O ISTORIE A ZILEI DE 10 SEPTEMBRIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

10 septembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

506: A avut  loc în Languedoc,  sub președinția lui Chesarie de Arles Conciliul bisericesc de la Agde la care au participat   episcopi, reprezentanți ai celor opt provincii ale Galiei aflate atunci sub controlul vizigotilor.

 În ciuda unor absențe importante, Conciliul poate fi considerat reprezentativ pentru clerul din perioada galo-romană. Au fost elaborate 49 de canoane.

Unul dintre acestea (al șaptelea), a interzis clerului sa vândă sau sa dispună de activele bisericii.

La final, sfintii părinți  au decis să se reîntâlnească  dupa un an în Toulouse.

 

 

 

 

 

 

 

920: S-a nascut  Ludovic al IV-lea „d’Outremere”, rege al Franței între anii 936 – 954, membru al dinastiei Carolingiene, (m.30 septembrie 954), fiul lui Carol al III-lea si al printesei Eadgifu, o fiică a regelui Edward cel Bătrân.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După moartea regelui Raoul, în 936, Ludovic a fost  chemat în Franţa de către nobili si a fost încoronat rege al Franţei la 19 iunie 936 la Laon, de catre Artand, arhiepiscopul de Reims, care a devenit mai târziu principalul sau susţinator.

 

 

 

 

 

 

1167: A decedat Împărăteasa Matilda (n.cca 7 februarie 1102 ), cunoscută ca Matilda a Angliei sau Maude,  fiica regelui  Henric I al Angliei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Decesul fratelui ei în 1120 a lăsat-o pe Matilda  singura moştenitoare. Prin căsătoriile ei a devenit împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman, apoi contesă d’Anjou, ducesă de Normandia şi aspirantă la coroana Angliei.

După moartea regelui Henric I în 1135, vărul ei Ştefan de Blois, nepotul regelui William I, a deposedat-o de moştenire şi a uzurpat tronul Angliei, fiind proclamat rege de locuitorii Londrei şi o parte din baroni.

Anglia s-a împărţit între partizanii Matildei şi partizanii lui Ştefan, eveniment care a condus la un război civil în Anglia numit uneori Anarhie.

 

 

 

 

 

 

1169: S-a născut imparatul bizantin Alexios al II-lea Comnenul; (m.in octombrie 1183),  fiul lui Manuel I Comnenul  si al Mariei, fiica lui Raymond, prinț al Antiohiei.

A domnit intre anii 1180-1183.

 

 

 

 

 

1547: S-a desfășurat in apropierea raului Esk din Scotia, Batalia de la  Pinkie Cleugh,  ultima lupta intre armatele regale scotiene si cele engleze si prima confruntare armata „moderna” care a avut loc in Insulele Britanice, in care au cooperat activ infanteria, artileria si cavaleria.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scotienii au suferit o infrangere catastrofala, dupa ce englezii au  utilizat pentru prima data intr-o confruntare terestra, artileria navala.

In Scotia acest episod este cunoscut sub numele de „Sambata neagra”.

 

 

 

 

 

 

1709: S-a născut  Antioh Cantemir, fiul lui Dimitrie Cantemir.

Scriitor iluminist de limba rusa şi diplomat rus, el a fost unul din   iniţiatorii  clasicismului în literatura rusă; (m.11.04.1744).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Era fiul mezin al domnului Dimitrie Cantemir și al doamnei Casandra , fiica domnitorului Munteniei, Serban Cantacuzino.

Nu trebuie confundat cu Antioh Cantemir, fratele domnitorului Dimitrie Cantemir. 

 

 

 

 

 

1776: Nathan Hale, considerat primul spion american, căpitan în armata revoluționară, s-a oferit voluntar pentru o acțiune de spionaj în spatele liniilor trupelor coloniale engleze.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Absolvent al Universității Yale, Nathan Hale a devenit profesor de școală, iar când a început războiul coloniilor americane cu britanicii , s-a alăturat unui regiment din Connecticut și a fost numit căpitan în 1776.

Trimis într-o misiune secretă comandată de generalul George Washington  Hale s-a infiltrat în spatele liniilor inamice pentru a aduna informații despre pozițiile  armatei britanice. A fost capturat de englezi  în New York și spânzurat pentru spionaj la 22 septembrie 1776.

Unele surse afirmă că a fost recunoscut de vărul său Samuel Hale, care lucra pentru britanici, care l-a predat autorităților. O altă versiune relatează că maiorul britanic Robert Rogers l-a recunoscut pe Hale, în ciuda deghizării sale, într-o tavernă din New York.  

Hale a fost arestat după ce au fost găsite la el schițe ale fortificațiilor britanice.

El și-a declarat numele, rangul și motivul pentru care se afla în spatele liniilor britanice, fiind spânzurat în dimineața zilei de 22 septembrie 1776.   

Înainte de a fi executat, el a rostit un „discurs sensibil și plin de spirit” în apărarea acțiunilor sale și a simțului datoriei. Legenda afirmă că a declarat: „Regret că am doar o viață de oferit pentru țara mea”.  

După moartea sa, au fost ridicate în Statele Unite numeroase statui care îi onorau vitejia și serviciile aduse țării sale.  

 

 

 

 

 

1797: S–a născut Carl Gustaf  Mosander, chimist şi mineralog suedez, descoperitorul lanthanului, erbiumului si terbiumului; (m.15.10.1858).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost ales in 1833 membru al Academiei Regale suedeze, iar in 1836 i-a succedat savantului Berzelius ca profesor la catedra de chimie si farmacie a Institutului Karolinska.

 

 

 

 

 

 

 

1806: A încetat din viaţă filologul Johann Cristoph Adelung, iniţiatorul  unui  catalog al tuturor limbilor de pe glob (“Mithridates sau Lingvistică generală”); (n. 8 august 1732).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu a putut termina decat primul volum al acestei lucrari monumentale, urmatoarele doua  volume fiind scrise si publicate de Johann Severin Vater in 1809 si 1817.

 

 

 

 

 

 

 

1823: Revoluționarul latino-american Simon Bolivar, devine președinte al statului Peru.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1868: A început construirea Gării de Nord din Bucuresti, inaugurată la 13.09.1872.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Piatra de temelie a fost pusă la 10 septembrie 1868 în prezența lui Carol I, pe un loc ales de domnitor.

 Chiar dacă la început această gară nu era concepută pentru a deveni principala gară a Bucureștiului, odată cu trecerea anilor aceasta a devenit principalul nod feroviar al Capitalei dar și al României.

Ea a fost concepută în formă de U, formată din două corpuri paralele legate la capătul dinspre ateliere de un alt corp în orientare perpendiculară, și de-a lungul timpului i s-au adus modificări.

Gara de Nord a început să devină neîncăpătoare încă din 1880, iar în 1928 gara avea șase linii pentru plecări și patru linii pentru sosiri. Din august 1944 s-au refacut instalațiile de centralizare electrodinamică din gară, iar liniile și peroanele au fost prelungite.

 

 

 

 

 

 

1870: Scriitorul şi istoricul român Alexandru Odobescu (n. 23 iunie 1834 – d. 10 noiembrie 1895), este ales membru  Societatii Academice Romane (vechea denumire a Academiei Române), la propunerea lui Al Papiu Ilarian.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alexandru Odobescu (n. 23 ianuarie 1834 – d. 10 noiembrie 1895), a fost un scriitor, arheolog si om politic român.

  La  14 februarie 1851 a înființat impreuna cu alti studenti Junimea Româaneasca , societate politică și culturală a studenților români din Franța.

A fost ministru monumentelor și profesor de arheologie la Universitatea Bucuresti .  Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei,1877) și a unei monografii dedicate Tezaurului de la Pietroasat, descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1877-1900).

Alexandru Odobescu a murit, sinucigându-se în urma unor tragice evenimente de ordin familial și public.

 

 

 

 

 

 

 

 

1872: A murit la Baia de Criș, în Muntii Apuseni, Avram Iancu (“Crăişorul Munţilor“), conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania. (n.1824 la Vidra de sus).
A fost un avocat transilvănean  român, care a jucat un rol important în Revolutia de la 1848 din Transilvania .

A condus armata romanilor transilvăneni, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.

 S-a născut  într-o familie de iobagi moţi  înstăriți. Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea   și rudă cu acesta. Horea  a fost fratele bunicului lui Avram Iancu.

 

 

 

 

 

 

 

Avram Iancu, conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania

 

În Testamentul său („Ultima Voinţă”) scris la 22 decembrie 1850 spunea  : „Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd naţiunea mea  fericită, pentru care, după puteri am şi lucrat pînă acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa aduse să prefec în nimic.

Nu ştiu câte zile mai pot avea, un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că, viitorul este nesigur; voiesc dară şi, hotărît dispun, ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezînd că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele!

La 13 septembrie 1872, jelit de popor,de prefecţii şi tribunii săi, în frunte cu  36 de preoţi, trupul lui Iancu  cobora în pămîntul de la Ţebea, aproape de gorunul celuilalt Crăişor, Horea, al carui nepot era.

In revista Familia, Iosif Vulcan scria :

“Cine a fost Iancu?  Expresia unei idei înalte, unei dorinţe străbune, care nu se va stinge niciodată din sînul naţiunii române…”

„Tu, Iancule şi Moţii tăi, aţi trăit şi aţi murit pentru libertate. Idealul acesta rămîne la temelia vieţii noastre naţionale. Pentru izbîndirea şi desăvîrşirea acestui ideal vor trăi şi vor muri generaţiile, cari te urmează. Ci tu dormi liniştit, Iancule, acolo la pragul bisericuţei din Ţebea, în umbra gorunului lui Horia: geniul tău veghează deasupra naţiunii române”.- Vasile Goldiş –

 

 

 

 

 

 

 

 

1892:  S-a născut fizicianul Arthur Holly Compton, laureat al Premiului Nobel în anul 1927; (m.15 martie 1962).

 

 

 

 

 

 

 

 

 1898: A fost asasinatăîmparateasa Austriei si regina Ungariei, Elisabeta, sotia lui Franz Joseph I, cunoscuta sub numele de « Sissi » (n.24.12.1837).

Elisabeta de Wittelsbach s-a născut într-o familie numeroasa, părinții ei fiind Maximilian Joseph de Bavaria (din linia de Pfalz-Birkenfeld-Gelnhausen a familiei Wittelsbach) și Maria Ludovica de Bavaria, fiica regelui Maximilian I al Bavariei. Numele ei întreg este Prințesa Elisabeta Amalia Eugenia de Wittelsbach.

Din punct de vedere al rangului, Sissi era nepotrivită pentru împărat, fapt pentru care curtea vieneza a judecat-o mult timp.

Sissi și  Franz Joseph  erau veri, astfel  ca le-a trebuit pentru a se casatori dispensa papei, care le-a fost acordată.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La 24 aprilie 1854, seara la ora 7, s-au căsătorit la Viena. Prințesa nu avea decât 16 ani.Totuși acumulările de căsătorii intre familia Wittelsbach (care era cunoscută pentru bolile mintale ale membrilor ei) și familia imperiala se vor resimți chiar la prințul moștenitor.

 La 21 august 1858 s-a născut viitorul moștenitor, Rudolf. La Muzeul Național din Budapesta și la Biserica Mátyás se gasesc scrisori și documente care dovedesc atașamentul împărătesei față de Ungaria. În orașul Seghedin (Szeged) are ridicat și un monument.Elisabeta ca om politic a luptat pentru Ungaria.

În activitatea diplomatică era excelentă, Ungaria era prioritatea ei și avea o mână de fier. În mod surprinzător pentru o împărăteasă, Elisabeta credea în republică, considerând-o mai buna decât imperiul. La semnarea acordului Austro-Ungar din 1867 Elisabeta a avut un rol important în realizarea sa.

În 8 iunie 1867 Elisabeta cu Francisc Iosif au plecat la Buda Biserica Mátyás, acolo au fost încoronați, 10 luni după acordul Austro-ungar.

Iubirea ungurilor față de Sisi s-a datorat și faptului ca au fost găsite coroana, sceptrul și mantia regilor Ungariei (ascunse în timpul revoltei) chiar înainte de încoronarea lor ca regi ai Ungariei, fapt considerat un semn bun pentru viitor.La 23 aprilie 1868 a născut al patrulea copil, la Buda (Maria Valeria) (d. in 1924) numit “Copilul Ungur”.

În 1889 Rudolf s-a sinucis la Mayerling împreună cu amanta sa. Rudolf era însurat cu Stephanie a Belgiei.

Pe 10 septembrie 1898 în timp ce Elisabeta era în trecere prin Geneva a fost înjunghiată cu o pilă triunghiulară de anarhistul italian Luigi Lucheni.

Luigi Lucheni a urmărit-o și a înjunghiat-o tocmai când se pregătea să urce impreună cu doamna sa de onoare, contesa unguroaică Irma Sztaray, pe vaporul spre Montreux. Nimeni nu a realizat faptul că a fost înjunghiată. După ce s-a ridicat și a urcat pe vapor, a leșinat.

Vaporul s-a întors imediat, pilotul aflând ca era împărăteasa Austriei. A fost transportată la hotelul la care a fost cazată unde a murit după circa o oră. Ultimele ei cuvinte au fost:”Ce mi s-a întâmplat?”A fost înmormântată cu mari onoruri, la 17 septembrie 1898, la Viena, în Cripta Imperială.Elisabeta.

“Impărateasa fără voie” a fost o femeie depresivă și nefericită.A fost o femeie frumoasă.Cu timpul relațiiile ei cu soțul s-au răcit, spre sfârșitul vieții căutându-i o amantă soțului ei. Opera ei literară preferată a fost “Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, ea imaginându-se ca fiind Titania, regina zânelor, nesuportând numele de Sissi.

 

 

 

 

 

 

1910:  Aviatoarea Yvonne Blondel-Cămărăşescu (n. 1884 – m. 1971) a parcurs cu un avion biplan distanţa Ploieşti-Chitila, la o înălţime de 600 de metri, doborând recordul mondial feminin de  30 km, care aparţinea unei franţuzoaice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De origine franceză, a fost fiica ambasadorului Franţei în România, Camille Blondel (1854-1935), considerat unul dintre artizanii intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei .

În anul 1907 s-a mutat în România împreună cu familia, când tatăl său a fost numit ambasador al Franţei la Bucureşti. În anul 1909 s-a căsătorit cu Ion Cămărăşescu, licenţiat în Drept la Paris, care va ajunge prefect al departamentului Silistra din Cadrilater, deputat şi ministru de Interior.

A fost membră a Clubului Automobilistic Român, prima femeie care a condus o maşină prin Bucureşti şi întâia care s-a suit într-un avion.

După terminarea Primului Război Mondial, Yvonne, împreună cu părinţii, s-au întors în Franţa. Aici ea a activat ca membră Crucii Roşii Franceze.

S-a ocupat, pe lângă funcţia sa de delegat la Inspecţia Generală a posturilor de ajutor, de îngrijirea mormintelor soldaţilor români morţi în Franţa şi de repatrierea soldaţilor români care se întorceau din prizonierat.

În anul 1922 s-a întors în România împreună cu al doilea soţ, Jean Postelnicu. Acesta primise cinci hectare de teren în ţară, pentru meritele sale din timpul Primului Război Mondial.

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, autorităţile comuniste instalate la putere în România l-au arestat pe Jean Postelnicu.

Eliberat din închisorile comuniste, i s-a fixat domiciliu forţat. Yvonne a cumpărat o casă lângă Bucureşti, unde familia s-a stabilit.

Yvonne a murit la vârsta de 87 ani, la Bucureşti, în anul 1971 și îşi doarme somnul de veci la Cimitirul Bellu, alături de tatăl său, ambasadorul Franţei în România, Camille Blondel (1854 – 1935).

 

 

 

 

 

 

1914: Trupele generalului francez Joseph Joffre obțin victoria de la Marna, în fata trupelor germane, salvând Parisul de o invazie iminentă.

Batalia de pe Marna, desfașurata între 5 si 14 septembrie, a fost una dintre cele mai mari confruntari din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

În această bătălie s-a dovedit eşecul Planului Schlieffen , care a stat la originea strategiei Germaniei pentru obţinerea unei victorii rapide în războiul contra Frantei, dupa care a început perioada sângeroasă a „războiului tranşeelor”.

A doua bătălie de la Marna, începuta la 15 iulie 1918, a reprezentat ultima mare ofensiva a armatei germane, blocata de contraofensiva fortelor Antantei.

 

 

 

 

1916: A încetat din viaţă publicistul Vintilă C.A.Rosetti, al treilea fiu al lui C.A.Rosetti, născut în Franţa, la 11/23 ianuarie 1853.

A fost director al “Monitorului Oficial” (1901), membru fondator al Ligii culturale, editor al unor lucrări semnate de C.A.Rosetti şi al scrierilor literare ale Mariei Rosetti, mama sa.

 

 

 

 

 

 

 

1918: Razboiul Civil din Rusia : Armata Rosie bolsevică a cucerit orașul Kazan.

 

 

 

 

 

 

 

1919:  S-a semnat  la Saint Germain en Laye, Tratatul de Pace între Puterile aliate si asociate și Austria, prin care a fost recunoscuta independența Poloniei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei si Ungariei, precum și apartenența ținutului Bucovinei la România și a Tirolului de Sud la Italia.

Tratatul este divizat în 14 părți. Secțiunea a patra (articolele 59-61) consacră renunțarea Austriei în favoarea României la orice drepturi și titluri asupra părților fostului Ducat al Bucovinei aflate în componența României. Formularea este ambiguă și a fost utilizată deoarece frontierele dintre România, Cehoslovacia și Polonia a fost stabilită ulterior încheierii tratatului de pace de la Saint Germain însă constituie recunoașterea internațională a unirii Bucovinei cu România.

 

 

 

 

 

 

 

 

1923: A avut loc primul zbor de noapte internaţional din lume, pe ruta Belgrad-Bucureşti, efectuat de un avion al Companiei Franco-Române de navigaţie aeriană.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1930: Nicolae Titulescu a fost ales preşedinte al Adunării Societăţii Naţiunilor.

 

 Figură marcantă a diplomației europene in perioada interbelica si orator deosebit, Nicoale Titulescu a studiat Dreptul în Franța, iar mai apoi a devenit profesor universitar în Iași și București.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După ce a ocupat postul de ministru de Finante in Guvernul Ion Bratianu-Take Ionescu, in 1920 si-a inceput activitatea diplomatica ca delegat la Conferinta de Pace de la Paris.

Un an mai tarziu a fost numit trimis extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Londra, post pe care l-a ocupat, cu o mica intrerupere, pana in 1932.

A fost ales, de doua ori consecutiv (1930 si 1931) presedinte al Ligii Natiunilor, fapt nemaintalnit pâna atunci.

A luptat pentru securitatea si integritatea Romaniei, precum si pentru mentinerea pacii in lume. Spre sfârsitul vieții a emigrat în Franța.

 

 

 

 

 

 

 

 

1939: Al Doilea Război Mondial. Guvernul german atrage atentia guvernului român ca acordarea de azil politic guvernului polonez “ar constitui o violare a neutralitații”.

Cu asentimentul primului-ministru, Grigore Gafencu, ministru de Externe, respinge aceasta interpretare, declarând: “obligatiunile noastre de neutralitate nu ne-ar împiedica sa acordam azil unor refugiati politici izolați, daca acestia s-ar abtine de la orice activitate politica pe teritoriul nostru”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1939: Al Doilea Razboi Mondial –  Canada a declarat razboi Germaniei naziste, alăturandu-se Aliaților – Franța, Australia, Noua Zeelanda si Marea Britanie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1946: Comisia pentru România a Conferinţei de Pace de la Paris adoptă propunerea delegatului britanic ca în tratatul de pace cu ţara noastră să se asigure, în mod expres, proprietatea şi drepturile evreilor.

 

 

 

 

 

 

 

 1951:  În România ”populară”, aflată sub ocupația trupelor sovietice, a avut loc procesul „agenturii spionilor Vaticanului din România”, care s-a desfăşurat la Tribunalul Militar din Bucureşti  în intervalul 10-17 septembrie .

Lotul de „spioni ai Vaticanului” căruia i s-a înscenat procesul din septembrie ’51 a fost format din şase prelaţi greco-catolici i şi patru laici. Rechizitoriul procurorilor îi învinuia pe cei zece de numeroase infracţiuni, pentru ca la final condamnările pronunţate să aibă o legitimitate juridică: „trădare şi complot în slujba Vaticanului şi a centrului de spionaj italian”, „agenţi ai spionajului americano-englez, crimă de uneltire contra ordinii economice şi sociale, infracţiunea de înlesnire de trecere frauduloasă a frontierei, instigare, complicitate, deţinere de aur şi valute”.

În ceea ce priveşte pedepsele pe care învinuiţii le-au primit, acestea variau de la muncă silnică pe viaţă (în cazul a cinci dintre inculpați), la condamnări între 10 și 18 ani de închisoare, cât au primit ceilalţi cinci dintre ei. Cei mai mulți din lot care au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă au fost eliberaţi în 1964, când au avut loc numeroase eliberări din închisori în urma valului de grațieri din acel an.

 

 

 

 

 

 

1957:  Președintele Consiliului de Ministri al României adreseaza mesaje sefilor guvernelor Albaniei, Bulgariei, Greciei, Iugoslaviei si Turciei în legatura cu dezvoltarea colaborarii si prieteniei între tarile din zona Balcanilor.

În mesaj se propune convocarea unei Conferinte la nivel înalt a acestor state în vederea încheierii unui Tratat pentru transformarea Balcanilor într-o zona a pacii si prieteniei.

 

 

 

 

 

 

 

1960: La Jocurile Olimpice de la Roma, atleta romanca Iolanda Balaș, supranumită de gazde la grande bionda, a sărit 1,85 metri și a câștigat medalia olimpică de aur la o diferență de 14 cm față de următoarea clasată.

 

 

 

 

 

 

 

În total Romania a obținut la Olimpiada din acel an  10 medalii (3 aur, 1 argint, 6 bronz).

 

 

 

 

 

 

1974: Guineea Bissau își câștigă independența față de Portugalia.

În 1963, Partidul African pentru Independența Guineei și Capului Verde (PAIGC) a declanșat războiul de independență al acestei țări africane față de Portugalia. Insurgența a câștigat treptat sprijinul populațiiei rurale, iar „zonele eliberate” au ajuns să acopere 50% din teritoriu în 1966, apoi peste 70% din 1968.

Sub conducerea lui Amílcar Cabral ,zonele eliberate de PAIGC au proclamat Republica Democrată Guineea, în 1973 , recunoscută de Adunarea Generală a Națiunilor Unite . Guineea-Bissau a fost prima colonie portugheză din Africa care a obținut independența. Portugalia a recunoscut independența Guineei-Bissau.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 Guineea-Bissau este o țară cu  câmpii joase de coastă care se învecinează cu Oceanul Atlantic, cu Senegalul în nord și cu Guineea în sud-est.

Are o suprafață de 36.125 de kilometri pătrați  și  o populație estimată la 1.874.303 locuitori.

 

 

 

 

 

 

 

 

1977: Deținutul tunisian Hamida Djandoubi, încarcerat într-o inchisoare franceză, a fost ultima persoană condamnata la moarte prin ghilotinare.

Această metodă de execuție a dobândit o trista faimă în perioada Revolutiei Franceze, când Joseph-Ignace Guillotin a propus în locul arderii pe rug sau spânzurării, decapitarea cu ajutorul unei “mașinării”.

Peste 10.000 de persoane au fost ghilotinate în timpul Revoluției din Franta, printre acestea regele Ludovic al XVI-lea si regina Maria Antoaneta. Pedeapsa capitală a fost aborogată in Franța în septembrie 1981.

 

 

 

 

 

 

1979: A murit la Moscova, Agostinho Neto, primul președinte al Republicii Angola (1975 – 1979).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Agostinho Neto condus Mişcarea Populară de Eliberare a Angolei în lupta pentru eliberarea Angolei de sub dominaţia portugheză.

Se asemenea, el a fost și un apreciat poet de limba portugheză; (n.17 septembrie 1922).

 

 

 

 

 

 

 

1983: A decedat la Manresa, in Spania, campionul român de şah Victor Ciocâltea; (n. 16 ianuarie 1932, Bucureşti).

 Una din partidele sale memorabilea fost  cea de la a XVI-a Olimpiade de şah, de la Varna, Bulgaria, din 1962, în care l-a învins pe fostul campion mondial Bobby Fischer.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Victor Ciocâltea a câştigat Campionatul naţional de şah al României în 1952, 1961, 1969, 1970, 1971, 1975 şi 1979 si a  reprezentat România la 11 Olimpiade de şah între 1956-1982.

A  decedat la masa de şah în timpul unei partide din cadrul unui turneu de şah din Spania în 1983.

 

 

 

 

 

1996: România a pierdut procesul intentat regelui Mihai, prin care i se cerea acestuia să înapoieze cele 42 de tablouri scoase la plecarea sa din ţară, incluzând opere ale pictorilor Rembrandt şi El Greco.

 

 

 

 

 

1998: Aavut loc prima întâlnire a traducătorilor de limbă româna din Europa, organizata de Uniunea Scriitorilor din România.

 

 

 

 

 

2002: Elvetia a devenit cel de-al 190-lea stat membru al ONU, în urma cererii, din 17 iulie 2002, de admitere în cadrul organizatiei ca membru cu drepturi depline (Elvetia avea statut de observator în cadrul ONU din anul 1948).

 

 

 

 

2003: Ylva Anna Maria Lindh (n.19 iunie 1957), ministrul de externe al Suediei, este  înjunghiata în timp ce  se afla la cumpărături  și moare a doua zi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 In momentul atacului, Lindh nu era protejata de bodyguarzii  Serviciului de Securitate suedez, iar  ucigașul a scăpat după atac.

  La locul crimei, poliția a obținut o amprentă considerata a fi criminalului si imagini ale suspectului dinregistrate de sistemul  de supraveghere al magazinului au fost publicate pe 13 și 14 Septembrie.

  La 24 septembrie Poliția a anunțat că un suspect, Mijailo Mijailovic (născut în Suedia din părinți sârbi), a fost reținut și arestat, iar la 25 septembrie s-a anunțat că  ADN-ul prelevat la locul crimei,apartine lui Mijailovic, care fusese filmat în magazinul de unde Lindh a fost atacata.

După ce a negat orice implicare, Mijailovic a mărturisit crima la 6 ianuarie 2004.. El a fost găsit vinovat  și după o evaluare psihiatrică a fost condamnat la închisoare pe viață la 23 martie.

La 8 iulie o curte de apel a anulat sentința   (după ce s-a concluzionat ca el ar fi  fost bolnav psihic, la momentul crimei), și Mijailovic a fost transferat la un spital de psihiatrie securizat.  Criminalul a renunțat la cetățenia  suedeza și a solicitat, fără succes, să fie transferat în Serbia.

 

 

2008: A inceput in Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Elementare, cel mai mare experiment pentru cautarea ”particulei lui Dumnezeu”, cum a fost denumit metaforic bozonul Higgs, ultima particula inca nedescoperita – prezisa de teoria fizicii particulelor. (A fost oprit pe 19 septembrie).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este o zi istorică în care Large Hadron Collider (LHC) este pus in functiune, la granita dintre Franta si Elvetia – la CERN – organizatia europeana de cercetare nucleara.

Cu ajutorul uriasei instalatii, oamenii de stiinta au incercat sa descopere  cele mai mici particule existente in Univers pentru a afla lucruri noi despre materie si nasterea sa.

 

 

 

 

 

2011: A murit actorul  american Cliff Robertson; (n. 9 septembrie 1925).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A câștigat in 1968 premiul Academiei americane de film, pentru cel mai bun actor pentru  rolul sau din  filmul Charly.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2015: Rămășițe ale unei vechi specii umane (Homo naledi) au fost descoperite într-o peșteră din Africa de Sud din care au fost exhumate osemintele a 15 hominizi. Echipa de cercetători care a efectuat săpăturile arheologice a formulat ipoteza că aceste vechi rude îndepărtate ale omului practicau deja rituri funerare.

 

 

 

 

 

 

 2017: A decedat scriitorul şi editorul american de benzi desenate, Len Wein ; (n. 1948).

 

 

 

 

 

 

 

 

Este cunoscut în special pentru că a creat super-eroul Wolverine și pentru relansarea personajului X Men.

 

 

 

 

 

 

 

 

10 septembrie este:

 

 

 

 

În Gibraltar- Sărbătoare națională – Comemorarea referendumului din 1967 privind suveranitatea acestui teritoriu .

 

Gibraltarul se află în Europa de sud-vest, la sud de Spania, mărginind strâmtoarea Gibraltar, care leagă Mediterana cu Oceanul Atlantic. Pe o parte din teritoriul Gibraltarului se ridică Stânca Gibraltar, cu înălțimea de 426 m. Gibraltar este singurul teritoriu britanic situat în partea continentală a Europei. Acesta însă nu este un stat, ci doar un teritoriu dependent de Marea Britanie.

Înainte de cucerirea arabă a stâncii Gibraltar, aceasta era denumită Muntele Calpe. În arabă Gibraltar a fost denumit Djebel al-Tarik, „muntele Tarik”.

La începutul secolului al VII-lea șeful berber Tariq ibn-Ziyad a stabilit aici un cap de pod spre Europa, căruia i-a dat numele său.

După aproape un secol de bătălii teritoriul a fost recucerit de spanioli în timpul lui Ferdinand al IV-lea în 1462.

Apoi, la 25 august 1704, a fost cucerit de forțele britanice conduse de amiralul George Rooke, fapt recunoscut de Spania prin tratatul de la Utrecht din 1713.

Teritoriul Gibraltarului are 6,8 km pătrați și  o frontieră terestră de 1,2 kilometri (0,75 km), cu Spania, iar populația sa era estimată la 33.140 locuitori în anul  2014.

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe 10 septembrie 1967, locuitorii coloniei britanice Gibraltar  au fost solicitați să se pronunțe dacă doreau să treacă sub suveranitatea spaniolă, păstrând în același timp  naționalitatea britanică și un statut special pentru Gibraltar în cadrul Spaniei , sau să rămână sub suveranitatea britanică, cu o statutul semi-autonom. 

Pe 18 mai 1966, ministrul spaniol al afacerilor externe,Fernando Castiella a făcut o propunere oficială guvernului britanic care include următoarele trei clauze  : anularea Tratatului de la Utrecht și întoarcerea Gibraltarului în Spania .

 S-a hotărât organizarea unui un referendum care oferea următoarele două opțiuni :

Trecerea teritoriului  sub suveranitatea spaniolă în conformitate cu condițiile propuse de guvernul spaniol  pe 18 mai 1966, sau

Continuarea legăturilor cu Marea Britanie, care își păstra responsabilitățile actuale alături de instituțiile locale democratice.

Pentru rămânerea sub suzeranitate britanică au votat 99,64% dintre votanți, adică  un număr de 12138 alegători.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Sfintele Mucenițe Minodora, Mitrodora si Nimfodora.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfintele Mucenite Minodora, Mitrodora si Nimfodora au trait in vremea imparatului Galeriu Maximian (305-311), in Bitinia.

Aceste mucenitie au fost surori si s-au retras intr-o pustie pentru a se inchina deplin lui Hristos.

Datorita vietuirii lor, au primit darul facerii de minuni. Astfel, credinciosii primeau de la ele vindecare pentru diverse neputinte.

Fronton, conducatorul cetatii, auzind de faptele lor minunate, le-a chemat spre a fi judecate. Vazand cat de frumoase erau, le-a spus ca le va duce la curtea imperiala ca sa le marite cu nobili.

Cand a vazut ca este refuzat, a torturat-o pana la moarte pe Minodora, iar pe surorile ei le-a aruncat in temnita. Dupa moartea acesteia le-a cerut celor doua surori sa jertfeasca idolilor.

Mitrodora si Nimfodora s-au intarit si mai mult in credinta lor, cand au vazut trupul lipsit de viata al Minodorei.

Pentru ca nu au lepadat credinta in Hristos, au fost si ele ucise. Dupa moartea lor, s-a pogorat foc din cer care a adus moartea lui Fronton si a tortionarilor sai.

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Avram_Iancu;

4. http://www.glascomun.info/?p=852;

   5. TuStiai.ro;

   6. E.maramures.ro;

   7. Radio Iasi.ro.

   8. Rador.ro

Publicitate

Paul Goma vorbește despre simțul libertății la români

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum să-i ceri românului să aibă simțul libertății când el n-a cunoscut niciodată adevărata libertate?
A avut el vreodată – vorbesc de ceea ce se numește cetățeanul de pe stradă – sentimentul că votul lui, cuvântul lui, dorința lui sunt luate în seamă, că și el poate schimba sau determina ceva?

Niciodată.

Fiindcă libertatea se însușește treptat, se învață, ca abecedarul, ca o limbă străină, în timp, prin practicarea ei, nu se cucerește, nu se intră în stăpânirea ei dintr-o dată, ca o bucată de pământ sau un obiect. […]

Inși liberi sunt destui și la noi. Dar, în cazul lor, e vorba de libertatea interioară, deci individuală. Restul…turmă supusă.

O bați, o umilești, dar când îi ordoni să înalțe osanale celui care-o umilește și o bate, nu se lasă rugată. <<Și-așa nu putem noi schimba nimic.>> […]

Desigur, ciobanul poate fi înțelept – fiindcă e liber. Fiindcă ERA liber. Dar unde e ciobanul român?

Ciobanul a coborât de la munte, acum face naveta, zilnic, la un șantier, la o fabrică, în loc de traistă umblă cu servietă de mușama, în loc de toiag cu un capăt de sârmă pe care înșiră pâinile cumpărate la oraș, în loc de fluier are televizor, în locul oilor numără zilele rămase până la chenzină…

Dar tot mioritic a rămas. Ba, într-un fel, a căzut cu câteva trepte – azi e o oaie, și nu păstor; (Paul Goma – Gherla).

 

 

Paul Goma, biografie

 

 

 

 

 

 

Paul Goma, militant și scriitor  anticomunist român basarabean

 

Poate cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia la  2 octombrie 1935 în satul Mana, comuna Vatici, județul Orhei, Basarabia, ca al doilea fiu al unei familii de învățători români, scrie Dan Stîncă în Istoria md.

Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

Paul Goma s-a arătat din tinerețe animat de un spirit contestatar, declarînd că persecutarea sau escamotarea unui cetățean rentează pentru putere, numai dacă rămîne necunoscut. În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului ”Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate și reținut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane anchetate și arestate sub acuzația de anticomunism.

A reușit totuși să se înscrie la liceul ”Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953.

În 1954 a susținut simultan examene de admitere la Universitatea din București la filologie română și la Institutul de literatură și critică literară ”Mihai Eminescu”. A reușit la amîndouă, dar a ales Institutul.

A apărut pentru prima dată ”cazul Goma”. După înfrîngerea revoluției maghiare din 1956 de către trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM.

A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de ”tentativă de organizare de manifestație ostilă”. În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la închisorile Jilava și Gherla.

Neputîndu-se reînmatricula în anul III la Institutul ”Mihai Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la facultatea de filologie a Universității din București.

În 1971, a fost propus pentru a fi exclus din PCR, din cauza publicării integrale a romanului ”Ostinato” în RFG, la editura Suhrkamp, pe care cenzura i-l ciopîrțise în țară.

În 1977, Goma a reușit să trimită la postul de radio occidental Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului in România. Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio. În consecință, a fost permanent urmărit, apoi arestat și bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident și repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat și condamnat fără a stîrni proteste în străinătate.

La 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu soția și copilul, au fost decăzuți din cetățenia română și expulzați în Franța. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a conducătorului lui, Nicolae Ceaușescu. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unui atac cu colet-capcană și a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la București.

Paul Goma și familia locuiesc în continuare în Franța. Nu este membru al Uniunii Scriitorilor, din care a fost exclus în 1977 de conducerea de atunci.
Goma este în prezent apatrid. Lupta sa împotriva comunismului a luat cu timpul un aspect din ce în ce mai naționalist și sceptic față de Occident, Goma începînd prin a refuza în 1980 oferta de a primi cetățenia franceză, primită în același timp de scriitorul ceh Milan Kundera.

A publicat la Editura de Stat pentru Literatură și Artă romanul Ostinato și a debutat la revista Luceafărul cu povestirea Cînd tace toba (1966). În vara anului 1967 a trimis în occident prima variantă, necenzurată, a romanului Ostinato.

După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți. I-au apărut articole în revistele Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul literar.

În 2002, Paul Goma a publicat eseul Săptămîna roșie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia și Evreii, în care descrie ”atrocități comise de populația neromână (în special, evrei) în timpul retragerii trupelor și administrației române din Basarabia și Bucovina, de după ultimatumurile sovietice din iunie 1940.”

Paul Goma a făcut parte pentru opt zile din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, din care a fost îndepărtat din considerentele de mai sus de către șeful comisiei, Vladimir Tismăneanu.

”Îl iubesc pe Paul Goma, pe şleau spus, fiindcă i-a înjurat pe toţi. De la un anumit moment încolo capacitatea lui de nuanţare a încetat să mai funcţioneze, sila i s-a urcat în creier şi nu a mai pregetat. Îl mai iubesc pe Paul Goma deoarece nu a venit niciodată în ţară după decembrie 1989.[…]”

 

 

Bibliografie:

 

1. http://www.romanialibera.ro;

2. http://www.paulgoma.free.fr;

3. Elvira Iliescu, Paul Goma – 70, Ed. Criterion, 2005;

4. http://www.ro.wikipedia.org.

5. Istoria.md

 

 

 

 

MĂRTURII CUTREMURĂTOARE DESPRE CRIMELE COTROPITORILOR MAGHIARI ÎN ARDEALUL OCUPAT CA URMARE A DIKTATULUI DE LA VIENA. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

În toamna anului 1940, ca urmare a dictatului de la Viena, în mai multe localități din Ardealul de Nord realipit la Ungaria, trupe militare și paramilitare maghiare au masacrat civili români, țigani și evrei, în intenția de a forța prin teroare un exod din populațiile conlocuitoare nemaghiare.

Atrocități similare au avut loc și spre sfârșitul anului 1944, îndeosebi pe fundalul stării de beligeranță în care frontul de est și  mai ales după 23 august 1944, când România a ieșit din coaliția Puterilor Axei și s-a alăturat Puterilor Aliate.

Printre cele mai cunoscute și bine documentate masacre săvârșite de ocupanții maghiari au fost: Masacrul din Treznea, de la Ip, Ciumărna, Moisei, Aita Seacă, Sărmașu, Luduș, Hărcana (Turda), Nușfalău, Sălaj.

Masacre au avut loc și în alte localități: Viseu de Sus – Dosu Taului, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Mihai Bravu, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmășd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireș, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin.

Sursă: youtube, Manuela Morar, Ziaristi Online