură și această legătură este făcută prin Maramureș. Rutenii din Subcarpatia au luptat pentru o viață mai bună și pentru autonomia regiunii, așa cum a fost pe vremea Cehoslovaciei. Iar autoritățile maghiare, de la un moment dat, au început să le promită rutenilor de toate, și îmbunătățirea vieții și autonomia regiunii, dar numai după alipirea la Rusia Subcarpatică și a Maramureșului românesc din stânga Tisei, căutând astfel să-i atragă și pe ruteni la ideea revizionistă maghiară și la propaganda împotriva României.

De menționat că în vechiul județ Maramureș din România interbelică procentul de populație maghiară nu a depășit niciodată cifra de 10%, iar în prezent în partea de Maramureș aflată actualmente în România, în zona din stânga Tisei și de la nord de munții Gutâi-Țibleș numărul maghiarilor se situează în jurul a 5% din total populație.

Și cu toate acestea, propaganda maghiară din anii 1938-1938 (și poate nu numai) pretinde că Maramureșul ar aparține Ungariei Mari(https://www.art-emis.ro/o-carte-document-despre-pregatirea-dictatului-de-la-viena-impotriva-romaniei-30-august-1940)

 

 

 

 

 

Drama României în 1940. Rapt şi umilinţă!

 

 

 

 

 

 

 

Consecinţele rapturilor teritoriale:

-100.296 kmp şi 6.807.112 locuitori sub ocupaţie străină.

– Imense valori mareriale şi spirituale pierdute.

– Deznaţionalizare.

– Deportări şi expulzări.

– Crime şi alte atrocităţi.

 

 

 

 

 

 

Cum i-au măcelărit soldaţii unguri pe civilii români din Transilvania în 1940: copii sfârtecaţi, femei violate, gravide tăiate cu baionetele şi capete retezate

 

 

 

 

 

 

 

Rapturile teritoriale săvârşite de Uniunea Sovietică, Ungaria şi Bulgaria în 1940 au avut consecinţe extrem de grave pentru România, statul naţional unitar român, reîntregit în istoricul an 1918, pierzând circa 100 000 de kmp şi 7 milioane de locuitori, adică aproximativ 33% din teritoriu şi din populaţie, imense valori materiale şi spirituale fiind distruse sau însuşite ce către cei cărora nu le aparţineau, scrie Col. (r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu în https://www.art-emis.ro 

Uniunea Sovietică a anexat (iunie-iulie 1940) 44 442 kmp şi 3 190 000 de locuitori în Basarabia şi 5 220 kmp şi 596 000 de locuitori în nordul Bucovinei, până în decembrie 1940 fiind înregistraţi 220 501 de refugiaţi. După ocupare, Basarabia a fost dezmembrată. Județele Hotin, Ismail și Cetatea Albă au fost incluse, împreună cu nordul Bucovinei și ținutul Herța, în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. Restul Basarabiei, alături de șase raioane din stânga Nistrului (parte din fosta R.A.S.S. Moldovenească) au format Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

Devenită republică unională în cadrul Uniunii Sovietice, acesteia i s-au aplicat normele și reglementările regimului comunist sovietic: naționalizarea proprietăților agricole particulare, a bunurilor mobiliare și imobiliare ale cetățenilor, socializarea băncilor, caselor de asigurare, instituțiilor de credit, căilor ferate, a majorități întreprinderilor industriale și comerciale, a mijloacelor de transport, farmaciilor, spitalelor, hotelurilor, marilor restaurante etc., organizarea învățământului după sistemul sovietic, introducerea limbii ruse ca obiect de studiu obligatoriu și a alfabetului chirilic (chiar și pentru scrierea în limba română), închiderea majorității bisericilor și introducerea propagandei ateiste etc. Rezultatele acestei politici au constat în deteriorarea continuă a situației economice, sociale și demografice a provinciei.

La scurt timp după ocuparea celor două provincii, sovieticii au reluat practicile țariste privind deznaționalizarea, distrugerea culturii și spiritualității românești autentice. Un mijloc eficace pentru realizarea acestor obiective l-a reprezentat activitatea de distrugere a elitelor românești prin efectuarea de sute de mii de arestări, evacuări și deportări din rândul celor care se opuneau noului regim, mai ales a intelectualilor și oamenilor politici (sub diferite pretexte, multe pe baza unui simplu denunț), zeci de mii de basarabeni decedând în gulag. Nu puține au fost și execuțiile individuale sau în masă.

Ungaria a încorporat (septembrie 1940) 43 492 kmp (1 380 de localităţi, între care 22 de oraşe) şi 2 609 007 locuitori (dintre aceştia 50,2% erau români, 37% maghiari, 2,8% germani, 5,7% evrei, 1,1% ruteni, 3,4% alte naţionalităţi), din care peste 220 000 s-au refugiat în Vechiul Regat până la 1 aprilie 1944. Linia vremelnică de demarcaţie a afectat grav unitatea geografică a teritoriului românesc situat din nord-vestul ţării, tăind căile ferate şi celelalte căi de comunicaţie, separând oraşele industriale de zonele de materii prime etc. România a pierdut 18,67% din numărul întreprinderilor mari şi mijlocii, 1.874 km de linie de cale ferată normală şi 467 km îngustă, 38,5% din producţia de aur fin , 87,6% din cea de argint, 64,7% din cea de cupru, 97,6% din cea de plumb, întreaga roducţie de zinc, 70,7% din cea de pirită, 16% din cea de cărbuni, 4 562 090 ha de terenuri arabile fertile, păduri, livezi etc., peste 3 500 000 de cabaline, porcine, ovine, păsări de curte etc.

În perioada următoare, producţia industrială românească a scăzut cu 15,9%, numărul întreprinderilor mari prelucrătoare s-a redus cu 26%, suprafaţa arabilă a scăzut cu 36,5%. Pierderi însemnate s-au înregistrat şi în ceea ce priveşte capacitatea de apărare. La toate acestea s-a adăugat calvarul românilor din teritoriul ocupat, numai până la 1 noiembrie 1940, Subsecretariatul de Stat al Naţionalităţilor consemnând 22.713 atrocităţi (919 omoruri, 1.126 schingiuiri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări, 124 profanări, 78 devastări colective, 447 devastări individuale), printre care masacrele de la Trăznea (263 cetăţeni ucişi dsau răniţi), Ip (157 copii, femei, bărbaţi exterminaţi), Camăr, Păuşa, Ciumurna, Şimleul Silvaniei, Huedin etc., excluderea românilor din viaţa politică, administrativă şi economică, maghiarizarea forţată, extermiarea evreilor (cei mai mulţi şi-au pierdut viaţa în lagărele de exterminare naziste, unde au fost închişi ,în 1944, în timpul ocupaţiei germane). În România au rămas 538.707 locuitori de origine maghiară, din care au plecat până la 1 aprilie 1944 (din diverse motive) 107

Bulgaria a încorporat Cadrilaterul (septembrie 1940) cu o suprafață de 7 142 kmp cu o populaţie de 412.105 locuitori, din care 118.000 români (28,42%), 162.625 bulgari (39,46%) și peste 131.000 alte naționalități (31,82%). Din Cadrilater au plecat 102.094 de oameni (22.810 capi de familie) din care 51.904 bărbați și 50.190 femei (99.983 în 1940 și 2.111 în 1941), în timp ce în România au rămas 249.140 de bulgari, din care au plecat, până la 1 octombrie 1943, 66.810 (26,80%).

Cauzele care au impus pierderea teritoriilor româneşti au fost multiple, fiind determinate în primul rând de politica agresivă, revizionistă a celor trei state agresoare (Uniunea Sovietică, Ungaria şi Bulgaria, sprijinite de Germania şi Italia), de contextul internaţional nefavorabil României, dar şi de factori interni care au făcut ca poporul român să fie pus în situaţia de a-şi apăra cu arma în mână glia străbună, aşa cum şi-ar fi dorit.

La 80 de ani de la drama trăită de românii afectaţi de rapturi (şi nu numai de ei) se despică firul în patru pentru a se lămuri dacă la Viena a fost vorba de arbitraj, de dictat (chiar şi pentru Ungaria!?!), de arbitraj-dictat etc., se caută argumente pentru cauza,,dreptăţii” ungare şi mai puţin pentru cea a Românei sau, pur şi simplu, se ignoră (de mulţi, inclusiv de autorităţi) acele momente tragice.

18/09/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: