O ISTORIE A ZILEI DE 5 SEPTEMBRIE. VIDEO
5 septembrie, istoricul zilei
590: A decedat regele longobarzilor Authari (n. cca. 540). A domnit din anul 584 până la moartea sa.
Era fiul fostului rege, Cleph al longobarzilor, la moartea căruia (574), nobilimea longobardă a refuzat numirea unui succesor, situaţie care a condus la un interregnum de 10 ani, cunoscut ca „Domnia ducilor”.
Abia în 584, ei l-au ales rege pe printul Authari, căruia i-au cedat nu numai stăpânirea asupra reşedinţei de la Pavia, dar şi jumătate din domeniile lor ducale.
El a extins stăpânirea longobardă pe seama unor posesiuni ale Bizanţului din Italia.
La 15 mai 589, Authari s-a căsătorit cu Theodelinda, fiică a ducelui Garibald I al bavarezilor.
De credinţă catolică, regina a avut o mare influenţă asupra longobarzilor datorită virtuţilor sale. Authari a murit la Pavia în 590, posibil otrăvit.
699: S-a născut fondatorul școlii sunnite Hanafi fiqh de jurisprudența islamica, Nu’mān ibn Thabit ibn Zuta ibn Marzubān, cunoscut de asemenea sub numele Imam Abū Hanifah (d.767).
El este deseori numit „Marele Imam”.
Şcoala hanefită este cea mai veche, fiind intitulată astfel după numele întemeietorul ei Abu Hanifa, care a fost conducătorul corpului de jurişti din localitatea Kufa.
Conform unor surse, acesta ar fi scris în timpul vieţii două cărţi, pierdute, datele din acestea transmiţându-se prin ucenicii săi. Metodologia lui Abu Hanifa a permis dezvoltarea dreptului islamic, iar ideile şcolii hanefite s-au răspândit şi în Khorasan, India de nord şi Transoxania, fiind adoptate şi de către selgiukizi şi otamani. În prezent, ideile acestei şcoli predomină în Turcia.
1187: S-a născut la Paris, regele Frantei Ludovic al VIII–lea, fiu al regelui Filip al II-lea si al Isabellei de Hainaut; ( d.8 noiembrie 1226). A condus Franța intre anii 1223-1226.

Era supranumit Ludovic „Leul”(Le lyon)
În 1215, dupa ce baronii englezi s-au răzvrătit în primul război al baronilor împotriva nepopularului rege Ioan al Angliei (1199-1216),i-au oferit tronul Prinţului Ludovic, care a ajuns fără opoziţie pe insula Thanet din Anglia, în capul armatei sale, la 21 mai 1216.
El a intrat în Londra unde a fost proclamat rege, la Catedrala St Paul, si chiar dacă nu a fost încoronat, mulţi nobili, precum şi regele Alexandru al II-lea al Scoţiei (1214-1249), i-au oferit omagiul.
La 14 iunie 1216, Ludovic a capturat orasul Winchester şi curând a controlat mai mult de jumătate din regatul Angliei, insa atunci când se părea că tara era a lui, moartea regelui Ioan în octombrie 1216, a cauzat multe rebeliuni în favoarea fiului de 9 ani al acestuia, Henric al III-lea.
Cu William Marshall, conte de Pembroke în calitate de regent, a facut un apel pentru englezi „pentru a apăra ţara noastră” împotriva francezilor ceea ce a dus la o inversare a succeselor pe câmpul de luptă.
După ce armata franceza a fost înfrântă în Bătălia de la Lincoln (20 mai 1217) şi forţele navale, conduse de Eustace Călugărul, au fost învinse în Bătălia de la Sandwich (24 august 1217), Ludovic a fost obligat să facă pace cu englezii.
Prevederile principale ale Tratatului de la Lambeth au fost o amnistie pentru rebelii englezi; Ludovic s-a angajat să nu atace din nou Anglia şi 10.000 de mărci urmau să fie acordate lui Ludovic.
In urma tratatului, Ludovic a recunoscut că nu a fost niciodată regele legitim al Angliei.
La 1 noiembrie 1223, el a emis o ordonanţă care interzicea funcţionarilor săi să înregistreze creanţe datorate evreilor.
Camăta era ilegală pentru creştinii practicanţi si conform legii bisericeşti camăta era văzută ca un viciu şi a fost sancţionată prin excomunicare.
Cu toate acestea, deoarece evreii nu erau creştini, nu au putut fi excomunicaţi. Interdictia data evreilor de Ludovic al VIII-lea a fost o încercare de a rezolva această problemă juridică care a fost o sursa constanta de fricţiuni între biserică şi stat.
Curând după aceea, regele Ludovic al VIII-lea s-a îmbolnăvit de dizenterie şi a murit la 8 noiembrie 1226, la castelul de la Montpensier, la vârsta de 39 de ani. A fost succedat de fiul său cel mare, Ludovic al IX-lea al Franţei.
1568: S-a născut filosoful, teologul si poetul italian Tommaso Campanella , botezat Giovanni Domenico Campanella; (d.21 mai 1639).
Lucrările sale „Filosofia democrației prin simțuri”, „Cetatea soarelui” (scrisă împreună cu „Poezii Filozofice” în beciurile Inchiziției unde a fost închis în 1599, și torturat timp de 27 de ani, fără să cedeze), constituie o încercare de a organiza rațional societatea si desființarea proprietății private, fiind astfel, alături de Thomas Morus, unul dintre cei mai importanți precursori ai teoriei comunismului.
1638: S-a născut Ludovic al XIV-lea al Franţei. supranumit „Regele Soare”; (d. 1715).
A condus Franța vreme de 72 de ani – cea mai lungă domnie din istoria europeană. Era doar un copil de aproape cinci ani în momentul în care s-a suit pe tron în 1643 si a condus personal guvernul din 1661 până la moartea sa.
1661: Nicolas Fouquet, ministrul de finanțe al regelui Ludovic al XIV-lea al Frantei, este arestat la Nantes de faimosul capitan al muschetarilor regelui, D’Artagnan.
Nicolas Fouquet (27 ianuarie 1615 – 23 martie 1680)
Nicolas Fouquet, marcHiz de Belle-Ile, viconte de Melun et Vauz , era posesorul unei averi considerabile si a avut o mare influenta asupra politicii regatului pana la majoratul regelui Ludovic al XIV-lea, a fost destituit si arestat din ordinul regelui pentru deturnare de fonduri, fiind condamnat la inchisoare pe viata si confiscarea imensei sale averi.
Destinul sau tragic a constituit subiectul multor carti si filme, exemplul cel mai faimos fiind romanul „Vicontele de Bragelonne” al lui Alexandre Dumas.
1698: Țarul Petru I al Rusiei impune nobilimii o „taxa pe barbă”, din dorinta de a occidentaliza țara. Au fost exceptați de la plata acestei taxe țăranii și clerul ortodox.
1704: S-a născut pictorul francez Maurice Quentin de la Tour; (d 17 februarie 1788).
Maurice Quentin de la Tour (autoportret)
Printre portretele sale celebre se numara cele ale unor personalitati ale timpului ca Voltaire, Jean Jaques Rousseau, Ludovic al XV-lea, madame Pompadour, D’Alembert si altii.
1745 (5/16): S-a născut Mihail I. Kutuzov, feldmareşal rus, participant la războaiele ruso-turce, comandant suprem al armatei ruse în războiul împotriva lui Napoleon I din 1812).
În 1805, Kutuzov a comandat corpurile de armată care au încercat să oprească înaintarea trupelor lui Napoleon Bonaparte către Viena, câștigând o victorie sângeroasă la Dürrenstein pe 11 noiembrie 1805. În ajunul bătăliei de la Austerlitz, Kutuzov a încercat să determine generalii aliați să nu se angajeze în luptă, dar sfaturile sale au fost respinse atât de țar cât și de planificatorul austriac, Feldzeugmeister Weyrother. A participat însă activ la luptă și a fost rănit (2 decembrie 1805).
Între 1806 și 1811, Kutuzov a fost guvernator al Lituaniei și Kievului. A fost numit la comanda armatelor ruse care luptau împotriva turcilor în războiului din 1806-1812, după ce predecesorul său obținuse rezultate modeste.
În calitatea sa de comandant de oşti şi comandant suprem al Armatei Dunărene, generalul de infanterie Kutuzov s-a manifestat drept un satrap al ţarismului, care a exploatat la maximum resursele umane şi economice ale Moldovei şi Ţării Româneşti.
Generalul Kutuzov, avea reputaţia de a fi spus infama frază „Nu voi lăsa românilor decât ochii, ca să plângă!”.
A reușit să termine victorios războiul care se prelungise prea mult, fiind conștient de apropierea unui nou război cu Primul Imperiu Francez.
A semnat Pacea de la București, prin care Imperiul Rus primea stăpânirea Basarabiei. Pentru acest succes a fost ridicat la rangul de prinț (kniaz).
Lui Kutuzov i se atribuie meritul salvării Rusiei în timpul invaziei napoleoniene din 1812.
A încetat din viață în orașul silezian Bunzlau pe 16 aprilie/28 aprilie 1813 .Trupul i-a fost repatriat, fiind înmormântat în noua catedrală a Sfintei Fecioare din Kazan din Sankt Petersburg.
Kutuzov a fost înaintat la gradul de feldmareșal și i-a fost decernat titlul onorific Luminăția Sa Cneazul Smolenski – pentru înfrângerea armatelor franceze în retragere de la Smolensk în noiembrie 1812. De asemenea a fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa I.
1725: Regele Frantei Ludovic al XV-lea se casatoreste cu printesa poloneza Maria Leszczyńska, a doua fiică a regelui Stanislaw Leszczynski al Poloniei (mai târziu Duce de Lorena) și al Katarzynei Opalińska.
Cardinalul Fleury, primul ministru al lui Ludovic al XV-lea, a vrut să îi găsească regelui o mireasă care nu ar trage Franța în complicate alianțele politice. Deoarece puterea regală a lui Stanisław nu mai exista, Maria a fost aleasă pentru căsătoria cu regele francez.
1735: S-a născut compozitorul Johann Christian Bach, al unsprezecelea și cel mai tânăr fiu al luii Johann Sebastian Bach si al Annei Bach; (m. 1 ianuarie 1782).
A trăit la Londra o mare parte a vieții. Creația sa caracterizată prin simplitate și spontaneitate, a avut o importanta influența asupra marelui Mozart.
1774: S-a născut la Greifswald, la Marea Baltică, în ceea ce era la acea vreme Pomerania suedeză , actualmente în Germania, pictorul Caspar David Friedrich ; (d. 1840).
Caspar David Friedrich ( d. 7 mai 1840, Dresda) a fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai romantismului german în perioada sa timpurie.
1791: S-a născut compozitorul german Giacomo Meyerbeer; (d.2 mai 1864).
Pe numele său real Jakob Liebmann Beer, după alte surse Jakob Meyer Beer, a fost un compozitor evreu-german, care şi-a petrecut o mare parte din viaţă în Franţa.
1803: A decedat scriitorul francez Choderlos de Laclos, cunoscut mai ales pentru romanul epistolar Legături primejdioase (” Les Liaisons dangereuses”); (n. 17 octombrie 1741).
Lucrarea sa „Legăturile primejdioase sau scrisori adunate într-o societate și publicate întru instruirea altor câteva„, ilustrează psihologia erotica a societății rafinate a marii aristocratii franceze (a vieții „împotriva naturii„) din perioada anterioară Revolutiei franceze.
1858: S-a născut marele scriitor roman Alexandru Vlahuţă .
A urmat școala primară și liceul la Bîrlad, între 1867 și 1878, susținînd examenul de bacalaureat la București, în 1879.
Părinţii scriitorului erau ţărani care, cu multă greutate, îşi puteau întreţine cei opt copii.
După terminarea liceului, din cauza sărăciei, nu poate să-şi continue studiile. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, dar le-a părăsit din cauza situației materiale șubrede şi intră în învăţămînt.
Din 1884 pînă în 1893 a funcționat ca profesor la diverse instituții de învățămînt bucureștene (Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfîntul Gheorghe”).
În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893–1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc.
Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor.
Curînd, este destituit fără nici o anchetă, pentru motivul că în articolele sale critcase societatea. După scurt timp pleacă la Galaţi, unde se stabileşte ca avocat.
Pledînd în procesele unor deţinuţi, victime ale nedreptăţii sociale, are prilejul să cunoască viaţa mizerabilă a ocnaşilor pe care o va descrie în două nuvele.
Neîmpăcandu-se cu viaţa de avocat, părăseşte Galaţiul şi vine la Bucureşti.
În primele sale poezii se resimte influenţa lui Eminescu, pe care-l cunoscuse la Bucureşti şi cu care se împrietenise.
Patriotismul scriitorului şe maifestă şi prin dragostea pentru frumuseţile şi bogăţiile patriei, descrise în volumul “România pitorească”, rezultat al unei îndelungate călătorii prin ţară, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”. Frumuseţea locurilor este comunicată cititorului cu o caldă însufleţire.
În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bîrlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia a fost V. Voiculescu.
Vlahuță a murit la Bucuresti la 19 noiembrie 1919. Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”.
Un liceu cu profil uman din Barlad îi poartă numele, iar în Ramnicul Sarat exista „Colegiul National Alexandru Vlahuta „
1905: Sub medierea presedintelui SUA Theodore Roosevelt, a fost semnat tratatul de la Portsmouth, in urma caruia a luat sfârșit războiul ruso-japonez.
Negocierea tratatului de la Portsmouth (1905) — De la stânga la dreapta: rușii din plan îndepărtat sunt Korostoveţ, Nabokov, Vitte, Rosen, Plancon, iar japonezii din plan apropiat sunt Adachi, Ochiai, Komura, Takahira, Satō. Masa de conferințe s-a păstrat și este expusă astăzi în muzeul Meiji Mura din Inuyama, prefectura Aichi, Japonia – foto: ro.wikipedia.org
Tratatul de la Portsmouth a pus capăt Războiului Ruso-Japonez din 1904-1905. A fost semnat la 5 septembrie 1905 după negocieri purtate la Șantierul Naval Portsmouth din Kittery, Maine (și denumit după orașul Portsmouth, New Hampshire din apropiere) din Statele Unite.
1906: S-a născut compozitorul rus Dmitri Dmitrievici Şostakovici, (n. 5/25 septembrie); (m. 9 august 1975.
1908: S-a născut Josué de Castro, medic, sociolog şi economist brazilian; autorul celebrei lucrări „Geografia foamei” (1946), una dintr-o lungă serie de lucrări abordând probleme grave atât pentru ţara sa, cât şi pentru alte zone ale globului – sărăcia şi malnutriţia; preşedinte al FAO (1952-1956); ambasador al Braziliei la Naţiunile Unite, la Geneva (1962-1964); după lovitura de stat militară din martie 1964 se va stabili la Paris, unde va înfiinţa (1965) Centrul Internaţional pentru Dezvoltare (CID), al cărui preşedinte va fi până la sfârşitul vieţii .A decedat în 1973.
1912: S-a născut John Cage, compozitor şi pianist american, inventatorul „pianului preparat” (între ale cărui corzi sunt plasate obiecte din diferite materiale, care modifică sunetele).
Cage, decedat în 1992, este considerat de critici ca fiind unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului 20 și una dintre figurile cele mai importante ale avangardei artistice de după cel de-Al doilea război mondial.
A introdus în muzică noţiunea de indeterminare, ideile hazardului şi creativităţii interpretului.
1914: S-a născut poetul, fizicianul și matematicianul chilian Nicanor Parra, ; (m. 2018).
Definitoriu pentru întreaga sa creaţie este volumul „Poeme şi antipoeme” (1954), care marchează trecerea de la poem la antipoem.
A câștigat în 2011 prestigiosul Premiu Cervantes, considerat premiul Nobel al literaturii hispanice.
1914: Primul Razboi Mondial : Începe prima bătălie de pe Marna, în care au murit 550.000 de soldați, după ce armata franceză a atacat armata germană care avansa spre Paris.
S-a încheiat la 14 septembrie 1914, cu o victorie obținută de forțele franco-engleze împotriva armatei germane.
În această bătălie s-a dovedit eșecul Planului Schlieffen, care a stat la originea strategiei Germaniei pentru obținerea victoriei în războiul contra Franței și, în consecință, a început perioadă sângeroasă a “războiului tranșeelor“.
1916: Are loc Bătălia de la Dobrici (sau Bătălia de la Bazargic), din timpul Primului Razboi Mondial , parte a campaniei armatei române încheiate cu victoria trupelor bulgare și retragerea trupelor ruso-române spre Cobadin, pe linia Oltina-kara Omer -Mangalia.
1939: La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii și Japonia își declară neutralitatea în ”războiul european”.
1940: S-a născut la Chicago, Illinois, actrița americană Raquel Welch (nume la naștere Jo Raquel Tejada).
Raquel Welch este fiica unui inginer care provenit din Bolivia. În anul 1954 câștigă un concurs de frumusețe, după care va lucra ca fotomodel. Va studia teatrul la San Diego State College, iar în 1958 se va căsători cu James Welch, un prieten din școală, cu care va avea doi copii, Damon și Tahnee Welch (care devine și ea actriță). Familia Welch se va despărți în anul 1964. În 1963 ea îl cunoaște pe agentul de presă Patrick Curtis, cu care va întemeia o firmă proprie.
Raquel Welch, reușește să încheie un contract cu 20th Century Fox și în 1964 va primi un rol secundar în filmul Regele ritmului fierbinte, în care va juca alături de Elvis Presley.
Nu peste mult timp îi va crește popularitatea prin filmul One Million Years B.C., în acre a jucat un rol în care este îmbrăcată sumar, numai într-un costum de baie. Se va recăsători în anul 1967 cu Patrick Curtis, de care însă se va despărți în anul 1972. Raquel Welch a fost între anii 1960 – 1970 un sex simbol în filmele americane și europene.
La sfârșitul anilor 1970, actrița se retrage din cinematografie. În anul 1979 putea fi văzută aproape goală în reviste playboy, iar prin anii 1980 producea filme video de aerobic. Prin 1982 încearcă fără succes să fie cântăreață de musical pe Broadway. Ulterior, în 1990, va juca un rol într-un film comic.
1940: A fost suspendată Constituţia României din februarie 1938, iar regele Carol al II-lea cedează generalului Ion Antonescu principalele prerogative regale.
1941: Teritoriul Estoniei, cotropit cu putin timp inainte de URSS, este ocupat de Germania nazista.
1944: Armata a IV-a română oprește ofensiva germano-ungară din centrul Transilvaniei.
1944: Masacrul de la Luduș. Între 5-13 septembrie 1944, localitățile de frontieră Luduș și Sărmașu, situate în Transilvania de Nord, au fost ocupate de unități ale armatei și jandarmeriei ungare.
În marginea comunei Luduș (la hotarul Bogata) în data de 13 septembrie 1944 soldații maghiari au împușcat 13 evrei: Polac Mihai, Polac Vilma și fiicele lor, Rozalia și Maria, Gluck Iosif și fiica lui Rozalia, Fred Mauriciu și Fred Ghizela. Maria Kopstein, Izrael Adelca și surorile Haller (Sarolta, Fani și Rozalia), au fost împușcate în pivnița locuinței familiei Haller, după ce au fost violate.
După eliberarea localității, soldații maghiari care au luat parte la aceste atrocități comise asupra populației evreiești, nu au putut fi identificați. Cercetările împotriva celor vinovați de masacrele de la Luduș au început în anul 1945 și s-au încheiat în 1946.
În 1946, Curtea de Apel Cluj a stabilit vinovăția unor localnici care au fost condamnați (Szabo Bela și Bartha Elisabeta din Luduș).
1946: S-a născut în Zanzibar, într-o familie de iranieni, Freddie Mercury (pe numele adevărat Farrokh Bulsara), liderul popularului grup pop-rock britanic „Queen”; (m. 24 noiembrie 1991).
1953: A încetat din viaţă la Paris, dr. Constantin Levaditi, microbiolog, virusolog şi imunolog, considerat unul din fondatorii virusologiei pe plan mondial; (n. 19 iulie 1874).
Eminentul om de știință Constantin Levaditi a fost dintre cei mai importanți cercetători din domeniul medicinei din secolul al XX-lea. Deși a fost implicat în multe domenii ale imunologiei în creștere rapidă, numele său este asociat în principal cu cercetarea poliomielitei.
Cercetările sale de laborator au contribuit decisiv la clarificarea epidemiologiei acestei boli îngrozitoare care a provocat mii de victime.
Mai mult, munca sa experimentală a constituit baza dezvoltării vaccinului împotriva poliomielitei, inițial în 1955 de Jonas Salk (1914–95) folosind virusul inactivat, iar apoi în 1960 de Albert Sabin (1906-93) care a folosit virusul viu atenuat.
1960: Poetul Léopold Sédar Senghor a fost ales primul președinte al Senegal.
Léopold Sédar Senghor – foto: ro.wikipedia.org
Léopold Sédar Senghor (9 octombrie 1906 – 20 decembrie 2001) a fost un scriitor senegalez, politician și teoritician cultural, poet, critic literar, eseist, autor de texte politice. A fost primul președinte al Senegalului (1960–1980) și primul african care a făcut parte din Academia franceză.
1972: In timpul Jocurilor Olimpice de la Munchen, opt terorişti arabi, reprezentând grupul militant „Septembrie Negru”, au pătruns în Satul Olimpic, au ucis 2 membri ai delegaţiei Israelului şi i-au luat ostateci alţi 9.
Masacrul s-a soldat cu moartea a 11 membri ai delegației israeliene și a unui polițist vest-german. 5 din cei 8 teroriști, membri ai grupului Septembrie Negru, au fost și ei uciși de polițiști vest-germani în cadrul unei încercări eșuate de a-i elibera pe ostatecii israelieni.
Cei trei teroriști capturați au fost eliberați de autoritățile vest-germane când Septembrie Negru a deturnat un avion Lufthansa în octombrie 1972.
Drept răzbunare, Israelul a efectuat două operațiuni: o infiltrare în Liban în 1973, operațiune cunoscută sub numele de „Primăvara tinereții” și operațiunea „Mânia lui Dumnezeu”, operațiune care se pare că a durat timp de mai mulți ani.
1980: Inaugurarea tunelului St. Gotthard din Elveţia; cel mai lung tunel de autostradă din lume (16,22 km) şi se întinde de la Goschenen la Airolo.
1993: A încetat din viaţă regizorul francez Claude Renoir (Filmografie: Monsieur Vincent, Cleopatra, The Spy Who Loved Me); (n. 4 decembrie 1913).
A fost fiul actorului Pierre Renoir și nepotul lui Jean Renoir și director, de asemenea, nepotul pictorului Pierre-Auguste Renoir.
1995: A încetat din viaţă academicianul prof. Eduard Pamfil, întemeietorul şcolii româneşti de psihiatrie antropologică.
1997: A încetat din viaţă, în urma unui atac de cord, Maica Tereza (pe numele ei laic Agnes Ganxhe Bojaxiu), fostă superioară a Congregaţiei romano-catolice „Surorile carităţii”, cu sediul la Calcutta, laureată a Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1979, beatificată de Papa Ioan Paul al II-lea pe 19 octombrie 2003.
2004: A decedat renumitul matematician român Grigore Gheba; (n. 15 august 1912).
A fost un general de armată şi profesor de matematică român, care a scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică, tipărite în peste 6 milioane de exemplare.
Prima culegere sub semnătura sa a apărut în 1948 si a fost o culegere de nivel elementar şi mediu, în special de algebră şi geometrie.
2011: A murit la Catania, tenorul italian Salvatore Licitra ; (n. 1958).
S-a născut la Berna , în data de 21 noiembrie 1968 din părinți sicilieni.
Licitra a debutat în Un ballo in maschera la Parma în 1998, într-o reprezentare făcută de elevii lui Bergonzi . Succesul obținut i-a adus un contract pentru Un ballo inevale , La traviata și Aida la Verona .
Mai târziu a participat la o audiție cu maestrul Riccardo Muti la Teatro alla Scala și a fost ales pentru rolul lui Alvaro într-o nouă producție din La forza del fate.
În scurt timp, de la debutul său din 1998, Licitra a fost numit noul Pavarotti , un tenor „demn de marea tradiție italiană ”. New York Times , dupa debutul la Tucker Gala Richard , a scris:“… un tenor italian cu un registru profund bariton bas, un registru înalt genial, cu note puternice și sigure ridicate în tradiția tenori Italienii […]
Dacă poate rezista dorinței de a fi „al patrulea tenor”, poate face un drum lung ”.
De atunci a adăugat alte roluri la repertoriul său: Andrea Chénier , Ernani , Don Carlo , Turiddu în Cavalleria rusticana , Canio în Pagliacci , Luigi în Tabarro și Calaf în Turandot .
În 2004 a cântat Dincolo de furtună de Francesco Sartori alături de Marcelo Álvarez în coloana sonoră a filmului Corrispondenza d’amore .
Moartea La 27 august 2011, în timpul unei scurte vacanțe în Sicilia, în care ar fi trebuit să primească și Premiul Ragusani nel Mondo , a fost lovit de ischemie cerebrală în timp ce conducea un scuter în Donnalucata , un cătun din Sciclia , fără cască .
Din cauza pierderii cunoștinței și a controlului vehiculului, el și-a încheiat cursa lovind un perete.
Internat la spitalul Garibaldi din Catania într-o stare foarte gravă, a murit la 5 septembrie în anul următor.
Înmormântarea sa a avut loc la cimitirul din Vedano al Lambro localitatea de reședință a părinților săi.
2012: A decedat cantautorul și chitaristul american Joe South(n.Joseph Alfred Souter pe 28 februarie 1940 în Atlanta, Georgia).
Cea mai faimoasă piesă a sa „Games People Play” i-a adus premiul Grammy în 1970 fiind desemnat cântecul anului.
2015: A murit actriţa japoneză de renume internaţional, Setsuko Hara (numele său la naștereera Masae Aida).
Setsuko Hara ( n. la 17 iunie 1920) este cunoscută în Occident mai ales pentru interpretările sale din filmele lui Yasujirō Ozu Late Spring (1949) și Tokyo Story (1953).
CALENDAR CREȘTIN ORTODOX
Sfântul Proroc Zaharia
Sfantul Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, a fost preot la Templul din Ierusalim in timpul imparatului Cezar August. In acea vreme, in Tara Sfanta domnea Irod cel Mare, ucigasul de prunci.
Din Scriptura aflam ca in vreme ce slujea la Templul din Ierusalim, in sfantul altar i s-a aratat ingerul Gavriil care i-a vestit ca Elisabeta, sotia lui, ii va naste fiu, ca raspuns la rugaciunile lor.
Zaharia s-a indoit de cuvintele ingerului, pentru ca atat el, cat si sotia sa erau inaintati in varsta.
Pentru indoiala sa, va ramane mut pana cand ii va scrie numele fiului pe o tablita, dupa nasterea acestuia.
In Evanghelia de la Luca 1, 67-69, Sfantul Zaharia proroceste despre viata si activitatea lui Ioan: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea fetei Domnului, ca sa gatesti caile Lui, sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii intru iertarea pacatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel de Sus, ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii.“
Datorita acesti prororciri, Zaharia este numarat in randul prorocilor.
Potrivit traditiei, cand Irod a poruncit ca toti pruncii din Betleem sa fie ucisi, in speranta de a-L ucide si pe Hristos, Elisabeta s-a ascuns cu Ioan intr-o pestera.
Irod stia de nasterea minunata a lui Ioan si pentru ca ajunsese sa creada ca acesta ar putea fi Mesia, le porunceste soldatilor sa-l caute si sa-l omoare.
Stiind de nasterea minunata a lui Ioan si crezand ca insusi Ioan ar putea fi Mesia, a poruncit soldatilor sa il caute si sa il omoare.
Pentru ca soldatii nu l-au gasit pe Ioan, Irod a poruncit ca preotul Zaharia sa fie injunghiat in locul fiului sau.
Exista traditia ca Zaharia a fost ucis inaintea altarului. Potrivit unei inscriptii din secolul al IV lea, descoperita in 2003, moastele Sfantului Zaharia se gasesc in Ierusalim, la Yad-Avshalom, alaturi ce cele ale lui Simeon cel Batran.
Mentionam ca la patruzeci de zile dupa uciderea lui Zaharia, a murit si Elisabeta. Copilul loan a ramas in pustie, hranit de inger si pazit de Dumnezeu, pana in ziua in care s-a aratat la Iordan.
VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY
Bibliografie (surse) :
Crestin Ortodox.ro; Istoria md; Mediafax.ro; Wikipedia.ro; Rador.ro
[…] https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/05/o-istorie-a-zilei-de-5-septembrie-video […]
ApreciazăApreciază
Pingback de ZIUA DE 5 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR « CER SI PAMANT ROMANESC | 05/09/2021 |