O ISTORIE A ZILEI DE 9 SEPTEMBRIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

9 septembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 9 e.n.: O alianță de triburi germanice condusă de Arminius, conducătorul tribului  cheruscilor, a atacat forțele romane conduse de Publius Quinctilius Varus,  învingând în următoarele zile trei legiuni, in batalia de la Teutoburger Wald.

A fost o bătălie decisivă, în urma căreia Imperiul Roman a renunțat definitiv la politica de expansiune pe teritoriile triburilor germanice (“Germania”) de la est de Rin și nord de Dunăre, granița Imperiului roman rămânând la Rin și Dunăre.

Istoricul roman Tacitus il numește  „Eliberatorul Germaniei”.

  În amintirea acestei bătălii a fost ridicat Monumentul lui Hermann.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arminius a devenit în timp un erou și un simbol în mitologia germană, fiind redenumit in timpurile moderne, Hermann.

Noile cercetări arată că numele lui germanic adevărat nu este cunoscut, Arminius fiind un nume latinizat.

 

 

 

 

 

214: S-a născut împăratul roman Aurelian (Lucius Domitius Aurelianus Augustus).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lucius Domitius Aurelianus (n. 9 septembrie 214, Moesia, Panonia – d. 275, Çorlu, în apropiere de Byzantion), cunoscut drept Aurelian, împărat roman (270–275).  În 274 a lichidat secesiunea Regatului galic, restaurând astfel unitatea statului roman. În drum spre Orient, în vederea începerii unei campanii împotriva Imperiului Sasanid, Aurelian este asasinat la Byzantion de secretarul său, ca urmare a unui obscur complot de palat.

 

    

 

 

 

 

 

337: Constantin al II-lea, Constantius al II-lea si Constans, îi succed tatălui lor Constantin I cel Mare la conducerea Imperiului Roman, care se imparte astfel în trei.

 

Constantin al II-lea (Flavius Claudius Constantinus; n. februarie 317 – d. 340) a fost împărat roman între 337-340. Era fiul lui Constantin cel Mare şi al Faustei, născut la Arelate (Arles) în Gallia.

Desemnat Caesar în 337, a participat în 332 la luptele de la Dunărea de Jos împotriva goţilor şi, în 337, la moartea tatălui său, este ridicat împreună cu cei doi fraţi ai săi, Constant şi Constanţiu II, la rangul de Augustus, încredinţindu-i-se guvernarea provinciilor occidentale: Gallia, Hispania şi Britannia.

După încercarea nereuşită de a institui o tutelă asupra fratelui său mai tânăr, Constant, Constantin pătrunde cu o armată în Italia, dar este ucis în apropiere de Aquileia, în 340.

 

 

 

 

 

 

384: S-a nascut Honorius (Flavius Honorius Augustus; 9 septembrie 384 – 15 august 423),împarat al Imperiului Roman de Apus între anii 395 – 423.

 

 

 

 

 

 

 

 

Flavius Honorius (384 -423), a fost  împărat roman între anii 395 – 423. A fost fiul lui Theodosiu I si  fratele lui Arcadius si al Gallei Placida fiind asociat la domnie din 394. 

In timpul domniei, imperiul a fost zguduit de invaziile masive ale barbarilor,în special goți, (care au ocupat in anul 409 Roma) și de secesionismul provinciilor  care doreau separarea.

Cel mai important ministru al său a fost Flavius Stilicho, care conducea in fapt statul.

 

 

 

 

 

1087: Moare William the Conqueror (Cuceritorul), regele Angliei; (n.cca 1028)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Descendent al vikingilor, el a fost Duce de Normandia din 1035 sub numele de William al II-lea. După o luptă lungă pentru a-şi stabiliza puterea, în anul 1060 poziţia sa în Normandia era sigură, iar el s-a lansat în cucerirea normandă a Angliei, în 1066. 

Restul vieții sale a fost marcat de lupte pentru a-și consolida puterea asupra Angliei și a posesiunilor sale continentale și de dificultățile avute cu fiul său cel mare.

 

 

 

William II drawn by Matthew Paris – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

William al II-lea “Rufus” (c. 1056 – 2 august 1100), a fost rege al Angliei în perioada 1087 – 1100, al treilea fiu al Regelui William I al Angliei (William Cuceritorul), exercitându-şi puterea asupra Ducelui Normandiei şi având destulă influenţă în Regatul Scoţiei.

 

 

 

 

 

 

1493: Are loc batalia de la Krbavska bitka , in sudul Croatiei, intre o armata croata vasala Regatului Ungariei si fortele Imperiului Otoman.

In timpul bătăliei a pierit floarea nobilimii croate (printre care si  banul  Mirko Derencin si Janos Both de Bajna) si au fost masacrati 7000 de osteni.

Dupa victorie, turcii au anexat la Imperiul Otoman o mare parte din Croatia. 

 

 

 

 

 

 

1516: A murit pictorul flamand renascentist Hieronymus Bosch (Hieronymus (sau Jeroen van Aken), a carui operă fantastică și grotescă a ilustrat  în principal păcatul și decăderea umană; (n.cca 1453 la Hertogenbosch ).

Picturi:   “Ispitele Sfântului Anton”, “Judecata de Apoi”,“Grădina desfătărilor umane”.

A fost considerat eretic, alchimist și chiar alienat mintal.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Lucrarea sa “Grădina desfătărilor umane” (numită şi “Împărăţia milenară”, 1503-1504), în care ilustra excesul plăcerilor senzuale, a fost considerată drept cea mai importantă operă a lui Bosch,  interpretată şi ca argument în favoarea teoriei apartenenţei pictorului la unele secte eretice.

Ipoteza este puţin credibilă, ţinând seama şi de faptul că Tripticul a aparţinut regelui Filip al II-lea al Spaniei,un  rege catolic profund religios, care nu ar fi tolerat în palatul său picturi ce ar fi fost suspectate de erezie.

 

 

 

 

 

 

1543: Maria Stuart, in vârstă de nouă luni, este încoronată oficial “Regină a Scoției” în orașul Stirling.

 

 

 

 

 

 

 

Maria Stuart, cunoscută  sub numele de Mary I of Scotland  (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână.

A murit decapitată după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale Regina Elisabeta I a Angliei. Datorită acuzațiilor, judecării și condamnării sale, respectiv a sfârșitului său, a ajuns să fie cunoscută ca una dintre monarhii cu cel mai tragic destin din istorie.

Tatăl ei, Iacob al V-lea (engleză James) era nepot a lui Henric al VIII-lea, ceea ce a încurajat-o pe catolica Maria să emită pretenții la tronul Angliei. Mary fusese educată în Franța și se căsătorise cu moștenitorul tronului Franței în 1558. După moartea acestuia, în 1560, Maria s-a întors în Scoția, unde nu era agreată de popor. S-a căsătorit cu Henric Stuart, Lord Darnley, care însă  a fost ucis, probabil de bărbatul cu care Maria s-a remăritat după un timp, James Hepburn Bothwell.

În 1568 a abdicat în favoarea fiului ei Iacob al VI-lea, și s-a refugiat în Anglia, unde avea să-și găsescă sfârșitul. 

 

 

 

 

 

1569: A murit la   Bruxelles, pictorul flamand Pieter Bruegel cel Batrân .

 

 

 

 

 

 

 

                                       Pieter Bruegel cel Bătrân, Autoportret

 

 

 

 

 

Pieter Bruegel cel Bătrân (n. 1526  Breda, Țările de Jos), numit și Bruegel al Țăranilor, este considerat cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea care, datorita  originalității și unicității operei sale, ocupă un loc excepțional în istoria picturii. 

  Artistul a renunțat la tradițiile și tiparele Renașterii, dar a profitat la maximum de experiențele predecesorilor săi flamanzi și italieni pentru a-și dezvolta propriul stil.

 

 

 

 

 

 1583: S-a consemnat botezul la Ferarra  al organistului, pedagogului şi compozitorului italian  Girolamo Frescobaldi, supranumit „Bach italian” pentru măestria sa în arta contrapunctului; (m. 1 martie 1643, Roma).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Opera sa este importantă și pentru studierea schimbărilor care s-au produs în arta muzicală în timpul Renașterii și Barocului. A lăsat în urmă multe piese de clavecin și orgă. A fost publicat relativ recent, iar prima interpretare publică și înregistrarea acestor lucrări a fost realizată de Wilhelm Krumbach în 1983, la împlinirea a 400 de ani de la nașterea compozitorului.

 

 

 

 

 

 

1585: S-a născut  Armand Jean du Plessis , cardinal Richelieu, om politic francez, reprezentant de seama al absolutismului in Franta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În timpul domniei regelui Ludovic al XIII-lea, in perioada cât a fost prim-ministru (1624-1642), a condus efectiv Franta.

Pentru a întărirea prestigiului Franței în Europa, Richelieu a incurajat participarea statului francez (din 1635), alături de principii protestanți germani si de Suedia, la războaiele duse  impotriva Imperiului German si a Spaniei la Razboiul de 30 de ani.

A contribuit de asemenea la întemeierea Academiei Franceze.

 

 

 

 

 

 

 

1737: S-a născut medicul, fizicianul și filosoful italian Luigi Galvani ; (d.4 decembrie 1798).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat la început teologia ulterior medicina, devenind  profesor de medicină la catedra de anatomie  din Bologna.

Succesul operei sale „De renibus atque urethris volatilium” l-a determinat să se ocupe cu studiul fiziologiei păsărilor și a instrumentelor pentru auz.

Galvani a observat fenomenul de contracție a mușchilor scheletici de la piciorul de broasca la o excitare cu curent electric. Prin această descoperire, el a pus bazele pentru cercetările ulterioare ale electrochimismului celular.

Printr-o întâmplare a descoperit la 6 noiembrie 1780   procedeul de galvanizare, procedeu care îi va purta mai târziu numele.

 

 

 

 

 

 

 

1743: Este emis Rescriptul împăratesei austriece Maria Terezia, prin care se da dreptul copiilor de iobagi români din Transilvania de a frecventa școala.

 

 

 

 

 

 

 1791: Capitala Statelor Unite, este numită Washington D.C, după numele președintelui  american George Washington.

 

 

 

 

 

 

1804: Curtea Domneasca si o buna parte a orașului București, capitala Țării Românești au fost distruse în urma unui violent incendiu.

 

 

 

 

 

 

1828: S-a născut (n. 28 august(sv) / 9 septembrie(sn) 1828, Iasnaia Poliana), genialul scriitor rus Lev Nicolaevici Tolstoi, unul dintre marii  romancieri ai literaturii universale din toate timpurile (“Anna Karenina”, “Război şi pace”) .

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto.   Contele Lev Nicolaevici Tolstoi ( d. 7 noiembrie(sv) / 20 noiembrie(sn) 1910, Astapovo).

 

 

 

 

 

 

 

 

1850: În urma Compromisului din 1850, SUA si Mexicul pun capăt controverselor teritoriale ivite în urma războiului  mexicano-american (1846–1848) declanșat în urma anexarii în 1845 de către Statele Unite a Texasului.

Cea mai importantă consecință a războiului  au reprezentat-o termenii capitulării Mexicului în conformitate cu Tratatul de la Guadalupe Hidalgo, prin care teritoriile mexicane Alta California, si Santa Fe de Nuevo Mexico au fost cedate Statelor Unite.

California  a fost admisa in componenta Statelor Unite  cu statut de stat liber, devenind cel de-al 31-lea stat al SUA.

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Amplasarea statului California pe hartta Statelor Unite ale Americii  

Ca şi în cazul celorlalte state din componența SUA, istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă.

Înaintea sosirii europenilor, pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni. Ei vorbeau propriile lor limbi.

În anul 1524, California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo.

Colonizarea spaniolă a început în anul 1769. California a rămas sub stăpânirea Spaniei şi apoi a Mexicului până în anul 1845.

 

 

 

 

 

 1873: S-a născut regizorul german de teatru Max Reinhardt; animator şi conducător al mai multor teatre din Berlin şi Viena; unul dintre fondatorii Festivalului de la Salzburg; (m. 1943, la New York).

 

 

 

 

 

1878: Pe baza propunerii Consiliului de Miniştri, domnitorul Carol I al Romaniei a adoptat titlul de “Alteță regală”, titulatură recunoscută ulterior pe plan international; (9/21).

 

 

 

 

 

 

 

1886: Se adoptă, la Berna, prima Conventie internationala pentru protectia operelor literare si artistice (intra in vigoare in Romania la 5/17 decembrie 1887).

 

 

 

 

 

 

 

 1896: A încetat din viaţă Matei Millo, actor şi cântăreţ, autor de texte dramatice, unul dintre pionierii teatrului românesc (“Baba Hârca”, piesă reprezentată pentru prima dată la Iaşi, la 27 ianuarie 1849, în care a jucat rolul principal) (n. 24/25 noiembrie 1814).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1898: Stephane Mallarme, poet şi eseist francez, s-a stins din viata la varsta de 56 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1901: A murit Henri de Toulouse–Lautrec, pictor şi litograf francez post–impresionist, ce a avut un rol important în dezvoltarea artei afişului modern (picturile “Jane Avril”, “Yvette Guilbert”); (n.24.11.1864).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1908: S-a născut scriitorul italian Cesare Pavese (jurnalul “Meseria de a trăi”); (m.27.08.1950).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1911: Este efectuată prima cursă poştala cu avionul din Europa.

 

 

 

 

 

 

 

1912: Este dezvelit bustul generalului dr. Carol Davila, lucrare a lui Constantin Brancusi, si singurul monument de for public al sculptorului amplasat în București.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 La solicitarea Ministerului de Razboi, in 1903 Brancusi a primit prima comanda pentru un monument public, bustul generalului medic Carol Davila. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul sau profesor Dimitrie Gerota, pentru a il ajuta pe Brancusi sa plateasca drumul pana la Paris, pentru continuarea studiilor.

Plata pentru monument a fost impartita in doua transe, prima jumatate fiind platita inainte ca lucrul sa inceapa, iar a doua transa dupa ce Brancusi va termina bustul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cand Brâncusi a terminat lucrarea, aceasta a fost prezentata in fata consiliului, dar receptia a fost nesatisfacatoare, diferite persoane din consiliu avand opinii contrarii despre caracteristicile fizice ale generalului, spre exemplu cerand micsorarea nasului si de asemenea pareri diferite in legatura cu pozitionarea epoletilor.

Infuriat de inabilitatea consiliului de a intelege sculptura, spre mirarea tuturor, Brancusi a plecat din sala de sedinte fara a primi a doua jumatate a banilor necesari plecarii sale spre Franta, hotarand sa parcurga drumul catre Paris pe jos.

 

 

 

 

 

 

1914: A luat sfârşit Bătălia de pe Marna, trupele germane fiind oprite din înaintarea  lor spre Paris.

Aceasta a fost una dintre marile bătălii din Primul Razboi Mondial, la care au participat aproximativ 2 milioane de militari.

Armatele aliate franco-engleze, comandate de generalul Joseph Joffre, au oprit ofensiva germană, condusa de mareșalul prusac Helmuth von Moltke.

 

 

 

 

 

 

 

1936: S-a născut cântăreţul emerit de muzică populară din Republica Moldova, Nicolae Sulac.

 

 

 

 

Nicolae Sulac (n.1936 – d.2003)

Regretatul Nicolae Sulac s-a născut  în satul Sadîc, Cahul, România (astăzi Republica Moldova).

Activitatea s-a artistică a început  în  cadrul capelei corale “Doina” (din 1959) si in 1965 devine solist al ansamblului “Fluieraş“, ansamblu care a lansat mulţi interpreţi de muzică populară în R.S.S.Moldovenesti.

În anii 70 şi începutul anilor 80, concertează ca  solist al ansamblului “Lăutarii“.

Nicolae Sulac a fost laureat al premiilor Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), artist al poporului R.S.S.Moldovenesti şi ulterior al Republicii Moldova, cavaler al ordinului Republicii din Republica Moldova.

În anul 2002 a creat un fond de susţinere a muzicii populare. Marele artist  a interpretat piese exclusiv în limba română, fiind aplaudat de fiecare dată la scena deschisa , chiar şi de cei ce nu cunoşteau limba română.

În cei 67 ani de viaţă, marele artist al poporului roman s-a facut  remarcat cu piesele “Ce frumos mai cînta cucul”, “Tinereţe-tinereţe”, “Foaie verde magheran”, “Cînd tata va veni”, “Floarea lui Sulac”, Doinele “Mioriţa” şi “Doina de jale”, “În pădurea de la Prut” şi multe altele.

Spre sfîrşitul vieţii Sulac a dorit să se stabilească la Iaşi, oraş care îi plăcea mult şi unde obişnuia să se înţîlnească cu prietenii.

A decedat la Chişinău (2003) şi a fost  înmormântat în cimitirul din strada Armeană din Chişinău, azi in  Republica Moldova. La 9 octombrie 2004, în   Cimitirul  Central din Chisinau, a fost inaugurat bustul imarelui nterpret .

Numele lui Nicolae Sulac îl poartă un festival-concurs  la nivel republican al tinerilor interpreţi de muzică populară din Republica Moldova, precum şi Şcoala de muzică din oraşul Floreşti, în curtea căreia a fost inaugurat un bust al artistului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1940: În comuna Trăznea, judetul Salaj sunt uciși de către cotropitorii  unguri  263 de români

La cinci zile după Dictatul de la Viena, 5 septembrie 1940, ora 7, prima unitate militară ungară a trecut frontiera pe la Sighetul Marmației.

 

 

 

 

 

 

 

 

Trupe maghiare aparținând batalionului 22 de Grăniceri Debrețin aflat sub comanda locotenentului Akosi au intrat în comuna Treznea pe 9 septembrie.

După ocuparea satului, unitățile maghiare au dezlănțuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de „Masacrul de la Trăznea”.

Primele victime au fost copii aflați cu vitele la păscut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal.

Români și evrei au fost masacrați cu focuri de mitraliere, străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate.

 

 

 

Monumentul inălțat în memoria martirilor români masacrați de ocupanții unguri.

 

 

 

 

Cotidianul „România nouă” din 1 ianuarie 1941, relata cazul lui Nicolae Brumar, român ridicat din propria sa casă de trupele ungare și împușcat lângă o căpită de fân, împreună cu soția și cele două fiice ale sale.

Cadavrele au fost descoperite ciopârțite cu baioneta. Un alt caz foarte cunoscut în epocă a fost cel al lui Vasile Mărgăruș.

Acesta a fost străpuns cu baioneta în mai multe părți ale corpului și apoi împușcat în cap cu gloanțe model „dum-dum”.

Preotul ortodox a căzut de asemenea victimă trupelor horthyste. A ars in casa parohiala care a fost incendiată.

În Trăznea se aflau și 9 soldați români reîntorși acasă și demobilizați. Aceștia au fost împușcați cu efectele militare pe ei.

Învățătorul și soția au încercat să se refugieze în comuna Pusta. Au fost prinși și aduși la sediul jandarmilor maghiari de la Agrij, de unde au fost duși pe un câmp și împușcați.

 

 

 

 

 

Foto: Horthy Miklós, regent al Ungariei

 

 

 

Într-un raport statistic al Secretariatului de stat pentru naționalități din București, privind situația din Ardealul de Nord, pâna la 1 noiembrie 1941, ocupantii maghiari au savarsit  919 omoruri, 1126 schingiuiri, 4126 bătăi, 15893 arestări, 124 profanări, 78 respectiv 447 devastări colective și individuale.

 

 

 

 

 

 

 1941: S-a nascut cântărețul american de muzică soul, Otis Redding.

A participat la Festivalul de la Monterey in 1967, inregistrind un mare succes.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si-a pierdut viata in acelasi an în ziua de 10 decembrie,într-un accident aviatic.
Postum a fost lansata piesa “Dock of the Bay”, locul 1 in topul  din Statele Unite  in 1968 si probabil cel mai mare hit al muzicianului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1948: Sângerosul dictator comunist Kim Ir Sen proclamă Republica Populara Democrata Coreeana, in partea de nord a Peninsulei Coreea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1952: S-a născut David E. Stewart, chitarist și compozitor de muzică pop-rock, fost membru al trupei Eurythmics.

 

 

 

 

 

 

 1956: Mega starul de muzică rock, Elvis Presley apare pentru prima dată în emisiunea The Ed Sullivan Show. Elvis a interpretat piesele Don’t Be Cruel și Hound Dog.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1960: S-a născut actorul britanic Hugh Grant; (Patru nunti si o înmormantare, Mickey, Ochi Albastri, Notting Hill ș.a.).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1966: A încetat din viaţă Octav Mayer, matematician, membru al Academiei Române, primul doctor în matematică pură din ţara noastră; este considerat unul dintre principalii realizatori ai teoriei reţelelor unei suprafeţe (n. 22 septembrie/6 octombrie 1895).

 

 

 

 

 

 

 

 1969: In Canada este votata La Loi sur les langues officielles, legea prin care limba franceza devine limba oficiala, egala cu limba engleza, pe intreg teritoriul tarii.

 

 

 

 

 

 

1976: Mao Zedong, presedinte al Republicii Populare Chineze si fondator al Partidului Comunis Chinez, a murit la varsta de 82 de ani in urma bolii Parkinson.

In 1921, s-a numarat printre intemeietorii Partidului Comunist, timp in care a fost arestat de mai multe ori.

In 1935, Mao a preluat controlul partidului și a inceput lupta împotriva ocupației japoneze, inspirat fiind de mișcarea bolsevică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, a proclamat independenta Chinei (1949) si a inceput sa isi puna in aplicare ideile marxiste. A fost presedinte al C.C. al P.C. Chinez si al Comisiei Militare a C.C, al P.C. Chinez (1943-1976), a fost presedinte al Guvernului Popular Central (1949-1954), lider al Republicii Populare Chineze (1954-1959) si, in final, presedinte de onoare al Comitetului pe Intreaga China al Consiliului Consultativ Politic Popular (1954-1976).

A initiat “Revolutia culturala” conceputa pentru relansarea spiritului patriotic in randul chinezilor, care s-a soldat insa cu milioane de morti.

Ca orice lider absolut, si Mao Zedong a fost atins de cultul personalitatii, astfel incat citate din opera sa si portrete ale lui puteau fi zarite la tot pasul in China.

A fost una din personalitatile influente ale secolului XX, cu un impact major mai ales in perioada Razboiului Rece. Dupa moartea sa, Deng Xiaoping a fost cel care a preluat puterea in China.

 

 

 

 

 

1989: Între 9 septembrie și 17 noiembrie 1989, s-a desfășurat primul și cel mai rapid înconjur al lumii cu automobilul.

A fost efectuat de indienii  Mohammed Salahuddin Choudhury  și de soția sa Neena, în 69 de zile, 19 ore și 15 minute, având ca punct de plecare și sosire capitala Indiei, Delhi.

 

 

 

 

 

 

 

1997: Kim Jong Il, fiul  și moștenitorul desemnat al fostului lider nord-coreean  Kim Ir Sen, a fost numit oficial președinte al RPD Coreene, după 3 ani de doliu păstrat în memoria tatălui său.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Kim Jong-il (n. 16 februarie 1941, Veatskoe, Ținutul Habarovsk, URSS – d. 17 decembrie 2011, Phenian, Coreea de Nord) a fost un om politic din Coreea de Nord, comandant militar cu gradul de mareșal al R.P.D.Coreene, conducătorul suprem al Republicii Populare Democrate Coreene între anii 1994 și 2011. După moarte, în 2012, a fost proclamat generalisim al R.P.D.Coreene.

În mod oficial, a fost președintele Comisiei de Apărare Națională din Coreea de Nord, Comandant Suprem al Armatei Poporului și Secretar General al Partidul Muncitoresc Coreean (aflat la putere din 1948).L-a succedat pe tatălui său Kim Ir-sen, fondatorul Republicii Populare Democrate Coreene (Coreea de Nord), care a decedat în anul 1994.

În constituția nord-coreeană din aprilie 2009, este numit implicit „conducător suprem”.

Asemenea tatălui său, Kim Jong-il s-a bucurat de privilegii absolute și a avut un extraordinar cult al personalității în Coreea de Nord, unde Kim a fost venerat ca un erou, mare om politic, un “om măreț”, și chiar, după cum relatează anumite surse, regele-zeu.

 

 

 

 

 

 

 

1997: Sinn Fein, partid nationalist irlandez asociat cu IRA (Armata Republicana Irlandeza), s-a angajat sa renunte la violente si sa contribuie la instalarea procesului de pace in Irlanda de Nord.

 

 

 

 

 1999 : Navele aflate sub pavilion iugoslav care stationau in portul Constanta au fost blocate printr-un ordin al ministrului Transporturilor ca raspuns la comportamentul autoritatilor iugoslave fata de flota fluviala românească.

 

 

 

 

 

 

2002: Canalul de televiziune Al-Jazeera a difuzat o bandă sonora in care Osama Ben Laden revendica, pentru prima data explicit, atentatele de la 11 septembrie 2001 din SUA.

 

 

 

 

 

 

 

 

2003: A încetat din viaţă Edward Teller, om de ştiinţă, considerat părintele bombei cu hidrogen; (n. 15 ianuarie 1908).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A participat la realizarea primei reacţii nucleare (1941) şi a condus lucrările pentru obținerea primei bombe cu hidrogen .

 

 

 

 

 

 

 

2004: A fost lansată prima rachetă ecologică, construita de 12 specialişti români, participanți la competiţia internaţională lansată de Fundaţia Americană „X-Prize” din St. Louis.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Denumită „Demonstrator 2B”, racheta foloseşte drept combustibil apă şi oxigen, fiind considerată ecologică în proporţie de 100%. Acest prim zbor a durat 42 de secunde.

 

 

 

 

 

 

 

2004: Secretarul de stat american Collin Powell, a declarat că violențele din provincia sudaneza Darfur  constituie o gravă încalcare a drepturilor omului și a invocat Convenția internațională din 1948 asupra prevenirii și pedepsirii crimelor de genocid.

Conflictul din vestul Sudanului a început în februarie 2003, când milițiile proguvernamentale (numite de localnici “diavolii călări”) au silit populația de culoare să-și părăsească locuințele, terorizând și exterminând zeci de mii de persoane;

ONU a declarat cu privire la criza din Darfur că este cea mai gravă criză umanitară în curs de desfășurare din lume.

 

 

 

 

 

2009: Are loc ceremonia de inaugurare a Metro Dubai, prima rețea de tren  urban din Peninsula Arabică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2015:  Regina Elisabeta a II-a a devenit monarhul britanic cu cea mai lungă domnie din istoria Marii Britanii (63 de ani și șapte luni), surclasând-o pe regina Victoria, stră-străbunica sa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Elisabeta a II-a ( n. 21 aprilie 1926, Mayfair, Regatul Unit) este de asemenea  regina a şaisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth. Acestea sunt: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vicenţiu şi Grenadine, Antigua şi Barbuda, Belize şi Sfântul Kitts şi Nevis.

A urcat pe tron la 6 februarie 1952. Este cel mai longeviv monarh în viaţă din lume, iar în istoria Marii Britanii are cea mai lungă domnie, depăşind-o pe regina Victoria la 9 septembrie 2015. A domnit mai mult decât cei patru precursori ai ei la un loc (Eduard al VII-lea, George al V-lea, Eduard al VIII-lea şi George al VI-lea). Jubileele de Argint, de Aur şi de Diamant ale reginei Elisabeta a II-a s-au sărbătorit în 1977, 2002 şi respectiv 2012.

Elisabeta s-a născut în Londra ca prim copil al Ducelui şi Ducesei de York, mai tarziu cunoscuţi ca Regele George al VI-lea şi Regina Elisabeta, ea a fost educată în privat acasă. Tatăl ei s-a urcat pe tron la abdicarea fratelui său Edward al VIII-lea în 1936, atunci când ea a devenit urmaşă la tron.

Ea a început să preia obligaţiile publice în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, servind în Serviciul Teritorial Auxiliar.

În 1947, ea s-a căsătorit cu Prinţul Filip, Duce de Edinburgh, un fost prinţ al Greciei şi a Danemarcei, cu care a avut 4 copii: Charles, Prinţul de Wales; Anne, Prinţesă Regală; Andrew, Duce de York; şi Edward, Conte de Wessex.

 

 

 

 

 

 

 

 

2016: Guvernul Coreei de Nord efectuează al cincilea și probabil cel mai mare test nuclear.

Liderii mondiali au condamnat actul, Coreea de Sud calificându-l drept o „imprudență maniacală”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

9 septembrie este:

 

 

 

 

 

 

 

–  În Coreea de Nord comunistă : Ziua nationala. Proclamarea Republicii Populare Democrate Coreene (1948).

 

 

 

 

 

 

 

Coreea de Nord, este o țară din Asia de Est, situată în partea de nord a peninsulei Coreea.

 Are o populație de 25.549.604 locuitori și un teritoriu care însumează 120.540 km ²  și este vecină la nord cu China (1.416 km de frontieră comună) și cu Rusia (19 km de frontieră), iar în sud cu Coreea de Sud (238 km de frontieră).

 

Această ultimă frontieră este constituită în zona demilitarizată, care este în realitate foarte puternic militarizată, fiind supravegheată de peste un milion de soldați. Japonia, vecinul maritim al Coreei, nu are frontieră terestră cu Peninsula Coreană, dar este despărțită cele două state coreene de Marea Japoniei.

Partidul Muncii din Coreea (comunist) este la putere din 1948, iar Kim Jong-un este în prezent conducătorul suprem al țării.

După primul război chino-japonez și războiul ruso-japonez , Coreea a fost ocupată de Japonia din 1910 până în 1945. . După predarea japoneză la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în 1945, Peninsula Coreeană a fost împărțită în două zone de-a lungul paralelei 38 , jumătatea nordică a peninsulei fiind ocupată de Uniunea Sovietică și jumătatea sudică de Statele Unite .

Negocierile privind reunificarea au eșuat. Generalul sovietic Terentii Ștykov a recomandat înființarea Autorității civile sovietice în octombrie 1945 și l-a susținut pe Kim Ir – sen în calitate de președinte al Comitetului popular provizoriu pentru Coreea de Nord, înființat în februarie 1946. 

Republica Populară Democrată Coreeană a fost înființată în nord la 9 septembrie 1948, iar  Kim Il-sung a devenit premier.

Forțele sovietice s-au retras din nord în 1948, iar majoritatea forțelor americane s-au retras din sud în 1949.

Stalin a agreat  obiectivul lui Kim de unificare în vederea construirii socialismului în Coreea și a susținut declanșarea unui război fulger împotriva Sudului, care a culminat cu izbucnirea războiului coreean. 

 Coreea de Nord a  invadat Sudul , la 25 iunie 1950 și a  ocupat rapid cea mai mare parte din Coreea de Sud. O forță a Organizației Națiunilor Unite , condusă de Statele Unite , a intervenit pentru a apăra Sudul și a avansat rapid în Coreea de Nord respingându-i pe nord coreeani până aproape de granița cu China.

Forțele chineze au intervenit în sprijinul Coreei de Nord, iar luptele s-au încheiat la 27 iulie 1953, cu un armistițiu care a restabilit aproximativ granițele inițiale dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, dar nu a fost semnat niciun tratat de pace. 

Aproximativ 3 milioane de oameni au murit în războiul din Coreea, cu un număr proporțional mai mare de morți civili decât Al Doilea Război Mondial sau Războiul din Vietnam , făcând probabil acest război    cel mai sângeros conflict din epoca Războiului Rece. 

  Coreea de Nord a fost țara cea mai devastată de război, care a provocat moartea a aproximativ 10 milioane de oameni, ceea ce reprezenta 12–15% din populația sa.

Ca urmare a războiului, aproape toate clădirile importante din Coreea de Nord au fost distruse. 

O zonă demilitarizată puternic păzită (DMZ) împarte în continuare peninsulă. După război, Statele Unite au menținut o puternică prezență militară în sud, care este descrisă de guvernul nord-coreean ca o forță de ocupație imperialistă. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– Ziua naționala a Tadjikistanului. Proclamarea independenței de stat .

La 9 septembrie 1991, Tadjikistanul a devenit o națiune suverană independentă după dezintegrarea Uniunii Sovietice . Un război civil a izbucnit  aproape imediat după independență și  a durat din 1992 până în 1997.

 

 

 

 

 

 

Tadjikistanul este o țară muntoasă, fără ieșire la mare  situată în Asia Centrală. Are  o suprafață de 143.100 km 2 și o populație estimată la 9.537.645 persoane.Capitala țării este orașul Dușanbe.

Se învecinează cu Afganistan la sud, Uzbekistan la vest, Kârgâzstanul la nord și cu China la est.

În prezent, Tadjikistanul este o republică prezidențială. Cea mai mare parte a populației acestei țări aparține grupului etnic tadjik, care vorbește  tadjika (un dialect al  limbii persane).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfinţii Ioachim și Ana

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfinții Ioachim si Ana sunt părintii Maicii Domnului. Sfântul Ioachim a fost din neamul regelui David. Sfânta Ana a fost fiica preotului Matan.

Acest preot a avut trei fiice: Maria – care a nascut-o pe Salomeea, Elisabeta – mama Sfantului Ioan Botezatorul si pe Ana – cea care a nascut-o pe Fecioara Maria.

Lipsa copiilor ii facea pe Ioachim si Ana sa fie priviti ca fiind blestemati, pentru ca in societatea iudaica, familiile sterpe erau socotite a nu avea binecuvantarea dumnezeiasca. Dupa rugaciuni indelungi, celor doi li s-a daruit o prunca: Fecioara Maria.

Tinand seama ca Biserica a marturisit totdeauna ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu, caci Cel ce S-a nascut din ea nu e o persoana omeneasca deosebita de cea dumnezeiasca, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu, putem afirma fara retinere ca Ioachim si Ana sunt bunicii lui Hristos.

Sfantul Ioachim a trecut la cele veşnice la varsta de 80 de ani, iar Sfanta Ana a murit in varsta de 70 de ani, la doi ani dupa Sfantul Ioachim.

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO:  ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

Crestin Ortodox.ro; emaramures.ro; Tustiai.ro; Istoria md; Mediafax.ro ; Wikipedia.ro

 

 

 

 

 

Reuters: Dr.Theresa Tam, șefa Agenției de Sănătate Publică din Canada dă indicații privitoare la comportamentul sexual pe timpul pandemiei de CORONAVIRUS

 

Foto:  Dr.Theresa Tam, șef al Agenției de Sănătate Publică din Canada           (PHAC) 

 

Canadienii au au și ei politrucii lor medicali. Săptămâna trecută, Arafata canadienilor, o chinezoaică originară din Hong Kong, a îndemnat populația să poarte mască în timpul actului sexual.

Asta după ce în iulie CDC-ul canadian lansase  glorioasa idee a sexului printr-o gaură făcută într-un paravan… (glory hole, vezi https://fr.wiktionary.org/wiki/glory_hole).

După primul val de bășcălie publică, instituția  a șters de pe propria pagină de internet sfaturile respective, dar urmele au rămas în multe locuri, ceea ce face și mai hazlie grija autorităților sanitare pentru multiubitul popor.

 

OTTAWA (Reuters) – Săriți peste sărutări și purtați mască atunci când faceți sex pentru a vă proteja de infectarea cu  coronavirusul , i-a îndemnat pe canadieni  șefa Agenției de Sănătate Publică din Canada, Dr.Theresa Tam.

Dr. Theresa Tam a declarat  că există puține șanse de infectare cu  COVID-19 din materialul seminal sau din lichidul vaginal, dar că activitatea sexuală crește riscul de a contracta virusul, mai ales dacă există contacte strânse, cum ar fi săruturile.

„La fel ca în alte activități care implică apropierea fizică, există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a minimiza riscul de infectare și răspândire a virusului în timpul epidemiei de COVID-19 ”, a spus ea.

 

 

 

 

Săriți peste sărutări, evitați apropierea față în față, purtați măști care vă acoperă gura și nasul și monitorizați-vă partenerul în privința simptomelor înainte de orice activitate sexuală, a spus dr.Tam.

Sănătatea sexuală este o parte importantă a sănătății generale a mai spus ea și, luând măsuri de precauție, „canadienii pot găsi modalități de a se bucura de intimitatea fizică”.

Canada a raportat 129.425 de cazuri de COVID-19 și 9.132 de decese, începând cu 1 septembrie. Noile cazuri zilnice depistate sunt cu mult sub cifrele maxime, scrie https://www.reuters.com/ health-coronavirus-canada-sex. 

 

 

 

 

 

 

 

Mircea DRUC – Naţionalistul și patriotul neclintit

 

 

 

                                                       Foto: Mircea Druc 

Urmarea articolului

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/09/mircea-druc-lupta-dintre-nationalismul-natural-si-internationalismul-artificial/.

Motto:

„Văd Uniunea Europeana ca pe o utopie biblică. Nu știu cât va ține, dar e superbă. E complet evreiască” (Avrum Burg)

„Și Uniunea Sovietică a fost concepută tot ca o ”utopie biblică,complet evreiască”, dar nu era superbă. Însă, Uniunea Europeană, ar putea fi substituită doar de o altă utopie, superioară prin dimensiunile sale transcendentale” (Mircea Druc)

 Realismul utopist

Geneticianul Albert Jacquard, cunoscut și pentru angajamentele sale cetățenești, estimează: „Indiferent de criza generalizată, o lume mai bună este posibilă și aceasta depinde de fiecare dintre noi”. În prefața cărții sale „Mon utopie”, savantul francez afirmă că ar exista un moment în viață când „propunerea unei utopii devine o datorie”.

Ca cercetător, trăiesc și eu acel moment al vieții când utopia devine o necesitate. Nu mă mai concentrez asupra cotidianului. Și, firește, gândesc Viitorul. Experiența profesională, întâmplările trăite și incertitudinea mă obligă să vin cu propria utopie, intitulată Etnosistemica – o abordare holistică a Statului și Națiunii scrie patriotul român basarabean Mircea Druc, fost prim ministru al RSS Moldovenești în perioada rupturii de URSS.

Ideea Etnoutopiei mi-a încolțit în minte în anii de studenție la Universitatea din Leningrad. Doream neapărat să contribui la definitivarea proiectului lansat de sociologul Dimitrie Gusti în perioada interbelică. Teza savantului român: ”Concepția Știința Națiunii este sortită să deschidă perspectivele nebănuite în istoria dezvoltării noastre naționale.

Chemarea pentru înălțarea Patriei va fi astfel legată de o viguroasă mișcare științifică, ce va împleti frumusețea Gândirii cu trăinicia Faptei”. Ulterior, ideea a prins rădăcini și a crescut treptat la Moscova, în condiții austere.

Alesesem atunci drept ghid moral credința că există o cale către altă lume. Ignorând postulatele realismului socialist și înarmat cu TGS (Teoria generală a sistemelor), intenționam să critic constructiv Trecutul și Prezentul.

Era o inocentă tentativă de a recicla și reconcilia, pe cât ar fi posibil, doctrinele care tratează lupta de clasă și lupta de eliberare națională. Pornisem de la niște ipoteze: opțiunile internaţionaliste şi cele naţionaliste ar putea coexista într-o logică dinamică a contradictoriului, iar integrarea tezei și antitezei ar facilita tranziția către o epocă a schimbării.

Ceva mau târziu, citind mărturiile unei „victime a marii terori staliniste”, am înțeles ce rezultă în urma integrării reușite a tezei și antitezei. E vorba de Cristian Rakovski, arestat și interogat la NKVD în 1939, condamnat la moarete și executat în septembrie 1941.

Acest visător al revoluției mondiale, militant socialist, activist în conducerea Kominternului și mare demnitar sovietic ne lămurește: „Nu vedeţi? Se naște o nouă realitate, un adevăr, care culminează într-un acord final între subiectiv și obiectiv. La Moscova, Comunism, la New-York Capitalism. Sunt același lucru, sub formă de Teză și Antiteză.

Analizaţi-le pe amândouă. Moscova este un Comunism subiectiv, dar (în mod obiectiv) un Capitalism de stat. New-York este un Capitalism subiectiv, dar este vorba, în fond, de un Comunism obiectiv (statul fiind proprietatea bancherului central). O sinteză personală, adevărul: Internaționala Financiară, Capitalista Comunistă și deasupra tuturor, în ultima instanță: EI, ACEIA”.

În perioada 1975-1980, fiind (a doua oară) student la Universitatea de Stat din Moscova), am avut în programul de studii două cursuri speciale intitulate: «Этнопсихология» și «Расоведение».

Țin minte, cum profesorul Рогинский Яков Яковлевич ne explica specificitatea anatomică a corpului uman în dependență de rasă. De regulă, parametrii fizici se reproduc constant prin ereditate. Totodată, el evita prudent orice evaluare calitativă a particularităților cantitative. Adică, interpretarea psihosocială a trăsăturilor ereditare.

Pentru antropologia sovietică influența raselor umane asupra civilizației era un tabu. Ideocrația statului-partid respingea categoric orice nuanță de determinism biologic în comportamentul și calitățile cetățenilor sovietici. ”Comunismul științific”, o disciplină academică, obligatorie pentru toate facultățile, trecea cu vederea conflictele etno-rasiale, separatismul, criminalitatea și alte fenomene alarmante din ”republicile unionale frățești”.

Nici postulatele sociologiei, culturologiei, politologiei, adaptate și acestea la exigențele catehismului «Дружба народов», nu cutezau să le explice. Totuși, restricțiile ideologice și vanitatea teoriilor egalitariste nu puteau împiedica cugetul iconoclast să conștientizeze niște adevăruri științifice greu de combătut: fiecare rasă posedă o constituție mentală la fel de constantă ca și constituția anatomică; psihismul individului, poporului, națiunii este și un rezultat al acumulărilor ereditare lente pe parcursul existenței acestora; instituțiile politice și sistemele de educație, adecvate în cazul unor națiuni, pot fi contraproductive pentru altele.Ironie severă: după dispariția utopiei ideocrate bolșevice, la Moscova, în colecția ”Biblioteca gândirii rasiale”, a apărut volumul 2 al lucrării ”Sensul rasial al Ideii Ruse”.

Un citat din prefața redactorilor: ”Pe noi nu ne amenință războiul civilizațiilor, ci războiul raselor. Pentru a-l preveni, e necesar să conștientizăm pericolul și să pregătim o asemenea ripostă, care, înainte de toate, ar tăia pofta altor popoare să tragă foloase pe seama rușilor. Tocmai de aceea vedem un sens aparte în elaborarea unei doctrine rasiale ruse și aprobarea ei ca parte componentă a concepției securității naționale a Rusiei”.

Iar la librăria din incinta Dumei de Stat a Federației Ruse poți cumpăra cartea tradusă din franceză ”Eseu asupra inegalității raselor umane” de Joseph Arthur, conte de Gobineau.

Prin anii 70-80, am adunat suficient material pentru o carte intitulată Etnosistemica. Termenul este o invenție semantică. Am folosit-o frecvent în articole și conferințe, scrise și ținute în limbile rusă și română. Am dedicat mult timp elaborării imaginarului și conceptelor.

Cu tot efortul, nu m-am ales cu o lucrare academică tradițională.Școala sovietică și realismul socialist nu admiteau abordarea problemei naționale decât prin prisma științei marxist-leniniste.

Ulterior, ideologia Kremlinului, axată pe dictatura clasei cu deviza ”Proletari din toate țările, uniți-vă!” a dat faliment. În URSS a triumfat revoluția națiunilor.

La această revoluție am participat și eu, în limita posibilităților și cu mijloacele modeste disponibile.De-a lungul timpului, la Leningrad, Moscova, Cernăuți și Chișinău, la București și în Brazilia, m-am clarificat definitiv.

Ca cercetător, timp de peste două decenii, urmăresc o amplificare concomitentă: procese, tendințe şi practici diametral opuse sau reciproc exclusive:

– Teama compulsivă de Viitor; o stare panicardă, caracteristică ajunului marilor catastrofe, sublimată spontan, concomitent, pretutindeni din structurile în criză ale societății de piață globaliste;

– Încrederea nelimitată în Viitor (rațiunea burgheză şi cea comunistă); euforia în legătură cu progresul omenirii spre o stare edenică finală, datorită dezvoltării tehnico-științifice, considerată inexorabil benefică;

– Apoteoza pieței libere; comercializarea cuvintelor și a lucrurilor, a corpurilor și a spiritelor, a naturii și a culturii;

– Perseverarea activității economice similare cu cea de acum trei secole; atitudinea rapace în procesul acumulării de capital; considerarea intereselor economice egoist-individuale şi egoist-naționale drept resort al progresului social; agravarea crescândă a inegalităților;

– Exploatarea iresponsabilă a substratului natural; deteriorarea ireversibilă a ecosistemului;
– Reevaluarea economicului, reconcilierea și reintegrarea omenirii în natură şi în cosmos;
– Transformarea non-violentă, utilizarea psihotehnicii în scopul învățării permanente şi a cunoașterii extrasenzoriale; adoptarea unor modele de gândire astăzi încă inimaginabile;

– Umanizarea ”îndumnezeită” a societății în curs de robotizare și a generației turbo născută cu tableta sau iPod-ul în mână;

– Desființarea religiilor confesionale; abandonarea culturilor naționale, regionale, provinciale, folclorice; instituirea unei guvernări mondiale, a unei religii panteiste unice și a unei culturi universale.

– Inversarea expansivității agresive, acaparatoare a societății consumiste și a indivizilor prin invertire, introvertire, autocunoaștere şi autoformare; proclamarea necesității de schimbare individuală, asanare și mântuire: trecerea de la nefericitul homo sapiens la preafericitul homo noeticus;

– Transmutarea completă a însăși fibrei ființei umane – un fenomen foarte rar, cunoscut sub numele de transpoziție în masă, care implică mutarea, subită și sincronizată, a mii de elemente de ADN din corpul uman pe poziții genetice noi și diferite; această transpoziție semnificând extraordinara naștere a unui tip de ființă umană total nou – homo sanctus – omul sacru.

La 13 iulie 2020, Cristian Alexandrescu își convingea abonații săi pe YouTube.com: „Să avem încredere deplină în conducătorii Rusiei, SUA și Chinei.

Acești trei lideri mondiali suveraniști vor ieși biruitori în lupta contra globaliștilor”. Dar, suveraniștii ruși, deși blamează democrația occidentală, nu doresc ca progeniturile lor să trăiască într-o „superbă utopie”, precum defuncta Uniune Sovietică, regretată de Putin.

În viziunea opoziției ruse și nu numai, este iminent un colaps al regimului putinist oligarhic-mafiot. Iată câteva titluri culese doar în ultima săptămână a lunii iulie din mass-media Rusiei:«Путин главный бандит в мире!» („Putin este principalul bandit din lume”); «Сколько награбил президент Путин?» („Cât a jecmănit președintele Putin?”); «Люди Путина бегут из России» („Oamenii lui Putin fug din Rusia”). Iar celebra expresie „A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea!” e pronunțată tot mai des în varianta:«Сохранение или распад России, вот в чем вопрос!» („Păstrarea sau descompunerea Rusiei, aceasta-i întrebarea!”).

Și eu întreb:

– Cui să dau crezare? Fanilor lui Putin de pretutindeni, invocați și în pledoaria reputatului actor român? Sau unor adevărați exponenți ai elitei naționale ruse precum Александр Невзоров, Андрей Илларионов, Игорь Яковенко, Валерий Соловей?

Spațiul nu-mi permite să enumăr personalitățile ruse al căror discurs îl urmăresc atent pe Internet ca cercetător și cunoscător al spațiului ex-sovietic… În ianuarie 2017, economistul francez Jacques Attali, spunea la Davos: „Există politici bune făcute de persoane defectuoase.

Primul keynesian nu a fost Roosevelt, ci Mussolini. Al doilea nu a fost Roosevelt, ci Lenin. Acum apar alții.

În acest sens, mă tem că Trump ar putea fi noul Mussolini”. Eu însă mă tem că Putin, care se vrea țar pe viață, este noul Stalin. Inițial, programul său părea că redresează economia FR și, într-un fel, ar frâna globalizarea. Ulterior, totul a degenerat în Pax Russica, mediafrenie, pobedobesie și nostalgie imperială.

O posibilă concluzie: Națiunile care au pornit de la proiecte utopice, cu timpul le-au profanat. Și, într-o anumită măsură, s-au transformat în antiutopice. Dar un stat antipod al utopiei, foarte viguros în aparență, nu este stabil.

La un moment dat, esența politicii sale interne și externe devine „lupta contra propriei descompuneri”. Această luptă, transformată într-un scop în sine, eclipsează total orice altă perspectivă.

În prezent, Rusia, China, SUA și Israelul întruchipează proeminent tendința conservatoare anti utopistă. Statele acestea tind să controleze metodologia postmodernă, frânând astfel apariția unei noi realități, unde nu mai funcționează legile presupusului „final al istoriei”.Secolul XXI inversează dimensiunea metafizică a realității.

Virtualizarea generalizată a surpat cardinal însăși criteriile realului.Astăzi, Internetul și mass-media creează treptat o nouă concepție despre lume. Mentalitatea utopistă se formează prin tradiții, propagandă și educație.

Avem jocuri utopice la computer. O criză sanitară (reală sau falsă) de genul Covid-19 este reclamată zilnic drept avanpremiera Noii Ordini Mondiale, sau preludiul Apocalipsei, considerată de unii uvertura unei lumi virtuale.

Tot ce în prezent pare utopic, poate deveni realitate în viitor deoarece însăși realitatea se schimbă. Utopiile își schimbă caracterul în dependență de epocă şi au un rol aparte în destinele statelor și națiunilor.