CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Pactul Molotov-Ribbentrop într-o viziune diferită de cea a propagandei istorice ruse și sovietice (II)


Viena, 14 martie 1938 – Adolf Hitler anunță încorporarea Austriei în Al treilea Reich.  

 

Continuarea articolului anterior: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/28/pactul-molotov-ribbentrop-intr-o-viziune-diferita-de-cea-a-propagandei-istorice-ruse-si-sovietice-i/

 În Rusia lui Putin, acordul de la München din 1938 a fost folosit ca scuză pentru încheierea pactului Molotov-Ribbentrop dintre Germania fascistă și URSS.

Pentru a comenta acest lucru, trebuie să înțelegem contextul diplomatic din anii ’30 și faptul că Stalin avea ambiția cuceririi Poloniei, la fel ca și Adolf Hitler.

Stalin era foarte conștient de ambițiile lui Hitler, citise cartea acestuia Mein Kampf și cântărise argumentele pro și contra unei alianțe sovieto-germane, dar era un om  dispus să colaboreze cu cei care îi sprijineau interesele, scrie http://euromaidanpress.com/ munich-molotov-ribbentrop-pact-revisited-2-hitler-anschluss/

 

Înlăturarea unei bariere la frontiera Austria-Germania, martie 1938

Foto. Înlăturarea unei bariere de la frontiera Austria-Germania, martie 1938

La 12 martie 1938, Hitler a anunțat lumii anexarea (Anschlussul) Austriei la Germania. În timp ce vorbea, trupele sale erau ocupate să demonteze punctele de control ale frontierei austro-germane și să se îndrepte spre Viena. Pentru Hitler, Anschlussul nu a fost decât o altă lovitură dată Tratatului de la Versailles, urât de către naționaliștii germani pentru „divizarea poporului german”.

În iulie 1934, Partidul nazist austriac a încercat un  puci în Austria cu intenția de a forța unificarea austro-germană. 

Acesta a fost lichidat de cancelarul austriac Kurt Von Schuschnigg, fapt care a generat disensiuni majore între guvernul german și cel austriac, Hitler căutând o altă modalitate de a-și atinge obiectivul  reunificării.

La 12 februarie 1938, Von Schuschnigg l-a întâlnit pe Hitler la reședința lui Hitler de la  Berchtesgaden  și a fost presat să accepte o prezență nazistă mai mare în Austria, fiind amenințat că în caz contrar Germania își va trimite trupele în Austria.

Această amenințare cu invazia a fost suficientă pentru ca Von Schuschnigg să-l numească  ministru al poliției naziste pe Arthur Seyss-Inquart, un fidel al lui Hitler.Dar Hitler nu s-a oprit aici…

La 20 februarie, Hitler a ținut un discurs în care a afirma că Germania poate și trebuie să îi protejeze pe cei „în loviți de cea mai grea suferință” pentru credința lor în reunificarea germană.

Pentru naziștii austrieci, acesta a fost un îndemn clar să  înceapă o serie de revolte organizate.

Pe 9 martie, Von Schuschnigg, încolțit de revolte și de agresivitatea lui Hitler, a  decis organizarea  unui plebiscit privind păstrarea independenței Austriei stabilit pentru 13 martie.

Dar chiar a doua zi după ce hotărârea de  plebiscit a fpost făcută publică, Hitler a amenințat din nou cu invazia militară, fapt care  s-a dovedit prea mult pentru Von Schuschnigg, care pur și simplu și-a dat demisia din funcția de cancelar.

Arthur Seyss-Inquart urma să fie numit succesorul său, iar el a făcut imediat un „apel” la Berlin pentru „restabilirea ordinii”. 

Într-un discurs ținut la  Berlin din data de 7 aprilie Seyss-Inquart spunea:

„Partidul Național Socialist din Austria nu a încercat niciodată să-și ascundă înclinația pentru o Germania mai mare. Că Austria s-ar întoarce într-o zi la Reich a fost o chestiune, desigur, pentru toți socialiștii naționali și pentru germanii adevărați din Austria. I-am cerut Fuhrerului ajutor armat pentru a salva Austria de un război civil și de a avea soarta Spaniei…”  

Afiș de propagandă care îi chema pe austrieci să voteze „Marea Germania” la plebiscit

Afiș de propagandă care îi chema pe austrieci să voteze la plebiscit „Marea Germanie”.  

Plebiscitul lui Von Schuschnigg a fost transformat într-un exercițiu în vederea  anexării printr-un referendum, organizat pe 10 aprilie, în urma căruia 99,7% dintre cei prezenți au votat Ja! 

Dar chiar înainte ca rezultatele să fie publicate, Hitler se gândea deja la următoarea cucerire .

Sudeții

După Austria, cea mai mare zonă populată de etnici germani din afara Reichului era  Sudetenlandul din Cehoslovacia.

Pe 23 martie, Hitler, Von Ribbentrop, Rudolf Hess și liderul partidului germanilor sudeți  Konrad Henlein au avut o lungă întâlnire de 3 ore în care „Fuhrerul”, potrivit spuselor al Henlein„a declarat că intenționează să soluționeze problema Sudeților într-un viitor nu prea îndepărtat. El nu mai putea tolera ca germanii să fie oprimați sau împușcați ”.

Konrad Henlein cu Hitler, 1938 

                                Foto: Konrad Henlein și Hitler, 1938

Strategia imediată de soluționare a problemei Sudeților germani , convenită în cadrul acestei reuniuni, era următoarea:

„Partidul sudeților germani trebuia să facă cereri  inacceptabile pentru guvernul ceh [sic]. […]Henlein nu intenționa să ducă lucrurile la limită, ci doar să înainteze cereri  de autoadministrare, urmând  să rezerve pentru mai târziu punerea în aplicare a unei sugestii a  Fuhrerului, ca sudetii-germani din Cehoslovacia să aibă  propriile lor trupe, încadrate cu ofițeri germani, care să  coopereze strâns cu armata Reichului German.

Henlein a rezumat părerile sale către Fuhrer după cum urmează: Trebuie să cerem întotdeauna atât de mult încât să nu putem fi niciodată mulțumiți . Fuhrer-ul a aprobat această părere. „

Această strategie a stat la baza unei serii de opt cereri adresate de Henlein guvernului cehoslovac în timpul unui miting organizat la Karlsbad (Karlovy Vary) în data de 24 aprilie, care a inclus o cerere pentru „libertatea completă de a mărturisi aderarea la elementul german și ideologia germană”. [2]  Pe lângă populația  germană  majoritară în Sudeți,  pe Hitler la atras și  faptul că 70% din capacitatea de producție a fierului și oțelului de care dispunea Cehoslovacia  se afla aici. În plus, Sudetenland a adăpostea și Škodovy závody (Uzinele Skoda) cea mai mare fabrică de armament din Europa Centrală.Cehoslovacia înțelegea importanța regiunii la fel de mult ca germanii și astfel, începând cu 1935, a construit o serie de fortificații asemănătoare Liniei Maginot din Franța, menite să o protejeze  de o invazie germană.

Planurile de apărare cehoslovace se bazau și pe presupunerea că, în cazul unui război cu Germania, francezii vor veni în ajutorul Cehoslovaciei.

Guvernul cehoslovac avea  voință de a lupta, așa cum a fost demonstrat de mobilizările parțiale ordonate  după ce au apărut zvonurile despre mișcările de trupe germane în apropierea frontierei cehoslovace în perioada 19 – 22 mai 1938.

Perdelele de fum ale propagandei naziste

Hitler, a emis la 30 mai o directivă „Către comandanții șefi ai serviciilor armate germane” în care se spunea că :„Este decizia mea inalterabilă de a sparge Cehoslovacia în viitorul apropiat. […] Alegerea corectă și exploatarea hotărâtă a unui moment favorabil este cea mai sigură garanție a succesului. În acest scop, pregătirile trebuie făcute imediat. Înainte de atac sunt necesare următoarele:
a) O scuză convenabilă și, odată cu aceasta,b)  O justificare politică adecvată ,c)  O acțiune neașteptată de inamic, care să-l găsească în cea mai redusă stare de pregătire .
Cea mai favorabilă atât din punct de vedere militar, cât și din punct de vedere politic ar fi o acțiune  fulger ca urmare a unui incident care ar  pune Germania în fața unei provocări insuportabile și care, în viziunea a cel puțin unei părți a opiniei publice mondiale,ar oferi justificarea morală pentru măsuri militare. ” 

Operațiunea Fall Grün, a fost  un plan german care avea drept țintă un război agresiv împotriva Cehoslovaciei.

Planul respectiv a fost analizat de Feldmareșalul german Wilhelm Keitel , care i-a adăugat propriile sale comentarii, conform cărora o invazie a Cehoslovaciei ar trebui privită de lumea exterioară doar ca „ un act de pacificare și nu ca o provocare la război.”La începutul anului, pe 21 aprilie, Keitel a avut o întâlnire cu Hitler, unde amândoi au discutat despre posibilitatea de a folosi asasinarea ambasadorului german la Praga ca pretext pentru invadarea Cehoslovaciei, dar s-a renunțat la această idee .

Drept urmare, propaganda nazistă a insistat pe  o temă periculoasă, conform căreia germanii sudeți  trebuiau salvați de  „barbaria cehă”.

 

VA URMA

[1] Simon Sebag Montefiore, Stalin: Curtea Țarului Roșu , p. 272-3.

[2] După cum subliniază Nizkor , Heinlein, cu ajutorul Berlinului, a permis spionajul, crima și terorismul ca parte a unui efort concertat și deliberat de a submina autoritatea Pragăi în Sudeți, coroborată cu cerințe imperioase.

29/08/2020 - Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: