O ISTORIE A ZILEI DE 30 AUGUST. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

30 august, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 526:  Moare de dizenterie la Ravenna regele Teodoric cel  Mare. Puterea  este  preluata , in calitate de  regenta, de fiica sa  Amalasuntha,pentru fiul sau de 10 ani, Athalaric.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Teodoric cel Mare (n. 454), fiul regelui Theodemir, a fost rege al ostrogotilor intre anii 471 – 526, conducător al Italiei (493 – 526), regent al vizigotilor (511 – 526).

A primit în Balcani, de la imparatul Imperiului Roman de Rasarit până să ajungă în Italia, titlul de magister militum și consul.

De mic copil, tatăl său l-a oferit împăratului Leon, ca zalog al unui tratat de pace, crescând astfel în Constantinopol  unde a invatat arta militara de la romani, fapt ce i-a servit mai târziu pe câmpul de luptă.

Sprijinit de Imparatul Imperiului Roman de Rasarit, Zenon, l-a înlăturat pe comandantul de mercenari germanic  Odoacru din tribul germanic al scirienilor, care în 476 devenise primul rege al Italiei, dupa ce il detronase pe ultimul împărat roman Romulus Augustulus.

În timpul lui Theodoric cel Mare, regatul ostrogotilor cuprindea Peninsula Italica  și nord-vestul Peninsulei Balcanice și avea capitala la Ravenna.

 

 

 

 

 

 

 

1265: Prima menţiune documentară a cetății Hunedoarei, atestata conform registrului de dijme papale  sub numele Hungnod.

Documentele ungare plasează Hunedoara printre cele mai vechi oraşe din Transilvania. Istoria aşezării îşi are origini mult mai vechi, zona fiind locuită încă din perioada Neoliticului, cu aproape 4.000 de ani în urmă, potrivit mărturiilor arheologice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Numele Hungnod, cel menţionat ca fiind al aşezării din Evul Mediu, apare pentru prima dată în registrul de dijme papale.

În acea vreme, comitatul Hunedoara, cunoscut şi ca Varmeghia Hunedoarei (în maghiară Hunyad vármegye, în germană Komitat Hunyad, în latină Comitatus Hunyadiensis), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei.

 În 1409, la 18 octombrie, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg  dăruiește și înnobilează pentru faptele militare deosebite pe cneazul Voicu din Cincis, fiul lui Șorb,ca stăpânitor al cetății și domeniului regal Hunedoara.

 

 

 

 

 

1483: A murit regele Ludovic al XI-lea al Franţei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Ludovic al XI-lea  (cel Prudent); (n.3 iulie 1423), a fost rege al Frantei, al șaselea rege al Frantei din familia Valois din Dinastia Capetienilor.

A adus țării unitate și stabilitate după devastările Razboiului de 100 de ani .

 Ducatul Burgundiei si Picardia au intrat in componenta Frantei in timpul domniei sale.

 

 

 

 

 

1535: S-a terminat înălţarea Bisericii “Sf. Dumitru” din Suceava (începută la 10 august 1534), ctitorie a lui Petru Rareş, domnul Moldovei; (1527-1538; 1541-1546).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1698: A apărut la Iaşi prima scriere filosofică românească: “Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul”, de Dimitrie Cantemir.

 

 

 

 

 

 

 

 

  

 

 

Aceasta a fost  şi prima antologie din literatura română, prin numeroasele texte române şi străine existente în lucrare.

 

 

 

 

 

1748: S-a nascut pictorul  francez Jacques-Louis David; (d. 1825).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

î

 

1811: S-a născut  scriitorul francez  Théophile Gautier; (d. 1872).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1835: Este fondat orasul australian Melbourne de către de către John Batman şi John Pascoe Fawkner din Tasmania, şi denumit după primul ministru britanic de la acea vreme, Lordul Melbourne.

 

 

 

 

 

 

1836 Augustus Chapman Allen și John Kirby Allen întemeiază orașul Houston din Texas.

Așezarea a fost numită după fostul general Sam Houston, care a fost președinte al  Republicii Texas și a câștigat în bătălia de la San Jacinto impotriva armatei mexicane.   

 

 

 

 

 

 

1849: În comuna Orlat, Sibiu, a avut loc o adunare de protest împotriva “unirii” Transilvaniei cu Ungaria care s-a făcut fără a fi consultată populația română majoritară.

În aceeaşi zi, în comuna Luna – Cluj, trupele maghiare au deschis focul împotriva românilor din satele din jur, care se adunaseră prentru a protesta împotriva “unirii” cu Ungaria.

 

 

 

 

 

1877: Are loc a treia bătălie de la Plevna, una din cele mai mari ale Războiului pentru Independenţă. La luptă participă unităţi şi subunităţi ale Diviziei a 3-a Infanterie (la asaltul redutei Griviţa 2) şi ale Diviziei a 4-a Infanterie (la asaltul redutei Griviţa 1).

 După o eroică încleştare, trupele române de vânători şi dorobanţi – în frunte cu lt. col. Sergiu Voinescu, mr. Candiono Popescu, cpt. Moise Grozea, cuceresc reduta Griviţa 1.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La asalt  au participat şi două batalioane din Divizaia 5 Infanterie rusă.

În timpul luptelor au căzut eroic mr. Gheorghe Şonţu, cpt. Valter Mărăcineanu, lt. Leon Caracalia, lt. Chivu Stănescu, slt. Vasile Horcea.

 

 

 

 

 

 

 

 

1871: S-a născut omul de știință  Ernest Rutherford ; (d. 19 noiembrie 1937).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  A fost un fizician şi chimist din Noua Zeelandă, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1908,  considerat „părintele” fizicii nucleare.

 

 

 

 

 

 

1881: Inginerul francez Clement Ader (1841-1826), a patentat teatrofonul, primul sistem audio-stereo.

 

 

 

 

 

1884: S-a nascut Theodor Svedberg, chimist şi fizician suedez, laureat al Premiului Nobel; (d. 1971).

 

 

 

 

 

1891: A încetat din viaţă Emanoil Bacaloglu, fizician, chimist şi matematician român; (n. 1830).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1913: S-a născut  medicul neurolog Vlad Voiculescu, membru al Academiei Române, membru al Societăţii Britanice Regale de Medicină; (d.22.02.2001).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1914 (30.VIII/12.IX): A avut  loc primul spectacol al Companiei Marioara Voiculescu-Bulandra, cu piesa “Soţul ideal” de Oscar Wilde.

 

 

 

 

 

 

 

Compania s-a numit ulterior „Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin” şi a funcţionat, cu o întrerupere de doi ani în timpul Primului Război Mondial, până în 1941, fiind unul dintre cele mai importante teatre ale Capitalei.

 

 

 

 

 

1918: A fost asasinat Moisei Uriţki, şeful poliției politice bolșevice (C.E.K.A.) de la Petrograd.

 

 

 

 

 

1918: Are loc atentatul nereușit al  Faniei Kaplan asupra lui Lenin.

 

 

 

 

Fania Kaplan

 

 

 

 

Liderul bolşevic Vladimir Ilici Lenin a fost împuşcat de Fania Kaplan. Conform martorilor, asupra lui Lenin s-a tras de trei ori, două gloanţe rănindu-l la umăr şi la piept.

Conform declaraţiilor Faniei Kaplan, ea a încercat să-l ucidă pe Lenin pentru că îl considera un „trădător” şi pentru că „… cu cât va trăi mai mult, cu atât va îngropa mai adânc ideea de socialism”.

Fania Kaplan nu a fost judecată si  fost împuşcată la ora 4 dimineaţa, în data de 4 septembrie 1918, de către comandantul militar al Kremlinului.

 

 

 

 

 

1920:  Prin înalt  Decret Regal emis de către Regele Ferdinand I Întregitorul a fost promulgată „Legea pentru restatornicirea în Ardeal a vechei Episcopii din Oradea-Mare”  votată în data de 13 august 1920, în Senatul României şi în Camera Deputaţilor României reîntregite.

Legea avea un singur articol cu următorul conţinut: „Vechea episcopie ortodoxă română din Oradea-Mare, în ţinutul Bihorului, se restatorniceşte în drepturile sale de odinioară”

 

 

 

 

1933: A fost infiintata compania aeriana Air France.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1940: Factorii politici decizionali din România (Consiliul de Coroană, Consiliul de Miniştri), au dezbătut  şi acceptat  propunerea germano-italiană privind reglementarea contenciosului teritorial cu Ungaria.

Hotărârea a fost comunicată la ora 3.50.

 Au votat “pentru”: Constantin Argentoianu, Alexandru Vaida Voevod, Gheorghe Mironescu, Nicolae Păiş, I. Moţa, Corneliu Zelea Codreanu, IPS Nicodim Munteanu – Patriarhul României, Victor Gomoiu, Gheorghe Tătărescu, Gheorghe Mihail, Ion Gigurtu.

Comunicatul Casei Regale evidenţia: “Conferinţa de la Viena determinată de iniţiativa Germaniei şi Italiei…s-a desfăşurat în condiţiile în care România trebuie să aleagă între salvarea fiinţei politice a statului nostru şi posibilitatea dispariţiei lui”.

 În cursul zilei de 30 august 1940, cei doi miniştri de Externe ai Axei, Joachim von Ribbentrop şi Galeazzo Ciano, în prezenţa delegaţiei României, compusă din Mihail Manoilescu, V. Pop, cât şi a Ungariei, formată din Csaky Istvan şi Teleky Pall, comunicau hotărârea lor, prin care România era obligată să cedeze Ungariei un teritoriu în suprafaţă de 43.492 kmp, cu o populaţie de 2.267.000 locuitori, din care peste 1.300.000 erau etnici români.

 

 

 

 

 

 

 

Harta României interbelice: în galben este marcată porțiunea cedată Ungariei în urma Dictatului de la Viena  (Wikipedia).

 

 

Textul arbitrajului de la Viena, (30 august 1940).

 

1. Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat pe harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la fața locului.

2. Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele românești într-un termen de 15 zile și remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării și ale ocupării, precum și modalitățile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar și român vor veghea ca evacuarea și ocuparea să se desfășoare în ordine completă.

3. Toți supușii români, stabiliți în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalități naționalitatea ungară. Ei vor fi autorizați să opteze în favoarea naționalității române într’un termen de șase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într’un termen adițional de un an și vor fi primiți de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reușește, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într’un mod larg și acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanților.

4. Supușii români de rasă ungară, stabiliți în teritoriul cedat în 1919 de către Ungaria României și care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naționalitatea ungară, într’un termen de șase luni. Principiile enunțate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.

5. Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalți supuși unguri pe persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naționalitatea ungară. Pe de altă parte, guvernul român ia același angajament solemn în ceea ce privește pe supușii de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.

6. Detaliile rezultând din transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenție directă între guvernele român și ungar.

7. În cazul în care dificultăți sau îndoieli s’ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj, guvernele român și ungar se vor înțelege pe cale directă. Dacă într’o chestiune sau alta înțelegerea nu se realizează, litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului și Italiei, care vor adopta o soluție definitivă.

 

Noua linie de demarcaţie dintre cele două ţări trebuia fixată pe teren de către o comisie româno-ungară. Linia de demarcaţie între cele două state includea pentru Ungaria următoarele localităţi: Salonta, Oradea, Huedin, Feleacu, Târgu Mureş, Odorhei, Sfântu Gheorghe, urmând direcţia nord-vest, pe crestele Carpaţilor Orientali, până la 4,9 km sud de Izvoarele Mureşului.

Trupele române trebuiau să părăsească teritoriul cedat, pe etape, în decurs de 15 zile. Prin acest DIKTAT impus ţării noastre, românii care urmau să rămână în teritoriul dobândit de Ungaria, căpătau cetăţenia noului stat.

Într-un interval de 6 luni puteau să opteze pentru păstrarea cetăţeniei române dar în interval de 1 an erau obligaţi să treacă în România.

 

 

 

 

 

 

Despre acest eveniment tragic, istoricul Silviu Dragomir consemna: “…în forma sa actuală teritoriul Transilvaniei atribuit Ungariei prin Diktatul de la Viena are aspectul unui pumnal înfipt în inima României”.

 

 

 

 

 

 

1944: România a rupt relațiile diplomatice cu Ungaria horthystă.

 

 

 

 

 

 

 

 

1944: Unităţi de avangardă ale Armatei Sovietice şi ale Diviziei “Tudor Vladimirescu” intră în capitala Romaniei, Bucureşti , unde orice ameninţare a trupelor germane fusese deja îndepărtată de Armata Română.

 

 

 

 

 

1948: Prin decret lege se înfiinţează şi organizează Direcţia Generală a Securităţii Poporului (Securitatea)un organ de represiune comunist conceput după modelul poliţiei politice sovietice, menit sa inlocuiasca Direcţia Generala a Poliţiei de Siguranţă de pana atunci, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Conform actului menţionat, principala atribuţie era “apărarea cuceririlor democratice şi asigurarea securităţii Republicii Populare Române contra duşmanilor din interior şi exterior”.

Primul şef al Securităţii, cu funcţia de director general, a fost Pantelimon (Pantiuşa) Bodnarenko (alias Gheorghe Pintilie), agent al NKVD-ului sovietic.

 

 

 

 

 

 

1954: A decedat Alexandru Lapedatu, istoric, preşedinte al Academiei Române, senator, ministru şi preşedinte al Senatului României.

S-a stins din viaţă în temniţa comunistă de la Sighet; (n. 1876).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1955: Este difuzat Comunicatul Consiliului de miniştri al Republicii Populare Române, privind reducerea, începând cu 1 decembrie 1955, a efectivelor forţelor armate ale țării cu 40.000 de militari.

 

 

 

1963: Este pusă in funcțiune intre Casa Alba si Kremlin, linia telefonică directă, denumita “telefonul roșu”.

 Uniunea Sovietică şi Statele Unite deciseseră, la 20 iunie acelaşi an, stabilirea unei linii directe de comunicaţii între Kremlin şi Casa Albă, pentru a preveni riscurile declanşării accidentale a unui război nuclear (nevoia unei astfel de linii directe a apărut în urma „crizei rachetelor din Cuba”, din octombrie 1962, când cele două super-puteri ale „Războiului rece” au fost la un pas de a declanşa un război nuclear).

 

 

 

 

1972: S-a născut actrița americană Cameron Diaz.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1974: A fost conceput calculatorul pe bază de laser, Coral.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1981: Preşedintele Iranului, Mohammad Ali Rajai şi primul ministru al guvernului, Mohammad Javad, au fost ucişi într-un atac cu bombă efectuat asupra clădirii Guvernului.

 

 

 

 

 

1982: S-a născut la Ploiesti, judoka româncă Alina Alexandru Dumitru, medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008  la categoria 48 kg.
Alina Alexandra Dumitru  a fost multiplă campioană europeană și medaliată cu bronz la campionatele mondiale.

În 9 august 2008, Dumitru devenea prima campioană olimpică din istoria judo-ului românesc, învingând-o în semifinală pe dubla campioană olimpică en-titre Ryoko Tani (Japonia) și, în finală, pe Yanet Bermoy (Cuba) prin waza-ari și ippon, în doar 80 de secunde.

În aprilie 2011 a cucerit medalia de aur la Campionatul European de judo de la Istanbul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1984: Avea loc primul zbor al navetei Discovery, în timpul căruia au fost lansați doi sateliți de comunicații.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În anul 2011 a aterizat pentru ultima oară în Florida, după ce a încheiat cu succes cea de-a 39-a misiune în spaţiu, înainte de a lua drumul spre muzeu.

Discovery a petrecut 365 de zile pe orbită, de la intrarea sa în funcţiune, în 1984, a înconjurat în total Pământul de 5.830 de ori şi a parcurs 238 de milioane de km.

 

 

 

 

1986: La ora 19: 23, se produce un  cutremur de pământ în Vrancea,  la o adancime de circa 131 km, magnitudinea Ms fiind de 6,9 spre 7,0 pe scara Richter.

A fost al treilea cutremur ca magnitudine din secolul 20.

 Cea mai puternica replica s-a produs in dimineatza zilei de 2 septembrie 1986, la ora 5h 00 min, la 143 km adancime, avand magnitudinea Ms=5,0 si resimtita la Bucuresti cu intensitate de circa III-IV grade pe scara Mercalli.

In total au fost consemnate 77 de replici cu magnitudinea peste 3,2 pe scara Richter, dar destul de putine (19, daca nu ma insel) au depasit valoarea de 4,0 ca magnitudine Ms pe scara Richter.
Cutremurul nu a cauzat pagube majore in Romania, totusi spre Moldova, pe directia Focsani-Iasi miscarea seismica a fost mai intensa. In Basarabia cutremurul a avut, pe alocuri, efecte destul de severe. La Chisinau s-au prabusit 4 blocuri, consecintele fiind tragice (100 de morti).

 

 

 

 

 

 

 

1990: La 30 august 1990, republica sovietică Tatarstan și-a anunțat suveranitatea prin Declarația privind suveranitatea de stat a Republicii Socialiste Sovietice Tătare , iar în 1992, Tatarstan a organizat un referendum pentru noua constituție. 

Aproximativ 62% dintre cei care au participat la referendum au votat în favoarea constituției în care Tatarstanul era definit ca stat suveran.

Cu toate acestea, referendumul și constituția au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională rusă. 

 

 

 

 

 

                                                 Tatarstanul pe harta Rusiei

 

La 15 februarie 1994, au fost semnate Tratatul privind delimitarea subiectelor jurisdicționale și delegarea reciprocă de autoritate între organismele de stat ale Federației Ruse și organismele de stat ale Republicii Tatarstan și Acordul dintre guvernul Federației Ruse și guvern din Republica Tatarstan (Despre delimitarea autorității în sfera relațiilor economice externe ).

În 2002, Constituția definea Tatarstanul ca parte a Federației Ruse.

Acordul de partajare a puterii a fost reînnoit la 11 iulie 2007, dar o mare parte din puterea delegată a Tatarstanului a fost considerabil diminuată. 

 La 20 decembrie 2008, după recunoașterea independendenței Abhaziei și Osetia de Sud de către Rusia , Milli Mejlisul poporului tătar ( Adunarea națională), a declarat Tatarstanul independent și a cerut recunoașterea independenței sale de către  Organizația Națiunilor Unite.

Această declarație a fost ignorată atât de Organizația Națiunilor Unite, cât și de guvernul rus.

La 24 iulie 2017, acordul de autonomie semnat în 1994 între Moscova și Kazan a expirat, făcând din Tatarstan ultima republică a Rusiei care și-a pierdut statutul special.

 

 

 

 

 

 

 

1991: Atletul american Mike Powell ( Michael Anthony Powell), n.10 noiembrie 1963 la Philadelphia, a reuşit să depăşească in timpul campionatelor mondiale de la Tokyo, recordul mondial la săritura în lungime, record stabilit în 1968 de Bob Beamon.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Recordul sau a fost de 8,95 m.,ameliorand cu 5 cm., vechiul record stabilit de compatriotul sau Bob beamon in timpul Jocurilor Olimpice din 1968.

 

 

 

 

1991 : Republica sovietică  Azerbaidjan își declară independența față de Uniunea Sovietică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1993: După o serie de tratative secrete la Oslo, se încheia primul Acord de principiu israeliano-palestinian privind autonomia palestiniană, limitată, pentru început, la Gaza şi Ierihon.

Acordul a fost semnat, la 13.IX.1993, la Washington, de primul ministru al Israelului, Yitzhak Rabin, şi de preşedintele Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat. Garanţii acordului au fost SUA şi Rusia.

 

 

 

 

  1995: În timpul războiului civil din Bosnia,  NATO lansează operațiunea militară ”Forța deliberată” împotriva forțelor sârbe bosniace .

 

 

 

1999: Într-un referendum supervizat de Organizația Națiunilor Unite, cetățenii din Timorul de Est s-au pronunțat în favoarea independenței față de Indonezia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2003: A încetat din viaţă Charles Bronson, actor american cunoscut pentru roluri din filme de acţiune: “Cei şapte magnifici”, “Justiţiarul”; (n. 1921).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2006: A decedat  Naghib Mahfuz, scriitor egiptean, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1988, primul scriitor de naţionalitate arabă laureat al acestui premiu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Acordarea acestei distincţii a fost contestată de către arabi care l–au acuzat de tratarea exclusivistă a problemelor Egiptului.

La 14 octombrie 1994, scriitorul a fost ţinta unui atentat al fundamentaliştilor islamici, căruia i–a supravieţuit cu greu; (n.11 decembrie 1911).

 

 

 

 

 

 

 

 2011: A murit în Rusia, răpusă de leucemie într-un spital din Moscova, cântăreaţa basarabeană Alla Baianova, considerată regina romanţelor ruseşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alla Baianova, s-a născut la 18 mai 1914 în orașul Chișinău din Basarabia țaristă.

Tatăl său, Nikolai Levitsky  era un cântăreț de operă (numele de scenă Nikolai Bayanov ) care a studiat canto cu Antonio Cotoni .

Mama ei, balerina Evgenia Aleksandrovna Skorodinskaya (1882-1947),  provenea dintr-o familie de proprietari de terenuri  tatăl său fiind  generalul Alexander Skorodinsky. Strămoși din partea mamei sale descindeau din atmanul Skoropadsky , iar unul dintre strămoșii dinspre  partea tatălui a fost  un artist remarcabil al secolului al 18 – lea, Dmitry Levitsky.

A făcut studii muzicale de canto la profesorul Sigismund Zalevschi, în anii 1934–1939.

A debutat alături de tatăl său în cafeneaua Armenonville din Cannes, la vârsta de 13 ani (alte surse vorbesc de  debutul său în restaurantul caucazian Kazbek din Paris).

Din 1930 până în 1937 a cântat la numeroase restaurante din Chișinău, după care a lucrat la Teatrul Alhambra din București.

A continuat să cânte în localurile bucureștene până în 1964. 

A avut turnee în mai multe țări ale lumii, printre care Franța, Germania, Iugoslavia, Grecia, Israel, Polonia, Uniunea Sovietică. 

Cânta fără cusur în limbile română, franceză și rusă.

În 1989, se mută cu traiul la Moscova, într-un apartament modest din Arbat.  În Moscova, deși era la o vârstă înaintată, continuă să cânte la concerte și colaborează cu interpreți locali celebri, ca David Așkenazi, Viktor Friedman, Mihail Aptekman.  A făcut parte din juriul concursului rusesc de romanțe „Romansiada”.

La 18 mai 2009, a susținut un concert jubiliar la Opereta din Moscova, cu ocazia împlinirii a 95 de ani. 

 

 

 

 

 

 

 

 

2013: A murit poetul irlandez Seamus Heaney, laureat al  Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1995 .

S-a născut la 13 aprilie 1939 în Bellaghy, Irlanda de Nord și a locuit în Sandymount, Dublin din 1972, până la moartea sa.

 

 

 

 

 

 

 

 

Heaney s-a bucurat de prestigiu la nivel mondial, fiind  poetul irlandez cel mai citit în țară și unul dintre cele mai populari exponenți ai poeziei engleze contemporane.

La vestea morții sale, Bono, din grupul de muzică pop  U2 , a spus despre el: „ A scris cu o concizie debordantă. Toți îl invidiem pentru felul în care făcea ca lucrurile cele mai complicate să pară atât de simple ” …

 

 

 

 

 

 2014 : Primul ministru al Lesotho-ului, Tom Thabane, fuge în Africa de Sud, în timp ce armata pregătește o lovitură de stat .

 

 

 

 

 

 

2017: A murit muzicianul canadian Skip Prokop.

Ronald Harry „Skip” Prokop ( n.13 decembrie 1943) a fost un baterist, chitarist și tastatură canadian membru fondator al grupurilor canadiene de muzică rock Paupers și Lighthouse .

În 2005, Prokop și fiul său Jamie au fondat trupa „Mercy Train”, care a existat până în 2010. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2019: A decedat  actrița și scriitoarea americană Valerie Harper .

 

 

 

 

 

 

 

Valerie Kathryn Harper ( n.22 august 1939) și-a început cariera ca dansatoare pe Broadway , debutând în musicalul Take Me Along în 1959.

A primit de trei ori Premiul Emmy pentru un rol secundar remarcabil într-un serial de comedie , iar mai târziu a primit premiul pentru  rolul principal  într-un serial de comedie.  Aparițiile sale de film includ roluri în Freebie and the Bean (1974) și Chapter Two (1979), ambele obținând nominalizări la premiile Globul de Aur .

 A revenit  scenă  apărând în mai multe producții de pe Broadway , iarîn 2010, a fost nominalizată la Premiul Tony pentru cea mai bună actriță într-o piesă de teatru pentru rolul său în Tallulah Bankhead în piesa Looped.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

  Pe 30 august sunt prăznuiți:

 

 

 

 

 

Sfântul Alexandru

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Sfantul Alexandru a fost episcop in Constantinopol in timpul imparatului Constantin cel Mare (313-337). A participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, dovedindu-se un aparator al dreptei credinte.

La acest sinod l-a combatut pe Arie, unul din preotii săi slujitori, care incepuse săpredice o invațătură neconforma cu traditia si credinta Bisericii.

La inceput  Alexandru a incercat sa rezolve noua tensiune in mod pasnic. Arie si adeptii sai refuza orice conciliere, motiv pentru care este chemat in fata unui sinod local (321). Aici Arie va sustine ca Fiul nu este vesnic, ci a fost creat de Tatal.  Sinodul a pronuntat pe loc anatema! In sprijinul apararii ortodoxiei a fost chemat si Osie, episcop de Cordova.

Criza s-a accentuat, determinandu-l pe imparatul Constantin cel Mare sa convoace primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), care il excomunica pe Arie.

 

 

Inceputul propovăduirii eretice a lui Arie este pus intre anii 312 si 320. Este posibil ca doctrina eretica sa fi aparut in mintea sa ceva mai devreme de 320, dar a devenit o realitate in jurul acestui an. Claudio Moreschinni subliniaza aspectele esentiale ale ereziei ariene:

„Fiul, nefiind Dumnezeu adevarat, nu putea sa fie decat creatura, chiar daca cea mai perfecta dintre creaturi.

Ceea ce nu reprezinta un impediment pentru ca Tatal sa fie Tata, doar ca acesta este parinte pentru o fiinta diferita de El. Este adevarat ca Fiul este numit Dumnezeu, dar numai intr-un sens impropriu: El este bun si intelept, se bucura de prerogativa de a fi fost creat direct de Dumnezeu, in vreme ce celelalte creaturi au fost create prin Fiul. In schimb, existenta sa nu se identifica nicidecum cu realitatea divina:

El este pentru totdeauna contingent. (…) Mantuirea pe care Hristos o aduce oamenilor nu consta intr-o innoire a naturii lor, savarsita gratie inaltarii, prin Hristos, a aceleiasi naturi umane, ci in oferirea unui model de viata si in revelarea credintei adevarate” (Claudio Moreschinni, Enrico Norelli, Istoria literaturii vechi, grecesti si latine, vol. II/1, Editura Polirom, Iasi, 2004, p. 37).

 

Sfantul Alexandru a trecut la cele vesnice in anul 337, la varsta de 98 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

Sfântul Ierarh Varlaam

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Ierarh Varlaam este prăznuit in Biserica Ortodoxă pe 30 august. A fost trecut in rândul sfintilor de catre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 12 februarie 2007.

Proclamarea solemnă a canonizarii Sfantului Ierarh Varlaam a avut loc pe 29 august 2007, la Manastirea Secu, locul unde a fost ingropat si unde se afla osemintele acestuia.

Desi sunt mai multe ipoteze cu privire la locul nasterii Sfantului Varlaam, cea mai plauzibila este aceea ca ar fi originar din partile Neamtului, din satul Borcesti.

Primul contact cu lumea monahala a fost la “Schitul lui Zosin”.

Sfantul Ierarh Varlaam a fost mitropolitul Moldovei intre anii 1632 si 1653. Dintre realizarile sale ca mitropolit amintim:

– dreptul preoților de a fi judecati numai de instantele bisericesti;

– a zidit la Iasi biserica Sfintii Trei Ierarhi, in care a asezat in anul 1641 moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, daruite lui Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol;

– sprijinit si de Sfantul Mitropolit Petru Movila al Kievului, Mitropolitul Varlaam a infiintat prima tipografie romaneasca din Moldova, in anul 1640;

– s-a ocupat de organizarea Sinodului de la Iasi din anul 1642, care a indreptat si aprobat Marturisirea de credinta alcatuita de Mitropolitul Petru Movila al Kievului;

– a tiparit Cazania sau Carte romaneasca de invatatura la duminicile de peste an, la praznice imparatesti si la sfinti mari (1643) – prima carte romaneasca tiparita in Moldova;

Amintim ca Mitropolitul Varlaam s-a numarat, in anul 1639, printre cei trei candidati propusi pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului.

Sfantul Varlaam a trecut la cele vesnice spre sfarsitul anului 1657.

 

 

Sfântul Ioan de la Rasca și Secu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Ioan de la mănăstirile Rasca si Secu este un sfânt român care a trăit in secolul al XVII-lea, în vremea Sfinților mitropoliti Varlaam și Dosoftei ai Moldovei. Cel dintâi care l-a facut cunoscut si l-a cinstit ca sfânt pe Cuviosul Ioan de la Rasca a fost Sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei.

Canonizarea sfinților din judetul Neamt, printre care și a Cuviosului Ierarh Ioan de la Rasca si Secu, a fost aprobata de catre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române in sedinţa de lucru din 5-7 martie 2008.  

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

Surse: Crestin Ortodox.ro; Istoriculzilei.com; Istoria md; mediafax.ro; wikipedia.ro; ziarulunirea.ro; Rador.ro.

Publicitate